In Memoriam Ion Creangă

Ion Creangă

(130 de ani de la trecea în Împărăția Veșniciei -

31 decembrie 1889 – 31 decembrie 2019)

Trecut la cele veșnice cu trupul dar… prin Amintiri din copilărie și Povești, este rămas aici, cu noi pribegii, care n-am gustat încă din fructele nemuririi.

De aceea spunem că sunt puțini români care să nu-și dorească a  ajunge la casa genialului povestitor. Am auzit voci de ardeleni care sunt în stare a pleca pe jos la Poarta Cerului prin care se intre în universul copilăriei de pe malurile Ozanei.

 Humuleștii îi așteaptă pe toți, dar mai cu seamă pe cei osteniți de tulburarea acestei lumi care îmi pare că și-a pierdut rostul și sensul tradiției autohtone.

Deși s-a lăsat scos din diaconie sau a fost scos fără vrerea lui, Domnul a știut prea bine ce avea să facă. Ion Creangă avea trebuință de liniște pentru a lăsa moștenire românilor Amintirile din copilărie care prin înțelepciune și prin aura misterelor, strălucesc pe același tron al luminii cu poeziile marelui său prieten, Mihai Eminescu.

Pentru noi, românii, Raiul copilăriei l-a așezat Dumnezeu pe malurile Ozanei, “cea frumos curgătoare”, care aduce din Munții Neamțului ecourile rugăciunilor din schiturile moldave.

Când eram mic, bunicul meu, care fusese vreo două ierni la școală… auzise multe despre Creangă, mai ales că învățase prin 1910, la douăzeci de ani după plecarea povestitorului la Domnul. Știu că la auzul numelui Creangă tot universul din jurul meu s-a umplut de bucurie, inocență și iubire.

Și toate acestea îmi par că au fost ieri deși a trecut mai bine de o jumătate de secol de atunci. Deci, doresc să spun că Ion Creangă a fost mai înainte de noi și chiar de plămădirea neamului nostru, fiindcă tainele la care a fost părtaș arătă că este printre aleșii Domnului.

Nu trebuie uitat că în anul 1889, au trecut la cele veșnice și poetul național Mihai Eminescu, și Veronica Micle. Toți trei fiind prieteni foarte apropiați și foarte atașați de Târgu Neamț, de Mănăstirea Văratic și Mănăstirea Neamțului. Toate acestea nu sunt întâmplătoare, - fiindcă am aflat de la  călugării străini veniți să cerceteze mănăstirile și schiturile noastre cum au afirmat că Munții Neamțului sunt centrul de spiritualitate numărul unu al României. De aceea aș spune că starea noastră actuală de derivă morală severă s-ar rezolva cu siguranță prin revenirea la izvoarele culturale strămoșești. Îngrijorează „deriva axiologică” a tinerilor care s-au lăsat înșelați și atrași în „nuclee culturale” străine de Ortodoxie.

Ruptura aceasta nu poate fi „gipsată”, decât prin revenirea la satul copilăriei, la codurile culturale aproape desăvârșite ale lui Eminescu, Creangă și mulți alți creatori români.

Trag din acest colț de hârtie un semnal de alarmă să înțelegem cu certitudine faptul că Europa este în criză culturală, că otrava aceasta, (necredința) a dus la “sacralizarea divertismentului”, - ce a reușit să trivializeze cultura noastră majoră. Nu e posibil să fim cuceriți la nivel național de aceste spectacole obscene pe care ni le servește mass- media, clasa politică și alte instituții serioase. De aceea acum sunt mai actuale ca oricând “Scrisorile” și “Doina” lui Eminescu care, - sincronizate cu “Povestirile” semnate de Ion Creangă, au capacitatea de a ne orienta în jungla aceasta care este „societatea” recentă în care trăim.

Valeriu Tănasă                                              Filioara – Neamț