Valeriu Tănasă

Fuga in pustie (87) - Valeriu Tănasă - 11-10-2024
Cine se hotărăște să plece în pustie este condus pe cale chiar de îngerul Domnului, ajutat de Însuși Dumnezeu. Evreii n-au fost conduși prin pustie de Domnul Dumnezeu? Cu certitudine că afirmativ este răspunsul și îl aflăm oricând, dacă citim cu trezvie cartea „Ieșirea” din Vechiul Testament. Lumea în care trăim e în decădere (primul eu fiind) și pentru a nu pierde mântuirea e imperios necesar să ieșim din ea pentru a cinsti cu evlavie și în liniște pe Domnul Iisus Hristos ce dorește să se odihnească în inima oamenilor. Ne amintim că prin 2008-2010, părintele Iustin Pârvu îi sfătuia pe creștinii care îl cercet...citeste mai mult

Dorul la romani – atractie irezistibila spre Dumnezeu (1185) - Valeriu Tănasă - 03-08-2021
“Sfântul Neagoe Basarab – Domn cu atâta dor de frumuseţe cum nu mai avusesem altul înaintea lui…” (Nicolae Iorga) „…Dorul e un cuvânt al inimii numai, şi nu al gândului…” Constantin Noica Este sădită în firea omului dorinţa de a idealiza şi înfrumuseţa persoanele aflate departe, mai ales atunci când întâlnirea cu ele este imposibilă. La români, idealizarea e aureolată de cuvântul dor, “căruia limba românească îi dă un înţeles de necuprins”, după cum exprimă atât de pătrunzător părintele Dumitru Stă...citeste mai mult

Tainele Voroneţului (1049) - Valeriu Tănasă - 21-07-2021
Biserica Mănăstirii de la Voroneţ străluceşte pe coordonatele Luminii şi ale Veşniciei “cu voia Bunului Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul şi prin osârdia Sfântului Ştefan cel Mare, fiind înălţată, din 26 mai şi până-n 14 septembrie 1488”(1). Voroneţul ne cheamă cu stăruinţă pentru că are în centrul „inimii” Ortodoxia şi Patria care sunt Grădina Raiului, dată nouă de Dumnezeu, “pentru a o păzi şi a lucra în ea”, cu sfinţenie, aşa cum spunea părintele Cleopa Ilie, cu o neclintită credinţă în virtuţile Neamului românesc. Fiind într-o situaţie fără ieşire, Voievodul Ştef...citeste mai mult

Pervertirea cuvântului (1133) - Valeriu Tănasă - 29-12-2020
„Corupția sufletului se manifestă și prin cuvânt, devenit minciună”(Părintele Dumitru Stăniloae) Sigur că ura e aceea care umple de venin inima cuvântului și declanșează acțiunea de pervertire și corupere a ființei umane. Ca un vierme care atacă inima mărului. Sau ca un cariu care se hrănește cu viața copacilor încremeniți în ceața vremii. Dacă ne lăsăm biruiți de ură ajungem în foc, fiindcă conștiința oamenilor e lumină și nu suferă a fi acoperită de întuneric și răutate extremă. „Cei mai întunecați sunt pretinșii creatori de cultură, care susțin că lumea aceasta, închisă în opacitatea ei, este totul. E...citeste mai mult

Bucuriile iubirii - Puncte de vedere (977) - Valeriu Tănasă - 10-11-2020
Bucuria iubirii izvorăște din jertfă, aprinsă din lumina suferinței „Cel ce vrea să urască ispitele lumii e dator să iubească pe Dumnezeu din tot sufletul și să-și aducă pururea aminte de El. Căci nimic altceva nu ajută ca acestea să părăsești toate cu bucurie și să te întorci de la ele ca de la niște gunoaie.” - Sfântul Simeon Noul Teolog Să nu uităm, ferească Dumnezeu, jertfa Mar...citeste mai mult

