Tema luniiACTUALITATEA religioasăORTODOXIA (dreapta credinţă)Sfânta ScripturăSfânta Tradiţie şi ereziilePredici. Cateheze. PastoraţieORTOPRAXIA (dreapta trăire)Viaţa duhovnicească. MilosteniaMisiune. Mărturii. Vieţile SfinţilorRUGĂCIUNI. Icoane. MoaşteBISERICA si lumeaFamilia. Copiii. Educaţia. VocaţiaBiserica. Neamul. Politica. LumeaRenasterea satului, a scolii si a comunitatii crestineStiinţă. Medicină. Cultură. ArtăCĂLĂTOR prin ţara meaEvenimente. Apeluri. PetitiiCĂRŢI NOI / Produse noi. PROMOTIIArhiva REVISTE (articole) 1998-2011Calendar
Tema luniiNr. vizualizari: 6683
Adaugati un comentariu:
România între UE şi EUrasia
Cristina Roman
„Peste noapte apar fel de fel de grupuri, „societăţi discrete” care vor să salveze România. Unii vor s-o integreze în U.E. cât mai bine, alţii s-o dezintegreze cu totul tolerând şi emancipând patimi… Unii fac disensiuni şi jocuri politice, alţii montează masele de oameni împotriva Bisericii. Niciunii nu spun că vor doar să se înfrupte, că vor puterea, toţi murind de grija sărmanei ţărişoare, care de fapt, nu prea are nevoie decât de un singur lucru: să fie lăsată în pace, încredinţată deplin în mâinile neobosite şi curate ale Domnului, care e singurul ce poate reface unitatea întregului. Toţi se gândesc să schimbe ţara-lumea, dar nimeni nu se gândeşte să se schimbe pe sine!” (Ieromonah Hrisostom Filipescu)
Aproape simultan, în luna iunie, au fost prezenți la București generalul rus Nikolai Patruşev, şeful Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse și şeful CIA, John Brennan, pentru întrevederi separate cu Traian Băsescu şi şefii serviciilor secrete româneşti. Imediat după acestea, ministrul român de externe Titus Corlăţean a mers în vizită la Moscova, iar preşedintele Băsescu la Chişinău. Între ele, a avut loc vizita prim-ministrului Ponta în China şi a premierului moldovean la Bucureşti, iar a ministrului de externe moldovean la Moscova.
Mass media a comentat pe larg despre „deschiderea relaţiei cu Rusia”, despre „întoarcerea României spre Est”, despre faptul că „se întâmplă ceva în relaţiile româno-ruse”. Ca majoritatea analiştilor, nu „cumpărăm” nici noi comunicatele de presă seci şi limbajul de lemn ce caracterizează deseori diplomaţia. Conştienţi că nu dispunem de informaţii din spatele cortinei, vom îndrăzni totuşi să oferim un punct de vedere cu privire la recentele mutări pe tabla de şah a geopoliticii româneşti, deoarece ele sunt indisolubil legate şi de viitorul relaţiei Biserică-Stat. Este vizat viitorul ortodoxiei şi al BOR ca biserică naţională şi în contextul în care, conform prognozelor, în anul 2100, România va avea doar 8 milioane de cetăţeni. Parafrazându-l pe Sf. Apostol Petru, întrebăm şi noi: Quo vadis, Românie? Spre Vest, Spre Est? Spre a te răstigni din nou?
În timp ce Uniunea Europeană se adânceşte în crize (economico-financiare, imobiliare, demografice, energetice, ecologice, morale etc.), dincolo de graniţa sa estică prinde contur Uniunea Euroasiatică sau Eurasia (ce va fi creată la 1 ianuarie 2015, dar nu pe baze ideologice, ci economice şi sociale). Cam aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie, unde centrul decizional devine Rusia, iar viitoarele state membre, cele din fostul bloc sovietic şi comunist. Drept care, Rusia a (re)început să arunce momeli României. „Coincidenţa” face că în această toamnă, la Summit-ul european de la Vilnius, este planificată semnarea Acordului de Asociere şi Acordului de Liber Schimb între R. Moldova şi Uniunea Europeană, pas premergător integrării europene. Republica Moldova are din start avantajul că toată legislaţia UE şi mai ales aquis-ul comunitar obligatoriu de implementat de autorităţile de la Chişinău, există deja traduse în limba română ca urmare a integrării ţării noastre în UE în anul 2007.
Politologul Aleksandr Dughin, considerat mentor şi geostrateg al preşedintelui Putin, afirma prin intermediul oficiosului de la Moscova, Vocea Rusiei, chiar înaintea vizitei ministrului român în Rusia: ”Proiectul eurasiatic, Comunitatea Economică Eurasiatică, începe să capete popularitate. Din ce în ce mai multe ţări din spaţiul ex-sovietic devin interesate de acest proiect. La fel, există interes din partea unor ţări din Europa de Est şi ţări cu influenţă la nivel regional, adică Turcia şi Iranul. Grecia se gândeşte posibilitatea ieşirii din Uniunea Europeană. Despre posibilităţile apropierii de Comunitatea Economică Eurasiatică vorbeşte premierul maghiar Viktor Orban. În fond, proiectul eurasiatic este o stea în ascensiune pe când Uniunea Europeană este o stea căzătoare… Veţi vedea că a treia verigă a lanţului regional al apropierii de noua alianţă va fi România. Mai mult, intrând în această uniune, România s-ar putea uni cu Moldova în care s-a fi reintegrat Transnistria. Toată lumea ar avea de câştigat!”
Mai mult, expertul rus face un elogiu la adresa culturii şi civilizaţiei româneşti, pe care Uniunea Europeană nu le-ar aprecia pe măsură şi încheie apoteotic aducând ca argument identitatea de religie a popoarelor rus, român şi moldovean: „În Europa există o percepţie negativă şi injustă a românilor. Ei nu sunt bineveniţi ca oaspeţi. Lor nu li se deschide spaţiul Schengen. Un popor întreg este judecat în baza a câtorva cazuri de corupţie. Este o situaţie dizgraţioasă pentru o ţară care posedă o măreaţă cultură ortodoxă, o cultură pe care o consider o veritabilă perlă a culturii europene a secolelor XIX-XX. În realitate, societatea românească este una dintre societăţile europene care sunt cele mai interesante, cele mai intelectuale, cele mai apropiate faţă de noi. (…) ”Cred că integrarea României în spaţiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identităţii culturale ortodoxe. În cadrul Comunităţii Eurasiatice această ţară îşi va putea rezolva problemele economice şi teritoriale, dar mai mult, va fi acceptată cu bucurie, va fi apreciată la justa valoare şi va fi tratată ca un partener egal, ca un partener apropiat din punct de vedere civilizaţional. Acest aspect este foarte important pentru conştiinţa naţională.” (Aleksandr Dughin)
Este adevărat, există şi în România ameninţarea dictaturii minorităţilor, Biserica având de suferit de pe urma celor sexuale. În absenţa unei atitudini categorice a BOR şi a credincioşilor ortodocşi majoritari de opoziţie faţă de legalizarea căsătoriilor homosexuale şi adopţiilor de copii de către cuplurile gay, actualii conducători politici vor duce mai departe proiectul impus din exterior de „nediscriminare” pe criterii sexuale. Au spus-o fără menajamente atât preşedintele, cât şi premierul. Ori, preşedintele rus dă legi prin care interzice homosexualilor să înfieze copii din această ţară. Propaganada homosexuală se pedepseşte în Rusia cu închisoarea. Biserica Ortodoxă Rusă este vocală şi fermă. Deunăzi, Vladimir Putin a declarat că „Biserica Ortodoxă Rusă este un partener natural al puterii politice” şi că „… în momentele cele mai critice ale istoriei noastre, poporul nostru s-a întors la rădăcini şi la valorile spirituale”. Totuşi, după cum comentează şi fraţii noştri de la Război întru Cuvânt, „să nu se amăgească cineva că Rusia este eliberatoarea ţărilor ortodoxe de sub jugul LGBT al UE-SUA-NATO. Dacă România nu ştie să îşi gândească (dar tocmai asta e descurajat în mod sistematic la noi) în mod realist “nevoile, săracia şi neamul“, adică pur şi simplu poziţia sa geopolitică, mizele supravietuirii sale ca stat şi popor, dacă nu are un proiect propriu, fundamentat pe datele sale culturale proprii, atunci apropierea de Rusia nu ne poate face bine, deoarece vom fi pentru Moscova nu popor de fraţi ortodocşi, ci parte a unui menu de negociat cu celelalte imperii sau puteri: SUA, Germania etc., pe principiul daca nu pot să o stăpânesc singură, măcar să mă înfrupt şi eu cu ceva din ea. Până la urmă, peste toate, chiar asta suntem, deocamdată: parte din menu, nu parte în negocieri.”
Basarabia e România. Ne urmăreşte această afirmaţie-adevăr în conştiinţa colectivă, dar şi ca simpli călători prin ţară, scrisă fiind vizibil pe capete de pod, ziduri, panouri, ca şi cum cineva ar vrea să se asigure că nu uităm: Basarabia e România. Iar Mitropolia Basarabiei este parte a Patriarhiei Române. Ar mai putea fi aşa într-o Moldovă integrată în Uniunea Asiatică? Dar o Moldovă integrată în Uniunea Europeană împreună cu o Transnistrie veşnic condusă de ruşi, nu ar fi ca un cal troian? Nu ne miră atunci că în ziare se scrie despre o „bătaie pe tinerii basarabeni” între România şi Rusia. Oferta noastră: cetăţenie română, burse de studii, cărţi şi schimburi culturale, programe comune de cercetare între universităţi. Biserica Ortodoxă Română a oferit sute de mii de cărţi în limba română şcolilor şi parohiilor de peste Prut. Ambasadele României sunt asaltate de cereri de redobândire a cetăţeniei române de către cetăţeni moldoveni. Paşaportul românesc le garantează libera circulaţie în Uniunea Europeană, dreptul la muncă, studii şi un trai mai bun, ferit de umbrela rusească. Ce cealaltă parte, tancuri şi atacuri armate dincolo de Nistru, refuzul încăpăţânat al Rusiei de a da curs angajamentului internaţional de retragere a trupelor, semnat la Istanbul în 1999 şi deja anunţată integrare a Transnistriei în Uniunea Euroasiatică.
Am vrea să putem spune că România tace şi face şi că unirea cu Basarabia este doar o chestiune de timp, în fapt cele două ţări surori nefiind cu adevărat despărţite niciodată sufleteşte. Aşteptăm ca învăţând din lecţiile istoriei România să îşi apere punctual interesele, fără a trebui ca pentru asta să schimbe brusc şi radical orientarea politică cu consecinţe dezastruoase. O ţară este curtată până este integrată. Luna de miere devine rapid exploatare nemiloasă. Cazul Greciei este deja notoriu.
Pr. Constantin Sturzu scria într-un articol pentru doxologia.ro: „… ştim bine că "Moscova nu crede în lacrimi". Istoria ne este cel mai bun pedagog în acest sens. Dar dacă responsabilii de acest proiect (încă) numit Uniunea Europeană nu se vor trezi la timp şi nu vor ţine cont de specificul, de doleanţele şi de sensibilităţile românilor, pe viitor orice este posibil. Chiar şi ceea ce acum pare o utopie. Faptul că domini spaţiul politic şi pe cel mediatic îţi poate crea iluzia că eşti stăpân pe situaţie şi că poţi forţa nota oricât doreşti. Că poţi dicta schimbări chiar şi împotriva voinţei majorităţii. Altfel nu se explică unele decizii care scot din sărite (ca să folosesc un eufemism) majoritatea populaţiei din această ţară. Însă întotdeauna "mămăliga" explodează când te aştepţi mai puţin.”
Câteva considerente geopolitice şi geostrategice:
Deşi expusă publicului ca un succes al diplomaţiei româneşti, reluarea după patru ani a contactelor dimplomatice la nivel de ministru al afacerilor externe în relaţia bilaterală cu Rusia, se datorează exclusiv pasului înainte făcut de Moscova. Precipitarea evenimentelor politice în zonă (între care paşii pro-europeni ai Moldovei, Ucrainei, Georgiei; preconizata exploatare de către România a gazelor de şist şi a gazelor din Marea Neagră) a determinat Rusia să reînceapă un joc geopolitic în jurul celui mai fierbinte subiect: Basarabia.
Exploatarea Ortodoxiei în interes politic. Geostrategul rus citat mai sus, A. Dughin vede în panortodoxism o pârghie pentru relansarea soft a dominaţiei ruseşti, dar ignoră că ierarhii BOR şi-au cam făcut studiile în Vest, unii dintre ei chiar sub regimul comunist, în frunte cu actualul Părinte Patriarh Daniel. Formulările lui Dughin sunt într-un limbaj mai degrabă pentru românul de rând decât pentru elite, preluarea şi citarea lui imediată şi pe larg în mass media româneşti, ne duc cu gândul la o tentativă de manipulare a maselor şi trezirea de nostalgii. Se face un soi de şantaj sentimental, atingându-se subiecte sensibile precum perceperea negativă a românilor în străinătate, tratarea României ca o ţară „de mâna a zecea” de către UE, prin privatizările opace, impunerea din exterior a noi reguli de morală, inacceptabile pentru creştinul ortodox etc.
Din reală convingere sau poate în pregătirea vizitei la Moscova, ministrul de externe Corlăţean definea acum câteva săptămâni standardele europene privind minorităţile sexuale ca fiind „total greşite” şi îndemna la împotrivire pentru că „fundamentul nostru este creştin”. Discursul lui a făcut notă discordantă în mediul politic românesc, dar s-a armonizat cu punctul de vedere rusesc.
Rusia pune presiune pe Moldova. În timp ce România a fost abordată de „mierla” rusească prin acel laudatio al lui Dughin, Republicii Moldova i se cer explicaţii prin vocea ministrului de externe rus cu privire la apropiata semnare a acordurilor cu UE: acestea vizează implicaţiile asupra schimburilor comerciale, energetice şi migraţionale moldo-ruse. Limbajul gazetăresc vorbeşte despre şantaj adresat de Moscova Chişinăului, pe care îl vor integrat în Uniunea Euroasiatică. Pentru „soluţionarea” conflictului îngheţat din Transnistria, Lavrov îndeamnă diplomatic Chişinăul şi Tiraspolul la „a nu mai exista acţiuni unilaterale” de escaladare a situaţiei şi încetinire a negocierilor. Limbajul diplomatic e contrazis de realitatea că nicio acţiune a separatiştulor de la Tiraspol nu se face fără coordonare cu Moscova şi conform cu interesele ei.
Schimbarea discursului politic al preşedintelui Băsescu vis-a-vis de Rusia. La Chişinău, Traian Băsescu a dat dovadă de ponderaţie şi calcul când a afirmat într-un interviu pentru România Liberă că nu se aşteaptă la provocări pregătite de Moscova în Transnistria sau Găgăuzia pentru a bloca semnarea de către Chişinău a Acordurilor de asociere cu UE: “provocări din partea Moscovei nu cred. Moscova este capitala unui stat care se respectă prea mult ca să vină în zona provocărilor organizate şi susţinute de stat”. Acelaşi Traian Băsescu afirmase în anii anteriori că Rusia manifestă „ostilitate” faţă de România şi este posibil să intrăm în conflict armat privind Transnistria.
În acelaşi interviu ne atrage atenţia o afirmaţie aparent contradictorie: „Nu, categoric UE nu va mai repeta eroarea pe care a făcut-o în cazul Ciprului, dar speranţa că problema transnistreană se va rezolva, există şi nu am niciun motiv să fiu pesimist, cu atât mai mult cu cât nu mâine se pune problema integrării Republicii Moldova. Este vorba despre un proces îndelungat. Abia se parafează Acordul de Asociere, în România a durat 10 ani de la semnarea acestui acord şi primirea în UE. Timpul lucrează şi sper că lucrează în favoarea Moldovei”. Cu alte cuvinte, sprijinim integrarea R. Moldova în UE, sprijinim integritatea teritorială a R. Moldova, dar dacă Transnistria va fi în continuare sub controlul trupelor ruseşti, UE „nu va repeta greşeala Cipru” (n.n. stat integrat în UE în 2004, deşi o treime din insulă este sub controlul armatei turce.) Unii îşi amintesc şi afirmaţia mai veche a lui Traian Băsescu despre extinderea Uniunii Europene în următoarele decenii „până la Nistru”, ceea ce ar însemna excluderea Transnistriei.
Summit-ul 2013 de la Vilnius, şampanie pentru Moldova şi Ucraina, pelin pentru Moscova. Şi Ucraina aşteaptă să semneze, alături de R. Moldova, acordurile de asociere şi liber schimb cu UE, în această toamnă la Vilnius. Rusia va pierde astfel din influenţa asupra acestor foste ţări membre ale URSS şi va suferi şi o pierdere de imagine. Să nu mai vorbim despre faptul că summit-ul însuşi are loc tot într-o fostă republică sovietică, actualmente membră UE, împreună cu restul Ţărilor Baltice. Asistăm la o tentativă a Rusiei de a camufla aceste pierderi prin diferite stratageme: umflarea avantajelor aderării la Uniunea Euroasiatică, folosirea Transnistriei conform cu interesele politice de etapă sau pe termen lung, reluarea dialogului cu Bucureştiul în afara chestiunilor dureroase, între care Tezaurul nostru sechestrat la Moscova, dominarea pieţei energetice şi exploatării gazelor naturale.
Strategia României: să tragă jarul pe turta ei. Opiniile analiştilor politici din România converg către a sfătui politicienii să fie precauţi în schimbarea macazului de la Vest la Est. Sigur, diversificarea şi extinderea cooperării comerciale, economice, tehnologice, culturale etc., sunt salutare, necesare şi încurajate. Nu trece neobservată totuşi, agenda pro-moscovită a guvernării USL despre ale cărei propuneri de modificare a Constituţiei se spune că ar transforma ţara într-o dictatură parlamentară. Ori, pe fondul informaţiilor despre o programată integrare a Bulgariei şi Ungariei în Uniunea Euroasiatică, speculaţiile că şi România va face acest lucru nu sunt neîntemeiate, mai ales dacă ar primi la schimb, de exemplu, unirea cu Basarabia.
Iată opiniile a doi comentatori politici autohtoni: În Revista 22, citim, sub semnătura Melaniei Cincea, că "un deputat PSD, Bogdan Diaconu, scria pe pagina oficială a Radio Vocea Rusiei: 'Asia nu e condusă însă de prietenii lui Băsescu. (...) Nu am știut, când am văzut derularea turneului asiatic, că această ieșire din izolare a României și faptul că a redevenit o țară, depășind statutul de colonie, va stârni un asemenea cuib de vipere'. Cu o zi înainte de începerea vizitei în China, acelaşi deputat scria, tot pentru pagina postului de radio guvernamental rusesc pentru străinatate: 'Cred că turneul asiatic al premierului reprezintă numai începutul unei noi viziuni a politicii externe'. Opiniile d-lui Diaconu nu par simple articole de presă", comentează autoarea articolului, intitulat: "Va fi pusă România pe o altă linie strategică?"
În paginile României Libere, Sabina Fati notează: "La Moscova şi la Beijing s-au jucat în ultima săptămână cărţi importante pentru viitorul României. Noi axe de politică externă i se oferă acum Bucureştiului, axe care pot completa politicile occidentale, le pot concura sau chiar le pot submina, în funcţie de viziunea sau interesele de moment ale liderilor români."
Vocea Americii. Istoricul american Larry Watts, spune: „Obsesiile strategice ale ruşilor blochează şi acum relaţiile dintre România şi Moldova. „Calea lui Dughin este un dead-end (o fundătură, trad.n)”. Se vorbeşte deja de câţiva ani despre declinul ca superputere mondială al SUA, în favoarea ţărilor BRIC (Brazilia, Rusia, India China). Se fac ironii pe seama rugăminţilor adresate de B. Obama lui V. Putin de sprijin în campania pentru prezidenţiale, care au „scăpat” în presă şi despre care se spune că au fost patetice şi promiţătoare. Este posibil ca România să fie la mijlocul acestui schimb „reciproc avantajos/ win-win situation” între Rusia şi SUA, între scutul american şi tancurile ruseşti din Transnistria.
Chestiunea energetică. Resursele naturale îi permit României nu numai independenţă energetică, ci chiar posibilitatea de a fi furnizor extern. Din acest punct de vedere, România ar trebui să fie un actor strategic în zona Mării Negre şi să facă asocieri profitabile pentru exploatarea zăcămintelor, împăcând deopotrivă capra ecologistă cu varza capitalistă. În legătură cu intrarea pe piaţa din România a gigantului rus Gazprom, Traian Băsescu a spus la Chişinău: “E binevenit dacă vine direct, nu prin alte companii: avem conductă la Isaccea și poate veni direct. Se poate vinde gaz direct pe piața românească, nu prin intermediari.” Băsescu a mai declarat pentru Europa Libera că o promisiune în acest sens din anul 2008 a liderului rus, Vladimir Putin, „a fost o declarație ironică pe care nimeni nu a înțeles-o. Eu știam despre ce este vorba, în opinia Moscovei, Ucraina nu plătea pentru gazul primit, nu știu care era realitatea, și atunci Putin a spus: dăm României gaz, că plătește, și mai departe poate să-i dea România Ucrainei.” Totodata, Basescu mai considera ca in spinoasa problema a gazului se va mai negocia “vreo doi-trei ani, că după aceea nu mai negociază nimeni, fiindcă vom scoate gaz din Marea Neagră și negocierile se închid în 2016-2017.”
Din ecuaţia culoarelor energetice nu trebuie să lipsească ajutarea Moldovei de a nu mai fi dependentă de gazele ruseşti şi centrala electrică din Transnistria. Efortul ar fi uriaş, însemnînd chiar construirea propriilor conducte care să ducă gazul la beneficiarii moldoveni, pentru că reţeaua de transport actuală este controlată de ruşi. Sunt ipoteze în care nu putem fi încrezători pe termen scurt dacă ne gândim cît timp ne ia să construim doar câteva autostrăzi…
26-07-2013Adaugati un comentariu:
CARTI/produse despre:
Basarabia, Biserică şi Stat, Comunism, Identitate, Republica Moldova, UE,
Basarabia, Biserică şi Stat, Comunism, Identitate, Republica Moldova, UE,
