Evreii n-au fost conduși prin pustie de Domnul Dumnezeu? Cu certitudine că afirmativ este răspunsul și îl aflăm oricând, dacă citim cu trezvie cartea „Ieșirea” din Vechiul Testament.
Lumea în care trăim e în decădere (primul eu fiind) și pentru a nu pierde mântuirea e imperios necesar să ieșim din ea pentru a cinsti cu evlavie și în liniște pe Domnul Iisus Hristos ce dorește să se odihnească în inima oamenilor.
Ne amintim că prin 2008-2010, părintele Iustin Pârvu îi sfătuia pe creștinii care îl cercetau în acea vreme, să se retragă din orașele mari către satele de la poalele Carpaților, către păduri și mănăstiri. De ce credeți!? Și noi răspundem cu respect că părintele vedea cu ochii sufletului decăderea înfricoșătoare de la viața creștină a românilor.
Toți idolii aceștia moderni și postmoderni ce țin de tehnologie sunt, (corespund) plăgilor aruncate pe capul egiptenilor din Vechiul Testament, pentru a-i forța să permită poporului evreu (ales) să iasă din cetate și să se aducă jertfă Domnului în pustie.
Amintim doar câțiva din acești idoli care primesc iubirea și închinarea noastră a creștinilor, - închinare care, prin legea iubirii, o datorăm Domnului după cum foarte limpede învăță Stăpânul Iisus Hristos în Evanghelie.
Deci, ... internetul, telefonul computerul, televizorul, desfrâul aproape total și generalizat, fotbalul și alte urgii cărora se dedau așa zișii creștini ai acestor vremi, îi fac pe ceilalți care au ales calea îngustă să fugă în pustie pentru a lupta să primească lumina dumnezeiască fără de care nu vom putea să vedem fața Domnului Iisus Hristos la strămutarea din viața pământească.
Acești idoli insidioși ne fac cu adevărat fii ai satanei pentru că ne unim cu el dacă dedicăm tehnologiei timpul primit pentru mântuirea (salvarea) sufletului.
Ori noi știm cu certitudine că avem ținta clară de a ne apropia de Dumnezeu și de a ne uni cu El prin Sfintele Taine, prin citirea Evangheliei și prin rugăciune.
Dar când să mai facem rugăciune dacă mintea noastră e ocupată cu imaginile de pe ecranele din care ne vorbește diavolul și care e dușmanul de moarte al lui Dumnezeu și al tuturor creștinilor. Că nu ne putem închina în același timp la doi domni după cum spune Domnul în Evanghelie.
Mintea naște gândul de a ne refugia în pustie. De a scăpa cumva de furia oamenilor care se lasă în mod inconștient inspirați și conduși exclusiv de diavol.
Vedem că omenirea s-a înscris în istorie pe o traiectorie apocaliptică, de aceea gândul de a pleca în pustie e unul de la Dumnezeu. În Apocalipsă, capitolul 12, Sfântul Ioan Evanghelistul vorbește cu claritate că e bine să ne retragem în pustie în vreme de prigoană. Mântuitorul însuși s-a retras în mai multe rânduri în pustie. Arhimandritul Athanasie Mytilineos învață foarte bine că ...„de vreme ce prigoanele în lume vor constitui totdeauna un element continuu”, deducem de aici că singura soluție rămâne pustia sau mucenicia. Ne amintim că părintele Ilie Cleopa a ales calea pustiei pe timpul comunismului. Și Domnul i-a purtat de grijă și l-a adus sănătos în mănăstire. Cităm pentru frumusețe și evlavie un mic fragment din “Cateheze la cartea Apocalipsei” a Arhimandritului grec Athanasie Mytilineos: “Iubiții mei, am să vă semnalez încă o dată faptul că Creștinismul nu devine nici lume, nici cultură, nici civilizație, nici politică. Biserica se refugiază prigonită în pustie, și astfel pustia, în sensul propriu al cuvântului, va fi locul Bisericii în vremurile eshatologice. Este ceea ce exprimă sintagma: Biserica se va refugia în pustie” (Athanasie Miytilineos, Marele război și venirea Antihristului, Editura Sofia, București, p. 251).
Creștinii care au avut și au în sufletul lor uleiul smereniei și-au aprins candela de la focul aruncat de Domnul Iisus Hristos pe pământ. Privind lucrurile din această perspectivă orice creștin este o mică biserică. Înțelegem prin focul aruncat de Domnul pe pământ ,( - Trupul său mistic) , acela care-L primim la Sfânta Liturghie.
Încercăm astfel să facem o legătură cu ceea ce spune Cartea Apocalipsei la capitolul 12, versetul 6: “Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu ca să o hrănească pe ea acolo o mie două sute șaizeci de zile”. Femeia este Biserica, trupul mistic al Domnului sau Biserica luptătoare. Și dacă noi ne silim să fim biserici, atunci ne gătește și nouă Domnul Dumnezeu loc în pustie ca să ne ferească și să ne hrănească în zilele când pe pământ va fi domnia Antihristului.
De acelasi autor: | |