Intunericul necredintei si tragedia globalizarii - eseuri

• Salvarea umanității de întunericul necredinței

Fără îndoială că nu voi spune nimic nou sub soare în ceea ce vom încerca să analizăm. Dar am convingerea că va fi ceva original și  benefic pentru orice cititor, fiindcă m-am  inspirat din comorile Sfinților Părinți care locuiesc acum în Transcendental, astfel că pledoaria aceasta poate salva omenirea în caz de catastrofe, dacă e înțeleasă în Duhul Sfânt.

Adică, atașat până la iubire, de Filocalie, am ajuns la concluzia că prin citirea și aplicarea în viața noastră a frumuseții ce răzbate din această carte, vom ieși din întunericul în care singuri ne-am ascuns pentru a ne satisface patimile. Să presupunem că ar cădea internetul pentru o lună, sau pentru totdeauna? Aceasta ar fi o catastrofă?  Desigur că într-o astfel de situație, 97% dintre oameni vor intra în depresie galopantă și pe mulți îi vor înghiți neantul anxietății. Dispariția internetului ar fi o cădere în urma căreia mulți dintre noi vom suferi o amplificare a desfigurării sufletului. Aș spune că ar întrece catastrofele pe care le cunoaștem noi, mai mult din auzite și nu trăite efectiv.

Cu toții auzim de copii și adolescenți care nu pot să mai iasă de pe Tic- Tok și aplică ce văd acolo. Adică ascultă glasul demonului care-i inspiră și se aruncă în gol. Și adolescenții se aruncă cu nonșalanță în brațele demonului. Și astfel au ajuns cu fracturi, luxații ale mâinilor și picioarelor la Spitalele de urgență din țară. O să auzim și de capete sparte.  Și toate acestea se întâmplă fiindcă mintea nu mai e conectată la soarele dumnezeiesc cum ar trebui să fie în chip rațional. Iată unde a dus educația din care a lipsit învățătura Sfintei Scripturi. Iată rodul „României educate” pe care au promovat-o politicienii noștri ateii.

Și acum, pentru a aduce o primă dovadă despre iluminarea care o aduce citirea Filocaliei voi cita o mică notă a Sfântului preot Dumitru Stăniloae, cel care a tradus această carte în limba română. Spune așa Sfântul Părinte: “Dacă harul este iubirea lui Hristos față de cel ce-L pomenește continuu, se înțelege că această deschidere a lui Hristos, ca orice deschidere iubitoare a persoanei, se arată ca lumină, pentru că persoana este lumină sau iubire”(Filocalia 8, p. 116, scolia 274).

Dacă și adolescenții și copiii care stau cu capul în ecrane toată ziua, ar începe să pomenească numele Domnului continuu, ar ajunge să-și deschidă inima în care să intre lumina lui Hristos, cât și lumina celorlalte persoane din proximitatea lor. Fiindcă tot omul care e în vorbire cu Dumnezeu este o lumină. Iar inima omului se deschide către Hristos dacă sufletul are smerenie, iubire și milă. Ne amintim, că împinsă de mândrie, Eva a mușcat din mărul acela cu care a ademenit-o diavolul și apoi l-a convins și pe Adam să guste. Cum ne vindecăm de mândrie? Evident că prin smerenie. Ce este smerenia? Smerenia este haina creștinului, adică lumina și slava cu care îl îmbracă Hristos.

Această haină împletită din lumină și iubire  o aveam înainte de cădere.

Citirea Filocaliei este o pomenire a lui Hristos în toată vremea, fiindcă toată această carte este un imn înălțat rugăciunii. Toate operele din Filocalie sunt capodopere de frumusețe duhovnicească, pe care orice cititor credincios le va iubi. Și, “Ce e mai minunat decât frumusețea dumnezeiască?”, conchide Marele Vasile. Citirea și aplicarea în viața noastră a învățăturilor filocalice ne angajează în pelerinajul către rai. “Căci raiul este iubirea lui Dumnezeu, în care se află dulceața tuturor fericirilor”( Sfânții Calist și Ignatie în Filocalia 8, p. 116). Deci, tinerii prin citirea Filocaliei ar lăsa drogurile, telefonul și cluburile deoparte și ar căuta raiul unde este dulceața fericirilor care sălășluiesc în Sfânta Biserică. Și orice inimă de om aflată în rugăciune este biserică.

Și, pentru că diavolul este marele dușman al oamenilor, noi am aflat tot în Filocalia cu numărul opt care sunt armele ce pot reduce la tăcere pe prințul întunericului, care a profitat de slăbiciunea noatră și a instaurat pe pământ aceast haos al globalizării, ecumenismului și transumanismului. Spun așa Sfinții Calist și Ignatie: “Armele de nebiruit împotriva diavolului pe care Sfânta Treime ni le-a dăruit nouă sunt trei: adică smerenia, iubirea și mila, la care nici nu poate privi toată tabăra dracilor” (Filocalia 8, p. 156).

Smerenia biruie mândria, iubirea învinge ura și mila stinge lăcomia. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

• TREGEDIA (DISOLUȚIA) GLOBALIZĂRII

„Fii și fiice vei naște, dar nu-i vei avea, pentru că vor fi luați în robie”( Deuteronomul 28: 41)

Tragem un semnal de alarmă cu această afirmație dramatică... impresionați fiind de acest exod sau exil, în aparență benevol al tinerilor români. Dar e benevol sau rațional?