Sfântul Voievod Neagoe Basarab – Domn al Țării Românești (1454) - Valeriu Tănasă - 20-08-2020
„Domn cu atâta dor de frumusețe cum nu mai avusesem altul înaintea lui…” - Nicolae Iorga “Nu este ușor să urmezi viața unui sfânt, dar încercarea este înălțătoare”, acesta este îndemnul sublim care ni-l oferă Sfântul Neagoe. La 26 septembrie, în Si...citeste mai mult

Lumina înțelepciunii și Bucuriile iubirii (1527) - Valeriu Tănasă - 25-05-2020
Lumina Înțelepciunii „Înțelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean și nu sălășluiește în trupul supus păcatului” (Solomon 1, 4) Revin cu evlavie, respect și prietenie la Sfântul Maxim Mărturisitorul. Adică la capodopera numită Ambigua. Este o lucrare a sfântului care aduce folos și bucurie infinită sufletului iubitor de frumos, smerenie și înțelepciune. Iată o rază din cugetarea Mărturisitorului: „Căci dumnezeirea e mai presus de orice cuvânt și de orice înțeles”. Acum pricep de ce marele și sublimul Dante a ținut și a respectat să nu apară în Divina comedie niciodată cuvântul Dumnezeu. Dar ...citeste mai mult

In Memoriam Ion Creangă (1221) - Valeriu Tănasă - 18-12-2019
Ion Creangă (130 de ani de la trecea în Împărăția Veșniciei - 31 decembrie 1889 – 31 decembrie 2019) Trecut la cele veșnice cu trupul dar… prin Amintiri din copilărie și Povești, este rămas aici, cu noi pribegii, care n-am gustat încă din fructele nemuririi. De aceea spunem că sunt puțini români care să nu-și dorească a ajunge la casa genialului povestitor. Am auzit voci de ardeleni care sunt în stare a pleca pe jos la Poarta Cerului prin care se intre în universul copilăriei de pe malurile Ozanei. Humuleștii îi așteaptă pe toți, dar mai cu seamă pe cei osteniți de tulburarea acestei lumi care îmi pare că și-a pierdut rost...citeste mai mult

CREDINȚĂ NECLINTITĂ (1380) - Valeriu Tănasă - 22-11-2019
Jertfa unirii (1918 – 1919) “Și ne-mbiau la cina de iubire” Dante Aligheri, vers din Divina Comedie Mulțimea celor 800 000 de români ortodocși, care au trecut la cele veșnice pe câmpul de luptă din primul război mon...citeste mai mult

Începutul liniștii - Poezii (1204) - Valeriu Tănasă - 29-08-2019
Răsăritul liniștii Da: liniștea!, E prima lumină, Ce răsare Din Muntele Fericirilor, - Fără a mai asfinți. La smulgerea sunetelor Din rădăcina simțurilor, Omul „moare” de frică, Înjunghiat de furcile întunericului. Uneori poate fi Ca o uimire… uvertura morții? Cu viteză divină, Prin clătinare Cerul sare din osia timpului, Și sufletul e „orbit” De a doua răsărire a veșniciei. Stelele sar de pe orbită, Așa „cum se scoteau... ochii sfinților -, Surprinși în rugăciune În catacombele Romei. După ce moartea A scos sufletul Din sângele inimii, Liniștea e întâia… Lumină ce răsare Din Muntele F...citeste mai mult

Fericirile din Apocalipsă - meditație (1846) - Valeriu Tănasă - 29-08-2019
Fiind convinși că toți oamenii sunt în căutarea fericirii cerești, am căutat asiduu cuvânt de folos în cartea Tâlcuire la Apocalipsă, ce îl are ca autor pe Sfântul Andrei, episcop al Ghesariei, din veacul al cincilea. La Tâlcuirea Sfântului Andrei, autorii cărții în limba română au adăugat și o seamă de cuvinte ale lui Ambrozie al Mediolanului (veacul al patrulea), un mare Sfânt al Bisericii drept-slăvitoare din Apus, și al Arhiepiscopului Averchie Taușev, unul dintre ultimii urmași ai Apostolilor care a mărturisit adevărurile de credință ale Ortodoxiei chiar în vremea noastră. Astfel, am fost prins de aripile bucuriei că pe lângă ce...citeste mai mult

