Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii

Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă


Articole din anii 1998-2011 (click)

Articole, predici şi conferinţe

Iubirea și iubiri (1173) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 19-12-2020
  Doamnei Liliana Spătaru, poeta iubirii  reîmprospătate continuu Câteva considerații teologice și psihologice despre iubire Iubirea autentică față de Dumnezeu și față de aproapele nu există în afara curățirii lăuntrice de ambiții, năravuri, interese. Iubirea adevărată cere purificare de sine, eliberare de iubirea pătimașă de sine. Nici măcar iubirea adevărată de sine nu se poate realiza în condițiile egoismului pătimaș.  Pentru că degeaba îi ofer trupului meu cele mai alese gusturi și plăceri dacă uit că sunt după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Totuși, nici nu putem considera că fără a ajunge pe culmile iubirii curate – o stare arareori atin...citeste mai mult
Misiunea simbolică a omului în lume şi univers (1232) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 29-07-2020
  Consideraţii motivaţionale introductive a) Lupta de azi se dă împotriva simbolurilor. S-a început cu icoanele şi cu crucile şi s-a ajuns la demolarea statuilor cu Iisus şi cu Maica Domnului pentru că reprezintă, chipurile, “supremaţia omului alb”. Mai deunezi am auzit despre dinozaurii de la Timişoara care purtau în derâdere pe capete cruci creştine. De atacul împotriva Potirului şi a Liturghiei Euharistice nu mai spun ... Sunt ofensate în egală măsură şi simbolurile istorice ale Drapelului unei comunităţi, cum s-a întâmplat în statul american Mississippi. b) Toate aceste lucruri se întâmplă tocmai pentru că omul supratehnologizat din...citeste mai mult
Capitalul lui Marx se întoarce ca eveniment cuantic şi ucide pisica lui Schrodinger - feţe ale absurdului (1232) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 15-06-2020
  Cu respect, Domnului profesor Cornel Teulea Introducere Ca şi contingenţă istorică, piesa aceasta a apărut în preocupările autorului din anul 2008, odată cu declanşarea “crizei finaciare şi economice globale, când, pe fundalul ei, nostalgici ai comunismului, socialişti şi marxişti de pretutindeni, de toate nuanţele şi de toate vârstele, au început să chiuie de bucurie la căpătâiul <>” (Teulea, 2016, p. 7). În 2012 – 2014 povestea fost aşternută pe hârtie după un travaliu creator care s-a întins iniţial pe 1000 de pagini, în cinci variante ale piesei. Noi o considerăm o piesă reparatorie care nu ar trebui să lipsească din semnific...citeste mai mult
A răcit vreodată Iisus? (1551) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 25-05-2020
  Introducere În studiul de faţă urmărim „tranşarea” multinivelară (nu exhaustivă) a problematicii legate de Sfânta Împărtăşanie şi coronavirus. În prima parte, subliniem pe scurt câteva trăsături ale luptei seculariste împotriva bisericii şi modul în care istoria ne stă la dispoziţie cu anumite date despre această luptă. Totodată, vom şi schiţa răspunsul dogmatic la însemnătatea Sfintei Împărtăşanii şi „raportul” acestei Taine cu virusul, răspuns prezentat pe îndelete şi dogmatic în ultima parte a studiului. În partea a doua, încercăm să arătăm că psihologia fricii ne poate distrage atenţia şi di...citeste mai mult
Ambitusul Învierii - un punct de vedere teologic, filosofic şi poetic (1387) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 07-05-2020
     “Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt” (Catavasiile Învierii)   Unde anume este Învierea? Iubirea. Deja este un lucru general acceptat că înţelesul Învierii se citeşte pe verticală. Cum ar spune filosoful Lucian Blaga, Învierea se revelează, nu se relevează. Elementul fanic vine de Sus şi nu este o simplă însumare de senzaţii lumeşti oricât de opulente ar fi. Cumva noi ne-am obişnuit să cuantificăm unele lucruri cantitativ şi material. Altfel...citeste mai mult
Accidente şi permanenţe de Învierea Domnului în 2020 (1144) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-04-2020
  Introducere Anul acesta pare că Învierea Domnului, momentul fondator al creştinismului, a fost “înghiţit” de prescripţiile seculariste ale ordonanţelor militare de urgenţă date cu scopul de a proteja sănătatea populaţiei. Părerea aceasta este una cât se poate de ilară, dat fiind că nici o ordonanţă nu poate porunci virusului Corona, apoi, ce să mai vorbim de Învierea lui Hristos. E şi acesta un punct de vedere. Ordonanţele s-au dat nu direct împotriva virusului, ci în scopul conştientizării de către om a responsabilităţii şi rolului pe care îl are în reducerea răspândirii virusului. Să zicem că “Învierea Domnului” e o vic...citeste mai mult
Gânduri la vreme de Coronacriză în familie (1286) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 18-04-2020
  Tablou general Familia este afectată şi ea de timpurile acestea de criză pe care le trăim. Atât familiile monoparentale, cât şi familiile extinse, fiecare la modul specific, suferă de pe urma condiţiilor actuale de trai. A fi şi a fi împreună îşi pot schimba feţele radical. Încărcătura emoţională negativă are acum mai multe şanse să se acumuleze şi să irumpă atunci când nu te aştepţi şi de la cine nu te aştepţi. Oamenii stau acum în familii mai mult decât niciodată şi situaţia aceasta obligă la adaptare comunicaţională continuă. Perspectivele sumbre ale viitorului aduc şi ele umbra lor. Nu ştim ce va fi cu şcoala, mai ales cu elevii aflaţi î...citeste mai mult
Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină! (1809) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 17-04-2020
  Ne aflăm într-o perioadă deosebit de intensă a pregătirii pentru Pătimirile şi Învierea Domnului Hristos, “piatra cea din capul unghiului” (cf. I Petru 2, 7) pe care se fundamentează veşnic creştinismul şi mântuirea fiecăruia dintre noi. E vorba despre Săptămâna Pătimirilor, nu a patimilor.   Patimă şi pătimire Să facem o distincţie: patima este un lucru iar pătimirea este cu totul şi cu totul altceva. Patima se bazează pe instincte pe care omul le foloseşte doar pentru plăcerea proprie. Instinctele au rolul şi locul lor în a asigura supravieţuirea treupească a omului. E normal să ne fie foame şi sete pentru că altfel murim. E normal şi chiar o mare bu...citeste mai mult
Între Cununa Vieţii şi coronavirus?! (1254) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 06-04-2020
  „Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10).   Introducere În condiţii de criză oamenii se tem. Pentru că le este ameninţată existenţa biologică prin boală şi moarte, apelul la instanţele supravieţuirii devine primordial. Gândirea logică lasă loc tot mai mult acţiunii pe care salvarea propriei vieţi o impune. Sentimentul fricii atârnă mai greu în talgerul existenţei decât raţiunea civilizată. Ştim prea bine că, de la un moment dat, mintea începe să ...citeste mai mult
Cu Hristos şi coronavirusul între trecut, prezent şi viitor (1231) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-03-2020
  Am putea asocia toată această situaţie generată de coronavirus cu un trigger care poate declanşa reevaluări ale trecutului, formulări ale unor întrebări privitoare la viitor pe care încă nu ni le-am pus sau, pur şi simplu, ne punem întrebări acum despre situaţia de faţă, dacă tot am ieşit din zona de confort ori de rutină a prezentului. În fond, orice perioadă de criză vine cu bilanţuri, perspective, opţiuni între instinctele de supravieţuire şi alegeri spirituale nobile. A. Virus nou, temeri vechi sau despre mutaţiile virusului comunist Pur şi simplu mă întreb de ce noi, românii, suntem atât de stresaţi în situaţia de faţă, în vreme ce popul...citeste mai mult