Idealul milioanelor de tineri e acela de a vedea globalismul victorios pe toate meridianele și paralelele globului. Ne doare inima când discernem inconștiența lor. Dar sunt și foarte mulți maturi și bătrâni care hulesc în gura mare România. Adicălea ar fi prea tradițională și conservatoare, de aceea sunt tare nemulțumiți când remarcă totuși că o bună parte dintre românii profunzi ortodocși resping radical societatea de consum și lumea desacralizată occidentală. Uităm însă că nu Țara e vinovată, ci noi înșine prin monotonia, necredința și superficialitatea în care ne-am refugiat și am încetat, astfel, să mai trăim pentru România, care e cea mai frumoasă țară de pe pământ. “Părinții și Țara nu se vorbesc de rău!”, spune un proverb, care cu certitudine își trage seva din Sfânta Scriptură.

“Fii tăi și fiicele tale să fie date la popor străin; ochii tăi să-i vadă și să se topească în toate zilele de mila lor, dar să nu ai nicio putere în mâinile tale.” (Deuteronomul 28: 32).

Unde am ajuns?! Zece mii de medici români activează numai în Franța. În timp ce la noi un adolescent moare în spital, în fața doctorului care refuză să îl ajute pe motiv că nu e competent să opereze copii. La Târgu Jiu s-a întâmplat tragedia. Capitala județului Gorj să nu aibă trei-patru medici de chirurgie generală? E strigător la cer. Am citit în cărți,  că nici în timp de război nu se petreceau ororile acestea care se întâmplă astăzi, sub ochii noștri, în fiecare zi.

Și atenție mare! Vinovați nu sunt tinerii și copiii! Nu! Noi - (eu primul!), suntem foarte vinovați în fața Domnului, pe Care l-am forțat prin neiubirea noastră să aplice aceste soluții pentru a ne sili să ne întoarcem la fapte ce țin de firea omului, care, după cum bine știm le incumbă Ortodoxia. Cea mai mare nenorocire este faptul că îl întristăm pe Dumnezeu. Și îl supărăm la orice pas, cu timp și fără timp, cu voie și fără voie.

Nu ascultăm glasul Domnului. Unde să-L auzim? - mă veți întreba. Vă voi îndemna fraților să deschideți Evanghelia și de acolo răsună lin vocea Domnului nostru Iisus Hristos. Aruncați telefoanele și televizoarele la gunoi și în locul rămas gol așezați Sfânta Scriptură. De vom asculta cu dragoste și răbdare glasul Domnului, atunci se vor revărsa peste sufletele noastre toate binecuvântările Lui. Va dispărea această poftă a mai marilor lumii de a instaura globalizarea pe pământ care e de fapt un haos sau o babilonie, o amestecare a tuturor neamurilor în ideea de a le reduce la o masa inertă pe care o vor controla și sclaviza după duhul lor lumesc care, în fapt, e inspirat de Satana.

Vă rugăm să citiți cu atenție capitolele 28 și 30 din Deuteronomul și vă veți lămuri; acolo veți afla răspunsurile și învățăturile la nedumeririle ce le avem în legătură cu lumea aceasta sălbatică în care trăim. De vom păzi cuvântul Domnului, atunci va face din noi un popor sfânt.

Noi însă ignorăm cuvântul lui Dumnezeu și nici nu vrem să auzim de poruncile și virtuțile care izvorăsc din el. Toate se regăsesc în una singură: Porunca iubirii, din ea răsar razele dumnezeirii. Repetăm – totul constă în a asculta glasul Domnului. Porunca iubirii nu e neînțeleasă, nu e departe, nu e în cer, ci este în noi. „Ci cuvântul acesta este foarte aproape de tine; el este în gura ta și în inima ta, ca să-l faci.”(Deuteronmul 30: 14)

E perfect adevărat că tinerii români sunt împrăștiați în lumea largă, dar Domnul într-o clipită îi poate aduna și întoarce acasă prin porunca iubirii.

“Chiar de ai fi risipit de la o margine a cerului la cealaltă margine a cerului, și de acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tău și te va lua și de acolo, și te va aduce Domnul Dumnezeul tău în pământul pe care l-au stăpânit părinții tăi și-l vei lua în stăpânire și te va face fericit și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi. Atunci Domnul Dumnezeul tău va întoarce pe robii tăi și Se va milostivi asupra ta și iar te va aduna din toate popoarele printre care te-a împrăștiat Domnul Dumnezeul tău. Va tăia Domnul împrejur inima ta și inima urmașilor tăi, ca să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, ca să trăiești.” (Deuteronomul 30: 3-6.) Vedem cu mare limpezime că Dumnezeu le desăvârșește  pe toate prin iubire. Pentru că Dumnezeu este iubire!

Au venit acum pe capul nostru globaliștii și ecumeniștii. Dar acestea sunt ideologii care promovează minciuna. Deci, sunt din start într-un minus de existență și la momentul oportun la va spulbera Domnul Iisus Hristos. Cât de aroganți și plini de sine au fost comuniștii  și fasciștii și ce cădere mare au suferit! Să fim atenți la aceste cumplite vremi care au venit peste noi! Așa să ne ajute Dumnezeu!