Poezii (1171) - Valeriu Tănasă - 10-06-2019
Otrava ispitei (Deșertăciunea voluptății) (Căderea Primului Om: Adam și Eva) Cu plângere am venit pe pământ Și (acum!!!), - bătaia inimii mamei, Suspină-n tremurul meu dintâi. Ca o înțepătură de viperă Al cărei venin Nu-l poate birui sângele, Așa au primit Eva și Adam Otrava din hrana neascultării; Încât toată Grădina Paradisului n-a izbutit să-i ascundă de mânia lui Dumnezeu. Și toată Creația S-a înspăimântat La arătarea lor. Că se lipsiseră De veșmântul Luminii. Și a îmbrăcat cu „pământ”,- Domnul goliciunea Evei, Smerind-a… „la a se sfii și a se rușina de sine ...citeste mai mult

Satul românesc – Paradis terestru (2013) - Valeriu Tănasă - 13-05-2019
Am văzut lumina pe pământ într-un mic sat situat în vasta vatră a Ortodoxiei numită Colinele Tutovei, care a mai primit și metafora de Colinele Voievozilor, fiindcă majoritatea Sfintelor Biserici au drept ocrotitori pe sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil pe care neamul românilor îi numește voievozi. Cum sunt născut în 1958 nu am scăpat de exilul pus la cale de regimul bolșevic așa că am părăsit satul la 14 ani și m-am mutat iar la sat, - după 40 de ani de pribegie prin mai multe orașe ale României. De data aceasta m-am stabilit în Filioara Agapiei situată în centrul numărul 1 al Ortodoxie românești, adică în Athosul românesc care ...citeste mai mult

Tăcere lașă (1346) - Valeriu Tănasă - 09-04-2019
- Puncte de vedere - Grija creștinului ortodox este să scape de nesimțire, care este moartea sufletului mai înainte de moartea trupului. Mulți istorici și scriitori bisericești au afirmat pe baze concrete că la acele popoare cărora li s-a atrofiat sufletul până la moartea sacrului, au pierit din istorie. De ce nu se vorbește despre (Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Aspazia Oțel Petrescu…)?! Ne aducem aminte că Eminescu nu a făcut nici un compromis și a rostit în oricare împrejurare adevărul. Asistăm cu tristețe la această atmosferă de indiferență și nepăsare care ne-a cuprins. Așa de insensibili am ajuns încât nu mai pomenim, nu mai venerăm și cinstim ...citeste mai mult

Crucea preoției cosmice (1459) - Valeriu Tănasă - 08-03-2019
Fiecare om este chemat în spațiul auroral al Ortodoxiei iar urcarea pe Cruce este bucurie explozivă și se trăiește ca o venire delicată a luminii necreate, - prezentă în acele cuvinte din Scriptura Noului Testament: „Amin! Vino, Doamne Iisuse”. „Cine nu vrea să treacă prin ocara crucii își închipuie că crucea e dintr-o dată pricinuitoare de slavă. Slava crucii se trăiește în purtarea ocării ei”, ne învață sfântul Isaac Sirul. Atunci sunt liber... când mă aflu pe Cruce împreună cu Hristos, - pe Cruce mă lepăd de materia din mine însumi și în locul gol răsare lumina, vine iubirea și smerenia; armonia și pacea. ...citeste mai mult

Implozia familiei creștine - meditație (1350) - Valeriu Tănasă - 02-02-2019
Comunismul a distrus familia dintru început. Care familie? Știm cu certitudine că familia creștină. Dostoievski deconspiră magistral scopurile oculte ale comunismului și profetizează influența malefică înspăimântătoare a ideologiei atee care a dorit să-l scoată din mințile și sufletele oamenilor pe Domnul Iisus Hristos. Acum, noua democrație desăvârșește distrugerea familiei creștine!!! De unde constatăm? Din rezultatele Referendumului desfășurat în 7 și 8 octombrie 2018. Atunci, optzeci la sută născuți din seva creștinismului, au respins familia tradițională care a salvat de-a lungul vremurilor existența neamului românesc. Deci, falanga politică prezent�...citeste mai mult

