Postul digital, necesitate pentru sanatatea mintala a omului

Tehnologia digitală a pătruns profund în lumea contemporană și în viața omului, încât aproape că este imposibilă separarea ei sau deconectarea de la variatele ei forme, chiar și pentru câteva minute. Dacă atunci când este utilizată în scopuri pozitive și cu discernământ, ea ușurează, înfrumusețează și înnobilează viața omului, consumul ei lipsit de cumpătare, abuzul de tehnologie conduc la afecțiuni somatice și psihice, la dependență și adicții. 

Cei care studiază efectele legăturii dintre om și tehnologia digitală au observat, mai ales în cazul adolescenților, că absența telefonului inteligent, smartphone-ul, mai mult de zece minute le creează un sentiment de profund disconfort, odată ce aceștia își verifică telefonul între 39 și 210 ori pe zi, în funcție de gradul de dependență.

Experții au creat chiar și termeni tehnici specifici pentru această stare de anxietate digitală. „BOMP” („a Belief that Others are More Popular” - este credința că alții sunt mai populari decât tine, ceea ce creează frustrare și insatisfacție), „PHUBBING” (o combinație între phone și snubbing - adică „telefon” și „a respinge pe cineva”. Este comportamentul opus celui de BOMP, în sensul că persoanele care ne contactează nu merită timpul și atenția noastră și de aceea le respingem apelul); „FOMO” („Fear of Missing Out” - teama că nu ești prezent la evenimente digitale importante, prilej de anxietate), „NOMOFOBIE” („No Mobile-Phone Phobia”): Absenţa obiectului (fie că a fost pierdut, uitat sau furat) este trăită ca o lezare a identităţii personale, însoţită de un sentiment de abandon, de singurătate şi de vulnerabilitate.

Nu este de mirare că aproximativ 46% dintre oameni declară că preferă să își rupă un picior, să le fie extras un nerv, la dentist, să își avarieze mașina, să petreacă patru ore într-un ambuteiaj sau chiar o noapte în închisoare, decât să își spargă ecranul telefonului mobil. În mod paradoxal, tinerii consumatori de tehnologie din Marea Britanie au afirmat că sunt dispuși să cheltuie sume de două ori mai mari pentru achiziționarea de device-uri decât cele necesare pentru nuntă. Mai mult chiar, au declarat că preferă, mai degrabă, să își piardă inelul de logodnă sau de căsătorie decât să își piardă smartphone-ul. Nu este de mirare faptul că unii autori numesc astfel de persoane „smombie”, prescurtare de la „smartphone-zombie”.

„Prin tehnologia digitală și prin inteligența artificială invocăm demonul” (Elon Musk)

Tehnologia digitală nu este rea prin ceea ce aceasta ne oferă, cu atâta rapiditate și atracție, ci poate deveni periculoasă prin ceea ce ea ne poate răpi, dacă nu suntem atenți: timpul nostru, pe care am putea să îl folosim pentru a îmbunătăți relațiile noastre cu ceilalți și, în mod deosebit, cu cei apropiați, și nicidecum pentru a construi relații cu dispozitive reci și seci, atât timp cât sunt închise, dar fermecătoare și înrobitoare, atunci când le deschidem și mai ales atunci când le utilizăm fără control.

Cu toate acestea, nu trebuie să o privim ca pe un demon, iar pe noi, ca pe niște unelte neputincioase, prin care el lucrează. Atât timp cât dispozitivele sunt folosite în scop pozitiv, benefic și folositor atât pentru trup, cât și pentru suflet, etic sau moral, fără a conduce la o relație patologică și la o dependență păcătoasă, ele chiar ne înfrumusețează lumea și ne ușurează viața. Așadar, nu prezența lor constituie adevărata problemă, ci uzul pe care îl dăm lor. Nu dezvoltarea lor fantastică și fascinantă, ci direcționarea atenției, puterilor și timpului nostru într-un sens greșit, adictiv, colonizarea de către acestea și, în final, ocuparea spațiului nostru, nu doar exterior, ci și lăuntric.

Nu este nimic greșit și cu atât mai puțin rău sau păcătos din punct de vedere moral în a avea și folosi, în scop pozitiv, dispozitive digitale. Greșit este a le oferi, inconștient sau de bunăvoie, spațiul cel mai larg din existența noastră, timpul cel mai prețios, „navigarea” în universul virtual, fără o finalitate pozitivă reală, intelectuală sau emoțională.

„Neliniștile” digitale se amplifică mai ales atunci când vârsta utilizatorilor este tot mai mică. Din studiile de psihologie a vârstelor și de dezvoltare a caracterului, se știe că zona cortexului prefrontal, responsabilă cu deciziile, alegerile, judecățile raționale și morale, autocontrol și dicernământ, se dezvoltă ­până spre vârsta de 25-26 de ani, când persoana umană este deplin conștientă și responsabilă de alegerile și faptele sale. La vârstele mici, copiii acțio­nează instinctiv. Or, a oferi acestora programe dintre care unele au potențial adictiv, prin însăși conceperea și construcția lor, iar pe de altă parte, a permite accesul necontrolat, nelimitat, de către părinți, echivalează cu a-i arunca pe copii într-un real „Jurasik Park” digital, fără a-i fi avertizat asupra pericolelor potențiale și fără a le fi oferit instrumentele minimale, strict necesare supraviețuirii lor.

