Pervertirea cuvântului

„Corupția sufletului se manifestă și prin cuvânt, devenit minciună”(Părintele Dumitru Stăniloae)

Sigur că ura e aceea care umple de venin inima cuvântului și declanșează acțiunea de pervertire și corupere a ființei umane. Ca un vierme care atacă inima mărului. Sau ca un cariu care se hrănește cu  viața copacilor încremeniți în ceața vremii.

Dacă ne lăsăm biruiți de ură ajungem în foc, fiindcă conștiința oamenilor e lumină și nu suferă a fi acoperită de întuneric și răutate extremă.

„Cei mai întunecați sunt pretinșii creatori de cultură, care susțin că lumea aceasta, închisă în opacitatea ei, este totul. Ei răspândesc întunericul și peste mulți din ceilalți oameni. Și ei vor rămâne în veci în întunericul cel mai gros” învață părintele Dumitru Stăniloae. Acești oameni resping transfigurarea prin Lumină, adică exclud Transcendența. De aceea pentru creștinul autentic, e limpede faptul că Lumina descuie mintea și astfel sufletului i se deschid cerurile.

“Pervertirea cuvintelor e expresia pervertirii oamenilor, a descompunerii sociale” (Părintele Dumitru Stăniloe). E exact ceea ce a experimentat comunismul și continuă la fel de insidios ideologiile neomarxiste care își ascund identitatea, și izbutesc să controleze totul fiindcă sunt în fruntea statului, - au cucerit puterea și sunt îmbătați la extrem de libertatea ce au primit-o în dar, [inconștient!!!], de la masele de oameni. A se citi supremul capitol Marele Inchizitor din Frații Karamazov a lui Dostoievski.

În vremea aceasta e o înclinare către pervertire a persoanelor care pur și simplu înspăimântă. Cuvântul explicat după dicționar e alarmant: “plăcere (patologică) de a face rău, de a provoca suferință și de a se bucura de suferința altuia, tendință patologică de a comite acte imorale, corupție, deparvare, imoralitate.” Remarcăm că e o inversiune demonică, o influență a răului căreia nu i ne opunem, fiindcă suntem îngrozitor de superficiali, prinși într-o alipire violentă de plăcerile trecătoare.

Omul pervers e fățarnicul care l-a certat Domnul în Evanghelie. Și unui fățarnic nu îi pasă de aproapele, îl anulează prin indiferență și lipsă de iubire. Și indiferența ucide! Să nu fim indiferenți, ne învață părintele martir Constantin Sârbu

Trăim timpul când prin cuvinte frumoase se acordă imprtanță tuturor relelor.

Corupția sufletului se face prin cuvânt. Atunci când cuvântul a devenit minciună și este folosit de oameni pentru a se înșela unul pe altul.

Ce e de făcut? Calea o știm: întoarcerea la Evanghelie, la sfințenie, la evlavie, la iubirea lui Dumnezeu, la respectul aproapelui, la tăcere. Adevărat vă spun vouă că veți da socoteală pentru orice cuvânt deșert spune Mântuitorul în Evanghelie.

De ce a stat într-o chilie, sub pământ, întreaga viață, - Sfântul Daniil Sihastrul? Desigur pentru a lucra virtutea tăcerii care e o stare aidoma cu cea a îngerilor. Și ne amintim din Letopisețe că pe însuși Domnul Țării Moldovei, nimeni altul decât Ștefan cel Mare și Sfânt; -  l-a poftit să aștepte!!!, atunci când a venit la dânsul să ceară sfat. Și nu i-a deschis până nu a terminat pravila rugăciunii. De ce? Sigur că intuim toți:  fiindcă e mai de preț vorbirea cu Domnul.

Și Măria Sa Ștefan a înțeles, a simțit și l-a ars flacăra sfințeniei. A așteptat cu răbdare, și a primit și mustrare de la sfântul Daniil Sihastru. Dar a meritat, fiindcă sfântul i-a dat și sfatul prin care Domnul Ștefan a salvat Moldova, tocmai când credea că totul e pierdut, s-a convins că atunci când cerem ajutor la Domnul, biruința poate fi redobândită. Și iată că și acum, îi caută cu venerație la Putna, românii de pe toate meridianele Planetei. De ce îi caută?...

Îl caută fiindcă acești sfinți foloseau un limbaj sfânt, evlavios, evanghelic, adică necorupt și nepervertit. Ajută-ne, Doamne Iisuse să ne curățim mintea de otrava minciunii și a pervertirii care a devenit o pandemie a zilelor noastre!