La umbra sinodului din Creta, ferit de Lumina Duhului Sfânt, se află CMB

Prezentăm citatul din Descrierea Moldovei, a domnitorului şi cărturarului Dimitrie Cantemir (1673-1723), în care se arată că mitropolitul care a semnat sinodul de la Florența nu a cutezat să se mai întoarcă în Moldova:

“Mitropolitul moldovean a fost uns de patriarhul de la Țarigrad, de când s-a așezat scaunul său până  în vremea soborului de la Florența. Pentru că mitropolitul era pe atunci un om de rând și nu cunoștea bine Sfânta Scriptură, precum și ca să păstreze cinstea ce i-o dădea cel de al șaptelea scaun, precum și alte cinstiri pe care i le făgăduise papa, a semnat împotriva vrerii solului trimis cu el de Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, toate hotărârile greșite și amăgitoare ale soborului, dar după ce s-a isprăvit soborul, nu a mai cutezat să se întoarcă în Moldova; de aceea Marcu, arhiereul din Efes, a dat Moldovei ca mitropolit pe un arhidiacon bulgar de neam, om foarte vestit pentru smerenia și credința lui; iar pentru că și patriarhul de la Țarigrad se dăduse de partea potrivnică, i-a poruncit să ceară întărirea sa totdeauna de la patriarhul din Ohrida. Și, începând de atunci, mitropoliții Moldovei au luat obiceiul să ceară totdeauna până la începutul veacului trecut hirotonisirea de la patriarhul din Ohrida”. - Descrierea Moldovei - Dimitrie Cantemir

Acum, de frumoasele și plinele de lumină sărbători creștine ale iernii vin o parte din românii din străinătate acasă. Odată cu ei aduc în România și fapte ce se petrec în țările din care se înapoiază. Eu am vorbit puține cuvinte cu un părinte diacon, care slujește la o parohie ortodoxă română, tocmai în Canada. M-a bucurat întâlnirea, dar totodată mi-a adus și îngrijorare. Părintele s-a plâns că de ceva timp, primul ministru din Canada a ridicat steagul homosexualilor pe clădirea parlamentului din Ottawa. Atunci i-am spus că se apropie încet venirea Antihritului. Părintele mi-a spus că se pregătește de mult oficializarea camuflată, dar în ultima vreme s-a trecut pe față, având în vedere că și Biserica noastră creștină nu se mai opune până la jertfă. Am început cu această relatare pentru  a ilustra superficialitatea și confuzia (şi nu jertfa) care răzbate din documentele semnate în Creta. Principalii organizatori, fiind păstori fără turmă (episcopi peste ţinuturi istorice golite de creştini, cum e Pergam), ei s-au manifestat de parcă nici nu ar exista mireni și popor orthodox. Au uitat cu totul că poporul ortodox (dreptcredincios) este preoție împărătească?!! Mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas (un păstor fără turmă), a fost unul din principalii organizatori ai Sinodului din Creta, tezele sale personaliste influențând puternic textele supuse aprobării Sinodului.

Știm cu certitudine din Evanghelii și Epistole, faptul că noi, ortodocșii, cu cel eretic, după prima și a doua întâlnire, dacă nu-și vine în fire, e musai să excludem orice relaționare cu el. Dar unii ierarhi s-au îmbrățișat și sunt chiar prieteni cu o parte din eretici. Stareții și duhovnicii noștri din mănăstirile carpatine se opun și dezaprobă toate acestea și condamnă în sinea lor devierea care s-a petrecut la sinodul din Creta. Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, ne spune clar că mitropolitul Moldovei care a semnat Sinodul tâlhăresc de la Ferrara, Florența, nici nu s-a mai întors în Moldova. Sfântul Marcu Evghenicul a trimis mitropolit în Moldova un arhidiacon de neam bulgar foarte evlavios și înțelept care a fost hirotonit de patriarhul din Ohrida.

Iată cum ne învață părintele Ilie Cleopa când este întrebat despre Canoane: “- Măi băieți, când le-au rânduit Sfinții Părinți, Duhul Sfânt a grăit prin gura lor. Chiar dacă or fi învechite, noi trebuie să ținem minte următorul lucru: dacă Biseica pierde temelia canonică, dispare ca Biserică. Sfintele Canoane când s-au rânduit de Sfinții Părinți, nu s-au rânduit să fie călcate, ci pentru a fi urmate. Nu numai la literă, ci urmate la duh. Dacă de făcut nu le facem, și de respectat nu le respectăm, atunci mergem cu toții în iad” din cartea Mânca-v-ar Raiul pg.56.

Cine sunt însă autorii din umbră ai documentelor sinodului din Creta? Se spune din surse certe că documentele semnate în Creta au ca autor moral Consiliul Mondial al Bisericilor care dirijează mișcarea ecumenistă, ce are ca scop distrugerea Ortodoxiei din interiorul ei și cu participarea ei sinucigașă. Cum reuşesc aceasta? Se pare că păstorii fără turmă, neavând turmă, nu au nici bani. “Binevoitorii” din umbră îi ajută cu bani, prin interpuşi, dar la pachet cu ecumenismul. E un motiv serios pentru care Patriarhia Ecumenică să nu mai aibe sediul într-o ţară neortodoxă (fără turmă), ba chiar antiortodoxă.

Istoria ne împinge să ne unim într-un umanism universal. Deci religia viitoare oferită de ecumenism va fi umanismul, dar știm că sfântul Iustin Popovici, demonstrează că umanismul acesta din Europa este al antihristului. Profețiile părinților insuflați de Duhul Sfânt spun că antihristul va fi întronizat în templul ce se va reface la Ierusalim, în prezența conducătorilor tuturor religiilor, deci nu trebuie să fie vreuna nereprezentată. Fiindcă Ortodoxia îl încriminează ca lider al vremurilor apocaliptice, mai ales ea nu trebuie să lipsească de acolo, amestecată cu celelalte credințe.

Să refacem acum și atmosfera Sinodului Din Moldova (1642). Să întărim de la început că scopul Sinodului de la Iași a fost îndreptarea Mărturisirii de credință a mitropolitului Petru Movilă. Cităm din Viețile Sfinților Români:

Pentru a înțelege cum s-a ajuns la întocmirea Mărturisirii de credință ortodoxă, care a fost cea mai importantă lucrare a mitropolitului moldovean trebuie să ne întoarcem cu doi ani înapoi, în 1640. Mărturisirea Ortodoxă (Pravoslavnica Mărturisire), a apărut ca urmare a nevoii de învățătură ortodoxă, cât și din pricina apariției unei mărturisiri de credință calvinizante, pusă în seama patriarhului ecumenic Chril Lucaris. Această lucrare a fost întocmită în limba latină sub titlul Exposito fidei Ecclesiaae Rusiae minoris, și cuprindea 261 de întrebări și răspunsuri, împărțite după cele trei virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea.

 Deoarece la lucrările Sinodului întrunit la Kiev (1640) nu s-au putut pune de acord membrii participanți asupra a două puncte din această lucrare, care stipulau existența purgatoriului și momentul epiclezei, s-a ajuns la ideea convocării unui alt Sinod, cu participarea delegațiilor mai multor Biserici Ortodoxe surori. Cum acest Sinod nu se putea ține nici la Constantinopol, care era stăpânit de turci, și nici la Kiev, aflat sub stăpânirea polonilor catolici, mitropolitul Petru Movilă s-a gândit că Moldova, țara sa natală, ar fi un loc potrivit pentru convocarea acestui Sinod. Astfel, între 15 septembrie și 27 octombrie 1642, la Iași s-au ținut lucrările acestui Sinod. Cele două puncte care conțineau influențe catolice au fost îndreptate, astfel că la data de 30 octombrie Mărturisirea, tradusă în grecește, a fost transmisă Sinodului patriarhal din Constantinopol, care în martie 1643 a aprobat ca traducerea greacă a acestei Mărturisiri să devină Mărturisirea ortodoxă a Bisericii sobornicești și apostolești a Răsăritului. Astfel, lucrarea învățatului mitropolit de neam român devenea a treia mărturisire de credință a Bisericii ortodoxe, după Simbolul credinței și Dogmatica Sf. Ioan Damaschin. După 1667, această Mărturisire va fi tradusă în mai multe limbi și tipărită în numeroase ediții, fiind cercetată și apreciată de numeroși teologi, din toate timpurile și de toate confesiunile, mai mult timp folosită și ca manual în școlile teologice din Rusia, țările române sau alte părți. De aceea pe bună dreptate, marele istoric și dogmatist Macarie Bulgakov socotea pe Petru Movilă drept „părintele teologiei ortodoxe moderne”. Iar profesorul Alexandru Elian remarca faptul că “opera lui Movilă și-a câștigat un loc neatins de nici o altă lucrare similară din cadrul teologiei simbolice ortodoxe”. Constatăm cu bucurie că dacă cercetăm vechile hrisoave dăm peste documente care au în jurul literei lumina necreată a Duhului Adevărului.

Câtă pace, liniște și discernământ a adus în inimile ortodocșilor Sinodul de la Iași în comparație cu Sinodul din Creta! Documentul care a fost semnat la sinodul din Creta a creat condiţiile creării unei schisme în Biserica Ortodoxă, Sfântul Sinod hotărând deja pedepsirea posibililor schismatici, dar fără a hotărî la fel de clar şi că vor elimina cauzele schismei din documentele semnate!!! (mai multor turişti români, aflaţi în Bulgaria, nu li s-a dat anafura la sfârşitul liturghiei pentru că ierarhii români au semnat documentele din Creta; cu atât mai mult nu ar fi fost împărtăşiţi)

Ar trebui urmat exemplul de la Iași, din 1642, când, cu toate că s-au modificat puțin vechile cazanii, în sensul că influența latină, respectiv, catolică, s-a strecurat în cele peste 232 de întrebări și răspunsuri, sinodul de la Iași a oprit totuşi ofensiva catolicismului către Moldova, Ucraina, Rusia și Bielorusia.