Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 3126

Politicul nu tace, dar face: în timp ce Biserica este folosită în campania electorală, CCR modifică modul de participare a elevilor la ora de religie

Cristina Roman
Tags: ora de religie; anticreştinism; secularizare;
Politicul nu tace, dar face: în timp ce Biserica este folosită în campania electorală, CCR modifică modul de participare a elevilor la ora de religie

 

În plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale, partide și politicieni s-au folosit de apartenența la un cult religios sau altul în scopul de a atrage noi voturi, însă de departe Biserica Ortodoxă a făcut cel mai des subiect de dezbatere. În ciuda transmiterii în mod constant către presă a unui comunicat în care se arată că poziția oficială a BOR este neutralitatea politică coroborată cu îndemnul adresat electoratului ortodox de a se prezenta la vot, nu puține au fost cazurile când a fost depășită orice măsură de decență în apropierea politicului de Biserică. Chipuri de sfinți părinți tipărite pe fluturași electorali, apartenența la cultul creștin-ortodox invocată ca o calitate decisivă și definitorie prin ea însăși, prezența aproape ostentativă a oamenilor politici la slujbele religioase, au mâhnit pe românul simplu, pe ortodoxul care caută la biserică întâlnirea cu Hristos Dumnezeu, nu un ghidaj electoral. Din păcate, Biserica are "uscăturile" ei și nu se poate disculpa în totalitate de faptul că a intrat în hora alegerilor. Clerici filmați îndemnând electoratul să voteze un anume candidat au dat apă la moară secular-umaniștilor care și așa începuseră de mult o vehementă campanie împotriva Bisericii. Lovitura de grație a venit în 12 noiembrie, când la inițiativa unui profesor ateu din Buzău, Curtea Constituțională a decis nici mai mult, nici mai puțin, decât că pentru a putea participa la orele de Religie, elevii trebuie să aducă cerere scrisă de la părinți.

Este primul pas important către eliminarea disciplinei Religie din materia școlară și reducerea semnificativă a numărului de profesori de religie. Este un demers premeditat și în detaliu pregătit, după cum vom vedea mai jos. Aceasta este răsplata către Biserică a celor care se dau cu binișorul pe lângă ierarhi și preoți spre a le câștiga susținerea. Nu mai vorbim despre faptul că în subiecte cheie legate de trăirea corectă a Tradiției ortodoxe, niciunul dintre candidați nu s-a pronunțat în sensul sprijinirii ei. Dimpotrivă, unul dintre candidați a spus că "românii nu sunt pregătiți încă să accepte căsătoria homosexuală" (ca și cum aceasta este doar o fază, dar cu trecerea timpului și prin presiuni ale respectivei minorități, mentalitatea se va schimba), altul a sprijinit legalizarea homosexualității prin vot în Parlamentul European ș.a.m.d..

Dragi români ortodocși, dragi părinți ortodocși, a venit vremea mărturisirii de credință! Să nu ne lăsăm incomodați de birocrație, de legi anapoda și de promisiuni electorale deșarte, ci să facem tot ce este necesar pentru a asigura participarea elevilor la orele de religie. Acolo unde în sânul familiei este dragoste de Dumnezeu, iar aceasta a fost insuflată copilului mult înainte de a ajunge pe băncile școlii, a participa la ora de religie este doar continuarea firească a unei normalități. Acolo unde, deși cu credință în suflet, părinții nu au reușit din motive diverse să îi familiarizeze pe copii cu participarea la slujbele bisericești, ora de religie le poate deschide ochii și inima către Dumnezeu, Cel care ne-a chemat la viață și ne-a promis că urmându-L, vom câștiga veșnicia fericită împreună cu El.

Sunt unii care nu vor sta pe gânduri în a face gestul de curaj creștinesc în a-și înscrie copilul la ora de religie, dar sunt și unii care poate ezită. Lor ne adresăm în rândurile de mai jos, punându-le la suflet câteva considerente de ordin istoric, moral, religios și chiar practic, care sperăm că îi vor convinge să devină susținători fermi ai predării Religiei în școli. Mai mult, aici puteți semna Petiția online pentru menținerea ca și până acum a Religiei în școli.