Meditație de iarnă (1712) - Valeriu Tănasă - 07-01-2019
Suflarea iernii face minuni. Simțim realmente că aduce bucurie, liniște și pace din Cer. Toate cele de afară au încremenit, surprinse sub povara înghețului ca într-un tablou zugrăvit de un pictor genial și sfânt. În haloul invernal se vede cum viața răsare și învie din mormântul morții. Aidoma unui bob de grâu ce se află sub brazdă și moare, condiție primordială pentru a răsări de sub pământ , urmând a învia și a se ridica planta pentru a se înălța mai târziu cu spicul înflorit și plin de rod spre soarele dumnezeiesc. Privesc pe geam și sunt impresionat că orice mișcare a încetat. Gerul și vântul rece a amor...citeste mai mult

Crucea iertării (1674) - Valeriu Tănasă - 12-12-2018
Iertarea Ne aflăm (eu , însumi, înaintea tuturor) într-o criză a iertării. Personal am meditat şi am ajuns la concluzia că aşa de mulţi oameni am rănit cu trufia mea, încât unii ar avea dreptul să nu mă ierte. Dar nu este aşa. Dacă mi-aş face curaj să mă prezint la acei oameni, sunt convins că Cel de Sus ar crea o atmosferă de iertare şi toată tensiunea şi boala ar fi anulată, dintre mine şi semeni. Se spune în Sfânta Tradiţie că greşelile şi rănile făcute sufletelor oamenilor aduc mai multă suferinţă, la Cer, decât cele făcute Domnului însuşi. Un scriitor francez a fost capabil de un gest eroic, pe care eu nu-l pot uita. Îi sosise Ordinul de Mo...citeste mai mult

Ortodoxie, Filocalie - bucurie (1756) - Valeriu Tănasă - 07-11-2018
Pe zi ce trece ne convingem și ne dumirim de lipsa de sens în care „petrece” umanitatea. Depărtarea de sacru, ca să nu spunem fuga, ba chiar ura față de sfințenie a creat un vid spiritual … care a aruncat omul modern în haos, în disoluție. Această pustiire și otrăvire a spiritului a stins bucuria din suflete. Și mă refer la acea bucurie care lumina chipurile străbunilor noștri. Îmi amintesc că atunci când eram în compania lor, fețele strămoșilor aveau atâta bucurie, sfințenie și pace încât biruiau cu lumina lor până și întunericul nopților. „Deci iubirea este numai veselie, Și ne umple de dulceață și de lină bu...citeste mai mult

România pustie (1609) - Valeriu Tănasă - 09-10-2018
“Fii și fiice veți naște, dar nu-i veți avea pentru că vor fi luați în robie”. (Deut. 28, 41) “Străinătatea este mai amară ca moartea”. M-a cutremurat acest cuvânt, auzit nu de mult, într-un cântec ardelenesc, închinat românilor plecați din țară, pentru o bucată de „pită mai bună”. Prin urmare e vorba de o suferință, de o ardere și de o chinuire mai cumplite decât moartea. Sigur, în iad, poate să fie ceva asemănător. Oricâtă analiză am face nu aflăm un răspuns la cauzele ce au condus la acest exod înspăimântător din istoria românilor. Ne mai întrec doar sirienii, dar acolo este un război to...citeste mai mult

