Specificitatea învăţământului teologic

     Sistemul de învăţământ reprezintă ansamblul de acţiuni exercitate asupra educaţilor, în mod conştient şi sistematic, de către educatori, într-un cadru instituţional organizat, în vederea formării personalităţii acestora, în concordanţă cu cerinţele idealului educaţional, de aceea el se adresează tuturor cetăţenilor României, deoarece „statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi”¹, care „sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”², ei beneficiind de toate „drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi”³, una dintre aceste legi fiind şi Legea educaţiei naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XXIII, nr. 18, Legi, Decrete, Hotărâri şi alte acte, din 10 ianuarie 2011, lege care „asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii”⁴ şi care „reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional”⁵.

     Urmărind cu atenţie conţinutul legii cu privire la învăţământul teologic, am observat că legea respectă specificitatea învăţământului teologic atunci când, „în vederea pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor”⁶, „potrivit recensământului oficial”⁷, se oferă cultelor recunoscute de stat posibilitatea de a „solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific în cadrul învăţământului de stat în universităţile de stat existente, ca facultăti cu dublă subordonare”⁸, dubla subordonare a instituţiilor de învăţământ teologic înscriindu-se în ceea ce constituie specificitatea învăţământului teologic, pentru că instituţiile teologice, înfiinţate la solicitarea cultelor recunoscute oficial de stat, în organizarea şi funcţionarea lor, trebuie să respecte, pe de o parte, dispoziţiile care reglementează învăţământul de stat, iar, pe de altă parte, prevederile statutare ale cultului respectiv, cele două tipuri de reglementări aparţinând aceluiaşi întreg, care, în chip „neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit”⁹, tot timpul a urmărit instaurarea stării de fericire sau de mântuire, prin respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi prin aducerea la îndeplinire a aceloraşi fundamentale obligaţii.

     Se apreciează prevederile articolul 15 din Legea educaţiei naţionale, în special pentru faptul că sprijinul, de care cultele recunoscute oficial „se bucură”¹⁰ din partea statului, este cuprins in specificaţiunea, potrivit căreia instituţiile teologice, înfiinţate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, fiinţează sub „dublă subordonare”.

Numai că, urmărind cu atenţie conţinutul legii precizate, se observă că specificitatea învăţământului teologic nu se referă decât la învăţământul teologic universitar şi mai puţin, sau aproape deloc, la cel teologic liceal/preuniversitar, care se bucură de o specificitate ce-l plasează într-un cadru unic, concret şi deosebit în cadrul filierei vocaţionale, dimpreună cu profilurile militar, sportiv, artistic şi pedagogic, aşa cum reiese din articolului 31, alin. (1), lit. (c), însă, dacă pentru învăţământul militar¹¹, sportiv şi artistic¹² liceal există un cadru special menţionat, pentru cel teologic nu există aşa ceva, el rămânând a fi reglementat potrivit articolului 32 din Legea educaţiei naţionale, secţiunea a 7-a, Învăţământul tehnologic şi vocaţional, ceea ce consider că nu reflectă întru totul specificitatea învăţământului teologic liceal (preuniversitar).

     Desigur că învăţământului teologic, în general, şi cel liceal, în cazul de faţă, poate fi integrat/asimilat învăţământului vocaţional, şi poate chiar, în ceea ce priveşte anumite specializări ale învăţământului teologic, poate fi integrat/asimilat şi celui tehnologic, numai că între cele două, sau chiar trei, tipuri de învăţământ există o diferenţă de abordare a relaţiei subiect-obiect, ţinându-se cont de faptul că învăţământului teologic operează cu norme de credinţă şi adevăruri religioase fundamentale, sacre şi revelate, care depăşesc sau, dacă vreţi, se plasează undeva deasupra relaţiei subiect-obiect specifice unei anumite vocaţii, profesii sau tehnici de muncă.

     Dacă prin învăţământul vocaţional se înţelege activitatea de instruire şi de educare a unei aptitudini deosebite pentru o anumită artă sau ştiinţă, iar prin cel tehnologic, activitatea de instruire şi de educare a unei aptitudini deosebite pentru o anumită meserie, prin învăţământului teologic se înţelege activitatea de instruire şi de educare a capacităţilor spirituale ale persoanei, izvorâte dintr-o chemare, ca expresie a omagiului ce se aduce divinităţii prin acte religioase, ceea ce scoate în evidenţă o anumită specificitate a învăţământului teologic, în general, şi a celui liceal, în cazul de faţă.

     Şi spun că învăţământului teologic liceal se bucură de o anumită specificitate, deoarece, dacă învătământul tehnologic şi vocaţional se bazează pe o relaţie subiect-obiect în sensul cel mai strict al cuvântului, învăţământului teologic liceal îşi începe înfăptuirea în urma unei anumite chemări, în care relaţia subiect-obiect este pur spirituală şi depăşeşte specificul celui vocaţional-tehnologic, pentru că obiectul relaţiei este, de fapt, un subiect, o persoană sacră, dumnezeiască, atotputernică şi raţională, care comunică cu subiectul relaţiei, făcându-l instrument al lucrării de descoperire şi al lucrării soteriologice în creaţie.

     Motiv pentru care consider că, în conţinutul actualei legi a educaţiei naţionale, era necesară, după secţiunea a 9-a, inserarea unei secţiuni speciale dedicată învăţământului teologic preuniversitar/liceal, respectând astfel înşiruirea profilurilor vocaţionale, menţionate la articolul 31, alin. (1), lit. (c).

Lipsa unei secţiuni dedicate învăţământului teologic liceal nu adumbreşte sub nici o formă efortul Legiuitorului de a întocmi prezenta Lege a educaţiei naţionale, ci, din contră, prin interesul de a elabora o necesară nouă Lege a educaţiei naţionale, câştigă respectul beneficiarilor prezentei legi, numai că, din dragoste pentru specificitatea instituţiei de pregătire teologică, supun atenţiei, spre completare, următoarele prevederi, care ar putea constitui secţiunea a 10-a a tilului al II-lea al prezentei legi a educaţiei naţionale, secţiune ce ar putea fi intitulată Învăţământul preuniversitar teologic şi ce s-ar dori a forma un tot unitar cu secţiunea a 5-a a capitolului al II-lea al Legii 489/28.12.2006, Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor

Art. 1 (42). – (1) învăţământul preuniversitar teologic este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde următoarele instituţii de învăţământ preuniversitar cu dublă subordonare: şcoli de arte şi meserii teologice/tehnologice vocaţionale şi învăţământ preuniversitar/liceal teologic. Instituţiile de învăţământ preuniversitar teologic sunt destinate pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor.

(2) învăţământul preuniversitar teologic se organizează pentru elevii cu aptitudini în domeniul religios. Elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice.

(3) în învăţământul preuniversitar teologic:

a) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările profesionale, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul preuniversitar teologic se propun Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de Secretariatul de Stat pentru Culte, în conformitate cu prevederilor statutare specifice fiecărui cult, şi se aprobă conform prevederilor prezentei legi valabile pentru instituţiile de învăţământ civil.

(b) Planurile-cadru pentru învăţământul preuniversitar teologic, adaptate specificului fiecărui cult, se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Secretariatul de Stat pentru Culte, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(c) Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate teologică respectă obiectivele educaţionale stabilite pentru profilul respectiv şi, în conformitate cu prevederilor statutare specifice fiecărui cult, se elaborează de Secretariatul de Stat pentru Culte şi se aprobă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 2 (43). – (1) Pentru a accentua caracterul principal al activităţii cultelor religioase recunoscute oficial de stat, în structura Ministerului Culturii şi Cultelor, funcţionează Secretariatul de Stat pentru Culte.

(2) În conformitate cu prevederilor statutare specifice fiecărui cult, Secretariatul de Stat pentru Culte coordonează şi controlează unităţile de învăţământ teologic preuniversitar, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene/al Municipiului Bucuresti.

(3) Unităţile în care se organizează învăţământul preuniversitar teologic se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare şi al cultelor respective, potrivit legii.

(4) În funcţie de cerinţele specifice, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale, a inspectoratelor şcolare, a Secretariatul de Stat pentru Culte, şi/sau a instituţiilor publice de cultură împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se pot organiza şi unitãţi de învãţãmânt teologic de cercetare ştiinţificã-teologicã şi pentru formare profesionalã, în consens cu perspectivele ecumenice si irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legale.

(5) Pentru formarea şi dezvoltarea aptitudinilor specifice, unităţile de învăţământ preuniversitar teologic beneficiază de clădiri destinate săvârşirii de activităţi, specifice prevederilor statutare fiecărui cult.

(6) Pentru activitatea preuniversitară teologică de performanţă, la propunerea inspectoratelor şcolare, a Secretarului de Stat pentru Culte şi/sau a instituţiilor publice de cultură împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se pot organiza tabere şcolare religioase, concursuri religioase, precum şi festivaluri religioase, şi se pot acorda burse şi alte forme de sprijin material.

(7) Toţi elevii cuprinşi în grupele de performanţă sunt înscrişi într-un Registru naţional al performanţelor şcolare, în baza reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 3 (44). – (1) Conducerea operativă a unităţilor de învăţământ preuniversitar teologic se asigură de directorul numit prin ordin al Secretarului de Stat pentru Culte, cu respectarea prevederilor statutare specifice fiecărui cult.

(2) Directorul unităţilor de învăţământ preuniversitar teologic este şi preşedintele consiliului de administraţie/consiliului de conducere. În activitatea de conducere, directorul este ajutat de directorul adjunct, care, în calitatea sa de locţiitorul directorului pentru învăţământ, este şi preşedintele consiliului profesoral.

Art. 4 (45). – (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar teologic se constituie din personalul didactic prevăzut în prezenta lege.

(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar teologic are drepturile şi îndatoririle care decurg din prezenta lege şi din prevederile statutare specifice fiecărui cult.

(3) Funcţiile didactice pentru corpul cadrelor didactice din unităţile de învăţământ preuniversitar teologic, condiţiile care se cer pentru ocuparea acestora, [normele didactice,] competenţele şi responsabilităţile se stabilesc prin prevederile statutare specifice fiecărui cult.

Art. 5 (46). – Finanţarea învăţământului preuniversitar teologic este asigurată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul teologic din fondurile alocate din bugetul de stat.

Art. 6 (47). – Certificatele de absolvire şi competenţe profesionale dau dreptul deţinătorilor legali, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil apropiat şi de acelaşi nivel.

Art. 7 (48). – Instituţiile de învăţământ preuniversitar teologic, precum şi specializările/calificările profesionale din cadrul acestora se supun mecanismelor de asigurare a calităţii, ca şi instituţiile de învăţământ civil.

Art. 8 (49). – Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul teologic se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.