Crucea iertării

Ne aflăm (eu , însumi, înaintea tuturor) într-o criză a iertării. Personal am meditat ÅŸi am ajuns la concluzia că aÅŸa de mulÅ£i oameni am rănit cu trufia mea, încât unii ar avea dreptul să nu mă ierte. Dar nu este aÅŸa. Dacă mi-aÅŸ face curaj să mă prezint la acei oameni, sunt convins că Cel de Sus ar crea o atmosferă de iertare ÅŸi toată tensiunea ÅŸi boala ar fi anulată, dintre mine ÅŸi semeni.

Se spune în Sfânta TradiÅ£ie că greÅŸelile ÅŸi rănile făcute sufletelor oamenilor aduc mai multă suferinţă, la Cer, decât cele făcute Domnului însuÅŸi.

Un scriitor francez a fost capabil de un gest eroic, pe care eu nu-l pot uita. Îi sosise Ordinul de Mobilizare. Era chemat pe front. Atunci îi străluceÅŸte gândul acesta de a merge la toÅ£i cărora le întristase sufletul, de-a lungul vremii, să îÅŸi ceară iertare. Åži timp de vreo două zile, bate tot oraÅŸul ÅŸi întreaga  provincie. Nu este uitat nimeni. Nici spălătoreasa. Nici opozanÅ£ii politici. Tuturor celor cărora le greÅŸise le-a cerut iertare, cu umilinţă, ÅŸi a obÅ£inut-o.

În satele noastre, este obiceiul ca toată obÅŸtea să treacă pe la patul creÅŸtinului care se află aproape de moarte, pentru a cere iertare ÅŸi a da iertare. CreÅŸtinul, când pleacă la Sfânta Biserică, îÅŸi cere iertare ÅŸi iartă pe toÅ£i casnicii. În timpul Sfintei Slujbe de duminică, preotul iese, de două ori, în faÅ£a Altarului ÅŸi, îÅŸi cere iertare de la popor. Åži exemplele pot continua.

Toate apele mării nu ar putea spăla rănile făcute de mine semenilor, dacă Tu, Doamne, nu ai fi lăsat Tainele Bisericii prin care să pot cere, cu “duh umilit”, ÅŸtergerea păcatelor. Iertarea are darul de a ne scoate din mormântul morÅ£ii. A ierta e greu. E ceva dumnezeiesc. Prespune smerenie, milă, delicateÈ›e ÅŸi amabilitate. Ajungem ucenici ai Domnului nu prin cuvinte, ci prin suferinţă È™i smerenie. Totdeauna iertarea are menirea de a ne da tăria, pentru a rezista suferinÅ£ei ce o îndurăm în purtarea crucii vieÅ£ii noastre.

A nu cultiva plantele iertării înseamnă a ne lăsa chinuÅ£i de gândul morÅ£ii. Fiindcă, Å£inând minte răul făcut nouă, de semeni, este echivalent cu a-l condamna la pedeapsă, la suferinţă ÅŸi, de multe ori, îi dorim răul ÅŸi chiar moartea. De aceea răul, nu poate fi anulat decât cu binele. Cel mai mare poet, dar ÅŸi sfânt al creÅŸtinătăţii,  Efrem Sirianul, spunea că postul ÅŸi iertarea împodobesc pomul vieÅ£ii.

Cu puÅ£ina umilinţă de care sunt capabil, doresc ca, din acest colÅ£ de pagină, să îmi cer iertare, public, de la toÅ£i cei cărora le-am greÅŸit.  Pentru că simt că, dacă nu cer iertare, fac răstignire luminii ce sălăşluieÅŸte în tot omul. Iar suferinÅ£a celor cărora le-am greÅŸit, întuneric ÅŸi rană sunt sufletului ÅŸi conÅŸtiinÅ£ei mele. IertaÅ£i-mă, fraÅ£i ÅŸi surori, întru Hristos, Domnul ÅŸi Dumnezeul nostru. – Tănasă Valeriu

Și cum nu poate exista postire folositoare fără de iertare, vă punem la suflet È™i aceste scurte îndemnuri:

Postul: 10 sfaturi practice

1. SporeÈ™te hrana spirituală! În post mâncăm mai puÈ›in, dar sporim hrana spirituală: „Citim mai des È™i mai mult Sfânta Scriptură, ne rugăm mai mult, ne spovedim mai des, eliberându-ne de un trecut apăsător, È™i ne împărtășim mai des cu Trupul È™i Sângele Domnului” (Patriarhul Daniel). De ce? Pentru că hrana spirituală este mântuitoare: „Mă căutaÅ£i nu pentru că aÅ£i văzut minuni, ci pentru că aÅ£i mâncat din pâini ÅŸi v-aÅ£i săturat. LucraÅ£i nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaÅ£a veÅŸnică ÅŸi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl” (Ioan 6:26-27).

1. Ai grijă la cuvinte! „De am mânca numai cenuşă”, spune Sf. Ioan Hrisostom, „această viaţă aspră nu va putea folosi, dacă nu ne vom înfrâna totodată de prihănire ÅŸi de defăimare”. Sf. Ioan atrage atenÈ›ia că prin cuvinte „defăimătorul sfâÅŸie ÅŸi mănâncă pe aproapele său”. „DeÅŸi nu ai înfipt dinÅ£ii tăi în carnea, nici în trupul aproapelui tău, dar ai muÅŸcat sufletul lui cu clevetirea ta, l-ai rănit cu bănuiala ta cea rea, Å£i-ai pricinuit Å£ie însuÅ£i, lui ÅŸi multor altora înmiite daune”. Deci a posti înseamnă nu doar abÈ›inerea de la anumite mâncăruri ci abÈ›inerea de la „a-l mânca” pe semenul tău. „Toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: IubeÅŸte pe aproapele tău ca pe tine însuÅ£i. Iar dacă vă muÅŸcaÅ£i unul pe altul ÅŸi vă mâncaÅ£i, vedeÅ£i să nu vă nimiciÅ£i voi între voi”. (Galateni 5:14-15).

1. Nu lenevi. Fii organizat! Lenea este unul dintre cele È™apte păcate capitale care ne poate afecta postul. „Cel ce-È™i plânge păcatele nu cunoaÈ™te trândăvia”, spune Sf. Ioan Scărarul. Cu alte cuvinte, cunoscându-ne tendinÈ›ele păcătoase le putem evita prin umplerea timpului cu cele de folos È™i respectarea unui program de lucru È™i de rugăciune. „Să-l înlăturăm pe acest tiran (trândăvia) cu amintirea greÈ™elilor noastre È™i să-l batem cu lucrul mâinilor; să-l târâm înaintea judecății prin cugetarea la bunurile ce vor să fie”, ne recomandă Sf. Ioan Scărarul. Trăirea unei vieÈ›i dezorganizate este contrară voii divine întrucât „Dumnezeu nu este al neorânduielii ci al păcii”(I Corinteni 14:33).

1. Ai grijă ce priveÈ™ti! Tot Sfântul Ioan Gură de Aur face lămuriri în acest sens vorbind despre „postul privirii”. El spune că „Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mâncarea cea învoită, iar ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă”. „Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vatămă postul, ducând tot sufletul la pierdere”, adaugă marele ierarh. AÈ™adar, pentru un post edificator să avem grijă să de curăția ochiului: „Luminătorul trupului” pentru că dacă „va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat” (Matei 6: 22-33). Pentru curăția ochiului È™i a minÈ›ii este recomandat È™i postul de social media.

1. AtenÈ›ie la lucrurile mici! De multe ori ne concentrăm pe unele aspecte care ni se par importante, dar pierdem din vedere tocmai esenÈ›ialul care se află în lucruri mărunte: un gest, o vorbă bună, o atitudine pozitivă. „Cel ce este credincios în foarte puÅ£in ÅŸi în mult este credincios; ÅŸi cel ce e nedrept în foarte puÅ£in ÅŸi în mult este nedrept” (Luca 16:10). Să încercăm să fim mai buni È™i să nu uităm să ne consultăm cu duhovnicul pentru a duce un post edificator!

1. Empatizează! Fii alături de cei care suferă, îndrumă-i pe cei ce au pierdut calea. Nu ignora pe cei ignoranÈ›i, ajută-i să înÈ›eleagă, încurajează-i, empatizează! Postul nu presupune izolare, nu ne putem mântui singuri, în egoism. „DobândeÅŸte pacea ÅŸi mii de oameni din jurul tău se vor mântui” ne învață Sf. Serafim de Sarov. Reflectă mai mult la Pilda Samarineanului Milostiv (Luca cap. 10).

1. Fii recunoscător, nu te plânge! Postul nu este motiv de întristare, ci de bucurie. Ne pregătim, ne purificăm sufletele pentru a ne bucura de NaÈ™terea Mântuitorului în lume. Mântuitorul vine să aducă pace È™i bucurie, de aceea, „Când postiÅ£i, nu fiÅ£i triÅŸti ca făţarnicii”.(Mate 6:16) È™i „BucuraÅ£i-vă pururea. RugaÅ£i-vă neîncetat. DaÅ£i mulÅ£umire pentru toate” (I Tesaloniceni 5:16-18). Postul presupune, de asemenea, recunoÈ™tință față de Cel căruia nici apă nu I-au dat să bea, ci oÅ£et.

1. Adoptă o atitudine pozitivă. ZâmbeÈ™te! Postul ziditor È™i curățitor de suflet este esenÈ›ial să fie petrecut cu bucurie È™i atitudine pozitivă. Despre bucuria postului, Părintele Teofil Părăian arată că vine din echilibru: „Bucuria postului, ca orice bucurie obÈ›inută prin înfăptuirea unui lucru bun, se înmulÈ›eÈ™te. Toate trebuie, însă, făcute cu echilibru. De exemplu, postul nu trebuie dus la extrem, ci se cuvine să fie echilibrat; un post moderat îÈ›i dă È™i bucurie. Un post aspru te istoveÈ™te în aÈ™a fel, încât nu te mai poÈ›i bucura nici de ce te-ai bucura în mod firesc. AÈ™a că totul trebuie privit cu echilibru, totul trebuie făcut cu echilibru”. Zâmbetul poate fi unul dintre lucrurile mărunte dar esenÈ›iale pentru pacea sufletului tău, dar È™i a celor din jur.

1. Respectă un program zilnic de rugăciune! Nu poÈ›i spune că posteÈ™ti dacă nu comunici cu Dumnezeu. Programul de rugăciune stă la baza vieÈ›ii creÈ™tinului. Chiar dacă uneori nu ai dispoziÈ›ia necesară, nu evita pravila zilnică! Chiar È™i rugăciunea numai cu buzele are un folos. DeÈ™i „Dumnezeu, în vremea rugăciunii, nu caută numai buzele ÅŸi limba, ci caută mintea ÅŸi inima”, spunea Părintele Cleopa, „rugăciunea pe care o facem noi cu gura ÅŸi cu buzele ÅŸi ea este bună într-o măsură, căci ÅŸi ea are temei în Sfânta Scriptură: «AduceÅ£i Domnului roada buzelor voastre»”.

1. Ajută-È›i semenii! Postul adevărat trebuie însoÈ›it de rugăciune, dar È™i de fapte bune. În perioada Crăciunului accentul cade pe milostenie, bunătate È™i dărnicie. „La bunătatea sau dărnicia arătate de Mântuitorul prin întruparea Sa, suntem chemaÈ›i să răspundem cu bunătate, prin daruri oferite copiilor È™i săracilor, prin iertare, prin spovedanie È™i împărtășire mai deasă cu Trupul È™i Sângele Domnului Iisus Hristos”, aminteÈ™te Patriarhul Daniel. Preafericirea Sa a subliniat că „Dacă este însoÅ£it de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni ÅŸi vas ales al slavei lui Dumnezeu”.

”Să nu împodobim bradul mai mult decât sufletul!

La finalul celor zece îndemnuri adăugăm recomandarea pragmatică a Pr. Nicolae Tănase de la Valea Plopului: „Să nu împodobim bradul la casele noastre mai mult decât sufletul nostru!”. „Sufletul nostru este cel care trebuie să fie împodobit! În primul rând să fie curat; iar curăţirea sufletului se face numai prin Spovedanie. Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărÅ£ile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simÅ£im fiecare, lasă de dorit”.