Folosim cookies de navigare (ce nu pot fi dezactivate) și de analiza a traficului (inactive, dar pot fi activate prin click pe butonul Accept) | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat prin click pe butonul Refuz)

Porunca Iubirii
Viaţa duhovnicească. MilosteniaNr. vizualizari: 105

Cuvânt de folos pentru adolescenți și tineri despre abstinență

Valeriu Tănasă
Tags: viata sexuala; post; desfranare;

Sinonimele cuvântului abstinență sunt: înfrânare, temperare și post, - dirijate și stăpânite cu ajutorul rațiunii

Facem abstinență sau înfrânare fiindcă avem suflet și sufletul este lumină. Sufletul se hrănește cu tot cuvântul lui Dumnezeu și un om care are stomacul plin de mâncare nu mai poate fi în dialog cu Dumnezeu.

Echilibrul, să zicem rațional, în primirea hranei este o virtute pe care toți trebuie să o cultivăm.

            Eu însă intenționez să mă refer la o oprire sau o abstinență de la relațiile sexuale până la căsătorie. Dar și cei căsătoriți, creștini fiind, respectă o rânduială de post. Adică miercurea, vinerea și duminicile precum și sărbătorile trebuie să le țină în curățenie. Zilele de dezlegare sunt joi și marți cu învoirea celor doi soți. Dacă nu se respectă această rânduială a firii, atunci este păcat și păcatul aduce boală, în special de nervi, care slăbesc și cauzează moartea.

            Dar o lămurire rațională, pertinentă și duhovnicească am găsit în cartea Imn pentru crucea purtată a lui Virgil Maxim. Suferința care a pătimit-o 22 de ani în închisorile comuniste îi oferă toată încrederea noastră. Redăm sfatul și îndemnul mărturisitorului din temnițe: “De la 13-14 ani până la 18-20 au loc în dezvoltarea bio-pshică a omului două fenomene paralele: dezvoltarea și intrarea în funcțiune a unor glande, rânduite să contribuie la perpetuarea vieții sub formă materială, biologică și, concomitent, dezvoltarea și înflorirea unor sentimente care să contribuie, prin conlucrare cu cele dintâi, la perpetuarea vieții în forme spirituale, eterne. Nimeni din cei ce ne înconjoară nu ne lămurește această taină. Din această cauză, despărțindu-le, una din aceste înfloriri ale vieții tinere va fi înfrântă (cel puțin pentru un timp) și cealaltă va triumfa, de obicei cea materială, biologică, luând forme de manifestare împotriva firii pentru care a fost creată. Astfel, tânărul cade frecvent în păcatul onaniei sau al desfrâului (curviei) și la un sex și la altul. Răul acesta duce la o complexare a ființei noastre spirituale. Auto-condamnarea din cugetul nostru este primul semn că ceea ce facem nu este bine.

Ce să facem, deci? Aici intervine posibilitatea de a salva, de a rămâne în greșeală sau a cădea în altă greșeală și mai mare. Descoperirea acestei greșeli la mărturisirea în fața preotului duhovnic, deci a lui Dumnezeu, îți ajută, ca învățătură și remediu, să întrerupi greșeala și, supunându-ți trupul la osteneli, muncă, metanii, post și rugăciune, să-ți propui categoric în conștiință hotărârea de a te împotrivi acestui rău obicei.

Nu vei reuși dintr-o dată. Vei mai cădea o dată, de două ori, de trei ori, dar nu renunța. Înnoiește-ți mereu propunerea. Vezi-ți mereu starea de învins și de auto-batjocorire la care ai ajuns și smulge-te cu voință nestrămutată de a fi OM, ființă rațională care nu numai că poți deosebi binele de rău, ci îl poți realiza. Și vei reuși!

Înțelegând și părându-ți rău pentru starea de ticăloșie morală în fața lui Dumnezeu, Care te-a făcut ființă curată, neîntinată (punându-ți  în fața ochilor minții imaginea copilului nevinovat) și pe care în chip conștient o pervertești și o denaturezi de la scopul ei, coborând-o la o stare mai prejos decât cea animalică, vezi-ți osânda ce te așteaptă. Căci numai cei curați și cei ce s-au curățit de păcat vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, iar tu, cu ce obraz vii în adunarea celor curați, în Biserica lui Hristos? Cel ce a intrat în Cămara Ospățului Luminii, trebuie să fie îmbrăcat în haina de nuntă a virtuților. Altfel, venind Împăratul și întrebându-l: “Ce cauți aici”?, nu va putea răspunde. Va fi socotit fur de cele sfinte. Și știi “că nici hoții, nici lacomii, nici iubitorii de argint, nici desfrânații, nici malahienii, nici sodomiții…, nu vor intra în Împărația Cerurilor” (Sfântul Apostol Pavel).

Dar se mai poate întâmpla și o pervertire a conștiinței în sensul renunțării la o formă de păcat, pentru a opta pentru alta. Un prieten prost sau înșelat și el de ignoranța generală, adesea științifico-medicală, îți va sugera relații sexuale cu o parteneră, amatoare și ea de o viață libertină. Iată cum ai trecut dintr-o mână a diavolului în cealaltă. Ți se pare că păcatul onaniei era nefiresc, iar acesta al curviei este totuși firesc! Te înșeli!

Fiindcă, pentru om, actul apropierii de sexul opus (de femeie) trebuie făcut sub binecuvântare, în vederea procreării, nu al simplei satisfacții biologice, coborâtă la condiția instinctuală. Acest act nu este un act de igienă sexuală, cum greșit l-a înțeles și-l propagă așa zisa știință medicală dominată de viziunea materialist-atee.  În rostul lui firesc-uman este binecuvântat de Dumnezeu în momentul când celor doi protopărinți  li s-a spus: “Creșteți, înmulțiți-vă și stăpâniți pământul” (Geneza). Iar Mântuitorul spune că „Dumnezeul l-a făcut pe om, de la început, parte bărbătească și parte femeiască” și “ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Evanghelia după Matei).

Deci, apropierea se face nu către orice femeie. Apropierea e consecința dragostei dintre cele două suflete, pentru împlinirea lor în voia lui Dumnezeu de a procrea prin om noi ființe raționale, nu o necesitate fizică, biologic, despărțită de actul afecțiunii sufletești. Dacă sămânța vieții vărsată spre rodire, nu aduce rod, semănătorul nu poate avea răsplată. Sau dacă totuși a rodit, a rodit în pământ străin. A semănat unde nu-i era îngăduit. De aceea acest rod nu poate fi binecuvântat ca vrednic de viață, și, de asemenea nici semănătorul. De aceea apar atâtea consecințe tragice pentru cei  ce  trăiesc în desfrâu. Mântuitorul spune clar prin gura Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan: “Iar tuturor celor ce L-au primit (pe Hristos) ca dreptar (cenzor și finalitate a vieții lor), adică a acelora care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copiii lui Dumnezeu, care (aici atenție!) au fost născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din pofta bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut”.

Deci, frate al meu, actul acesta nu-ți aparține numai ție. Pe tine Dumnezeu te-a făcut împreună-lucrător cu El, pentru a-i aduce în Slavă chipurile creației Sale pentru completarea numărului îngerilor căzuți. Iată slava, iată cinstea de care ești învrednicit. Să fii creator împreună cu Dumnezeu. De aceea zice și Sfântul Apostol Pavel: “Patul este binecuvântat și fecioria este sfântă”. La om actul acesta nu este animalic, întâmplător sau supus unor legi ciclice, natural, ci este supus rațiunii și voinței libere. Dumnezeu ne cheamă la conlucrarea cu El prin opțiune liberă, nu în chip silnic, venind cu bucurie, cu curăție, cu sfințenie, nu cu perversitate, cu înșelăciune, cu întinare și cu batjocorirea intenției sfinte pe care El o are spre preamărirea noastră.

Iubite frate mai tânăr, dacă ai înțeles cât de cât acest cuvânt, pe care l-am pus cu toată sfiala înaintea lui Dumnezeu și a sufletului tău, ia aminte, căci cu toții am păcătuit, toți suntem ușor de înșelat și ne supunem păcatului. Cei pe care-i cinstim și-i numim Sfinți - și sunt, căci i-a confirmat Dumnezeu prin semne și minuni – ne-au lăsat mărturisirile vieții lor trăite în păcate de tot felul, în necurății trupești și sufletești, de care s-au vindecat prin metodele indicate de Mântuitor, cele lăsate nouă în Sfânta Lui Biserică: viața de post și rugăciune, ferirea de mediul viciat, prieteniile curate, cu cei care își propun același drum spre mântuire, munca și mai ales comuniunea cu Trupul și Sângele Domnului în care sunt înglobate energiile Dumnezeirii, cele care, comunicate sufletelor și trupurilor noastre, ne pot îndumnezei și pe noi.

Din partea ta e nevoie de hotărâre tare. Din partea lui Dumnezeu, Harul Lui lucrător și mântuitor e pururea prezent. Folosește—L! Dumnezeu să-ți ajute.” (Imn pentru crucea purtată, Virgil Maxim, Editura Babel, 2012, p. 29-30)

Părintele Arsenie Boca, după cum cunoaștem a scris sfaturi înalte, inteligibile și deosebit de duhovnicești pe tema această delicată a abstinenței și a înfrânării de la excesele relațiilor sexuale haotice și consecințele ireparabile și nimicitoare în viața tinerilor.

07-09-2018
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu