Preotul spune cu voce tare:
Domnului să ne rugăm
Treime mai presus de fire, preabună, preadumnezeiască, atotputernică, a toate văzătoare, nevăzută, nepătrunsă, făcătoarea fiinţelor celor înţelegătoare şi a firilor celor cuvântătoare; bunătatea cea firească, lumina cea neapropiată, Care luminezi pe tot omul care vine în lume, străluceşte şi întru mine, nevrednicul slujitorul Tău! Luminează‑mi ochii minţii mele, ca să îndrăznesc a lăuda binefacerea şi puterea Ta cea nemăsurată. Fie bineprimită rugăciunea ce se aduce de mine pentru poporul ce stă înainte. Să nu oprească păcatele mele venirea aici a Sfântului Tău Duh. Ci mă iartă, Ceea ce eşti preabună, ca să strig către Tine fără de osândă şi să grăiesc şi acum: Te slăvim pe Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, atotţiitorule Împărate, Cel ce eşti mai înainte de veci. Te slăvim pe Tine, Ziditorule şi Făcătorule a toate. Te slăvim pe Tine, Fiule al lui Dumnezeu, Unule‑Născut, Cel ce eşti fără tată din mamă şi fără mamă din Tată. Că la praznicul ce a trecut Prunc Te‑am văzut, iar la acesta de acum desăvârşit Te vedem pe Tine, Cel ce Te‑ai arătat desăvârşit, Dumnezeul nostru, din Cel desăvârşit.
Că astăzi ne‑a sosit nouă tuturor vreme de praznic şi ceata sfinţilor cu noi se adună, şi îngerii cu oamenii împreună‑prăznuiesc. Astăzi, harul Sfântului Duh, în chip de porumbel, peste ape se pogoară. Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit, şi lumea cu lumina Domnului se luminează. Astăzi, luna cu raze luminoase luminează pământul. Astăzi, stelele cele luminoase, cu lumina strălucirii lor, lumea înfrumuseţează. Astăzi, norii rourează din cer omenirii ploaia dreptăţii. Astăzi, Cel nefăcut, de bunăvoia Sa, este atins cu mâna de către făptura Sa. Astăzi, Proorocul şi Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul, şi cu frică stă înaintea Lui văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului. Astăzi, toată făptura se adapă cu curgeri tainice. Astăzi, păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului. Astăzi, raiul s‑a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. Astăzi, apa cea amară, care era în vremea lui Moise, se preface în dulceaţă poporului, cu venirea Domnului. Astăzi, ne‑am izbăvit de plânsul cel vechi şi ca un Israel nou ne‑am mântuit. Astăzi, ne‑am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne‑am luminat. Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi, toată făptura se luminează de sus ca o făclie. Astăzi, înşelăciunea se surpă şi cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului. Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună‑prăznuiesc, şi cele de jos cu cele de sus împreună‑vorbesc. Astăzi, obştea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi, Stăpânul merge la Botez, ca să ridice firea omenească la înălţime. Astăzi, Cel neplecat Se pleacă robului Său, ca să ne libereze pe noi din robie. Astăzi, împărăţia cerurilor am dobândit, iar împărăţia Domnului nu are sfârşit. Astăzi, pământul şi marea şi‑au împărţit bucuria lumii, şi lumea s‑a umplut de veselie.
Te‑au văzut apele, Dumnezeule, Te‑au văzut apele şi s‑au temut. Iordanul s‑a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii pogorându‑Se trupeşte şi intrând într‑însul. Iordanul s‑a întors înapoi, văzând pe Sfântul Duh în chip de porumbel pogorându‑Se şi zburând împrejurul Tău. Iordanul s‑a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut în chip văzut, pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob. Iordanul s‑a întors înapoi şi munţii au săltat văzând pe Dumnezeu întrupat; iar norii au dat glas, mirându‑se de Cel ce a venit, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prăznuire stăpânească văzând astăzi în Iordan şi pe Cel ce moartea neascultării şi boldul înşelăciunii şi legătura iadului în Iordan a afundat şi a dăruit lumii Botezul mântuirii. Pentru aceasta şi eu păcătosul şi nevrednicul slujitorul Tău, mărturisind slăvitele Tale minuni, de frică fiind cuprins, cu umilinţă strig către Tine:
Şi îndată preotul zice de trei ori cu glas mare:
Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale.