Ce a decis Curtea Constituțională

Începem prin a reda știrea de presă privitoare la decizia Curții Constituționale privind disciplina Religie: "Curtea Constitutionala a decis la 12 noiembrie că este neconstitutional articolul din Legea Educației care spune că “La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”. Judecătorii Curții au apreciat că cei care trebuie să facă o solicitare sunt părinții care doresc ca aceste cursuri de Religie în școală să fie urmate de copiii lor, transmite Agerpres. Decizia este definitiva si general obligatorie. Începând de anul trecut, ora de Religie era disciplina obligatorie încă din clasa pregatitoare și până în clasa a XII-a; în consecință, elevii fac această disciplină în toate cele 13 clase ale învățământului preuniversitar. Pânăa la această decizie a CCR, elevii erau înscriși “din oficiu” la Religie, dar puteau fi retrași de părinți, caz în care situația școlară se încheie fără această disciplină.

Argumentația Curții pornește de la ideea că cel care vrea să facă ceva trebuie să ceară acel lucru, și nu cel care nu vrea. Ca urmare a deciziei Curții, profesorii de religie nu mai pot fi angajați permanent în școli, ci doar prin contracte temporare, pe an școlar. “În urma deliberarilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.9 alin.(2) teza întâi din Legea învățământului nr.84/1995 și dispozițiile art.18 alin.(2) teza întâi din Legea educației naționale nr.1/2011 sunt neconstituționale“, anunță CCR.

Curtea Constituțională a fost sesizată în acest caz de Judecătoria Buzău-Secția civilă, excepția fiind ridicată de profesorul Emil Moise, care a dat în judecată Liceul de Artă “Margareta Sterian” din Buzău, potrivit Mediafax. Argumentațiile reținute în motivarea soluției pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ce spun articolele de lege declarate neconstituționale de CCR: Legea învățământului nr. 84/1995, art.9 alin.(2) teza întâi: “La solicitarea scrisă a părinților sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.” Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 18 alin. 2 teza întâi: “La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să" nu frecventeze orele de religie.”

Ce spune Constituția referitor la Religia în școli: Articolul 32 – (7) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege. (Sursa: hotnews.ro)

Cum a reacționat Patriarhia Română

Patriarhia Română a dat un comunicat de presă în care se arată printre altele că decizia Curții este "discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie" și că "referitor la atitudinea de conştiinţă, se deduce că decizia Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014 transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor, doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare. Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie. Într-o societate marcată de fenomenul secularizării şi al indiferentismului religios, formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorilor credinţei şi ale familiei tradiţionale devin realităţi tot mai incomode. "

Totodată, "Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toţi credincioşii ei să apere şi să promoveze valorile credinţei creştine şi ale spiritualităţii româneşti, în relaţie cu instituţiile publice şi cu societatea românească în general." (Sursa: Biroul de Presă al Patriarhiei Române)

UPDATE: Ulterior datei publicării prezentului articol, Patriarhia Română a trimis o solicitare către Parlament, în care arată că actualul statut al orei de religie este conform cu legislația românească și europeană, și solicită respingerea proiectului de lege propus de Remus Cernea. Comunicatul integral este disponibil la rubrica Actualitatea religioasă.

Și Sinodul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului a emis un comunicat de presă catalogând decizia Curții Constituționale de a solicita acordul scris al părinților pentru participarea elevilor la orele de religie, drept “un regres” fata de Legea educatiei si “o mare nedreptate facuta educatiei copiilor si tinerilor”. “Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului își exprimă îngrijorarea față de campaniile tot mai agresive la care sunt supuși copiii și tinerii care învață în școlile din țara noastră, prin faptul că, în numele unei așa zise libertăți de gândire și de conștiință și a unei promovări a toleranței și a drepturilor ființei umane, reprezentanți ai societății civile cer tot mai insistent eliminarea obligativității predării religiei în școlile publice. Recenta hotărâre a CC, de a solicita acordul scris al părinților ca elevii să participe la orele de religie, reprezintă un regres față de actuala Lege a învățământului. Acest act este o mare nedreptate făcută tocmai copiilor și tinerilor care sunt beneficiarii orei de religie, prin faptul că aruncă în derizoriu și relativ preocuparea față de educația lor morală. O asemenea decizie împietează libertatea câștigată prin jertfa tinerilor din Revoluția din decembrie 1989 și al cărei semn vizibil în spațiul public este ora de religie”.Se știe că școlile noastre sunt agresate tot mai mult de tentația tutunului, a alcoolului, a drogurilor, a sexualității premature, a vulgarității de limbaj și a devierilor de comportament și că singurele autorități capabile să le stăvilească sunt familia, școala și Biserica. În acest context, religiei îi revine rolul principal de a-i învăța pe copii și pe tineri binele, să fie toleranți și să aibă discernământ, oferindu-le repere fără de care aceștia riscă să se sufoce în fața acestor asalturi ale răului, se mai arată în documentul citat.

”Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sătmarului face un apel către toate instituțiile abilitate ale statului, către părinți, către elevi și către toți factorii activi implicați în educația copiilor și tinerilor, să apere statutul orei de religie ca disciplină obligatorie de studiu, care nu este o achiziție a istoriei sau un bun al Bisericii, ci un dat constitutiv al condiției umane și temeiul oricărei morale adevărate.”

Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei împărtăşeşte indignarea clerului şi credincioşilor din România, privitoare la decizia Curţii Constituţionale, din data de 12 noiembrie 2014, de a mina şi declara neconstituţional statutul disciplinei Religie din trunchiul comun, în învăţământul românesc... Hotărârea de mai sus se dovedeşte a fi o lovitură imorală ce ţinteşte stabilitatea jurisprudenţei existente în România, o represiune a drepturilor majorităţii, după anti-modele democratice, şi un atac ingrat asupra impactului pe care educaţia religioasă l-a avut asupra formării intelectuale şi morale a poporului român, atât înainte, cât şi după perioada ateo-comunistă. Dimensiune fundamentală a misiunii preoţeşti, încredinţată de Mântuitorul Iisus Hristos prin filieră apostolică – „Mergând, învăţaţi toate neamurile...“ (Matei 28, 19-20) – activitatea educaţională a Bisericii a constituit întotdeauna o preocupare majoră a slujitorilor sfintelor altare, un mijloc de dezvoltare a diverselor comunităţi sociale şi culturale, suport pentru maturizarea învăţământului public – deopotrivă adresat maselor şi elitelor, în contexte istorice din cele mai diverse, iar în ceea ce priveşte neamul românesc, un garant peren al conservării şi promovării valorilor morale şi naţionale.

La baza acestui crez educaţional a stat întotdeauna esenţa comunitară a Bisericii, icoană a unui modus vivendi personalist, premisă a sobornicităţii, ce reclamă necesitatea descoperirii Adevărului, a dezvoltării de competenţe şi a formării de atitudini numai prin relaţia morală cu celălalt, maestru sau discipol, într-o aventură de maturitate ce-şi validează finalitatea în eshaton.