Inventariind o bibliografie bogată și consistentă, tot mai mulți experți în ceea ce privește relația noastră cu tehnologia digitală, tehno-filosofi, unii dintre ei provenind din laboratoarele de top din Silicon Valley, eticieni, mo­raliști și teologi, preocupați de emergența și intruziunea acesteia în viața noastră, precum și de imersiunea noastră în lumea virtuală, vorbesc la modul propriu despre „absti­nența”, „postul”, „detoxifierea” sau „deta­șarea” digitală, înțelegând prin aceasta renunțarea totală la tehnologie pentru anumite perioade de timp sau reducerea consistentă a timpului petrecut în compania ei.

Un lucru este clar și evident: nu mai putem renunța deplin la dispozitivele digitale. În contextul contemporan și în actualele condiții de viață, condi­ționate fundamentale de digitalizare și automatizare, acest lucru nu ar mai folosi nimănui. Ba, dimpotrivă, ar fi anacronic și dăunător. Însă putem stabili o relație optimă, specifică fiecărei persoane, cu ea, astfel încât aceasta să contribuie la dezvoltarea noastră personală și a relațiilor noastre cu ceilalți și cu mediul în care trăim. Un mod care să nu altereze și să nu submineze calitatea relațiilor directe cu semenii și cu lumea, dar mai ales cu propria noastră ființă, pe care să o arunce într-o existență limitată și constrânsă la comportamente și reacții ­instinctive, compulsive, neelaborate și iraționale.

Așadar, a condamna, a înfiera și demoniza tehnologia este un lucru ipocrit și desuet, ridicol. Ar însemna să renunțăm sub orice formă la descoperirile și progresul care au dus lumea și civilizația mai departe, au prelungit, ușurat și înfru­musețat viața.

Înfrânarea sau minimalismul digital

Atitudinea potrivită este aceea de a le procura și utiliza cu responsabilitate morală și discernământ spiritual, spre folosul personal și spre binele general. O astfel de dovadă de atitudine echilibrată și de bună conduită față de tehnologie este „minimalismul digital”, pe care îl propune un cercetător și scriitor provenit dintre producătorii de tehnologie - Cal Newport. Esența „minimalismului digital” constă într-o „filosofie de utilizare a tehnologiei în care îți aloci timpul online unui număr mic de activități atent selectate și optimizate, care susțin lucrurile pe care le prețuiești și le ignoră cu grație pe toate celelalte”.

Principiile acestei filosofii și etici a minimalismului digital presupun „detoxifierea” sau „curățenia digitală”, prin renun­țarea totală la tehnologie, pentru o perioadă de timp, atunci când responsabilitățile și acti­vitățile permit, în mod special în va­canțe, concedii și week­end-uri, iar apoi resetarea rela­ției noastre cu aceasta, prin intro­ducerea progresivă doar a dispozitivelor, programelor și aplicațiilor strict necesare. În perioada de „renun­țare ­di­­gi­tală”, ar trebui redescoperite și cultivate activitățile cu adevărat semnificative pentru viața, dezvoltarea și relațiile noastre: lectura, studiul, medi­tația, rugăciunea, hobby-urile, plimbările și convorbirile empatice, dar mai ales consolidarea relațiilor de familie și prietenie, prin timp de calitate petrecut împreună cu aceștia, convorbiri pozitive și dialog asertiv.

În mod deosebit, perioada posturilor este un timp privilegiat pentru diminuarea consumului de tehnologie digitală și limitarea accesului la dispozitive. Iar Postul Crăciunului, un post al luminii și al bucuriei pe care le va revărsa asupra întregii lumi nașterea Fiului lui Dumnezeu, trebuie fructificat ca o vreme a cultivării intro­specției, a cercetării de sine și a mărturisirii, în relația cu propria persoană și cu sinele nostru; iar în relație cu semenii noștri - un timp privilegial al cultivării dialogului și iubirii, al facerii de bine și al milostivirii. Iar ca rol fundamental în dezvoltarea ­fizică și psihică sănătoasă și ­armonioasă, esen­țiale nu sunt ecranele atractive, dar reci și tăcute, ci relațiile directe, calde și afectuoase, „față către față” și „ca de la suflet la suflet”.

Prin urmare, o formă a postului integral, folositor și mântuitor, alături de înfrânarea de la mâncare, băutură și plăceri, o constituie postul digital, absti­nența parțială sau totală de la dispozitive și ecrane. De reușita în această lucrare de „abstinență digitală” depind trăirea cu adevărat a bucuriilor spirituale, magia și farmecul spiritual al sărbătorii Crăciunului.

sursa: Ziarul Lumina