Cuvânt de folos pentru adolescenți și tineri despre abstinență (1955) - Valeriu Tănasă - 07-09-2018
Sinonimele cuvântului abstinență sunt: înfrânare, temperare și post, - dirijate și stăpânite cu ajutorul rațiunii Facem abstinență sau înfrânare fiindcă avem suflet și sufletul este lumină. Sufletul se hrănește cu tot cuvântul lui Dumnezeu și un om care are stomacul plin de mâncare nu mai poate fi în dialog cu Dumnezeu. Echilibrul, să zicem rațional, în primirea hranei este o virtute pe care toți trebuie să o cultivăm. Eu însă intenționez să mă refer la o oprire sau o abstinență de la relațiile sexuale până la căsătorie. Dar și cei căsătoriți, creștini fiind, respect...citeste mai mult

Mândria e bârna care orbește ochii sufletului (1798) - Valeriu Tănasă - 04-07-2018
“Orice păcat este numit lovirea lui Dumnezeu” Acest adevăr m-a trezit din somnul întunericului atunci când l-am citit în Cartea „Războiul nevăzut” scrisă de către sfântul Nicodim Aghioritul. Iar dreptul Iov plânge “întru deznădejdea duhului său și amărăciunea inimii sale” către Dumnezeu și se adresează nouă tuturor de pe groapa de gunoi a orașului unde l-a aruncat ura satanei spunând: “Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer prin aripile lor” (Iov 5, 7). Reiese atât de simplu că nefericirea noastră este cauzată de mândria căreia nu i-am declarat război, ci ...citeste mai mult

Gândul la moarte (1623) - Valeriu Tănasă - 12-06-2018
Părintele Ilie Cleopa îndemna cu harul său inconfundabil faptul că monahilor acelora care nu aveau lacrimi la rugăciunea de noapte să meargă la cimitir, să vadă mormintele și astfel să le vină moartea în gând. Alții plecau, din mâhnire sinceră, la căpătâiul celor bolnavi sau care se aflau pe patul de moarte. Mai erau unii care-și făcuseră propriile sicrie și se odihneau în ele câteva ore în nevoință ascetică. Apelau la aceste metode pentru a primi gândul la moarte, zdrobirea inimii și a avea plâns la rugăciune. Observăm de aici că suprema înțelepciune a monahului și laicului creștin este cugetarea la moarte. La Sfântul Munte Athos...citeste mai mult

Mari duhovnici ai României ortodoxe - Părintele Nicodim Măndiță (1808) - Valeriu Tănasă - 12-06-2018
Părintele Duhovnic Nicodim Măndiță are peste zece mii de ucenici și se odihnește în cimitirul Sfântul Ioan Bogoslovul (Teologul) de la Mânăstirea Agapia. A scris multe cărți sfinte și ziditoare de suflet; o bibliotecă aproape. A fost un mare iubitor de poezie. Era foarte atașat de universul poetic tradiționalist al lui Vasile Militaru. (O scurtă paranteză: Încă nu îl cinstim pe poetul Vasile Militaru. Am uitat că a trecut la Domnul în compania ascezei singurătății, în infirmeria unei închisori ateiste, în condiții care, dacă le citim, ne bușește plânsul fără voia noastră; nu a făcut nicio concesie ideologiei ucigașe comuniste.) Revenim ...citeste mai mult

Inima este clopotul ce cheamă omul la veșnicie (2094) - Valeriu Tănasă - 03-05-2018
Nu cred să fie vreun om care să nu-și fi auzit inima bătând și chemând sufletul la Liturghie către Cel ce se află într-însa. Bătăile inimii se înalță precum o muzică psaltică inefabilă, tocmai prin faptul că sunt rostiri luminoase ale sufletului înmiresmat cu harul dumnezeiesc. Glasul inimii vestește mulțimea bunătăților care izvorăsc și răsar fără încetare din raza ce ne-o trimite Dumnezeu Cuvântul din însăși Fața Sa. Toată frumusețea cântării (bătăii) inimii se ridică din prezența glasului Domnului aflat în ea. De ce bate inima? La cine își înalță… glasul său?! Știm cu toții că nu este exclusiv numai ...citeste mai mult

