Cum a fost copilaria sfintilor?

Sfântul Nectarie a fost botezat cu numele de Anastasie, fiind născut în 1846, în Grecia, din părinți care se iubeau foarte mult unul pe altul, pe Dumnezeu și pe cei 7 copii ai lor. Lui Anastasie îi plăcea să asculte de părinții săi, să învețe de la bunica și de la frații săi și să studieze la școală. Îi plăcea în mod special să învețe să citească pentru a lectura Sf. Scriptură.

Când Anastasie avea 14 ani, părinții lui au fost nevoiți să-l trimită în alt oraș pentru a lucra și a studia. Munca pe care a găsit-o nu era prea bine plătită, așa că avea haine zdrențuite și foarte puțină mâncare. Într-o zi, i-a scris o scrisoare lui Hristos. În scrisoarea sa, i-a explicat că nu avea suficientă mâncare și haine. L-a rugat pe Domnul său, Iisus Hristos, să-i trimită ceea ce avea nevoie. A sigilat scrisoarea, a marcat-o „Către Domnul meu, Iisus Hristos” și a plecat să o trimită prin poștă. Pe drum, a început să vorbească cu un om bun pe nume Temistocle, care s-a oferit să-i livreze scrisoarea. Anastasie i-a dat scrisoarea și s-a întors la muncă. Bărbatul a citit-o și a decis să-l ajute pe copil, trimițându-i cele necesare în numele lui Hristos și i le-a trimis cu un bilet pe care scria că aceste lucruri erau „pentru Anastasie, de la Domnul Iisus Hristos”. Anastasie a fost atât de recunoscător lui Dumnezeu pentru că i-a răspuns la scrisoare, încât a continuat să-I mulțumească neîncetat.

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (28 August)

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul s-a născut în 1898 pe insula Paros din Grecia, primind numele Francisc. În 2 noiembrie 1897, pe când nou-născutul care avea să devină Sf. Iosif Isihastul se afla în brațele mamei sale, a avut loc o întâmplare minunată. Acoperișul casei s-a deschis și a apărut un înger luminos, care a scris numele pruncului pe o tăbliță, spunând că „Împăratul are nevoie de el.” Speriată să nu-și piardă copilul, mama a implorat îngerul să nu-l ia. Dar pruncul nu a pierit, ci a fost alesul lui Dumnezeu, un om plin de har și virtute.

Rămas orfan de tată, a lucrat în portul Pireu și a făcut armata. După terminarea serviciului militar, l-a cunoscut pe un monah aghiorit în Atena și a decis să-l urmeze în Sfântul Munte. Înainte de plecare, și-a împărțit toată averea săracilor și celor apropiați, hotărând să-și dedice viața lui Dumnezeu ca monah.

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (12 iulie)

Sfântul Paisie Aghioritul s-a născut în 25 iulie 1924 în Farasa, Capadocia. A fost botezat de Cuviosul Arsenie, care i-a dat numele său și l-a binecuvântat, prevăzând că va deveni călugăr. Mama lui a avut o contribuție importantă în formarea sa, învățându-l smerenia, înfrânarea, simplitatea și hărnicia.

De mic copil, Arsenie a manifestat o iubire profundă față de Dumnezeu. Citea zilnic Biblia și Viețile Sfinților, preferând rugăciunea și cititul în locul jocurilor sau mesei. Încă de la 11 ani visa să devină ascet, chiar încercând să trăiască pe o stâncă precum sfinții stâlpnici, dar a fost nevoit să coboare din cauza lipsei de hrană. După terminarea școlii primare, nu a continuat studiile din lipsa unui gimnaziu în apropiere. A ales să devină tâmplar, meserie pe care o iubea pentru că a fost meșteșugul Mântuitorului. Mai târziu și-a deschis un atelier, unde lucra cu dăruire, fără să accepte plată pentru sicrie, dorind să aline durerea celor îndurerați.

