„Domn cu atâta dor de frumuseÈ›e cum nu mai avusesem altul înaintea lui…” - Nicolae Iorga
“Nu este uÈ™or să urmezi viaÈ›a unui sfânt, dar încercarea este înălțătoare”, acesta este îndemnul sublim care ni-l oferă Sfântul Neagoe.
La 26 septembrie, în Sinaxarul românesc este pomenit Sfântul Voievod Neagoe Basarab, domn al Țării RomâneÈ™ti, între anii 1512-1521.
Copilăria lui Neagoe s-a petrecut în familia CraioveÈ™tilor care începând cu propria-i mamă, i-a transmis tinerei mlădiÈ›e primele învățături legate de virtuÈ›ile credinÈ›ei strămoÈ™eÈ™ti. O parte din copilărie È™i tinereÈ›e È™i-o petrece la mănăstirea BistriÈ›a, aflând acolo multe din comorile duhovniceÈ™ti È™i culturale, viu prezente prin monahii de acolo. La mănăstirea BistriÈ›a, tânărul Neagoe a aflat multe din cărÈ›ile Vechiului È™i Noului Testament, precum È™i multe vieÈ›i de sfinÈ›i, dar È™i scrieri ale unor SfinÈ›i PărinÈ›i, cum ar fi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Simeon Noul Teolog, Calist al Constantinopolului etc. sau multe alte scrieri religioase sau filosofice. Apoi în liniÈ™tea mănăstirilor deprinde È™i primele cunoÈ™tinÈ›e de limbă slavonă, turcă, maghiară etc.
Ca domnitor al Valahiei încheie o serie de relaÈ›ii cu VeneÈ›ia È™i Papalitatea. Prin viaÈ›a sa sfântă a adus liniÈ™te în relaÈ›iile cu vecinii È™i cu Poarta, toate acestea au adus binefaceri, prosperitate È™i bună rânduială în È›ară.
Prima faptă de seamă, indicată de Protosul Gavriil, a reprezentat-o aducerea în È›ară a moaÈ™telor Sfântului Patriarh Nifon È™i săvârÈ™irea unui adevărat ritual al unei împăcări postume între ierarh È™i Radu cel Mare.
Posibil ca nicăieri să nu mai apară această legătură strânsă È™i vie dintre Neagoe Basarab È™i mentorul său, Sfântul Patriarh Nifon, exprimând toată trăinicia unei legături în duh, care îi unea pe cei doi. Sfintele moaÈ™te au ajuns în cel din urmă la Catedrala Sfântul Dumitru din Craiova, mângâind sufletele creÈ™tinilor până astăzi.
Învățătura primită de la Sfântul Nifon a fost temelia pe care a zidit Sfântul Neagoe credinÈ›a, nădejdea È™i dragostea; virtuÈ›i prin care a primit de la Domnul sfinÈ›enia.
„Fiule Neagoe, găteÈ™te-È›i sufletul de ispită È™i în fiecare zi îmbrățiÈ™ează cu dragoste Crucea Mântuitorului Hristos, înÈ›elegând puterea È™i slava ei.
Ia aminte că Iov nu a fost lăudat pentru faptele lui bune, deÈ™i nu era nimeni drept ca dânsul pe faÈ›a a tot pământul, ci a fost lăudat pentru suferinÈ›a È™i răbdarea lui.
AminteÈ™te-È›i de cuvântul Hrisostomului, care spune că numai un singur lucru este înfricoșător, că numai de o singură tulburare trebuie să ne temem, anume de păcat! Basme sunt toate celelalte, chiar dacă ar fi vorba de duÈ™mănie, de ură, de viclenie, de grăire de rău, de pierderea averilor, de surghiun, de ascuÈ›iÈ™ul sabiei, de boală È™i de moarte, de războiul întregii lumi! Oricum ar fi acestea, ele sunt vremelnice È™i pieritoare, se petrec într-un trup muritor È™i nu vatămă deloc sufletul care priveghează.
De un singur lucru să te temi, anume de a te despărÈ›i de dragostea lui Hristos. Iar de dragostea Lui nimeni È™i nimic nu ne poate despărÈ›i, decât numai păcatul.
Fiul meu, răbdarea suferinÈ›elor ne face mai tari ca diamantul È™i ne aseamănă cu Fiul lui Dumnezeu.”
“Fiul meu nu uita de poveÈ›ele mele atunci când Dumnezeu te va chema să cârmuieÈ™te țăriÈ™oara aceasta.
PăzeÈ™te credinÈ›a pravoslavnică È™i nu te amăgi cu basmele ereticilor. Să È™tii că pentru nimic altceva nu a căzut Constantinopolul, decât pentru aplecarea spre credinÈ›a cea papistășească ce s-a făcut la Ferrara È™i FlorenÈ›a. Dar dacă tu vei păzi neschimbat adevărul credinÈ›ei aÈ™a cum a fost el mărturisit la cele È™apte Soboare, atunci Domnul îÈ›i va păzi țăriÈ™oara È™i nici un duÈ™man nu te va birui”.
ViaÈ›a sa duhovnicească îl aÈ™ează într-o lumină aparte, întrecându-i pe mulÈ›i înaintaÈ™i contemporani de-ai săi. DeÈ™i a trecut aproape o jumătate de mileniu de la sfârÈ™itul său pământesc, steaua Sfântului Neagoe luminează cu strălucire pe cerul României.
După cum dovedesc documentele, mărturiile È™i duhul înmiresmat ce-l poartă numele său, Neagoe Basarab a fost un sprijin al Ortodoxiei de pretutindeni.
Iubirea È™i setea infinită după cuvântul revelat al Sfintei Scripturi, l-a impus în sfera tiparului bisericesc, tipărind astfel, în anul 1512, prima carte, È™i anume Sfânta Evanghelie.
Tetraevangheliarul tipărit de către Ieromonahul Macarie în primul an de domnie al Voievodului Neagoe cunoaÈ™te o rapidă È™i vastă răspândire peste hotarele Țării RomâneÈ™ti, ajungând până în bibliotecile din Moscova È™i cele din Serbia, ale Mănăstirii Hopovo.
Însă una din cele mai impresionante dovezi, în care se oglindeÈ™te personalitatea culturală a Voievodului român este geniul de scriitor filocalic. În opera sa nemuritoare, - Învățăturile lui Neagoe Basarab către Fiul său Teodosie, -Domnitorul român se dovedeÈ™te un profund cunoscător al Sfintelor Scripturi, reuÈ™ind pe această temelie să dezvolte o adevărată enciclopedie a identității È™i patriotismului neamului românesc. De aceea, marele Voievod Neagoe Basarab este pentru români un simbol unic, care nu poate fi explicat prin cuvinte.
Prin toată trăirea sa creÈ™tinească, domnul Neagoe Basarab a pășit aidoma tuturor sfinÈ›ilor, pe calea urcuÈ™ului duhovnicesc, războindu-se cu patimile È™i biruindu-le, primind iluminarea harului È™i ajungând la măsura desăvârÈ™irii în Hristos, la îndumnezeire.
Sprijinul total al acestor afirmaÈ›ii îl aflăm în textul Învățăturilor în care Neagoe Basarab prin cuvinte simple È™i smerite reflectă măreÈ›ia unui văzător de Dumnezeu: „Eu, robul lui Dumnezeu, măcar de sunt È™i mai păcătos decât toÈ›i oamenii, ci însă ce am putut pricepe, despre orice parte, n-am putut afla alt rai mai bun È™i mai dulce decât faÈ›a Domnului nostru Iisus Hristos. Că acela, fraÈ›ilor È™i fiii mei, este Raiul È™i Acela este Domn. Acela, este veselia È™i bucuria tuturor bucuriilor”.
Despre rostul omului pe pământ
Cuvânt dăruit de sfântul Nifon, Domnului Neagoe È™i Doamnei Despina înainte de a lua drumul bejeniei, izgonit fiind de Domnul Radul cel Mare în mod cu totul nedrept.
„Fii mei, copilaÈ™ii mei născuÈ›i în lacrimile surghiunului.
Fiecare om are sădită în sufletul său râvna de a-I închina toată viaÈ›a lui Dumnezeu. Aceasta este rostul vieÈ›ii pământeÈ™ti È™i aÈ™a spunem în Biserică, la sfintele slujbe: „Pe noi înÈ™ine È™i unii pe alÈ›ii È™i toată viaÈ›a noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”. Și tot poporul aÈ™a mărturiseÈ™te, preotul, călugărul, împăratul È™i sluga cea mai de jos. Căci cine slujeÈ™te acum lui Dumnezeu È™i mai încolo slujeÈ™te diavolului, acela minte lui Dumnezeu È™i nicicând nu slujeÈ™te Lui. Știu că nu vreÈ›i a vă despărÈ›i de mine dar voia lui Dumnezeu cu voi este alta. RămâneÈ›i în mijlocul acestui neam È™i trăiÈ›i în țăriÈ™oara asta aÈ™a cum v-am învățat È™i nimic nu ne va despărÈ›i pe noi de dragostea lui Dumnezeu!
DespărÈ›irea dintre Sfântul Nifon È™i Neagoe a fost foarte grea È™i dureroasă. Personal, Postelnicul Neagoe Basarab la acea dată, - i-a însoÈ›it pe Sfântul Nifon È™i ucenicii săi, Macarie È™i Ioasaf, până ce s-au suit în corabia ce urma să-i ducă la Muntele Athos. Doamna Despina va găsi, târziu după plecarea Sfântului Neagoe la Domnul, în Orologhionul său această rugăciune, scrisă în ziua plecării Sfântului Nifon din Èšara Românească; ‘’Slavă Èšie, Doamne pentru toate! Astăzi m-am despărÈ›it de Patriarhul Nifon, omul binecuvântat al lui Dumnezeu. Inima mea plânge fără putință de a fi mângâiată È™i nimeni nu o poate liniÈ™ti. Și cum ar putea fi potolită arsura inimii mele? Plâng cu lacrimi fierbinÈ›i, ca un prunc îndepărtat de sânul maicii căruia i s-a luat sânul cel curgător al dragostei dumnezeieÈ™ti. O, Doamne, oare voi putea eu păstra comoara pe care părintele mi-a lăsat-o în inimă? Voi păzi eu focul aprins de sfinÈ›ia sa, încât nimic să nu mai iubesc mai mult decât pe Tine. Doamne, Tu È™tii neputinÈ›a mea!.... “
Domnul Neagoe a izbutit cu o râvnă cum la puÈ›ini s-a mai întâlnit È™i a ajuns el însuÈ™i Sfânt. Prin dragostea care a primit-o de la Sfântul Nifon, Neagoe ajunge Domn al Țării RomâneÈ™ti. Timp de 10 ani, Domnul Iisus Hristos îl ajută să aibă o domnie care va uimi prin înnoirea care a adus-o țării. Apoi a zidit Mănăstirea de la ArgeÈ™, comparabilă cu Sfânta Sofia de la Constantinopol.
Zidirea în chipul Crucii de la Curtea de ArgeÈ™ are menirea de a opri timpul pentru È›oÈ›i românii care o cercetează È™i de a-i transcende în Împărăția VeÈ™niciei.