Bucuria Învierii Domnului (1697) - Valeriu Tănasă - 24-04-2018
Niciun om nu poate reda minunea Învierii. Izbutim să o înțelegem câtuși de puțin din trezirea naturii în prag de primăvară. Copacii, iarba, mieii, se ridică la viață din amorțeala iernii. La fel se întâmplă și cu sufletul nostru. Prin învierea Domnului suntem și noi sculați din somnul morții. Primim un “somn învietor”, cum se spune în Prohodul Domnului. Un veșmânt nou și sfânt este îmbrăcat de întreaga lume odată cu apropierea nopții pline de lumină a Învierii. Desigur că înainte de acestea-, prima… învie mintea aprinsă în inimă de la candela divină. Toți și toate se pregătes...citeste mai mult

Răstignirea iubirii (1876) - Valeriu Tănasă - 24-04-2018
Doamne, ridică-ne din robia simțurilor! Intoleranță maximă pentru tinerele care refuză avorturile. Aceasta este atitudinea noastră creștinească?! “Cel ce nu vede, nu aude și nu simte duhovnicește, este mort”. (Ale celui dintre sfinți părintelui nostru Grigorie Sinaitul, Filocalia românească 7) „Cei ce lucrează foarte mult cu mintea iubesc puțin simțirea” Filosof profan Femeia abuzată, criza de sarcină În vremea noastră domnia rațiunii este învinsă de exacerbarea dezmierdării simțurilor. Totdeauna au fost multe fete abuzate, dar acum – în zilele noastre-, procentul este alarmant. Se întâmplă că o tânără fată este victima în�...citeste mai mult

Ziua martirilor din temnițele comuniste - 9 Martie (2640) - Valeriu Tănasă - 06-03-2018
Existăm prin jertfa martirilor și a eroilor din secolul XX. Urmărind însă cu cerbicie împlinirea patimilor noastre am uitat să le înălțăm recunoștința și cinstirea cuvenită. Ne nevoim și ne chinuim să aprindem sufletele de la focul Sfinților Închisorilor, însă e foarte greu să primim lumina datorită propriilor slăbiciuni. Nu mai avem entuziasm, fraților, pentru a fi prezenți la întâlnirea cu Dumnezeu și cu trăirea evenimentului istoric ca jertfă pentru neam. “Modelul nostru nu este Europa, ci Hristos și cei asemenea lui”. Spunea așa de inspirat unul din Sfinții închisorilor . Închisorile comuniste, biserici mărturisitoare Temni�...citeste mai mult

Lacrimi de Crăciun pentru satul natal (2950) - Valeriu Tănasă - 12-12-2017
Am purtat totdeauna satul ca o taină în ființa mea și ca o dragoste sfântă pe care niciun rău nu a reușit s-o stingă. Sau chiar dacă a izbutit să o stingă, simpla amintire a satului a reaprins-o. Multe sunt misterele și mereu se pogoară altele peste noi…, fără oprire. Nimeni nu le știe numărul, afară de Dumnezeu. Și surprind prin frumusețea lor. Prin tăcere, dar mai cu seamă prin pace și odihnire, umplu și înmiresmează sufletul de iubire dumnezeiască. Nu știu dacă lacrima care s-a oprit în gene este pentru satul meu pământesc sau pentru Paradisul pierdut? Gândul îmi spune că suspinul dureros din inimă este mai degrabă pentru colțul acela de Rai d...citeste mai mult

Pelerinul luminii (Călătorie către inima noastră) (2242) - Valeriu Tănasă - 04-10-2017
De mult, în copilărie, am văzut un grup de ţărani, urcând Dealul Bisericii. Imaginea m-a urmărit de atunci, şi am purtat-o ca o icoană, asociind-o cu o înălţare a primilor Creştini către Raiul de unde fuseseră izgoniţi. Porniseră… într-o călătorie fără sfârşit, care poate închipui la fel de bine şi o coborâre în inimă… amintindu-ne de cuvântul dumnezeiesc ce spune că: “Împărăţia cerurilor se află înlăuntrul vostru”. Când paşii ne poartă către Sfânta Biserică, simţim o topire a gândurilor. O încetare a împrăştierii vederii. Ca prin minune, mintea rămâne uşoară, ca un ful...citeste mai mult

Frankenstein - tatăl aurolacilor din catacombele Bacăului (1824) - Valeriu Tănasă - 02-08-2017
„Singură copilăria deţine taina transfigurării cosmice” - Nichifor Crainic Dintre toate cele care ni se întâmplă sub soare, nimic nu este întâmplător. Tocmai intrai grăbit prin spatele pieţii şi privirea mi se aşează pe un grup de copii format din patru aurolaci. Unul muşca dintr-o ruladă cu mere, altul trăgea cu sete dintr-o pungă portocalie, al treilea tocmai îşi alimenta punga albă cu substanţa ce îl va extazia peste puţin; iar pe al patrulea nu am mai apucat să disting ce face. Mă apropiai de ei. Doi sunt mai înalţi iar ceilalţi doi sunt mai chirciţi. Îmi cer repede să le dau un leu. Le spun să facă un pas în spate fiindcă au v...citeste mai mult

Părintele Ilie Cleopa şi tuberculoza (3284) - Valeriu Tănasă - 01-07-2017
Suntem adesea copleşiţi de mulţimea bolilor care ne lovesc pe noi, pe apropiaţii noştri, şi în general, pe toţi oamenii. Este aşa de adevărat că uneori suferim mai mult decât persoanele apropiate care sunt cuprinse de ghearele unor maladii sau a unor nenorociri copleşitoare. Orice suferinţă care o îndură un om, din orice colţ al pământului are şi asupra noastră o influenţă. Sigur că boala este o urmare a păcatelor pe care le facem. Dar, nu numai. Spre exemplu, sunt acum cazuri de tuberculoză pulmonară şi la copii mici. De aceea, este imposibil, aproape, să înţelegem rostul durerii crâncene care o suferim. Totuşi, în Filocalie se afirmă un lucru greu d...citeste mai mult

Bogăţia Bibliei (2098) - Valeriu Tănasă - 08-06-2017
Îmi este imposibil să explic de ce mi-a rămas într-un colţ al sufletului, vorbele preşedintelui Transvalului, GRUGER (1825 - 1904), care întrebat de cineva dacă ştie pe Goethe şi Shakespeare îi răspunde în felul următor: “Nu cunosc decât această carte – răspunse el- scoţând o Biblie veche din buzunar. De 40 de ani citesc necontenit în ea şi nu sunt stăpân nici pe jumătate din minunăţiile ei. Când voi sfârşi-o, o să citesc pe Goethe şi pe Shakespeare!” Mulţi dintre noi am auzit spunându-se că Predica de pe munte este cea mai frumoasă învăţătură ce a primit-o omul de la Creatorul său. Sigur că adevărat este ş...citeste mai mult

Puterea cărţilor sfinte (2377) - Valeriu Tănasă - 22-05-2017
Suntem cu adevărat ceea ce citim?!...-, adică ori sfinţi, ori demoni!? Fiecare dintre noi s-a convins că citirea unei cărţi sfinte şi ziditoare de suflet este un medicament pentru suflet, mai mult, un balsam care are darul de a înmiresma mintea şi inima omului. Nu vedem că până într-un sfârşit, cărţile marelui Dostoievski au avut puterea şi menirea de a întoarce la Hristos foarte mulţi intelectuali! Însă o carte ce este insuflată de putere demonică sau luciferică, oricum dorim să-i spunem, este otravă pentru suflet şi de multe ori pierde pe acel om şi îl transferă în aşa zisă împărăţie a nimicului care este de fapt cea a inexistenţei. De un timp in...citeste mai mult

Satul românesc (2156) - Valeriu Tănasă - 21-04-2017
Toţi am dori să vedem un colţ de Rai, chiar aici, pe pământ. Odată cu înaintarea în vârstă, îl căutăm cu asiduitate şi nu-l găsim. Cu atât mai mult cei care locuim în oraşe avem puţine speranţe de a trăi o astfel de clipă. Şi totuşi, după o vizită la ţară, am ajuns la concluzia că un sat românesc, îmbrăcat în veşminte de primăvară, îţi dă acea linişte despre care noi, oamenii, am fi tentaţi să credem că nu o vom întâlni aici, pe pământ. M-am întrebat de ce satul este curat şi nu afli pe uliţele sale, vulgaritatea şi artificia...citeste mai mult

La umbra sinodului din Creta, ferit de Lumina Duhului Sfânt, se află CMB (3008) - Valeriu Tănasă - 01-01-2017
Prezentăm citatul din Descrierea Moldovei, a domnitorului şi cărturarului Dimitrie Cantemir (1673-1723), în care se arată că mitropolitul care a semnat sinodul de la Florența nu a cutezat să se mai întoarcă în Moldova: “Mitropolitul moldovean a fost uns de patriarhul de la Țarigrad, de când s-a așezat scaunul său până în vremea soborului de la Florența. Pentru că mitropolitul era pe atunci un om de rând și nu cunoștea bine Sfânta Scriptură, precum și ca să păstreze cinstea ce i-o dădea cel de al șaptelea scaun, precum și alte cinstiri pe care i le făgăduise papa, a semnat împotriva vrerii solului trimis cu el de Alexandru cel Bun, domnul Mold...citeste mai mult

Borzeştiul - Betleemul lui Ştefan cel Mare! (2604) - Valeriu Tănasă - 08-12-2016
Rămân învăluite în lumina tainei, data şi locul, unde s-a născut Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Sunt glasuri ale cercetătorilor în istorie care grăiesc, despre Sfântul Domnitor al Moldovei, că ar fi văzut lumina zilei la Borzeşti, în ţinutul mioritic de la poalele munţilor Bacăului. Nicolae Iorga este însă mai sceptic cu aceste afirmaţii, dar sunt voci de Ierarhi învăţaţi ai Romanului (Melchisedec Ştefănescu) care susţin, pe bază de legende şi mărturii vechi, că Ştefan cel Mare şi-a petrecut cei mai frumoşi ani ai copilăriei la Borzeşti. Mai mult, se avansează ideea justă dealtfel, că îşi are o...citeste mai mult

Foloasele evlaviei (1837) - Valeriu Tănasă - 10-11-2016
„...că evlavia este temelia şi fundamentul desăvârşirii” - Sfântul Vasile cel Mare Tot mai rar ajunge la urechile noastre acest cuvânt. Dar, să alergăm la sfintele Biserici şi Mănăstiri, că în ele aflăm Lumina evlaviei care împodobeşte Sfânta Liturghie. E suficient pentru stingerea aurei evlaviei şi un gând vulgar, desfrânat sau întunecat. Prin anii 60 – 70 ai secolului trecut, la sate, cuvântul nu îl auzeai prea des pentru că evlavia era o stare de spirit. Încă nu fusese clintită din ramele timpului - Icoana Ortodoxiei - care ţinea aprinse sufletele românilor pentru iubirea Domnului Iisus Hristos. Îngrijorăt...citeste mai mult

Moaştele Sfinţilor (2994) - Valeriu Tănasă - 26-03-2016
“În trupurile sfinţilor se păstra puterea divină chiar şi după moarte”, Chiril al Ierusalimului, Cateheza XVIII Am auzit pe multi (foarte mulţi!) dintre semenii noştri care contestă sfintenia moaştelor. De asemenea este cunoscut că Stalin a vrut să distrugă toate moaştele de la Lavra Pecerska prin ardere, dar a oţinut contrariul: adică a amplificat lumina şi sfinţenia moaştelor prin inconştienţa sa, care l-a şi orbit până la urmă. Dar de ce să spun de alţii, când eu însumi am avut, vreme îndelungată, aceeiaşi reacţie de respingere şi lipsă de evlavie faţă de Sfintele Moaşte, fiindcă îmi lipsea credinţa. M-a salvat faptul că, î...citeste mai mult