Pe când avea 15 ani, un vecin a încercat să-l convingă de inexistența lui Dumnezeu, convingându-l să creadă în teoria evoluției, propusă de Charles Darwin și Alfred Russel Wallace la mijlocul secolului al XIX-lea. Sf. Paisie s-a dus în bisericuța Sf. Varvara și s-a rugat cu ardoare: „Hristoase al meu, dacă exiști, arată-mi-Te!”. Neprimind niciun răspuns, sfântul s-a gândit că totuși îl iubește pe Hristos-omul, răstignit pe nedrept, și că ar muri pentru El. După acest gând, îndată a apărut Hristos înconjurat de multă lumină și i-a spus: „Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine, de va și muri, viu va fi”.

Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare (12 iunie)

Sfântul Onufrie a fost fiul unui împărat creștin din Persia, mult așteptat, dar imediat ispitit de diavolul care, luând chip de bătrân, l-a convins pe împărat să-și arunce pruncul în foc pentru a-i dovedi paternitatea. Pruncul nu a ars, ci s-a rugat cu mânuțele ridicate spre cer, iar un înger a poruncit ca Onufrie să fie botezat și dus în pustie. Împăratul a ascultat și a plecat cu copilul, hrănit de o căprioară trimisă de Dumnezeu, până la Mănăstirea Eritului din Egipt.

Acolo, Onufrie a crescut printre monahi. De mic, împărțea pâinea sa cu Pruncul Hristos din icoană, pe care Îl vedea primind-o cu mâna. Această minune a fost descoperită de trapezar și povestită avvei. La îndemnul acestuia, i s-a spus copilului să ceară pâine de la Pruncul căruia i-a dat. Atunci, Hristos i-a oferit o pâine mare și albă, caldă, pe care Onufrie a dus-o bucuros la avvă. Minunea a fost recunoscută de toți monahii, care au împărțit pâinea ca binecuvântare. Această poveste arată cum Onufrie, deși copil, a fost ales al lui Dumnezeu și un vas al sfințeniei încă din pruncie.

Sfânta Matrona de la Moscova (2 mai)

Sfânta Matrona s-a născut în anul 1881, în satul Sebino, Rusia, într-o familie credincioasă, fiind oarbă din naștere. Mama sa a vrut inițial s-o lase la orfelinat, dar un vis cu o pasăre albă cu chip omenesc a făcut-o să renunțe. Încă din pruncie, Matrona a fost însemnată de Dumnezeu prin semne minunate, un nor de tămâie la botez și o cruce pe piept. Atunci când Părintele Vasile a scufundat-o în apă, din cristelniță s-a ridicat un stâlp de fum bine mirositor. Preotul a afirmat atunci: „Am botezat o mulțime de oameni, dar nu am văzut niciodată așa ceva. Acest copil va fi sfânt.” Această întâmplare a fost relatată de o rudă prezentă la Taina Botezului. Deși fără vedere trupească, a avut o profundă vedere duhovnicească. De la 6-7 ani a început să vadă păcatele și gândurile oamenilor. A fost dusă în pelerinaje, iar la Catedrala unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt a fost recunoscută ca o mare rugătoare, fiind numită „al optulea stâlp al Rusiei”.

Sfântul Nicolae (6 decembrie)

Sfântul Nicolae s-a născut în cetatea Patara din ținutul Lichiei, din părinți credincioși și bogați, Teofan și Nona. A fost un copil binecuvântat, născut în urma multor rugăciuni, iar după nașterea sa, mama lui a rămas stearpă, semn al unicității acestui dar dumnezeiesc. Încă din pruncie, Sfântul Nicolae a dat semne de sfințenie: a stat singur în picioare la scurt timp după naștere, a supt doar din sânul drept al mamei sale și a postit chiar din leagăn, hrănindu-se doar o dată miercurea și vinerea, seara, după rugăciune. Toate acestea au prevestit viața sa de slujire închinată Sfintei Treimi.

După nașterea sa, fiind în baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, fără a fi sprijinit de nimeni, dând prin această stare cinste Sfintei Treimi. De asemenea, accepta să fie alăptat doar din sânul drept, iar în zilele de post, miercurea și vinerea, refuza laptele. Pe măsură ce creștea, Nicolae se dovedea plin de înțelepciune și de virtuți, învățând de la părinții săi obiceiurile cele bune. Încă din copilărie a fost ca o holdă roditoare, pregătindu-se astfel pentru misiunea sa sfântă în lume.