Clopotul şi toaca: persoană şi rugăciune (3209) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 09-03-2020
  Domnului OVIDIU OANA-PÂRÂU, poet, colecţionar de clopote şi campanolog făgărăşean, autor al unei istorii mondiale a clopotelor.    Introducere În cele ce urmează vom încerca să evidenţiem multiplele semnificaţii pe care clopotul şi toaca le aduc în spaţiul spiritualităţii universale. Această afirmaţe vizează mai ales istoria clopotelor care se găsesc răspândite pe o arie geografică mult mai largă decât toaca. Astfel, clopotele au apărut odată cu civilizaţia umană şi uzul lor a cunoscut o răspândire largă pe toate continentele. Chiar dacă clopotele au apărut pentru prima dată în Orient, Occidentul a recuperat ulterior decalajul prin ...citeste mai mult
Viaţa noastră între minte şi inimă (2543) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 19-02-2020
  1. Literatură – emoţie – cogniţie Începem cu un „test”… Citiţi următorul poem: „Doamne,/ Închide-mă-n floare/ să pătez iubirea/ de culori./ Ascunde-mă-n mare/ să mângâi/ trupul ţărânii/ cu valuri./ Presară-mă-n vânt/ să alin patima/ cu adieri./ Scrie-mă-n cuvânt/ să sting aşteptarea/ cu înţelesuri./ Doamne,/ închide-mă-n floare/ ascunde-mă-n mare/ presară-mă-n vânt/ mă scrie-n cuvânt!” (Ovidiu Oana-Pârâu) Întrebarea care se pune acum este despre cheia cu ajutorul căreia deschidem uşa înţelegerii pentru aceste versuri. Putem pricepe ceva din aceste versuri cu ajutorul raţi...citeste mai mult
Despre secularizare sau divorțul culturii de credință (VIDEO) (1209) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 14-02-2020
  CAFEDEMIA - Masă rotundă organizată de Asociația Ortopraxia - Editura Agaton (extras)   Cum s-a ajuns astăzi la situația în care credința și cultura merg pe drumuri diferite, chiar divergente. Cultul și cultura au fost întotdeauna împreună, deoarece nu se putea separa între tinda bisericii unde se făcea carte și biserica propriu-zisă unde se slujea lui Dumnezeu. Biserica își continuă menirea ei cultuală și culturală, în timp ce cultura se abate de la mersul ei firesc înspre țelul unilateral al informării utilitare. Este urmărită îndeaproape plăcerea diversificată și divertismentul distractiv. Cu toate acestea, formarea caracterului și dezvoltarea ate...citeste mai mult
Iubire și iubiri (VIDEO) (1284) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 14-02-2020
  CAFEDEMIA - Masă rotundă organizată de Asociația Ortopraxia - Editura Agaton (extras) V-ați întrebat vreodată cât de subţire e granița dintre Iubire si iubiri? Marea nevoie a omului este de a iubi și a fi iubit. Poate că tocmai din acest motiv iubirea e o "țară" aflată în calea tuturor răutăților. Dușmanii vin din interior și din afară. La fel și prietenii ei. Lupta cea mare se dă pentru cucerirea Iubirii. Uneori se pierd lupte și se cade din Iubire în iubiri. Însă, până mai este ziuă, se mai poate lupta. În fond, Dumnezeu este Iubirea personală absolută și noi oamenii suntem creați după chipul Ei. Mai spunem o dată: Dumnezeu nu are iubire, ci est...citeste mai mult
Anul nou şi omul nou sau despre înnoirea vieţii în Hristos (1514) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 13-02-2020
              1. În procesul mântuirii omul nu este singur Oricum am lua lucrurile din punct de vedere creştin, anul nou ar trebui să vină la pachet cu omul nou şi cu înnoirea vieţii. Noi am cântat că “mâine anul se-nnoieşte” dar cu omul ce se întâmplă? Sigur că dacă privim lucrurile economic, prin lupa câştigului material, agricol, e nemaipomenit că anul se înnoieşte şi pluguşorul se porneşte. Însă, pentru noi creştinii, în nici un caz nu se poate separa între lucrarea de sfinţire a omului şi efectele ei asupra creaţiei: “Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare de...citeste mai mult
Cum răspunde Eminescu la întrebarea: Cine suntem noi oamenii/românii? (2259) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 28-01-2020
  Introducere Credinţa lui Mihai Eminescu este mai presus de orice îndoială. În fond, credinţa şi ştiinţa sunt la poetul nostru naţional cele două aripi cu care zboară spre Absolut. Biserica şi Şcoala sunt cele două instituţii pe a căror piatră de granit Eminescu şi-a temeluit existenţa şi spiritualitatea. Ştiinţa lui Eminescu este una solidă şi constă în lecturi consistente şi diverse. Se pare că citea mult şi cu o repeziciune uimitoare. La Berlin şi Viena a petrecut câţiva ani unde a audiat cursuri universitare şi a abordat domenii diferite ale zonei cultural-ştiinţifice, de la filosofie şi literatură până la fizică şi economie. 1. Eminescu şi esenţele neamului ...citeste mai mult
In câte feluri este prezent Hristos în viața noastră (VIDEO) (1163) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 16-01-2020
CAFEDEMIA Masă rotundă organizată de Asociația Ortopraxia - Editura Agaton (extras) Dumnezeu este prezent pretutindeni și întotdeauna. Iubirea lui de oameni nu are limite de loc sau de timp. El ne iubeşte necondiționat. Hristos e prezent în Biserică, în Sfânta Liturghie, în Cuvântul Scripturii și cel al rugăciunii, în cuvântul de învățătură al preotului, în poruncile Sale, în virtuți, în icoane și, mai presus de toate, în Sfânta Împărtășanie. Dragostea dumnezeiască e o inima infinita deschisa lumii întregi. Și ţie, și mie, și noua, și tuturor.  ...citeste mai mult
Ce vreau eu, oare vrea și Dumnezeu? (VIDEO) (1434) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 15-01-2020
  CAFEDEMIA - Masă rotundă organizată de Asociația Ortopraxia - Editura Agaton (extras)   "Ce vreau eu, vrea si Dumnezeu?" - Cred ca uneori Dumnezeu zâmbește atunci când vede ceea ce isi doreste omul. Cineva spunea că daca vrei sa-L faci sa rada pe Dumnezeu sa-I spui planurile tale. Dacă voința omului este un cal puternic si, poate, naravas, voința Domnului este adiere diafană de lumina binevoitoare....citeste mai mult
În câte feluri putem fi iertați (VIDEO) (1605) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 15-01-2020
  CAFEDEMIA - Masă rotundă organizată de Asociația Ortopraxia (Editura Agaton) (extras)   Tema iertării este una extrem de actuala pentru ca omul zilelor noastre e tot mai nerabdator si nu mai are dispoziția de a ierta. Nici macar pe sine nu se mai iartă. Sau iartă si nu uită. Iartă pe jumătate. Dumnezeu ne iubeste necondiționat și iartă dacă vrem și noi să fim iertați. Când iubești ierți și vindeci. Iertarea este vindecătoare....citeste mai mult
Posteşte/iubeşte şi fă ce vrei! Reflecţii pe marginea praznicului Naşterii Domnului (1627) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 20-12-2019
  Introducere În articolul de faţă ne propunem să prezentăm evenimentul Naşterii Domnului într-un anumit context de semnificaţie ascetică şi mistică. Asceza se referă la purificarea spirituală pe care creştinul o realizează prin spovedania păcatelor sale în faţa preotului duhovnic. Faptele cele bune săvârşite de credincios sunt şi ele ascetice, curăţind sufletul de schije ale egoismului. Dimensiunea mistică este fundamentată pe încununarea efortului ascetic de curăţire şi de purificare lăuntrică, lucru care se realizează suprem prin Sfânta Împărtăşanie. Iubirea este liantul între ascetică şi mistică. Fără iubire faptele noastre bune nu pot scăpa de ...citeste mai mult
Cine mai suntem noi, românii? (1305) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 17-12-2019
Darurile lui Dumnezeu făcute omului Din Pilda cu talanţii învăţăm că nu are nici o importanţă cantitatea sau numărul de talanţi pe care îi primeşte fiecare persoană, ci ce face fiecare cu ceea ce a primit. Oamenii care au primit cinci, respectiv doi talanţi, deoarece i-au dublat prin contribuţia lor de efort, au primit aceeaşi răsplată. Iar cel cu un talant a fost apostrofat nu pentru că avea doar unul singur, ci pentru că nu a făcut nimic pentru a-l dubla sau a-l spori. În plus, acesta din urmă l-a şi judecat pe Stăpân, considerând că este nedrept şi că adună de unde n-a semănat... (cf. Matei 25, 14 – 30).    Se mai desprinde un înţeles din această pildă: ...citeste mai mult
Are satul românesc vreun viitor? (1209) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 02-12-2019
  A) Satul, Biserica şi Legea românească sau despre eternitatea satului românesc Existenţa satului este consubstanţială cu legea românească. Cuvântul „lege” este unul cu un impact deosebit de puternic asupra românului de la începutul istoriei lui până când vremurile istorice au chiuretat înţelesurile adânci ale termenului. Oricum, asemenea cuvintelor „biserică” şi „lege”, „sunt în limba română cuvinte care ţin locul unor tomuri întregi de documente scrise despre încreştinarea daco-românilor, dezvoltarea creştinismului lor, precum şi despre organizarea socială a acestora” (Joanta, 20...citeste mai mult
Credinţă şi cultură la români (1825) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 20-11-2019
  Introducere În materialul de faţă încercăm să realizăm o viziune sintetică asupra temei propuse pe două direcţii: în primul rând căutăm să identificăm elementele de structură ale raportului dintre credinţă şi cultură aşa cum se văd ele din datele fundamentale care au stat la baza formării şi întemeierii poporului român şi, în al doilea rând, avem în vedere câteva repere culturale româneşti personalizate care adeveresc asemenea unor oglinzi realitatea pe care o reflectă. Prin Legendele Meşterul Manole şi Mioriţa (chiar dacă includ şi elemente care aparţin altor spaţii culturale) descindem cumva în straturile de profunzime ale rom&...citeste mai mult
Iubire şi iubiri - cum să ne înțelegem mai bine copilul? (1535) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 04-11-2019
  Cum să ne înţelegem copiii mai bine? – Este o întrebare care îi frământă pe mulţi părinţi, profesori… În cele ce urmează vom încerca să oferim câteva situaţii de viaţă în relaţia părinţi-copii, care solicită mai mult atenţia şi strategia părinţilor. Aşa cum nu e uşor să fii copil, tot astfel nici meseria de părinte nu este una facilă.             Sigur că soluţia definitivă este iubirea. Însă, aplicarea iubirii este o artă care cere multă înţelegere. Nu tot ceea ce părinţii numesc iubire este într-adevăr aşa. Dacă la sfârşitul articolului acesta un părinte...citeste mai mult
Iubire şi iubiri - piloni care susţin creşterea armonioasă a copiilor (1690) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 28-10-2019
  „A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace mature la întrebările pe care şi le pun copiii” (Lucian Blaga) O poveste cu tâlc În ultima vreme s-a tot distribuit pe internet povestea unei persoane orientale care deţine un coeficient de inteligenţă (IQ) de 220. Un scor enorm dacă ne gândim că Goethe însuşi avea un IQ de 200. Bineînţeles că această persoană a fost invitată să ţină prelegeri la cele mai prestigioase universităţi din lume şi i s-au oferit posturi universitare şi de cercetare în toată lumea. Însă, la un moment dat, acest om a făcut un pas care i-a surprins pe mulţi; a renunţat la toate ofertele şi cercurile un...citeste mai mult
Lumina Domnului pe chipul omului. Mandilionul (VIDEO) (1604) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 26-10-2019
CAFEDEMIA - Masă rotundă organizată de Asociația Ortopraxia - 6 august 2019 (extras)     Mandilionul - Alexandru Mihail Niță   Fiecare om este o icoană nepictata înca... un chip la care înca se mai lucrează. Chiar omul însuși lucrează cu Duhul lui Hristos la propria desăvârșire. El ține pensula înmuiată-n har ca un ucenic, iar mâna Domnului îl însoţeşte în toată vremea și în tot locul....citeste mai mult
Credinţă şi cultură de-a lungul vremii (1217) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 22-10-2019
  Credinţa şi cultura reprezintă cele două feţe ale aceleiaşi monede. Chiar dacă credinţa este asociată cu misterul, cu supraraţionalul, iar cultura este raţională prin excelenţă, nimeni nu poate spune că cele două sunt divergente. Supraraţionalul nu este antiraţional (Popescu, 1996, p. 13-14). În fond, cultul şi cultura au aceeaşi rădăcină.   Exemple de simbioză între credinţă şi cultură ● La 1641 Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, primeşte în dar de la Patriarhia Ecumenică moaştele Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva. După ce domnitorul Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei de la Constantinopol către turci, patriarhul de atunci a răsplătit prin acest gest &...citeste mai mult
În câte feluri e prezent Hristos Domnul în viață și în lume? (1482) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 02-10-2019
  Prezența lui Dumnezeu în viața noastră aduce liniște, bucurie și sens în lume. Omul se simte în siguranță dacă știe că Dumnezeu este prezent și lucrează în lume și în viața lui. Are un temei, o bază. Un reper la care se raportează întotdeauna și cu bune și cu mai puțin bune. Bucuriile trec de obicei destul de repede. Când însă le dai un sens superior și le proiectezi pe ecranul veșniciei își descoperă adevărata semnificație. Cu lucrurile rele din viața noastră se întâmplă la fel. Își pierd din consistență și din iradiere. Una peste alta, cu Dumnezeu prezent în viața ta îți este mai ușor. Și, în orice caz, nu...citeste mai mult
Dor de zbor: pe aripi de Psaltire (1272) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 18-09-2019
- cu stimă doamnei DOINA PIEPER, autoarea cărții cu acest titlu -   Chemarea la maturitate şi responsabilitate interpretativă Încă de la primul cuvânt care îţi apare în faţă, senzorii responsabilităţii interpretative se aprind la vibraţia prototipică a dorului. Cuvântul “dor” este inevitabil în limba română. Şi totodată, inepuizabil. Amestec de transparenţă şi taină, de sens şi suprasens. “S-a contopit în el durerea, de unde şi vine cuvântul, cu plăcerea, crescută din durere nu pricepi bine cum” (Noica, 1987, p. 206). Iar zborul l-aş înţelege brâncuşian. Adică nu mărimea aripilor şi diseminarea striaţiilor cromat...citeste mai mult
Vindecarea în Hristos. În ce condiţii ni se iartă păcatele? (3594) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 14-09-2019
            Dumnezeu este Cel care ne iartă păcatele Întrebarea nu este: „Cine ne iartă păcatele?”, deoarece ştim că păcatele ni le iartă Dumnezeu. Sigur că şi oamenii cărora le greşim ne pot ierta dacă ne recunoaştem greşeala, apoi ne cerem iertare şi dacă o îndreptăm prin oarece fapte, însă, în cele din urmă, Dumnezeu este Cel care ne iartă greşelile, păcatele şi patimile. Patimile sunt păcate învechite, cu ştate de plată vechi, devenindu-ne prin repetiţie o „a doua natură”. Ştim, de asemenea, că păcatele ni le mai iartă şi preotul duhovnic, aşa cum spun şi cuvintele de dezlegare rostite de el la T...citeste mai mult
Oare, ce voiesc eu, voiește și Dumnezeu? (1353) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-08-2019
  De la filosofia antică la creștinism Pentru filosofia antică nu exista libertate și voință peste voința și intervenția zeilor. Zeii câștigau întotdeauna și își impuneau voința în viața omului. Pe atunci, între voința divină și voința omenească raportul era unul oarecum de luptă și conflictualitate. Uneori chiar zeii erau depășiți în voința lor de lucruri care se aflau deasupra lor. Destinul sau soarta – un fel de voință universală oarbă - sfida uneori chiar și voința zeilor. Însă, oamenii au învățat să trăiască astfel și acolo unde lucrurile se petreceau fără voia lor considerau că dacă „ți se întâmplă ție, deci aces...citeste mai mult
Boală şi Vindecarea în Hristos (1609) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 22-08-2019
  Originea bolii şi răului în libertatea omului (perspectiva creştină) Din punct de vedere creştin-ortodox, boala îşi are începutul în libertatea omului. Sau, mai precis, originea bolii stă în folosirea rea, deviată, greşită a libertăţii de către omul dăruit cu această libertate de către Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este Dăruitorul libertăţii, această libertate nu poate fi rea în sine. Omul însă s-a folosit rău de libertatea primită în dar, tot aşa cum cineva poate folosi o piatră la construcţia unei biserici sau o poate folosi ca să arunce cu ea în semenul său. La fel cum un om îşi foloseşte mâna că să se însemneze cu Sfânta Cru...citeste mai mult
Adormirea Maicii Domnului întru Lumina cea necreată (1583) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 16-08-2019
  „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre” (Troparul Adormirii Maicii Domnului). Adormirea Maicii Domnului și Schimbarea la Față Iată-ne în mijlocul verii ca în mijlocul istoriei mântuirii neamului omenesc. O fecioară se naște și naște apoi, tot fecioară rămânând, și după o viață de Maică ocrotitoare și ascultătoare, întru îmbrățișarea Fiului ei iubit, sufletul ei este dus în veșnicia luminoasă a Împărăției. În centrul icoanei Adormirii Maicii Domnului, dea...citeste mai mult
Psihoterapie și duhovnicie (VIDEO - Cafedemia) (2283) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 08-08-2019
      CAFEDEMIA - Masă rotundă organizată de Asociația Ortopraxia (4 si 25 iunie 2019) (extras) Mulți se întreabă ce legătură este între teologie și psihoterapie. Teologia este o psihoterapie cu asistența și ajutorul lui Dumnezeu, iar psihoterapia este o teologie în care numele lui Dumnezeu nu e prea des folosit. Psihoterapia îți clarifică/vindecă în primul rând relațiile tale cu semenii, cu mediul social, cu lumea aceasta, pe când teologia și duhovnicia te ajută să te raportezi la lumea valorilor spirituale. Părintele Bîlbă Ciprian Valentin este doctor în Teologie și doctorand în Psihologie. Este preot de 15 ani (în prezent &icir...citeste mai mult
Taina se ivește când cuvântul tace... întru Hristos (1685) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 03-08-2019
  „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor tale” (Taina Sfântului Botez). Iisus Hristos sau Taina Cuvântului Creator Întrupat „La început era Cuvântul” (Ioan 1, 1). Nu se spune că la început a fost cuvântul (cu „c” mic) și, cu atât mai puțin, nu se spune că la început au fost cuvintele. „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”. Se observă diferența de nivel între Cuvânt și cuvânt/cuvinte. Între Persoană și gândurile ei sonore sau cuvintele ei. Persoana este...citeste mai mult
Lucian Blaga văzut prin ochii mei (2541) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-06-2019
  Deși nu spun noutăți absolute, cred că fără a cunoaște toate aspectele formării și gândirii blagiene, se riscă interpretări parțiale ale poeziei. Nu o singură dată, s-a atras atenția asupra capcanei de a stabili clar câtă ideologie filosofică și câtă poietică este în poezia lui Lucian Blaga (Cristian Moraru, Postfața în Blaga, 1986, p. 338 ș.u.). Interpretarea lui este una multifațetată, pe măsura complexității autorului. Putem vorbi, astfel, despre diferite aspecte ale ortodoxiei, așa cum se reflectă ea în piesa dramaturgică „Meșterul Manole” și în proza ”Luntrea lui Caron”. Sau chiar în poezie. Aceasta ar putea fi perspectiva te...citeste mai mult
Octavian Paler față în față cu sine însuși - eseu psihologic (2664) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 10-06-2019
  „Cândva, mi-am zis că la bătrânețe mă voi feri de patru gafe: Nu mă voi plânge că nu mai sunt tânăr. Nu voi da sfaturi nimănui. Nu voi invoca mereu experiența mea. Nu voi povesti de o sută de ori același lucru. De bine, de rău, primele trei reguli le respect”. (Octavian Paler)   Nu poate să scrie fără să se descrie. E autoreferențial până la sinceritate și autoanaliză. Dorește să-și facă măcar puțină ordine în haosul său personal: „Fiecare om are haosul său personal... Să pun puțină ordine. Dar cum? Lăsându-mă în voia stărilor de moment și amintirilor? Când te privești într-o oglindă spartă, e singur...citeste mai mult
Singur sau împreună cu ceilalți? (1505) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 05-06-2019
       Să ne imaginăm o situație care chiar dacă este nedorită este totuși posibilă. Într-o clădire izbucnește un incendiu și pe ferestre ies flăcări și fum. Cetățenii care trec prin zonă asistă terifiați, mai ales că se aud și țipetele de groază ale unor persoane prinse înăuntru. Dar, deodată, se întâmplă un lucru neașteptat; o persoană necunoscută improvizează rapid o fașă de protecție pe care și-o leagă pe față până dedesubtul ochilor, după care se aruncă spre scara de acces a imobilului incendiat. Reușește să salveze un copil... . Cum se explică acest lucru? Ce l-a făcut pe acest om să-i pese de viața semenilor săi? Nu putea, oare, s...citeste mai mult
Timp şi Veşnicie în poezia lui Alexandru Mihail (1540) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 21-05-2019
Lansare de carte „Timpul este intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru” (Pr. Dumitru Stăniloae)               Inspirată şi interesantă este concepţia poetului Alexandru Mihail care uneşte cuvântul cu icoana. Se spune că o imagine este cât o mie de cuvinte şi, pe bună dreptate, deoarece întotdeauna ochii au fost mai de crezut decât urechile. Ceea ce văd, deşi poate că este denaturat de propria-mi viziune asupra lucrurilor, reprezintă o dovadă mai sigură decât spusele unuia sau altuia despre ce a văzut altcineva. Oricum, pentru a convinge pe cineva în lipsa probelor oculare, ai nevoie de mai mult...citeste mai mult
Hrăneşte-te cu Lumină! (1502) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 21-05-2019
A mânca e omenește             Postul de bucate este doar dietă dacă nu este însoţit de postul de păcate. Şi sunt destui care au murit de cancer chiar dacă au ţinut un regim alimentar sever. Contează şi ceea ce mănânci dar, mai ales, felul în care o faci. Odată cu bucata de pâine pe care o bagi în gură intră şi emoţiile cu care te hrăneşti (Farca, 2018, p. 60). De aceea masa e una liniştită. Sau aşa ar trebui să fie. Cred că şi pentru asta românul îşi însoţeşte masa de rugăciune. Adică, binecuvântează masa cu pacea lui Dumnezeu. Rânduiala mesei în jurul căreia se strâng mama, ta...citeste mai mult
Vinovăție și responsabilitate (1569) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 20-05-2019
Contextul discuției Începem cu o călătorie în timp. Ajungem până în Atena secolului al IV-lea. Despre procesul lui Socrate știm de la Platon (Platon, 2001). Acuzatorii îi imputau filosofului că (1) a corupt tineretul, (2) nu crede în zei și (3) că a inventat zei. Judecătorii în număr de 500 au fost aleși democratic, adică nu au demonstrat vreo competență de jurisprudență, fiind aleși aleatoriu după procedura de atunci a Atenei. Însă, Socrate a refuzat să pledeze vinovat. Un psiholog (deși nu numai un psiholog) s-ar putea întreba: ”De ce a refuzat Socrate să intre în jocul conformismului social atât de așteptat și cerut de judecătorii lui? Pute...citeste mai mult