Din această perspectivă, rolul Bisericii în apariţia şi dezvoltarea învăţământului din ţara noastră – şi nu numai – este incontestabil, aceasta angrenându-şi toate resursele şi priorităţile operative în luminarea şi formarea intelectuală şi spirituală a întregii naţiuni, în îmbogăţirea şi rafinarea limbii literare româneşti, în promovarea ştiinţelor ca factor de progres şi a spiritului intercultural şi în multe alte procese evolutive, ce au dat identitate învăţământului românesc modern performant. Astăzi, mii de profesori, cu studii superioare de Teologie Pastorală şi Didactică, absolvenţi de module psiho-pedagogice în departamentele pentru pregătirea personalului didactic ale universităţilor din România, ocupă prin concurs, în condiţiile legii, catedre de Religie în învăţământul preuniversitar, oferind elevilor de diferite confesiuni o educaţie religioasă similară majorităţii sistemelor educaţionale europene. Ei se alătură astfel pleiadei de profesori care, procedând strategic şi metodic, facilitează atât accesul învăţăceilor la conţinuturi prevăzute de o programă, cât şi formarea unor comportamente integratoare în viaţa comunităţii, prin disciplinele obligatorii din trunchiul comun, care fac parte din aria curriculară „Om şi societate“: cultură civică, filosofie, logică, argumentare şi comunicare, sociologie, psihologie, pedagogie, istorie, geografie ş.a. Oare cei ce nu apreciază rolul formativ al filosofiei în dezvoltarea morală şi socială a elevilor vor da în judecată şcolile pentru a o transforma din disciplină obligatorie într-una facultativă, studiată la cerere?!

(...) Iată de ce nesocotirea originii funciare a ethosului românesc şi a culturii în cult, coroborată cu decizii subiective legate de nerespectarea structurii ontologice a educaţiei naţionale, aruncă în aer identitatea învăţământului românesc contemporan, idealul educaţional – formarea integrală şi creativă a personalităţii –, precum şi premisele viitorului unui popor ancorat într-un sistem de valori morale şi mântuitoare.

De aceea, adresăm spre trezire conştiinţelor adormite şi sfidătorilor drepturilor oricărui român cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos împotriva nedreptăţilor şi intepretării eronate a legii: „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat.“ (Luca 11, 52) (Comunicatul integral poate fi citit la Sectorul Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei)

Dovada că demersul ateilor a fost premeditat

Iată aici dovada că demersul legislativ a fost premeditat de secular-umaniști. Două asociații de  elevi și tineri au transmis deja Parlamentului o propunere de punere în acord a Legii Educației cu decizia Curții Constitutionale, și anume ca elevii care vor vrea de aici înainte să urmeze Religia în școală să fie evaluați cu “Admis” sau “Respins”, iar Religia să fie predata confesional doar pentru elevii de peste 14 ani. Semn că era deja pregătită dinainte, propunerea Asociației Elevilor din Constanța și a Asociației Tinerii Europeni pentru România a venit la numai o zi după ce CCR a hotărât ca părinții care vor să își înscrie copiii la materia Religie în școală sunt cei care trebuie să depuna o cerere.

“Această modificare este absolut necesară pentru a respecta libertatea de conștiință a copiilor care se află în procesul de dezvoltare“, argumentează Asociația Elevilor din Constanța și Asociația Tinerii Europeni pentru România. “Codul Civil ne arată ca părinții pot decide confesiunea minorului până la vârsta de 14 ani. După această vârstă, copiii își pot alege singuri religia. Pentru ca această alegere să nu fie una influențată de către terți, este absolut necesar ca elevii să aibă o cultură generală despre toate religiile și modul în care acestea au evoluat. Această măsură în mod evident va crește și toleranța religioasă, în spiritul valorilor europene“, spun tinerii.

Asociațiile avertizează că prevederile Legii educației trebuie corectate în termen de 45 de zile, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. Marius Ghincea, președinte ATER, susține că “valorile europene privind separarea Bisericii de Stat și necesitatea unei societăți seculare, pentru a evita conflictele religioase, sunt fundamentale pentru democrația românească și modernizarea României”. (Nota noastră: Cum se face, oare, că tocmai apropierea dintre Biserică și Stat este îndelung aclamată și dată ca exemplu pozitiv în toate campaniile electorale? Când votul ortodocșilor este necesar, Statul se mândrește cu buna cooperare cu Biserica, dar când este amenințat de minorități, fie ele etnice, religioase ori sexuale, același Stat se leapădă de Biserică, temându-se de sancțiuni europene privind așa-zisa nerespectare a drepturilor omului. )