Apoi continuă:
Că Tu, cu voia Ta, pe toate le‑ai adus dintru nefiinţă întru fiinţă. Cu puterea Ta ţii făptura şi cu purtarea Ta de grijă chiverniseşti lumea. Tu din patru stihii ai întocmit făptura şi cu patru vremi ai încununat curgerea anului. De Tine se cutremură toate puterile îngereşti. Pe Tine Te laudă soarele. Pe Tine Te slăveşte luna. Ţie se supun stelele. Pe Tine Te ascultă lumina, De Tine se îngrozesc adâncurile. Ţie slujesc izvoarele. Tu ai întins cerul ca un cort. Tu ai întărit pământul peste ape. Tu ai îngrădit marea cu nisip. Tu ai revărsat aerul spre răsuflare. Puterile îngereşti Ţie slujesc şi cetele arhanghelilor Ţie se închină. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, împrejur stând şi zburând, de frica slavei Tale celei neapropiate se acopăr. Că Tu, Dumnezeu fiind, necuprins de gând şi de cuvânt şi fără de început, ai venit pe pământ, chip de rob luând, întru asemănarea omenească făcându‑Te. Că n‑ai suferit, Stăpâne, pentru îndurările milei Tale, să vezi că neamul omenesc era chinuit de diavolul; ci ai venit şi ne‑ai mântuit pe noi. Mărturisim harul Tău, vestim mila Ta, nu tăinuim facerea Ta de bine. Toată firea omenească ai izbăvit‑o; pântecele Fecioarei l‑ai sfinţit cu naşterea Ta. Toată făptura Te laudă pe Tine, Cel ce Te‑ai arătat. Că Tu, Dumnezeul nostru, pe pământ Te‑ai arătat şi cu oamenii împreună ai petrecut. Tu, trimiţând din cer Duhul Tău cel Sfânt, ai sfinţit apele Iordanului, şi capetele balaurului care se încuibaseră acolo le‑ai zdrobit.
Şi preotul binecuvintează de trei ori apa, afundând în chipul crucii mâna în apă şi, de fiecare dată, zice:
Tu Însuţi, dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino şi acum, prin pogorârea Sfântului Tău Duh, Care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta.
Apoi continuă:
Şi‑i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă‑o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr‑însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă. Căci Tu eşti Dumnezeul nostru, Cel ce ai înnoit prin apă şi prin Duh firea noastră cea învechită de păcat. Tu eşti Dumnezeul nostru, Care, pe vremea lui Noe, cu apă ai înecat păcatul. Tu eşti Dumnezeul nostru, Care prin mare şi prin Moise ai liberat neamul evreiesc din robia lui Faraon. Tu eşti Dumnezeul nostru, Care ai despicat piatra în pustiu şi au curs ape şi râurile s‑au umplut de apă, şi pe poporul Tău cel însetat l‑ai adăpat. Tu eşti Dumnezeul nostru Care, cu apă şi cu foc, prin Ilie, ai izbăvit pe Israel din rătăcirea lui Baal.
Preotul binecuvintează de trei ori apa cruciş şi, de fiecare dată, zice:
Însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt.
Apoi continuă:
Dă tuturor celor ce se vor atinge de dânsa şi se vor stropi şi o vor gusta: sfinţire, sănătate, curăţire şi binecuvântare.
Şi miluieşte, Doamne pe binecredinciosul popor român de pretutindeni, pe cârmuitorii ţării noastre, pe mai marii oraşelor şi satelor şi pe iubitoarea de Hristos oaste.
Adu‑Ţi aminte, Doamne, de Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [de (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] şi de cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi de tot clerul şi de poporul ce stă înainte şi de fraţii noştri care din binecuvântate pricini nu sunt printre noi, şi‑i miluieşte pe dânşii şi pe noi, după mare mila Ta, pentru ca şi de stihii şi de oameni şi de îngeri şi de cele văzute şi de cele nevăzute să fie slăvit numele Tău cel preasfânt, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Molitfelnic