Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Viaţa duhovnicească. MilosteniaNr. vizualizari: 1542

Iertarea cea vindecătoare

Tags: iertarea; vindecare;
 

Iertarea din inimă este vindecătoare, È™terge ori­ce urmă de invidie, de răzbunare, de semeÈ›ie sau dis­preÈ› față de celălalt È™i statorniceÈ™te pacea, liniÈ™tea, bucuria È™i, odată cu acestea, È™i sănătatea. Terapiile moderne susÈ›in astăzi ceea ce creÈ™tinismul învață dintotdeauna: iertarea aduce vindecare, nu numai minÈ›ii, ci È™i trupului. Iertând, sufletul se uÈ™urează, mintea înlătură tot ceea ce este vătămător È™i devine curată, iar trupul îÈ™i recapătă puterea.

Sunt multe lucruri care se petrec în jurul nostru È™i care ne deranjează, sunt atitudini care nu ne plac, sunt manifestări care lasă de dorit, sunt deprinderi È™i men­talități pe care am vrea să le schim­băm.

O problemă cu care ne confruntăm deseori este neputinÈ›a de a ierta. Din nefericire am devenit tot mai încrâncenaÈ›i, ne supărăm tot mai des È™i din lucruri mărunte, ne contrazicem È™i insistăm să ni se dea întotdeauna dreptate, asistăm la tot felul de situaÈ›ii conflictuale, la lucru, pe stradă È™i chiar în familie.

Cât de mult s-ar schimba lumea dacă am încerca să fim mai îngăduitori, dacă am putea să iertăm È™i să cerem iertare?! A ierta este, în esență, un gest atât de simplu, nu presupune nici un efort din partea noastră, ci doar deschiderea inimii spre celălalt. Sfântul Efrem Sirul, arătând cât de uÈ™or este să iertăm, spune: „Că ce greutate È™i ce osteneală este a lăsa noi fratelui nostru greÈ™elile cele uÈ™oare È™i de nimic vrednice, spre a ni se ierta È™i nouă cele ale noastre?” Și mai departe zice [Domnul]: „Nu am zis să-Mi aduceÈ›i bani, sau È›api, sau post, sau priveghere, ca să ziceÈ›i: Nu am sau nu pot! Ci ceea ce este lesnicios È™i uÈ™or È™i scurt ne-a poruncit, zicând: Tu iartă fratelui tău greÈ™elile lui È™i Eu îÈ›i iert pe ale tale!”

Cu un gest atât de mărunt, de a cere iertare È™i a ierta, am putea lua povara de pe umerii noÈ™tri È™i ai celuilalt È™i am putea schimba chiar viaÈ›a noastră È™i a lui. Și totuÈ™i nu o facem. De ce este oare aÈ™a de greu? Pentru că ne afectează orgoliul, acest ghimpe izvorât din mândrie, care nu ne lasă să ne smerim È™i să recunoaÈ™tem că suntem slabi, È™i noi, È™i aproapele nostru, că greÈ™im È™i noi, È™i el, È™i că avem nevoie de iertare È™i unii, È™i alÈ›ii.

Din păcate, nu putem ierta pentru că mereu ne îndreptățim pe noi înÈ™ine: de fiecare dată noi avem dreptate, noi suntem ofensaÈ›i, noi renunțăm, noi suferim... Întotdeauna găsim argumente pentru a ne justifica, dar nu încercăm niciodată să privim È™i din perspectiva celuilalt. Și chiar dacă iertăm sau cerem iertare, o facem, de multe ori, pentru că ne considerăm generoÈ™i, nu pentru că simÈ›im înlăuntrul nostru dorinÈ›a de împăcare. Aceasta este urmarea îndrep­tă­È›irii de sine, care izvorăște din lipsa smereniei È™i din nepu­tinÈ›a de a ne vedea păcatele, după cum spune avva Moise: „De nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el. Și l-a întrebat un frate: Ce este aceasta, a avea în inimă că este păcătos? Și i-a zis lui bătrânul: Cel ce-È™i poartă păcatele sale nu le vede pe ale aproapelui său”.

Iertarea este fiica mai mare a dragostei. Cel care iubeÈ™te, acela È™i iartă, acela uită nedreptățile, binecuvântează, face binele È™i se roagă pentru ceilalÈ›i (cf. Matei 5, 44-45). Mântuitorul Hristos ne-a arătat în rugăciunea Tatăl nostru în ce măsură Dumnezeu ne va ierta păcatele: numai dacă „È™i noi iertăm greÈ™iÈ›ilor noÈ™tri”. Dacă noi nu suntem în stare să iertăm gre­È™elile, puÈ›ine È™i uÈ™oare, ale fraÈ›ilor noÈ™tri, cum aÈ™teptăm iertare pentru păcatele, multe È™i grele, ale noastre?

Iertarea nu înseamnă însă numai rostirea cu buzele, ci iertarea sinceră, din inimă, care presupune uitarea răului făcut È™i iubirea celui care a greÈ™it. Sfântul Ioan Gură de Aur sesiza pericolul formalismului în gestul iertării, când îi avertiza pe contemporanii săi: „Noi nu trebuie doar să iertăm, ci să È™i uităm. Nu ierta doar din ascultare față de Dumnezeu, ci din plăcere pentru ceilalÈ›i [...]. Acela care se împacă cu ceilalÈ›i spre a fi lăudat, acela îÈ™i face rău singur”.

Cum putem È™ti însă că am iertat din inimă? Răspunsul este simplu: dacă suntem împăcaÈ›i, dacă nu avem resentimente sau mustrări de conÈ™tiință. Iertarea din inimă este vindecătoare, È™terge orice urmă de invidie, de răzbunare, de semeÈ›ie sau dispreÈ› față de celălalt È™i statorniceÈ™te pacea, liniÈ™tea, bucuria È™i, odată cu acestea, È™i sănătatea. Terapiile moderne susÈ›in astăzi ceea ce creÈ™tinismul învață dintotdeauna: iertarea aduce vindecare, nu numai minÈ›ii, ci È™i trupului. Iertând, sufletul se uÈ™u­rează, mintea înlătură tot ceea ce este vătămător È™i devine curată, iar trupul îÈ™i recapătă puterea.

Fără iertare, orice altă virtute este în zadar. Chiar de ne-am ruga, rugăciunea noastră rămâne stearpă, dacă nu este însoÈ›ită de iertare. AÈ™a ne învață Sfântul Isaac Sirul când spune: „Sămânță pe piatră este rugăciunea celui care are pomenire de rău asupra fratelui său”. Dacă a ierta este greu, a ierta de „È™aptezeci de ori câte È™apte” (Matei 18, 22), adică, ori de câte ori ne greÈ™eÈ™te aproapele, ni se pare aproape imposibil. Și totuÈ™i, aceasta ni se cere, aceasta este calea de urmat, dacă vrem să ne asemănăm lui Dumnezeu. „A ierta este, în esență, un atribut dumnezeiesc”, scria părintele Nicolae Steinhardt, deci cel care poate ierta din inimă, ori de câte ori îi greÈ™eÈ™te fratele său, acela se află pe calea desă­vâr­È™irii, asemănându-se lui Dumnezeu, Care, iubire fiind, nu ne socoteÈ™te nouă păcatele cele multe, ci ne iartă de fiecare dată, dacă ne întoarcem cu sinceritate È™i po­căință.

Bine ar fi să facem exerciÈ›iul iertării. Vom vedea cum relaÈ›ia noastră cu cei din jur se va îmbunătăți, cum cugetul nostru va deveni curat, cum vom putea să ne rugăm din inimă, cum vom dobândi pacea È™i bucuria, cum însăși sănătatea noastră sufletească È™i trupească se va întări È™i Dumnezeu va revărsa peste noi darurile Sale cele bogate.

 

Diac. asist. dr. Eugen Maftei  - Ziarul Lumina

15-09-2020
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu