Minuni ale Ortodoxiei de Bobotează - Iordanul se întoarce, iar Aghiasma Mare este nestricăcioasă și tămăduitoare

“Cel care se cufundă cu păcatele sale în apă iese afară curățit de păcat. Cel care își osândește trupul, om trupesc fiind, se ridică prin Duhul ca om duhovnicesc. Cel care se îngroapă cu Hristos prin botez, ca în mormânt, se ridică cu Hristos în Învierea Sa. Cel care își îneacă mândria, neascultarea, zavistia și toată necurăția omului celui vechi, păcătos, va ieși din apă cu smerenie, umilință, ascultare și dragoste. Cel care moare pentru sine va viețui împreună cu Dumnezeu. O, ce însemnătate adâncă și plină de învățăminte are botezul lui Hristos, prin scufundarea în apă a sfântului Său trup! Numai înțelepciunea nemărginită a lui Dumnezeu era în stare să dezlege oamenii în chip atât de povățuitor, și cu folos, prin botezarea în Iordan... Pentru că întreaga cale a mântuirii noastre a fost arătată în lucrarea botezului lui Hristos în Iordan.” – Sfântul Nicolae Velimirovici

Aghiasma Mare este tămăduitoare

La botezul în râul Iordan, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a sfinţit firea apelor de pretutindeni şi a redeschis izvoarelor harului pe care omul îl pierduse prin căderea în păcat. În cinstea acestui eveniment mântuitor, în ziua de 6 ianuarie - Sărbătoarea Botezului Domnului, în toate bisericile ortodoxe se săvârşeşte Slujba Agheasmei celei Mari. În însăşi rugăciunea de sfinţire a Agheasmei Mari se arată că „astăzi firea apelor se schimbă”, punând în lumină caracterul cosmic al Botezului şi puterea spirituală a apei sfinţite. Astfel, preotul cere de la Dumnezeu ca prin lucrarea harului Duhului Sfânt, Aghiasma Mare să devină: curățitoare, tămăduitoare sufletelor și trupurilor, izgonitoare a toată puterea potrivnică, risipitoare a vicleniilor, slobozitoare din toată vrăjmășia și ispita, luminătoare cu lumina cunoștinței, ajutor spre tot felul de trebuințe și pentru mântuire.

Fragment din slujba Aghesmei Mari – Molitfelnic: „Pentru ca să se sfinţească apa aceasta cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să se pogoare peste apa aceasta lucrarea cea curăţitoare a Treimii, Celei mai presus de fire, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fie apa aceasta tămăduitoare sufletelor şi trupurilor, şi izgonire a toată puterea cea potrivnică, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să dăruiască apei acesteia harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului, cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre şi să se risipească tot sfatul viclean, care se porneşte asupra noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne scoată pe noi Domnul Dumnezeul nostru din toată vrăjmăşia şi ispita, care ne stau împotrivă, şi să ne facă vrednici de bunătăţile cele făgăduite, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei şi a dreptei credinţe, prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să trimită Domnul Dumnezeu binecuvântarea Iordanului şi să sfinţească apa aceasta, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să se facă apa aceasta dar de sfinţenie şi curăţire de păcate, spre tămăduirea sufletelui şi a trupului şi spre tot folosul de trebuinţă, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fie apa aceasta curăţitoare spre viaţa veşnică, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să se arate apa aceasta izgonitoare de toată bântuiala vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, Domnului să ne rugăm. Pentru cei ce o vor lua şi o vor primi spre sfinţirea caselor, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fie apa aceasta curăţire sufletelor şi trupurilor tuturor celor ce o vor lua cu credinţă şi vor gusta dintr‑însa, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să ne învrednicim noi să ne umplem de sfinţenie prin gustarea din apa aceasta, cu venirea cea nevăzută a Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să audă Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii noastre, al celor păcătoşi, şi să ne mântuiască pe noi, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fim noi izbăviţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.”

Aghiasma Mare este nestricăcioasă

Aghiasma Mare este purtătoare a puterii dumnezeieşti a Sfântului Duh şi este făcătoare de minuni. Ea însăși este o minune continuă prin fatul că se păstrează timp de mai mulți ani curată, proaspătă și limpede ca apa de izvor. În slujba Aghesmei Mari se dă mărturie că: „Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului. Astăzi, toată făptura se adapă cu curgeri tainice. Astăzi, păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului. Astăzi, raiul s‑a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. Astăzi, apa cea amară, care era în vremea lui Moise, se preface în dulceaţă poporului, cu venirea Domnului. Astăzi, ne‑am izbăvit de plânsul cel vechi şi ca un Israel nou ne‑am mântuit. Astăzi, ne‑am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne‑am luminat. Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi, toată făptura se luminează de sus ca o făclie. Astăzi, înşelăciunea se surpă şi cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului. Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună‑prăznuiesc, şi cele de jos cu cele de sus împreună‑vorbesc. Astăzi, obştea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi, Stăpânul merge la Botez, ca să ridice firea omenească la înălţime. Astăzi, Cel neplecat Se pleacă robului Său, ca să ne libereze pe noi din robie. Astăzi, împărăţia cerurilor am dobândit, iar împărăţia Domnului nu are sfârşit. Astăzi, pământul şi marea şi‑au împărţit bucuria lumii, şi lumea s‑a umplut de veselie.”

De Bobotează râul Iordan își schimbă cursul

O altă minune vizibilă an de an la Bobotează este inversarea sensului de curs al apelor râului Iordan pentru câteva minute. Numeroși pelerini prezenți cu ocazia acestei sărbători în Țara Sfântă dau mărturie că la slujba de Bobotează oficiată de către Patriarhul ortodox al Ierusalimului, apele Iordanului se mişca în sens invers câteva minute, când crucile creştinilor ortodocşi sunt aruncate în apă. Slujba de Bobotează din Molitfelnic descrie atât de frumos cum „Te‑au văzut apele, Dumnezeule, Te‑au văzut apele şi s‑au temut. Iordanul s‑a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii pogorându‑Se trupeşte şi intrând într‑însul. Iordanul s‑a întors înapoi, văzând pe Sfântul Duh în chip de porumbel pogorându‑Se şi zburând împrejurul Tău. Iordanul s‑a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut în chip văzut, pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob. Iordanul s‑a întors înapoi şi munţii au săltat văzând pe Dumnezeu întrupat; iar norii au dat glas, mirându‑se de Cel ce a venit, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prăznuire stăpânească văzând astăzi în Iordan şi pe Cel ce moartea neascultării şi boldul înşelăciunii şi legătura iadului în Iordan a afundat şi a dăruit lumii Botezul mântuirii.”

Din punct de vedere geografic, Iordanul își schimbă de Bobotează cursul dinspre Marea Moartă către Marea Galileii. Simbolistica acestui detaliu este foarte importantă, știut fiind faptul că Marea Moartă este extrem de sărată și lipsită de viețuitoare, în timp ce Marea Galileii are apă dulce, vegetație abundentă și este bogată în pești, fiind locul de unde Domnul Hristos a chemat la propovăduire pe primii apostoli, spre a-i schimba în pescari de oameni. Astfel, natura dă și ea mărturie că Mântuitorul Hristos a venit pentru a întoarce pe Om de la moarte la Viață. Întoarcerea apelor râului Iordan a fost profețită și în Vechiul Testament: "Ce-ți este ție, mare, că ai fugit? Și ție, Iordane, că te-ai întors înapoi? Munților că ați săltat ca berbecii și dealurilor, ca mieii oilor? De fața Domnului s-a cutremurat pământul, de fața Dumnezeului lui Iacob, Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă. Nu nouaă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slava, pentru mila Ta și pentru adevărul Tău" (Psalmi 113, 5-9).

În Iordan trăiește un pește care înfățișează scena Botezului Domnului

Somnul se întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar. În mijlocul osului, se poate distinge foarte clar imprimat un desen, ce reprezintă trupul unui om. De-a dreapta şi de-a stânga se disting aripi de îngeri, iar deasupra lui, un porumbel zburând cu aripile deschise. Din dreptul porumbelului izvorăsc raze ce coboară asupra omului. Prin urmare este reprezentată scena botezului Domnului, aşa cum ne-o înfăţişează şi iconografia bisericească. Acest lucru minunat este întâlnit numai la somnul din Iordan şi din lacul Ghenizaret (care-şi primeşte apa tot din Iordan). În nicio parte a lumii nu mai trăieşte această specie. Pescarii de aici, atunci când prind un astfel de somn, îl eliberează din nou în apă şi nu-l mănâncă, deoarece, aşa cum spun ei, Îl simbolizează pe Hristos. (Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011)

Mărturii ale pelerinilor în Țara Sfântă despre botezul în Iordan

Descrierile făcute de martorii oculari la acest eveniment arată că de fiecare dată se mai petrece un lucru minunat. Porumbeii albi care se înalță în zbor îndată după ce patriarhul aruncă în apă crucea, înconjoară de trei ori mulțimea prezentă, apoi dispar. Un alt lucru împărtășit de toți pelerinii în Țara Sfântă este sentimentul de imensă bucurie, ușurare sufletească și frățietate, sentimentul că ești ușor și parcă zbori, imediat după afundarea în apele Iordanului, indiferent dacă acest lucru s-a produs chiar de Bobotează sau în oricare altă zi a anului.

Iată cum descrie un pelerin român trăirea avută de el la râul Iordan în ziua de Bobotează: "Vis à vis de malul israelian, pe pământul Ior­daniei, despărţiţi doar de râul (lat de vreo 10 m) care este şi graniţă, sute de creştini prăznuiesc Bo­boteaza cu mare entuziasm. Am fost martorul ocular al minunii „întoarcerii Ior­danului”, chiar de Bobotează, mo­ment în care se sfinţesc apele printr-o slujbă specială... Ime­diat după slujbă, sub pri­virile Patriarhului şi dele­ga­ţiei sale, oamenii au sărit în apa deloc caldă (chiar dacă afară erau vreo 15 grade), să prindă cru­cea care a fost aruncată în mij­locul râului. În acelaşi timp, s-au eliberat porumbei albi, care au înconjurat fix de trei ori mulţimea, şi duşi au fost. Zarva crescuse pe malurile pline de trestie ale Iordanului, iar mulţimea pestriţă (rase, nea­muri, porturi, obiceiuri etc.) se manifesta zgomotos. Cele câteva mii de suflete aş­tep­tau înfrigurate mi­nunea: „întoarcerea” râului înspre izvoare! Unduirea umană se mai potolise niţel, unii începuseră chiar să plece, eu însumi strân­geam aparatele foto, când un glas jugulat de emo­ţie ne-a făcut să tresărim: „Ior­danul, priviţi Iordanul!”. În­tr-adevăr, am rămas mut de uimire! Fiind la 2 metri de apă, am putut vedea perfect cum râul mâlos, care cursese până atunci imperturbabil de lin, a prins a fierbe. Dar cum? Exact între locul din amonte, în care Patriarhul Ierusalimului aruncase crucea, şi locul din aval, unde eram noi – şi unde se şi termina mulţimea pelerinilor adunată pe mal. Aşadar, râul îşi tulburase curgerea exact pe o distanţă de 100 de metri. Mai sus, era perfect lin; după noi, la vale – neted ca-n palmă... ” (sursa) 

O altă mărturie a unui creștin prezent la Iordan de Bobotează, ne împărtășește bucuria și sfințenia momentului: „Am trăit bucuria de a ieşi în întâmpinarea praznicului Botezului Domnului chiar la apa Iordanului, acolo unde minunea întoarcerii apelor cutremură pe orice creştin. Şi pentru că Dumnezeu ne iubeşte, ne-a smerit o dată în plus pe toţi cei care am fost de faţă la sfinţirea Iordanului, primind cel mai frumos dar în sfântă zi de Bobotează. După ce am străbătut deşertul, am coborât într-o mare de oameni. Pelerini de pretutindeni se amestecaseră cu beduinii locului, iar de jur împrejur era puzderie de soldaţi israelieni înarmaţi. Toată lumea îşi dorea să ajungă cât mai aproape de Iordan, pentru a fi lângă soborul care avea să oficieze Sfinţirea apei. Un luciu de apă liniştită, verde ca smaraldul şi deloc limpede, îţi încântă privirea. În acest timp, o boare de vânt căldicel amplifică lumina care se cerne peste această sfântă sărbătoare, iar în culoarul creat special prin mijlocul mulţimii apare Patriarhul Ierusalimului şi al întregii Palestine, care alături de cruce mai poartă cu el un imens buchet de busuioc verde. A coborât la Iordan şi imediat după aruncarea buchetului de busuioc şi a crucii în apă, parcă se deschiseseră cerurile. O mare de lumină care a inundat întreg locul dintr-odată! Fotografiile pe care le-am făcut după Sfinţirea apei au un alt fel de lumină, greu de descris în cuvinte. După slujba de sfinţire, imediat, chiar în prezenţa Patriarhului şi a soborului care îl însoţea, oamenii au sărit în apa rece ca gheaţa (chiar dacă afară erau aproape 20 de grade), fiecare dorind să ajungă primul la crucea pe care Patriarhul a aruncat-o chiar la jumătatea râului. În acelaşi timp, s-au eliberat porumbeii albi, dinainte pregătiţi, care au înconjurat de trei ori mulţimea, apoi au dispărut imediat. Mii de oameni, veniţi din toată lumea creştină, au năvălit pur şi simplu în apă pentru a primi Botezul mult-aşteptat. Unii intrau în apă cu hainele pe care le aveau de acasă, dar majoritatea a purtat cămaşa cea albă, specifică acestui unic eveniment creştin, cu care toţi vin la Iordan când se botează.  În sfârşit, am ajuns şi noi la locul visat. În momentul în care am atins apa rece ca gheaţa, eu personal m-am trezit ca dintr-un vis, cu o bucurie în suflet pe care n-o mai încercasem niciodată, trăind sentimentul curăţirii trupeşti şi sufleteşti în acelaşi timp. După "spălarea păcatelor", toată lumea se bucură, se înfrăţeşte, este o atmosferă de nedescris, iar apa luată din Iordan în această zi nu se strică niciodată. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost momentul în care cursul râului nu mai era lin, de la stânga la dreapta, ci tulburat, cumva clocotind. Pe o distanţă de aproximativ 100 de metri, au apărut ca nişte valuri, care se mişcau de la dreapta la stânga, ceea ce am surprins şi-n imaginile foto pe care le-am realizat în momentul acela. Auzisem despre această minune, dar, asemenea multora dintre noi, mi-am dorit să văd personal toate cele ce s-au întâmplat... Ne uitam unii la alţii, fără prea multe cuvinte, încercând să nu ne mândrim pentru binecuvântarea primită din ceruri în această sfântă zi de Bobotează.” (Sursa: Ziarul Lumina)

Aghiasma Mare are molecule perfecte de apă care memorează rugăciunea

Știința face la rândul său o plecăciune în fața credinței și a puterii rugăciunii de a transforma materia. Prin puterea Cuvântului, după cum s-a demonstrat științific, la sfinţirea apei se schimbă mişcarea moleculară a apei din mişcare Browniana dezordonată, în mişcare ordonată. Mai mult, molecula din Aghiasma Mare are forma perfectă a unei steluțe cum vedem la ferestre numai în zilele înghețate de iarnă. Într-un film documentar produs de Telekanal Rusia şi PC Masterskaya, în 2006, intitulat „Apa”, cercetători din diferite ţări au explicat cum este posibil acest lucru. Ei spun că moleculele din apă  „sunt ca memoria unui calculator. Apa este cel mai maleabil computer”. El mai spune că acestea funcţionează ca o bandă magnetică, ca nişte celule de memorie care înregistrează interacţiunea apei cu lumea. Oamenii de ştiinţă confirmă că apa sfinţită are o structură foarte puternică şi poate să îşi transmită proprietăţile mai departe. Astfel, dacă într-un recipient cu apă obişnuită se adaugă puţină agheasmă, atunci toată cantitatea din acel vas are proprietăţile apei sfinţite. Renumitul savant japonez Emoto Masaru a arătat că apa reacţionează la rugăciuni, formând cristale frumoase, în timp ce la injurii cristalele sunt întunecate. Pe de altă parte, specialiştii de la Institutul de Medicină Industrială şi Navală din Rusia au analizat apa înainte şi după sfinţire şi au remarcat că rostirea rugăciunii Tatăl Nostru şi semnul crucii fac ca bacteriile dăunătoare să aibă o concentraţie de o sută de ori mai mică, susţine ziarul Pravda. Tocmai de aceea recomandările Bisericii Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare şi băutură nu au doar o valoare spirituală, ci şi una preventivă. De asemenea, măsurătorile cu spectografe au arătat că agheasma are o densitate optică mai mare decât apa de la robinet, de parcă ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza puterii ei unice de a tămădui, susţin oamenii de ştiinţă ruşi. La capătul mai multor experimente, savantul Konstantin Korotkov a ajuns la concluzia că emoţiile oamenilor sunt cele mai puternice elemente de influenţă ale apei. La rândul său, cercetătorul austriac Allois Gruber afirmă că, dacă o persoană se apropie de apă cu gânduri bune, calitatea apei se va îmbunătăţi şi va avea un efect pozitiv. În caz contrar, nivelul său energetic va fi scăzut. „Apa înregistrează toată ura şi răutatea, tot stresul şi este aproape moartă când intră în corpul nostru”, a precizat Gruber. Referindu-se la faptul că organismul este alcătuit din apă în proporţie de 75%-90%, a precizat că aceasta poate reacţiona la emoţiile noastre: „O persoană care emite gânduri negative îşi poluează apa din propriul corp”. Oamenii de ştiinţă consideră că semnul crucii poate să omoare microbii patogeni nu doar în apa de la robinet, ci şi în râuri şi în lacuri, fiind chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie. (Sursa: www.taifasuri.ro) 

Florile din vaza cu aghiasmă mare nu s-au mai ofilit

Cu câteva săptămâni în urmă, pregăteam ca de obicei biserica pentru Sfânta Liturghie când prietenul meu Mark s-a apropiat de mine și m-a întrebat: „Poţi să-mi spui care este diferența dintre cele două buchete de flori?” arătând spre cele două vaze aflate de o parte și de alta a ușilor Împărătești. Unul din cele două buchete era ofilit și uscat iar celălalt parcă era proaspăt înflorit. Văzându-mi mirarea de pe chip, Mark începu să zâmbească. „De Bobotează am pus aghiazma rămasă în vaza cu florile înflorite.” Mi-a spus de asemenea că în cealaltă vază nu a mai pus nimic, decât apă. Florile erau două buchete identice, la fel de ieftine și fuseseră cumpărate de o credincioasă dintr-un magazin la un preț mai mic de 5$ fiecare. Aceasta mi le dăduse înainte de Sfânta Liturghie săvârșită pe 23 decembrie 2012. Le-am tăiat vârfurile tulpinilor pentru a fi cât mai proaspete, le-am pus în două vaze de sticlă identice pe care le-am umplut cu apă și le-am pus în același loc în care se găsesc acum. Nu am adăugat niciun fel de conservant sau îngrășământ în niciuna din vaze. De atunci, nimeni din câte știu eu nu s-a mai atins de ele. Singura diferență este că Mark a turnat aghiazmă într-una din vaze. Poza ce însoţeşte acest articol a fost făcută pe 3 februarie, la aproximativ șase săptămâni de la data în care florile fuseseră așezate în vază. Am considerat că poza cu florile din apa sfințită era demnă de a ajunge la Înaltpreasfinția Sa Arhiepiscopul Benjamin de San Francisco care a răspuns următoarele: „Este minunat atunci când Domnul pătrunde în lumea pământească aflată sub semnul legilor şi al rațiunii și săvârșește minuni care le contrazic. Este un mic ghiont pe care ni-l dă făcându-ne să înțelegem că El este prezent și atotputernic indiferent de ce am crede noi.”

Mai mult decât atât, dacă prospețimea de șase săptămâni a florilor este o mică minune, așa cum cred eu, atunci principiul materialității se dovedește a fi fals. Căci dacă Dumnezeu ne dă un „semn” asta înseamnă că „a exista” înseamnă mai mult decât ce vedem la ştiri, vreme şi sport: şi anume că El este într-adevăr Izvorul Vieții. Noi nu ispitim pe Dumnezeu căutând semne și minuni, dar oare nu e frumos atunci când Dumnezeu din bunătatea Sa nemărginită ne trimite unul pe neașteptate?! (Sursa: doxologia.ro, traducere şi adaptare de Lucian Filip după johnsanidopoulos.com)

Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!

Dumnezeu face mereu minuni și ne dă mereu semne ale puterii și iubirii Sale. Toate ne sunt la îndemână și nu vom avea nicio scuză dacă nu le vom folosi spre slava Numelui Său și a noastră mântuire. Când simțim că suntem din nou pe punctul de a ne îndoi, de a cârti sub povara crucii, să luăm aminte la acest cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare într-o omilie despre botez: „Nu te uita la ape şi să te îndoieşti iarăşi! Vezi cum îţi dăruieşte Dumnezeu prin ape iertarea păcatelor! Nu te uita la ape şi să iei spre defăimare uşurinţa darului! Când vezi apele, aleargă cu credinţă, căci aceste ape îţi sting gheena, acestea te rourează pentru râul cel înfocat, acestea singure ruşinează cugetarea gheenei. Aşa a spus bogatul cel din Evanghelii care căuta şi vedea pe Lazăr odihnind în sânurile lui Avraam:„Miluieşte-mă, părinte Avraame, şi trimite pe Lazăr ca să-şi moaie degetul său în apă şi să răcorească limba mea, că mă chinuiesc rău în văpaia aceasta!” (Lc. 16:24)... De aceea, când vezi apele, aleargă cu sârguinţă! Căci aceste ape îţi deschid cerul, aceste ape te strămută de la robie la libertate; aceste ape îţi deschid raiul şi-ţi dăruiesc ochi duhovniceşti; aceste ape te înalţă la tainele cele cereşti, la care îngerii doresc să privească. Te-ai întraripat de acum cu gândirea la ceruri; ai văzut pe Dumnezeu sfinţind firea apelor, ai văzut nedespărţita potrivire a Sfintei Treimi deasupra apelor, ai luat de la Dumnezeu făgăduinţele prooroceşti, care binevestesc mântuirea ta; cununa sufletului e vădită, iertarea păcatelor celor de multă vreme e aproape. Rânduieşte-le pe toate în chip curat şi întărit spre gătire: credinţă curată, gând nerănit, frică dumnezeiască, închinare adevărată, veşmânt îngeresc, adu-le pe toate desăvârşite Celui desăvârşit, căci va să fii slujit de leviţi, să fii dus de mână de preoţi, de îngeri să fii înarmat, de ape să fii curăţit, la Dumnezeu şi Tatăl să fii încununat, că Lui se cuvine slava împreună şi Fiului şi Duhului Sfânt în vecii vecilor. Amin.”

Lucruri bine de știut și de pus în practică despre folosirea și păstrarea Aghesmei Mari

Cu această apă sfinţită se stropesc persoanele şi lucrurile care trebuie exorcizate, curăţite sau sfinţite. Fiecare familie trebuie să ia din Aghiasma de la Bobotează şi să o păstreze într-un vas curat şi la loc de cinste. Se gustă din ea pe nemâncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtăşim.

Se obişnuieşte să se bea din Aghiasma Mare în ziua Bobotezei (6 ianuarie), pe nemâncate şi apoi încă 8 (opt) zile, până la încheierea praznicului, adică până la 14 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Îndeosebi cei opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând Aghiasma si apoi anafură. Când ne împărtăşim, Aghiasma se ia după împărtăşire, fiind mai mică decât Sfânta Impărtăşanie, iar când luăm numai anafora, Aghiasma se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.

Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea si gradina, vitele si chiar ogoarele si livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boală, putem, de asemenea, să gustăm din ea cu credinţă. Căci apa aceasta, având într-însa darul si puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind râni, apărând de rele, de necazuri si de primejdii. Ca regulă generală, Agheasma Mare se ia întotdeauna pe nemâncate, înainte de anaforă, cu credinţă şi frică de Dumnezeu, iar atunci când este recomandat de duhovnic, cu post şi rugăciune.

Agheasma Mare se păstrează în casele credincioşilor în loc ferit şi curat, de preferat într-un recipient de sticlă închis. Având în ea harul Sfântului Duh, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, find proaspătă, curată şi plăcută la gust. Dacă nu este păstrată într-un vas curat şi capătă un miros neplăcut, nemaiputând fi folosită spre a fi băută, Agheasma se varsă într-o apă curgătoare curată (cursul unui râu) sau la rădăcina unui copac curat din grădină (pentru a fi ferit de profanarea animalelor) sau dacă nu există o altă variantă, se poate pune în glastrele de flori câte puţin.)

„Dacă cineva ar dori să cunoască pentru ce harul se dă prin apă, nu printr-un alt element, acela să ia dumnezeieştile Scripturi şi va găsi răspuns. Apa este mare lucru şi cel mai nobil dintre cele patru elemente care sunt în lume. Cerul este locuinţa îngerilor, iar cerurile sunt din apă. Pământul este locul de locuit al oamenilor, dar din apă este şi pământul. Înainte de facerea tuturor lucrurilor săvârşite în cele şase zile, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei. Apa este începutul lumii, iar Iordanul, începutul Evangheliilor.” - Sfântul Chiril al Ierusalimului
 

a consemnat Cristina Roman