DEPENDENTELE - Retelele sociale si riscurile pentru adolescenti

Revista Pediatrics arăta într-un articol publicat în 2011 că 22% dintre ado­lescenți se conectează la o rețea socială mai mult de o dată pe zi. Un procent de 75% dintre adolescenți dețin telefoane mobile, dintre care 25% le folosesc pentru rețelele sociale, 54% pentru a trimite SMS-uri, iar 24% pentru a trimite mesaje instantanee. Aceasta era realitatea în urmă cu 12 ani, însă evoluția rapidă a tehnologiei ne determină să credem că, în prezent, numărul adolescenților conectați la o rețea digitală este mult mai mare. „Astfel, o mare parte din dezvoltarea socială și emo­țională a generației actuale are loc în timp ce se află pe internet sau pe telefonul mobil”, atrage atenția revista menționată. Dacă adăugăm și statisticile îngrijorătoare privind pornografia de pe internet, existența hărțuirii cibernetice și predominanța jocurilor video, găsim suficiente motive de îngrijorare în legătură cu faptul că adolescenții și copiii, cu vârste între 8 și 18 ani, își petrec, în medie, peste 10 ore pe zi în contact cu o formă sau alta de tehnologie, impactul dezvoltării digitale fiind foarte mare asupra acestora. 

Problema atașamentului

După cum știm cu toții, nevoia principală a oamenilor este apropierea de alte persoane, acceptarea și prețuirea din partea acestora. Copiii și adolescenții caută și mai mult conexiunea cu alte persoane și mai puțin informațiile concrete despre lume. Astfel, ei doresc să fie siguri că sunt îndrăgiți de persoanele importante pentru ei. Sunt preocupați să fie percepuți ca fiind asemănători cu cei pe care îi prețuiesc, să fie doriți și acceptați de către aceștia, iar atașa­mentul pe care îl dezvoltă ei în copilărie este esențial pentru dezvoltarea armonioasă a identității lor. Dilema care se naște este cum să fii apropiat de cineva când ești departe? Această problemă implică mai multe aspecte: cum să te simți conectat de oamenii de care ești separat fizic; cum să simți senzația de apropiere atunci când nu te simți dorit; cum să ai un sentiment de importanță; cum să te simți important atunci când pare că nu contezi pentru persoanele importante pentru tine? Soluția la care apelează adolescenții, arată Gordon Neu­feld și Gabor Maté, în lucrarea „Ţine-ţi copiii aproape”, este să recruteze sute de „prieteni” pe Facebook sau altă rețea de socializare, care să-i „placă” în absența oricărei intimități autentice. Aceste scenarii sunt atractive pentru că pot aduce senzațiile trecătoare după care ei tânjesc, fără a avertiza asupra riscurilor pe care le implică. Aceste modalităţi de atașament pot deveni mai atractive decât viața reală, mai ales când părinții sunt ocupați sau chiar sunt prinși și ei în mrejele lumii moderne. De aceea, specialiștii atrag atenția că putem oferi acces la tehnologie într-o manieră sigură copiilor și adolescenților, dar numai atunci când sunt pregătiți pentru aceasta, când s-au dezvoltat suficient de mult pentru ca utilizarea tehnologiei să le ajute dezvoltarea, nu să o submineze. 

Mediul virtual şi anturajul

Gordon Neufeld și Gabor Maté atrag atenția că persoanele aflate în căutare de camarazi au modelat fenomenul rețelelor sociale, astfel că revoluția digitală favorizează și încurajează tot mai mult orientarea spre anturaj. Persoanele care dispun de dispozitive digitale și au com­petența tehnică să le folosească sunt mai predispuse să se conecteze unele cu altele, așa cum este cazul adolescenților. Dar rețelele sociale și tehnologia digitală dictează natura conexiunii, ducând la un contact superficial, în detrimentul intimității emoționale și psihologice. Dispozitivele digitale și rețelele sociale nu facilitează împărtășirea emoțiilor altor persoane, cu atât mai puțin a ceea ce se află în adâncul sufletului. Adesea, ceea ce se împărtășește între „prietenii” de pe rețelele sociale sunt aspecte superficiale și artificiale. Este greu să exprimi bucuria pe care o simți față de o altă persoană prin mesaje. Emoția din voce sau bucuria din privire nu poate fi transmisă cu adevărat prin mesaje. În schimb, se pune accentul pe dinamica superficială a similarității. Adolescenții preferă aceleași lucruri și aceiași oameni mai degrabă decât pe ei înșiși în esența lor, căci e complicat să se va­dă și, mai ales, să se accepte în toată complexitatea sufletului uman. În interacțiunea de pe rețelele digitale nu există nici un fel de dezvăluire de sine autentică, ce ar putea să conducă la cunoașterea adevărată a unei persoane. Constatăm că tehnologia îi ademenește și îi recompensează pe cei care manifestă atașamente superficiale: adolescenți, persoane imature, nedezvoltate și orientate spre căutarea de prieteni.

