Profilaxii și terapii pentru dependențele digitale

De obicei, noi, românii, nu ducem lipsă de idei și nici de inteligență. Suntem un popor de oameni creativi, cu o imaginație extrem de bogată. Și, totuși, lucrurile se complică sensibil atunci când apare ches­tiunea punerii ideilor în practică, chiar și atunci când e vorba de sănătatea noastră trupească și mentală. Pur și simplu nu ne putem decide să aplicăm anumite lucruri pe care le gândim sau pe care alții deja le-au probat. Ba chiar încercăm să minimalizăm importanța unor măsuri profilactice, prin replici de tipul: „Hai că n-o fi dracul chiar așa de negru!”

Să luăm un exemplu. Dacă în urmă cu 15 ani i-ai fi spus cuiva să fie cu luare aminte la mediile digitale, întrucât pot provoca dependență sau diverse boli, chiar și autism, sigur te-ar fi luat în râs. Astăzi, cel puțin la nivel academic, e acceptat faptul că tehnologia digitală are multiple efecte nu tocmai benefice. Cercetările și apoi studiile realizate la nivel mondial au temperat zelul promotorilor unei digitalizări necon­diționate a omenirii. Deși la nivelul maselor – pentru prostime, cum se zice – se trâmbițează necontenit idealul lui homo connecticus, adică omul total dependent, total robit de tehnologie. Și, întrucât există o atracție magică față de mediile digitale, devine foarte anevoios să se convingă cineva că are nevoie de terapie pentru adicția digitală. Deși, aș afirma că pentru toți cei care ne folosim de tehnologie, chiar și în scopuri bune, adică pentru a exercita diverse profesii prin intermediul ei, se impune neapărat perioade mai scurte sau mai lungi de dezintoxicare digitală, adică de pauze de utilizare.

Nu știu dacă s-a mediatizat în presa noastră, dar în țările în care progresul digital are o istorie un pic mai lungă decât la noi s-a ajuns mai rapid și la conștien­ti­zarea pericolelor lumii digitale. Astfel, în China și în SUA, există deja clinici specializate în dezintoxicarea persoanelor puternic dependente de mediile digitale. De asemenea, există persoane izolate sau mici grupuri care au decis să rupă pentru o perioadă conectarea la mediul virtual, după ce în prealabil au constatat deprecieri ale stării lor fizice și psihice; în SUA există chiar o National Day of Unplugging (Zi națională de suspendare a conectării la medii); și mai ales ar fi demn de notat aici că, în celebra Silicon Valley, funcțio­nea­ză o școală Waldorf, complet deconectată de la mediile digitale. Iar trei sferturi dintre elevii școlii au părinții angajați la marile companii digitale din regiune, care sunt extrem de mulțumiți că fiii lor sunt protejați, mai ales la vâr­s­ta copilăriei, de efectele tehnologiei, care îngreunează și complică procesul educațional!

 Dar nu numai procesul de învățare e afectat prin dependența de medii, din pricina neatenției și a lipsei de concentrare, ci și edu­cația fizică și jocurile de echipă! În acest sens, mi-a făcut o deosebită impresie antrenorul unei echipe de fotbal locale care le-a interzis juniorilor smartphone-urile la antrenamente. Desigur că s-au găsit o mulțime de contestatari, mai ales prin presă, care au catalogat această metodă profilactică drept primitivism retrograd. Însă opozi­ția presei față de terapie în acest caz, dar și în altele, se explică prin interesele sale comerciale, dar și prin pretenția luciferică de a ne dicta ce anume să facem și ce nu pentru propria sănătate.

Există însă cazuri publice care dau mărturie despre tineri care s-au vindecat de adicția jocurilor vi­deo prin deconectare totală, în nu­mai trei săptămâni. De asemenea, te­ra­peuții constată că, în trata­rea au­tismului virtual, simpla eliminare a expunerii copiilor la orice fel de ecran aduce o îmbu­nă­tă­țire a stării, chiar și fără un tratament spe­­cializat. Dar și cei care nu au ajuns robiți de adicții mărturisesc că, odată cu deconectarea, redesco­peră o frumusețe a lumii, a oamenilor și a vieții la care, datorită hiperconectării, nu mai aveau acces.

Așadar, devine esențial să cu­noaștem ce presupune o depen­dență digitală, întrucât aceasta ne limitează ca persoane, iar în cele mai rele cazuri ne poate conduce la distrugere; vezi autismul virtual sau cazurile de tineri care ajung la epuizare totală din pricina jocurilor video. Iar promotorii fără scrupule ai tehnologiei digitale ar fi bine să afle că orice om liber are dreptul de a refuza expunerea continuă și necondiționată la medii, că deconectarea constituie o alege­re, așa cum e și aceea de a nu frecventa fără discernământ societatea de consum, de a refuza invadarea corpului uman cu nanotehnologie, de a respinge ideologia de gen - fiind doar o ideologie! - și de a răsturna, într-un cuvânt, mitul progresului infinit, ca pe un simplu mit!