N-am venit să stric Legea, ci să o plinesc (Mt. 5, 17)…
Iubirea aproapelui este plinirea Legii (Rom.13, 8-10)
- Diavolul îl poate imita pe om în toate ... numai în iubire si smerenie nu (Fericitul Augustin)
- Marea sărăcie a omenirii este lipsa de dragoste (un isihast laic)
- Trebuie să te străduieşti a iubi chiar dacă n-ai iubire (Sf. Macarie Mare)
- Cine iubeşte e născut din Dumnezeu si cunoaşte pe Dumnezeu (1In. 4,7)
- Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii. După aceasta vă vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, că aveţi dragoste unii fată de alţii (In. 13, 34-35).
- Noi ştim că am trecut din moarte la viată, pentru că-i iubim pe fraţi; cel ce nu-l iubeşte pe fratele său rămâne în moarte (1In.3,14)
- Începutul si sfârşitul mântuirii este dragostea (Sf. Antonie cel Mare)
În amurgul acestei vieţi vei fi judecat asupra iubirii
Să ne rugăm ca această judecată să fie mai mult cu milă, decât cu dreptate!
Pentru a avea o veşnicie fericită avem nevoie, în această viaţă trecătoare, de credinţă, de nădejde şi de dragoste. Însă nu orice fel de credinţă este bună. Când luăm doar ce ne convine din diferite religii, nu suntem credincioşi. Avem nevoie de o credinţă adevărată, curată şi vie, de o „credinţă lucrătoare prin iubire”, o credinţă trăită în viaţa de zi cu zi.
Cum putem dobândi această credinţă? Hrănindu-ne constant sufletul, purtându-i de grijă aşa cum purtăm şi trupului vremelnic, pe care nu îl lăsăm multă vreme fără mâncare. Citind şi rugându-ne, căci rugăciunea este respiraţia sufletului, ea ţine sufletul viu, prin ea dialogăm cu Dumnezeu, care este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Împărăţia lui Dumnezeu începe în inima ta, dar nu şi fără voia şi străduinţa ta.