Domnul nu te lasă singur
Cântecul bătrânilor
Dacă nimeni nu te mai ascultă,
Fii pe pace şi nu dispera:
Avem de la Domnul milă multă,
El de tine se va îndura.
Dacă nimeni nu-ţi deschide uşa,
Nimeni nu te-ntreabă cum te simţi,
Nu uita: există cărăruşa
Ce aduce-n viaţa noastră sfinţi.
Şi de crezi că dragostea e moartă
Şi de asta inimile-s reci,
Ia aminte: mereu te aşteaptă
Dumnezeu de partea Lui să treci.
Vei găsi la Dânsul şi iubire,
Vei avea şi linişte-ndeajuns,
Te vei bucura de fericire,
Pentru răi vei fi de nepătruns.
9.07.2017,
Chişinău, vila.
Fii cu mine, Doamne!
„Nu se poate ca Dumnezeu
să nu asculte rugile omului,
dacă omul ascultă
poruncile Domnului”
(Avva Isaia)
Doamne, Tu-mi dai timp de pocăinţă,
Tot adăugând la anii mei
Zile ba cu iz de romaniţă,
Ba cu nouri grei, furtuni şi ploi.
Multă nevoinţă-mi trebuieşte,
Pentru-a-mi ispăşi păcatele,
Ca să scap de tot ce m-adumbreşte
Şi îmi întinează faptele.
Dar oricât m-aş nevoi, Stăpâne,
Fără ajutorul Tău nicicum
Nu pot să mă lepăd eu de mine,
Să urmez doar luminosul drum.
Fii cu mine, Doamne, îmi ajută
De iertare să mă-nvrednicesc,
Ca să plec din viaţa asta scurtă
Liberă de orice rău lumesc.
4.10.2019,
Chişinău (vila)
Numai El, Iisus, ascultă totul
„Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu,
nu va vedea moartea în veci”.
(Ioan 8, 42-51)
Nu mă aşteptam să fiu uitată
De acei pe care îi iubesc,
Nu mă aşteptam să fiu lăsată
Doar prin amintiri să rătăcesc.
Mult m-aş bucura de-o vorbă bună,
Care sufletul mi-ar încălzi;
De-o privire ce-ar veni să-mi spună:
„De singurătate te-oi păzi!”
Toate însă sunt deşertăciune
Şi atât de efemere sunt!
Îţi insuflă numai slăbiciune
Şi-ţi apleacă chipul la pământ.
Pentru a-ţi păstra ţinuta dreaptă,
Pentru a privi spre înălţimi,
Tinde spre Acel ce te aşteaptă,
Căruia i-au pus pe frunte spini.
Numai El, Iisus, ascultă totul,
El îţi iartă tot ce ai greşit;
Tu întocmai doar urmează-I sfatul
Şi vei dăinui la infinit!
Chişinău (vila)
18.07.2019,
Toamna vieţii
Toamna vieţii prevesteşte
Un sfârşit de drum;
De ce-a fost îţi aminteşte,
Că anii ţi-apun.
Greu e să te-mpaci cu gândul
Că mergi spre apus,
Că de-a latul şi de-a lungul
Visul ţi s-a dus.
Nu mai poţi folos aduce
Celor dragi ai tăi,
Căci ei fug de vorbă dulce,
Nu-nţeleg ce vrei.
Contemplând toamna de-afară,
Rămâi mângâiat:
Tot ce-i gata să dispară –
E de admirat!
31.10.2020,
Chişinău (vila)