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul (2 decembrie)

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul s-a născut în 7 februarie 1906 în apropierea satului Sfântul Ioan din insula Evvia, într-o familie săracă, fiind al patrulea din cinci copii. La botez a primit numele Evanghelios. Tatăl său, Leonidas, era psalt și, din cauza sărăciei, a plecat să muncească la canalul Panama.

Porfirie a urmat doar doi ani de școală, fiind nevoit de mic să muncească pentru a-și ajuta familia: lucra ogoarele, păzea animalele și apoi a lucrat la mine și în băcănii din Halkida și Pireu. Deși copilăria sa a fost marcată de lipsuri materiale, viața sfântului a fost călăuzită de o profundă dorință de a-L urma pe Hristos, încă din fragedă tinerețe. La 8 ani a intrat în posesia unei cărticele despre viața Sfântului Ioan Colibașul. A citit-o cu dificultate, întrucât făcuse doar 2 ani de școală, dar în sufletul său s-a aprins dorința pentru viața monahală. La 12 ani, copilul Evanghelios a pornit singur în călătoria către Sf. Munte și viața mult râvnită.

Sfântul Cuvios Serghie de Radonej (25 septembrie)

Sfântul Serghie de Radonej s-a născut în 1314 în satul Varnița, lângă Rostov, din părinți credincioși, Chiril și Maria. Încă din pântecele mamei sale a fost ales de Dumnezeu, lucru arătat prin semne minunate în timpul unei Sfinte Liturghii. La naștere a primit numele Bartolomeu și, încă din pruncie, a ținut post aspru și avea multă evlavie.

Pe când avea 7 ani, Sf. Serghie, pe atunci Bartolomeu, avea dificultăți în a învăța la școală. Odată, a întâlnit în drumul său un călugăr bătrân, care se ruga sub un stejar. Copilul i-a spus să se roage pentru el, ca Dumnezeu să-l ajute și să-l înțelepțească. Monahul l-a binecuvântat și a făcut o rugăciune, astfel încât Sf. Serghie a ajuns să-i învețe și pe alții. A dus o viață de rugăciune și post, fiind nelipsit de la biserică. În 1328, familia s-a mutat la Radonej, iar părinții lui, după ce fiul cel mare s-a căsătorit, au primit viața monahală la Mănăstirea Khotkov, unde au și trecut la Domnul. Astfel a început formarea unuia dintre cei mai mari sfinți ai Rusiei, care avea să devină luminător duhovnicesc și om purtător al Duhului Sfânt.

Sfântul Cuvios Serafim de la Sarov (2 ianuarie)

Fiu al unor negustori cucernici din orașul Kursk, Sfântul Serafim a crescut în smerenie și dragoste față de Biserică și a avut parte la vârsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.

Sfântul Serafim s-a bucurat încă din copilărie de ocrotirea Maicii Domnului. La șapte ani, a căzut din neatenție, din turnul clopotniță al catedralei din oraș, închinată icoanei Maici Domnului din Kazan. Oricine ar fi murit căzând de la o asemenea înălțime, însă Maica Domnului l-a ocrotit și copilul nu a pățit nimic. La 17 ani a părăsit lumea, cu binecuvântarea mamei sale, și intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare. Îndeplinea cu bucurie și zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraților, postea pentru a înfrânge pornirile trupului și își păstra, ziua și noaptea, mintea ațintită la Dumnezeu, cu ajutorul Rugăciunii lui Iisus.

Sfântul Cuvios Gheorghe, Mărturisitorul din Drama (4 noiembrie)

Sfântul Gheorghe din Drama, cunoscut și ca „Noul Mărturisitor”, a trăit între anii 1901 și 1959. Născut în Arghiropolis, în ținutul Pontului, astăzi Gümüșhane, Turcia, a rămas orfan de mic și a fost crescut de bunica sa, care i-a insuflat dragostea pentru Dumnezeu și pentru Biserică.

Pe când avea 7 ani și se numea Atanasie, a decis să plece de acasă din cauza tratamentului dur la care era supus de fratele său. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe i-a fost ocrotitor. I s-a arătat și l-a dus pe calul său în Tbilisi, Georgia, unde un preot evlavios l-a luat în grijă și l-a îmbrăcat cu rasa monahală la vârsta de 9 ani. Când a împlinit 18 ani, a fost tuns în monahism.

Sursa: basilica.ro