Cheia Învierii e iubirea (1686) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 20-05-2019
Frică și manipulare Dacă Hristos a înviat, de ce îți mai este teamă? ”Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” Acesta este salutul creștin după Înviere și, totodată, mărturisirea noastră de credință. Puterea și lumina celor care cred că Hristos a înviat. Și, totuși, după o statistică astăzi 1om din 4 se plânge de mâncare, 1 om din 3 se plânge de apă, iar fiecare dintre noi se teme. Teama ne este injectată pe toate canalele. Sub pretextul că suntem informați, aflăm de fapt de tot felul de lucruri care sunt menite a ne strecura în subconștient frica. Frica îngheață. ”A înghețat de frică”, se spune. Sau ”A în...citeste mai mult
Spre Înviere, un singur lucru mai trebuiește (1595) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 25-04-2019
  Cu Sfântul Efrem Sirul și cu Apostolul Pavel spre Înviere ”Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii tale. Așa, Doamne, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor” (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul). Amin, adică așa să fie! Oare, așa să fie? Oare ce este mai important pentru omul contemporan? Luminițele artificiale, cozonacii cu nucă și fața de masă cu iepurași pe ...citeste mai mult
Lumea între darul lui Dumnezeu şi alternativă afaceristă. Vindecarea prin etosul satului românesc (1460) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 11-04-2019
              „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute” (Crezul). Simbolul de credinţă creştin şi ortodox decalară apodictic originea lumii în Dumnezeu. Nu că lumea e Dumnezeu. Lumea are altă substanţă decât dumnezeirea. Asta nu înseamnă că lumea este mai puţin reală. Ontologia universului e de altă substanţă decât Ontologia tri-personală divină. E vorba aici de distincţia dintre creat şi necreat. „Dar acest lucru înseamnă, în primul rând, să facem o distincţie. Raţiunile divine din sânul Sfin...citeste mai mult
Esenţa omului: a dărui - dăruind vei dobândi (1745) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 11-04-2019
              Despre milă ca formă a iubirii s-au scris numeroase pagini spirituale şi teologice. Despre compasiune psihologii au scris de asemenea mult. În plus, compasiunea s-a şi cuantificat cumva într-un mod statistic. Chiar dacă punctele de vedere nu pot fi peste tot perfect identice, noi vom folosi cele două forme ale iubirii – mila şi compasiunea – ca fiind sinonime.             Cum ne manifestăm noi compasiunea faţă de cineva? Oare să o facem ca acele maimuţe care se scarpină reciproc pe spate? Sau ca lupoaica păzindu-şi şi alăptându-şi puii? Sau ca felinele care pâ...citeste mai mult
Maestrul Brâncuşi - spiritualitate şi comuniune. Elogiu simplităţii creatoare (2511) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 12-03-2019
  „Nu mai sunt demult al acestei lumi: sunt departe   de mine însumi, desprins de propriul meu trup – Mă aflu printre lucrurile esenţiale” (Constantin Brâncuşi)   Personalitatea sculptorului Constantin Brâncuşi Tipul de personalitate al celui mai mare sculptor român este unul extrem de complex, deşi nu complicat. Constantin Brâncuşi a căutat întotdeauna esenţele. Pe el nu l-au interesat, de exemplu, detaliile anatomice şi estetice ale unei păsări, cât ideea de zbor în sine. În general, opera lui nu era capabilă să atingă asemenea performanţe de expresie în afara meditaţiei profunde. Ori noi ştim că meditaţia presupune rec...citeste mai mult
Fericirea: Zboară! Nu aştepta să-ţi crească aripi (1589) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 12-03-2019
  Există fericire?             La întrebarea: „Ce este fericirea?” s-ar putea da şi răspunsul următor: „Fericirea este rezultatul alegerilor pe care le faci în viaţă”. Altfel spus, nu ai prea mulţi sorţi de izbândă ca să înţelegi fericirea dacă o tratezi în afara contextului libertăţii. Însă, se poate pune şi o altă întrebare: „Ştim noi ceea ce alegem?” sau „Alegem noi ceea ce ştim că este bine?”. Nu avem pretenţia ca în eseul de faţă să putem rezolva „ecuaţia” fericirii. Oricum, dacă vom reuşi să ne ridicăm câteva semne de întrebare...citeste mai mult
Mândrie şi autocunoaştere - nimic nu e rău în sine dacă se ia cu măsură / ştiinţă (1682) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 01-03-2019
  Desfrânarea pântecelui nu aparţine celui privat de bani şi sărac lipit. Desfrânarea cu cele de sub pântece nu poate fi apanajul unei persoane foarte înaintată în vârstă. Însă, atât cel sărac, cât şi cel în vârstă pot cădea uşor pradă mândriei. Mândria este universală. Alt exemplu: despre o persoană care preferă viciile nu putem spune că iubeşte virtuţile, la fel cum despre o persoană care caută şi găseşte permanent calea virtuţii nu putem spune că este iubitoare de imoralităţi. Însă, mândria poate aparţine ambelor categorii de oameni. Săraci şi bogaţi, tineri şi vârstnici, oameni virtuoşi şi oamen...citeste mai mult
Voinţă şi autocontrol - dai voinţă, iei putere (1482) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 19-02-2019
              Fiecare om are două creiere cel dintâi dintre ele este răspunzător de instincte şi reacţii automate necontrolate. Aceasta este creierul primitiv pe care omul îl are în comun cu celelalte vieţuitoare. Aici se ia decizia: „luptă sau fugi!”. Cel de-al doilea creier, neocortexul, este sediul răspunzător de deciziile care se bazează pe planificare şi angajament responsabil, raţional. Ca să înţelegem şi mai bine diferenţa dintre cele două creiere mai spunem că omul în ziua de astăzi are hrana la o aruncătură de băţ de casa lui şi, spre deosebire de alte vremuri mai vechi, nu reprezintă un pericol uriaş să...citeste mai mult
Om şi valori: Familie, iubire, relaţie (2182) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 11-02-2019
  Omul este o fiinţă valorică. El nu poate trăi în afara raportării la un, să zicem, minim univers axiologic. Acţiunile sale sunt ghidate de undeva de dincolo de impulsul brut al supravieţuirii. Acel ceva de dincolo de corp este sufletul care, deşi unit misterios cu el, transcende lucrurile în relaţia verticală cu Absolutul personal. Persoana umană întreprinde diverse activităţi care nu sunt circumscrise doar de peisajul instinctual. Sunt chiar cazuri în care instinctul de supravieţuire rămâne mult în urmă, omul lăsând deoparte chiar spiritul de conservare al vieţii proprii. Şi nu ne referim aici la ursoaică şi la puii ei pentru care este gata să se sacrifice pe ea &ici...citeste mai mult
Aserţiuni asupra Culturii Naţionale - Eminescu şi credinţa (1517) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 25-01-2019
Întru ziua de 15 ianuarie a fiecărui an, toată suflarea românească se lasă încercată de cele mai alese sentimente de recunoştinţă şi admiraţie faţă de amploarea spirituală a culturii noastre naţionale şi faţă de personalitatea de geniu care patronează acest moment de sărbătoare românească de pretutindeni. Românii de peste tot, de la cea mai puţin dotată instituţie de învăţământ şi nu numai şi până la fraţii noştri răşchiraţi pe cele mai îndepărtate meridiane ale globului, simt în felul lor iradierile de lumină şi identitate culturală ale zilei. Măcar subconştient, cred că fiecare român ar putea subsemna la inspirata formulare a filoso...citeste mai mult
Satul românesc între istorie şi eternitate (1669) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 16-01-2019
  Sigur că nu întâmplător Patriarhia Română s-a gândit ca anul 2019 să fie închinat satului românesc. Universul satului ne este mai mult sau mai puţin cunoscut şi apropiat fiecăruia dintre noi. Nimeni nu poate spune că în vreun fel sau altul nu cunoaşte ceva din experienţa satului. Ceea ce ridică semne de întrebare este tocmai realitatea de astăzi în care satul românesc se scaldă. Provocările sunt multiple şi, de multe ori, sub elementele de modernizare care facilitează viaţa la ţară se ascund şi insidioase sugestii de renunţare la esenţe tradiţionale. Probabil că dacă ar fi să exemplificăm cumva această modernizare a satului, ne-am gândi p...citeste mai mult
Despre Naşterea Domnului altfel sau implicaţiile familiale ale sărbătorii (1439) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 22-12-2018
Semnificaţia Naşterii Domnului poate fi recrearea de sine şi resemnificarea relaţiei cu lumea. Transformarea lumii nu vine ca un act extern, ca o lucrare ce este săvârşită cumva din afară şi constrângător, ci ca o reconfigurare interioară de sine. Din acest nucleu al transformării lăuntrice persoana poate accede apoi la noi înţelesuri al lumii şi ale misterului existenţei oglindit în viaţa altora. Crăciunul este despre creaţie. Crăciunul este despre iubire şi despre iertare. Crăciunul este despre împăcarea cu sine şi înţelegerea lumii pe noul temei adus de Hristos prin Întruparea Sa. Crăciunul este despre perceperea lumii ca dar dumnezeiesc şi ca mediu de rezonanţă a &ic...citeste mai mult
De ce, ce rost are şi cum să ne spovedim? (2475) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 21-11-2018
  Astăzi pare mai mult ca oricând că spoveditul şi-a pierdut semnificaţia. Nu mai e în ton cu vremurile astea. Aplombul, asertivitatea şi persuasiunea devin platforme pentru modele noi de a face şi a fi în lume. Încrederea în sine trebuie neapărat să atingă cote extreme. Curajul de a fi înlocuieşte înţelepciunea de a fi. A te recunoaşte ca păcătos poate echivala din acest punct de vedere cu a-ţi asuma anumite limite care te-ar putea împiedica să ajungi “sus”. Indiferent care ar fi acest “sus”. De ce n-ar putea fi şi “susul” liturgic? “Sus să avem inimile!”, poate deveni, dacă vrem acest lucru, îndemnul pentru ascen...citeste mai mult
Constelaţia familiei - cum sprijină ritualul de cult al Bisericii asumarea rolurilor familiale (3249) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 22-10-2018
Consideraţii introductive În materialul de faţă vom face referire la implicaţiile pe care le are familia în dezvoltarea capacităţilor personale. Vom trece prin cele trei momente esenţiale existenţei umane, naşterea, căsătoria şi moartea, şi vom încerca să vedem cum înţelege perspectiva creştină asupra vieţii, să-l protejeze pe om, bărbat şi femeie, atât de excrescenţele nesănătoase ale unei supra-protecţii din partea familiei, cât şi de lipsa de securizare intimă, emoţională, pe care omul o poate resimţi în cadrul propriei familii.             De fapt, vom încerca să rezolvăm tematica anunţată combin&aci...citeste mai mult
Ortodoxie şi unitate naţională în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae (1761) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 07-10-2018
Câteva premise          Piatra unghiulară de la care porneşte părintele Stăniloae atunci când îşi fundamentează liniile spirituale ale teologiei sale naţionale, este introducerea neamului în siajul creaţiei divine. Dumnezeu a creat toate lucrurile acestei lumi, inclusiv neamurile, avându-şi raţiunea de existenţă în planul creator divin. „În felul acesta calitatea naţională a eului omenesc nu este ceva accidental, de suprafaţă, aposterioric, ci face parte din destinul esenţial al lui, se cuprinde printre determinantele imaginii lui eterne. Modelul ceresc al fiecărui om e modelul omului concret, precizat istoriceşte” (Stăniloae...citeste mai mult
Omul, natura şi realitatea spirituală - perspective ecoteologice şi antropologice (4067) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 24-09-2018
Abstract Materialul de faţă mi-a fost ocazionat de întâlnirea cu tinerii în cadrul unui „Seminar de dezvoltare personală şi comunitară”, organizat în cadrul mai larg al „Săptămânii Mobilităţii Europene”. Rezultatele la care copiii au ajuns la finalul întâlnirii, vor fi prezentate în concluziile acestui eseu. Până atunci însă, vom proceda la o prezentare oarecum istorică şi sintetică a relaţiilor dintre Dumnezeu – om - cosmos/natură/istorie, începând cu antichitatea greacă, continuând cu resemnificarea termenilor odată cu apariţia filozofiei creştine de viaţă, trecând apoi prin renaştere şi prin iluminis...citeste mai mult
Despre iubire - un punct de vedere psihologic si teologic (2821) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 27-08-2018
Probabil că iubirea este cea mai dezvoltată și mai elaborată temă în toate domeniile de gândire și activitate umană. Ori este vizată în mod direct, ori indirect, iubirea este prezentă peste tot. Viciată sau nu, sublimată sau coborâtă până la cele mai joase subspețe biologice, iubirea face parte din integralitatea vieții. Indiferent de numele pe care îl poartă: iubire de sine, altruism, iubire de avere, de bani, iubire de Dumnezeu sau, în formele patologice, egoism nevrotic, sadism, narcisism, manifestare orgiastică, ori în plan spiritual, mândrie, smerenie, lăcomie, invidie, judecată de semeni..., faptul iubirii ca prezență sau absență este implicat peste tot și &...citeste mai mult
Cuvântul şi cuvintele (1989) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 23-07-2018
„Roagă-te şi citeşte în mod regulat; în felul acesta tu vorbeşti cu Dumnezeu şi Dumnezeu cu tine” (Sfântul Ciprian al Cartaginei) În poezia „Cuvântul”, Alexandru Vlahuţă, pe de-o parte elogiază virtuţile cuvântului şi, pe de alta, evidenţiază cantitatea de malefic pe care acelaşi cuvânt o poate conţine: „Ca-n basme-i a cuvântului putere:/ El lumi aievea-ţi face din păreri,/ Şi chip etern din lumea care piere,/ Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri. …Aprinde-n inimi ură sau iubire,/ De moarte, de viaţă-i dătător,/ Şi neamuri poate-mpinge la pieire,/ Cum poate-aduce mântuirea lor”. Cuvântul poate înfiinţa un l...citeste mai mult
Poezia ca energie cuantică (1802) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 15-06-2018
Domnului profesor Nicolae Postolache   Un «Critic gomos» enumera curente literare clasificându-le în modernism, postmodernism, clasicism, simbolism, suprarealism, şi «vorbele sale se loveau sec de un craniu absent». De ce? Pentru că, zice poetul, «am întărit prin viu grai murit-a curentul e greu să concepi» (ars poetica, p. 10). Brezoianu nu are lipsă de critici literari care să se enipostazieze superflu în eleganţe excesive şi pretenţioase, crezând că-i fac un serviciu dacă-l vâră într-o cutie aurită şi ornată baroc. Dimpotrivă, el însuşi o spune negru pe alb în manifestul poetic, subliniind că «…promovează...citeste mai mult
Raţiune şi Afect la Octavian Paler (2078) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 15-06-2018
         Pentru scriitorul din Lisa un lucru e sigur: nedumerirea, incertitudinea. Nici un moment, însă, el nu abandonează această preocupare căreia îi caută o soluţie. Pe măsură ce avansează diferite ipoteze, intensitatea conflictului interior nu scade. “Si vis pacem, param bellum”. El însă continuă neperturbat să se adâncească în sine. Sufletul lui se sfâşie zi şi noapte între doi bidivii: raţiunea şi sentimentul. “Poate, simt mai mult decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc” (P...citeste mai mult
