Ziua martirilor din temnițele comuniste - 9 Martie

Existăm prin jertfa martirilor și a eroilor din secolul XX. Urmărind însă cu cerbicie împlinirea patimilor noastre am uitat să le înălțăm recunoștința și cinstirea cuvenită. Ne nevoim și ne chinuim să aprindem sufletele de la focul Sfinților Închisorilor, însă e foarte greu să primim lumina datorită propriilor slăbiciuni.

Părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă trăgea semnalul de alarmă, “că ne bate Dumnezeu fiindcă nu cinstim Sfinții Închisorilor”.

Noi, cei de astăzi, mai existăm prin jertfa curată, care a spălat cu sângele ei întinăciunea păcatelor neamului românesc.

Dar insensibilitatea noastră este strigătoare la cer, fiindcă „Foștii deținuți politici ,rămân o lume moartă”, după cum scrie cu lacrimi de sânge Petru Baciu, unul din miile de mărturisitori din închisorile comuniste.

Odată cu eliberarea din carcere a Martirilor închisorilor, sfințenia primită în dar de la Dumnezeu pentru jertfa lor de pe Cruce -,  a fost adusă în lume. Această sfințenie ține încă pacea, echilibrul și demnitatea neamului românesc.

Încheiem acest sărac cuvânt de recunoștință dedicat mărturisitorilor din temnițele comuniste cu un inspirat testament pentru tineri lăsat de Petru Baciu  din Bacău: “ Tinerii, să nu plece din țară pentru alte locuri mai bune, căci alții vor veni peste pământul acesta și ne vor robi țara și bisericile noastre, dezlănțuind o nouă prigoană anticreștină (cum se încearcă prin scoaterea icoanelor din școli, ca în timpul comunismului). Îi îndemnăm pe tineri la reînvierea credinței din suflete, la curajul mărturisirii adevărului până la sfârșitul vieții.” Petru C. Baciu a executat peste 15 ani de temniță pentru “vina” de a fi român și apărător al credinței strămoșești. Și iar strigă cu blândețe și fermitate mărturisitorul în Chemare pentru tineri: “Cerul te cheamă! Strigă morții din morminte. Ridică-te tinere, e rândul tău, ai curaj! Refuză cu demnitate tragicul și ridicolul comediilor politicienilor și conducătorilor de azi. Reînvie în memoria ta credința strămoșilor tăi. Reînvie demnitatea omului de altădată, dăruirea și curajul celor ce au luptat în munți; refuzând umilința, îngenuncherea, trădarea și păgânizarea ta.”

În final n-am reușit să rezist frumuseții duhovnicești găsită în mărturia Părintelui Augustin de la Aiud care descrie o faptă minunată avându-l ca autor pe Părintele Daniil Sandu Tudor, nimeni altul decât Ieroschimonahul care ne-a lăsat Imnului Acatist al Rugului Aprins al Maicii Domnului:

“Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba, sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de – 300 Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale și urină peste tot, fiindcă acolo erau băgați cei care trebuiau să moară – practic erau condamnați  la moarte prin frig. Erau îmbrăcați foarte sumar, și erau lăsați acolo cu foarte puțină mâncare…  Și părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui.

După ce au fost băgați amândoi în celulă de către 3 gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei cruci, cu fața în toată mizeria de acolo și i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a așezat cu spatele pe spatele lui în aceeași poziție de Sfântă cruce, iar după ce s-a așezat i-a spus așa: Doctore, nu mai spui nimic altceva decât numai atât: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Și medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula și din clipa respectivă a pierdut noțiunea timpului.

După ceva vreme, au fost bruscați de gardieni care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos, și după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la -300 Celsius. Torționarii, când au intrat acolo și când au pus mâna pe părintele Daniil era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă, iar în jurul lui totul se topise.”  (Fabian Seiche - Martirii și mărturisitorii români din secolul XX – Închisorile comuniste din România). - V. Tănasă

Citiți și:

9 martie, ziua deținuților politici anticomuniști din perioada 1944-1989 în România - Basilica 

Primul hram al mănăstirii memorial din Gherla - Să nu ne fie rușine să îl mărturisim pe Hristos - Basilica