Sherry Turkle, psiholog MIT, a intervievat sute de adolescenți în legătură cu viața lor pe internet pentru cartea ei Alone Together. Aceștia au spus că telefoanele și laptopurile lor reprezintă „locul unde găsesc speranța” din viața lor și „sursa fericirii”, după cum relatează revista Newsweek.

Tradițiile, ritualurile și tabuurile, care au evoluat de-a lungul istoriei pentru a proteja atașamentele familiale și intergeneraționale, nu guvernează și lumea digitală. Culturile tra­diționale, cele în care relațiile multigene­raționale sunt încă onorate, sunt pline de obiceiuri legate de cine cu cine poate vorbi, ce tip de atingere este permisă, cui i se pot transmite secretele etc. Aceste activități încurajează ata­șamentul, motiv pentru care trebuie controlate. Iar pentru ca o cultură să se poată reproduce și pentru ca educația și creșterea copiilor să se poată realiza eficient, atașamentele ierarhice trebuie păstrate. Dar așa cum arată Gordon Neufeld și Gabor Maté: „Lumea digitală este relativ lipsită de orice obiceiuri, ritualuri sau tabuuri, care ar proteja în mod normal atașa­mentele familiale și relațiile ierarhice. Infor­mația însăși nu este aranjată ierarhic din punctul de vedere al importanței sau validității. Totul este aranjat pe orizontală și egalitatea reprezintă regula. Până și majusculele își pierd importanța. Astfel, orientarea spre anturaj nu a devenit doar forța motrice a revoluției digitale și a instrumentelor sale, ci și rezultatul final. Chiar dacă am pus dispozitivele digitale în mâinile copiilor noștri din motive întemeiate, ei, la rândul lor, le-au schimbat scopul, transformându-le în dispozitive de conectare cu alți copii, atât la nivel individual, cât și la scară largă. Rezultatul este erodarea dezastruoasă a fundamentelor dezvoltării umane sănătoase”.

Un atașament sănătos aduce copiilor și adolescenților liniște, chiar dacă sunt vulnerabili, ei se simt în siguranță și se pot dezvolta armonios. Dar cum atașarea de „prieteni” virtuali nu aduce liniștea de care ei au nevoie, anxietatea este greu de suportat și devin tot mai vulnerabili. Căutările permanente în spațiul infinit al internetului și „prieteniile” lipsite de substanță cresc pofta de alte explorări și cone­xiuni, iar aceste preocupări devin tot mai urgente și obsesive. În această situație, ne întrebăm cum putem umple vidul „apropierii” digitale? Răspunsul îl avem în tainele și activitățile Bisericii, unde comunitățile de copii și adoles­cenți activează în comuniune și prietenie adevărată. Aici, în întâlnirea față către față, iubirea și compasiunea creștină nu cunosc limite și fiecare adolescent este primit așa cum este, indiferent de stare socială, educație sau vicii. Întâlnirea cu Hristos ne învață răbdarea, iubirea necondiționată și asumarea crucii fiecăruia. Întâlnirile săptămânale sau taberele organizate de unele parohii, ASCOR, Studenți pentru viață etc. oferă adolescenților un spațiu de comuniune autentică, având ca fundament valori spirituale autentice, în care niciodată nu se pot simți singuri. Un exemplu elocvent îl reprezintă întâlnirile și taberele organizate de Mănăstirea Oașa, județul Alba, atât de căutate de adoles­cenți, pentru că aici se simt valorificați și învață împreună despre „apa vie”, din care dacă beau, nu vor mai înseta niciodată. - Ziarul Lumina