Credinţa lui Octavian Paler (2450) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 21-05-2018
Am preferat formula din titlu pentru simplu motiv că în acest eseu nu voi vorbi despre credinţă în mod obiectiv, dogmatic, ci despre modul personal în care această credinţă s-a reflectat în viziunea existenţială a scriitorului din Lisa. Sigur că nu vreau acum să susţin că Octavian Paler ar fi fost preocupat de problematica sistemului de credinţă creştin-ortodox. Acest lucru ar fi cu siguranţă o inepţie metodologică, nicăieri nefăcând din credinţă un obiectiv de cercetare dogmatică. Nici măcar n-a fost un cercetător în adevăratul sens al cuvântului. Un cercetător se bazează pe trăsăturile obiectivităţii, pe veleităţile unei înţelegeri ştiinţifice, ori domnu...citeste mai mult
Când laudă Dumnezeu nedreptatea? (4605) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 24-04-2018
- crâmpeie exegetice pe seama pildei cu iconomul nedrept - „Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu? Iar el...citeste mai mult
Dreptate versus îndreptăţire de sine (2447) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 26-03-2018
  “Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele” (Psalm 140, 4)         Cine zice, lui îşi zice          Se spune că atunci când mă analizez pe mine însumi, fără să mă compar cu nimeni,  pot identifica atâtea şi atâtea motive de dispreţ, pe câtă vreme, atunci când mă compar cu altcineva, stima faţă de mine însumi creşte direct proporţional cu mulţimea defectelor acelei persoane. Asta nu înseamnă, desigur, că persoana respectivă nu are acele tare pe care eu le observ. Una este, însă, ca acel om să posede pe bună dr...citeste mai mult
Divortul – aspecte preventive (2518) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 26-02-2018
  Într-o zi, m-am întâlnit cu o persoană care mi-a făcut o mărturisire: „Părinte, vă mai amintiţi că atunci când ne-aţi cununat ne-aţi spus că viaţa de familie poate fi o împreună înjugare la drum?”. Într-adevăr, obişnuiesc, printre altele, să ofer mirilor şi acest exemplu, pornind de la încetăţenita expresie „cămin conjugal”. Aşa justific, într-un fel, importanţa şi rolul pe care rugăciunea pe care mirii o fac împreună mergând la Biserică sau în spaţiul privat îi ajută să depăşească mai uşor dificultăţile inerente vieţii de familie. Şi cea mai puternică rugăciune a mirilor şi prima din viaţa lo...citeste mai mult
Libertate şi destin (4480) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 15-01-2018
  “Învăţătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9, 2-3). “Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii” (Iezechiel. 18, 2) “Nu există destin” (Metodiu din Olimp) Cred că acesta este titlul corect, scris cu particula “şi” la mijloc. Libertatea şi destinul nu se exclud. Experienţa de fiecare zi ne arată că deşi nu putem să facem absolut tot ceea ce dorim cu datele trupului şi cu ideile care se succed în universul nostru sufletesc, totuşi, o mare parte dintre posibilităţi p...citeste mai mult
Naşterea Domnului şi câteva implicaţii epifanice şi lumeşti (2539) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 20-12-2017
  "Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, că întru dânsa ceia ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat, să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, slavă Ţie” (Troparul Naşterii Domnului) Lucrurile s-au sucit astăzi până într-atât încât naşterea unui copil cu tot ceea ce implică ea este cu mult sub nivelul minunii şi, cu atât mai puţin, generatoare de bucurie. Nu generalizăm dar nici nu putem da vina pe un loc anume unde se petrec aşa treburile. În cel mai fericit caz, secularizarea sau înlumirea autonomă a omului este îndeob...citeste mai mult
De ce ne place să minţim şi să fim minţiţi - o perspectivă asupra manipulării (2127) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 21-11-2017
  “Nu vă minţiţi unul pe altul…” (Col. 3, 9) „Astfel, un impozit indirect, chiar dacă este exorbitant, va fi întotdeauna acceptat de mase. Extras zi de zi din obiectele de consum, prin fracţiuni infime, nu stânjeneşte obişnuinţele maselor şi le impresionează prea puţin. Înlocuiţi-l cu un impozit proporţional pe salariu sau pe alte venituri, plătibil într-o singură tranşă – chiar dacă ar fi de zece ori mai puţin împovărător decât celălalt, va stârni proteste anonime. Micilor sume de bani de zi cu zi, invizibile, li se substituie, într-adevăr, o sumă totală relativ ridicată şi, prin urmare, susceptibilă de a genera neplăcere. Ace...citeste mai mult
Caleidoscop al identităţii româneşti cu referire specială la mileniul I (2409) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-10-2017
- demers istorico-teologic - Domnului inginer şi teolog, om şi domn, VASILE JOANTA Societatea românească actuală este cât se poate de provocată şi de încercată. Unii sunt răspunzători direct, alţii indirect, dar, una peste alta, toţi suntem răspunzători de felul în care ne apărăm sau nu identitatea culturală şi spirituală românească. Nu e vorba aici de superbii facile. Nici de extremisme. Vizăm doar principiul conform căruia înainte de a putea alege ce să fac cu viaţa mea trebuie să ştiu CINE SUNT. Ca om, ca naţie. Premisele unei discuţii După o anumită percepţie, cea a lui Constantin Rădulescu Motru, deşi nu include şi referirea la esenţa iconică a omului ca chip a...citeste mai mult
Omul şi mediul său de viaţă astăzi (6048) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-09-2017
  Cred că aşa cum nu pot fi separate moleculele de hidrogen şi de oxigen din formula chimică a apei, tot astfel atunci când vorbim despre mediu, nu putem face abstracţie de ceilalţi doi factori ai ecuaţiei care fundamentează dezvoltarea persoanei: ereditatea şi educaţia. În fond, educaţia nu are alt rol major decât să dozeze combinaţia unică, deci irepetabilă, a moştenirii genetice cu amprenta ambientală, în folosul persoanei chemate la a-şi valorifica potenţialităţile.         Înainte de a continua, facem două remarci:          • când vorbim despre triunghiul ereditate – mediu – educ...citeste mai mult
Învinovăţirea de sine sau asumarea responsabilităţii? - abordare psihopatristică (3180) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-08-2017
  Ceea ce ne spune astăzi inteligenţa emoţională – concept folosit pentru prima dată în 1985 – despre asumarea responsabilităţii, se ştia cu mult tip înainte. În secolul VI, de pildă, Ava Dorotei de Gaza, medic la bolniţa mănăstirii lui Serid, se remarca „prin analizele fine ale unor virtuţi, patimi şi stări sufleteşti”, distingându-se faţă de Sfântul Ioan Scărarul „prin analize amănunţite şi mai stăruitoare ale stărilor sufleteşti, spre deosebire de „Scara”, care preferă stilul lapidar şi formulările paradoxale” (STĂNILOAE, 1980, pp. 466 – 467). Aceste analize fine şi adânci pe care ava Dorotei le face demonstr&aci...citeste mai mult
Satul şi ţăranul român – o monedă cu două feţe. Perspectivă etnopsihologică (2896) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 31-07-2017
I. Consideraţii metodologice Deşi înnoirea pachetului metodologic al cercetării vieţii populare româneşti reprezintă o preocupare de continuă însemnătate, sunt anumite excrescenţe ermeneutice, de pildă cea bazată pe neopozitivism, care supralicitează până la saturaţie implicarea raţiunii iluminate în domeniul spaţio-temporal, magic şi religios, concret şi total, întreg, al vieţii ţăranului român.   Nu neopozitivismul e rău în sine, ci faptul că poate fi socotit un panaceu. Cine altcineva, decât un „novice importator de marfă neopozitivistă”, ar putea adresa o întrebare de acest fel: „Din câte dealuri şi din câte văi se...citeste mai mult
Chip – Icoană – Imagine (2608) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 02-07-2017
  “Mulțumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moștenirea sfinților, întru lumină. El ne-a scos de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului iubirii Sale. Întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (COLOSENI 1, 12 – 15). A) Domnul nostru Iisus Hristos este Chipul Tatălui (cf. COLOSENI 1, 15). El este Icoana Tatălui. Aceasta este o mărturisire de credinţă care adevereşte un fapt supraraţional, deci deasupra oricărei argumentaţii raţionale. Astfel, mărturisi...citeste mai mult
Manipularea icoanei (1832) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 31-05-2017
  „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc” (Romani 7, 19). Cine pofteşte scoaterea icoanei din spaţiul public ştie extrem de bine ce face. Şi cine organizează procesiuni cu icoane, de asemenea, ştie foarte bine ce face. Cine, însă, are tot timpul de comentat pe seama acestor procesiuni şi este gata să bage în faţă argumente de tip economic nu poate ieşi dintr-un mod de abordare al „funcţionarului”. Şi ştim ce părere avea monahul de la Rohia despre funcţionarii de serviciu şi cine sunt ei. Icoana e re-dăruită mereu şi mereu spaţiului public ca felie de creaţie sfinţită şi ca aluat al cărui rost este d...citeste mai mult
Smerenia – studiu teologic şi psihologic (3312) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 27-04-2017
“Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi” (Tropar de umilinţă). Lucrul cu cel mai ridicat grad de dificultate pe care îl întâlnim atunci când vorbim despre virtutea smereniei este definirea ei. Psihologii recunosc că e vorba despre o emoţie complexă care apare la intersecţia trăsăturilor de personalitate cu manifestarea ei în diferite situaţii de viaţă. Dacă, să zicem, smerenia s-ar îngemăna mai mult cu o înclinaţie a “firii” mele înspre reţinere şi modestie, asta nu înseamnă că, invariabil, indiferent de...citeste mai mult
Cum ajută Psihodrama Persoana şi Relaţia? În Familie, Biserică, Şcoală şi Societate (2935) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 31-03-2017
Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc (Rom. 7, 19). A) Parte teoretică         În atenţia mamelor şi taţilor, preoţilor, profesorilor, psihologilor, medicilor şi asistentelor medicale, asistenţilor sociali şi, în general, în atenţia tuturor celor care lucrează cu oameni şi pentru oameni. În studiul de faţă, vom încerca să prezentăm modul în care putem folosi anumite instrumente pe care părintele psihodramei, Jacob Levi Moreno, le propune ca posibilităţi ale ameliorării şi optimizării relaţiilor pe care le avem în diferite contexte de viaţă. Ne vom referi la tehnica ...citeste mai mult
Familie şi inteligenţă emoţională (6) - gestionarea relaţiilor (2546) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 27-02-2017
Familia românească azi. Între Est şi Vest Este dincolo de orice îndoială că azi familia reprezintă o miză majoră pentru toată lumea. Nu că ar fi fost vreo perioadă în care familia să fi avut o mai puţină importanţă. Pentru că toţi, volens nolens, facem parte dintr-o familie. Sau creăm o nouă familie. Dar, se pare că azi familia se apropie tot mai tare de zona socială şi instituţională. Se deschid tot mai multe centre sociale de protecţie a familiei, sau de protecţie împotriva violenţei din familie. Sunt chiar numere de telefon care susţin nevoia urgentă de protecţie împotriva uneia sau alteia din formele de abuz familial. Femeile şi copiii, în special, sunt categorii...citeste mai mult
Familie şi inteligenţă emoţională (5) - conştiinţă socială şi empatie - (2641) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 29-01-2017
Am putut constata până acum ca QE-ul dispune de două dimensiuni mari şi late: una personală şi cealaltă interpersonală. Aspectul personal l-am discutat până acum în studiile-eseu anterioare şi am consemnat că se referă la autocunoaştere, conştiinţă de sine, autocontrol şi motivaţie. Oarecum este vorba despre persoana in se. Celălalt aspect, cel interpersonal, vizează obiectul studiului prezent şi marchează conştiinţa socială sau, oarecum zis, empatia. Tot la dimensiunea interpersonală mai intră şi strategiile de gestionare a relaţiilor de care ne vom ocupa în studiul din numărul următor al revistei de faţă. Oricum, aceste două dimensiuni sunt interdepedente.   În relaţii...citeste mai mult
Familie şi inteligenţă emoţională (4) - Motivaţia (2772) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 29-12-2016
      Motivaţia este sursa energetică, forţa motrică a întreprinderii şi a acţiunii. Decalajul dintre starea prezentă şi starea dorită energizează într-un fel sau altul dinamica personalităţii. Tocmai acest decalaj între unde sunt şi unde vreau să fiu face posibilă tensiunea motivaţiei. Nu intrăm acum în polemici terminologice pe seama diferenţelor semantice dintre motiv şi scop, dintre motivaţie şi finalitate, pentru simplu motiv că, aşa cum vom vedea, acţiunile omului presupun ambele capete energetice.       Michael Jordan, celebrul baschetbalist, pe vremea când era un no name se lupta să intre în echipa de baschet a liceului. C...citeste mai mult
Familie şi inteligenţă emoţională (3) - autocontrolul (2746) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 30-11-2016
Am văzut în articolul precedent cât de important este să avem conştiinţă de sine, adică să ştim ce şi de ce se întâmplă anumite lucruri în universul nostru interior. Mai facem un pas acum înspre ce facem cu ceea ce descoperim despre noi înşine. Pentru că una este să ştim unde este un vulcan şi că e posibil să erupă la un moment dat, şi cu totul altceva să simţim bubuiturile interioare ale vulcanului înainte ca el să împrăştie lava afară. Tocmai aceasta este funcţia autocontrolului şi care se manifestă mai cu seamă în spaţiul interpersonal. În familie, e cu atât mai important să posezi capacitatea presimţirii, ca să te poţi pregăti din ...citeste mai mult
Familie şi inteligenţă emoţională (2) - conştiinţa de sine (2588) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 31-10-2016
„El ne dă târcoale la fiecare şi, ca un duşman care asediază pe cei închişi într-o cetate, cercetează zidurile şi caută să găsească dacă avem vreo parte a corpului mai puţin sigură şi mai puţin întărită prin armele credinţei, pentru ca pe acolo să-şi facă drum şi să pătrundă în interior.”  -  Sfântul Ciprian al Cartaginei   „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”  -  Socrate          A fi conştient de sine sau a avea ştiinţa sinelui înseamnă a coborî la adâncimea fiului risipitor şi întors în spaţiul identitar al propriei familii. Mânaţi la adânc! ...citeste mai mult
Familie şi inteligenţă emoţională (1) - articol program (3702) - Pr. prof. dr. Ciprian Valentin Bîlbă - 27-09-2016
Introducere metodologică          Familia este o realitate interpersonală imună la ideologizare. Tocmai pentru firescul ei. Aşa cum nici un om nu poate merge în mâini decât numai în mod excepţional, tot astfel, atacul asupra familiei, de orice tip ar fi, nu poate reprezenta decât excepţia care întăreşte regula firescului. Familia este mai presus de apărare şi de justificare. Oare mai poate pune cineva la îndoială pe “a mânca”, “a gândi”, “a comunica”, “a simţi”, “a iubi”? A face apologia firescului mi se pare cel puţin dovada nesiguranţei, a incertitudinii. Cu un anumit exces de zel î...citeste mai mult