Contactat de HotNews.ro, Mircea Miclea – fost ministru al Educației, fost președinte al comisiei prezidențiale pentru educație care a elaborat Legea educației nr. 1/2011, psiholog și profesor la Departamentul de Psihologie din Universitatea Babes-Bolyai, a declarat că “articolul din Legea nr. 1/2011 a fost rezultatul apărut în urma presiunii politicienilor și a Bisericii, și nu are susținere pe dovezi științifice“. Mai mult, “interpretarea Curții Constituționale mi se pare binevenită. Oamenii au nevoie de religiozitate, dar nu este necesară materia numită Religie pentru a dezvolta această religiozitate. Sunt o mulțime de oameni care nu au studiat religia în comunism, dar sunt foarte religioși. Școala este laică și această interpretare consfințește acest statut“, a declarat Mircea Miclea. (Nota noastră: Suntem de acord că educația religioasă ar trebui să înceapă în familie înainte de vârsta școlară, dar în niciun caz nu putem face o legătură pozitivă între interzicerea religiei în comunism și religiozitatea de astăzi a respectivelor generații. Dimpotrivă, ateismul și comunismul au lăsat urme adânci în formarea spirituală a românilor, urme și sechele care există și astăzi. Preoții pot da nenumărate mărturii despre cei care venind din comunismul ateist la vârstă adultă, rămân împietriți și pe patul de moarte, având încă apucături precum cele ale torționarilor și informatorilor Securității).

Csaba Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a declarat pentru HotNews.ro în urmă cu un an că înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie încalcă dreptul la libertatea conștiinței. “Dacă s-ar recunoaște faptul că Religia poate fi doar facultativă, atunci profesorii de religie nu ar putea fi angajțti permanent în școli, ci doar prin contracte temporare, pe an școlar.“

Cine este Emil Moise, cel de la care a pornit decizia CCR privind ora de religie

Cine este Emil Moise, inițiatorul modificării legislative? Conform siteului cuvântul-ortodox.ro,  Emil Moise este președintele Asociației Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință. Asociația a fost înființată în 2004 de Mihai Agapie, Gabriel Andreescu și Remus Cernea, cu sediul la Buzău. Remus Cernea știm cu toții cine e. Din consiliul director inițial a făcut parte și Smarada Enache, o altă militantă împotriva Bisericii. Gabriel Andreescu s-a perindat prin Centrul Parteneriat pentru Egalitate (prezent în scrisorile și memoriile anti-BOR și pro-homosexualitate), fundație înființată de către Fundația SOROS și Renate Gavrilaș Weber, iar în 2005 a fost copreședinte, alături de aceeași Renate Weber, al APADOR-CH. Preocupările APADOR-CH le cunoașteți. Chestiunea era pe agenda lor și doar a pregătit publicul pentru decizia pe care niîcercau să o obțină.

Iată cum vedea încă din anul 2007 Horia Roman Patapievici chestiunea asociației “Solidaritatea pentru libertate de conștiință”, despre care scria că anticreștinii își maschează anticreștinismul printr-o retorică de tip drepturile omului:

La noi, toată strădania unor asociații precum “Solidaritatea pentru libertate de conștiință” este să prezinte intoleranța față de simbolurile creștin-ortodoxe ca fiind neutralitate. Or, cum poți să faci niște oameni normali să priceapă intoleranța ca fiind neutralitate? Într-un singur fel: redefinind poziția centrală. Adică deplasând sistemul de referință în așa fel încât atitudinea de excludere a creștinismului să ajungă centrală în raport cu valorile spațiului public, iar intoleranța față de creștinism să poată apărea ca fiind o veritabilă neutralitate. Consecința imediată a aceste “deplasări de sistem de referință” va fi ca simpla prezență a simbolurilor creștine în spațiul public să apară ca fiind un abuz. În acest mod, apărătorii păstrării în spațiul public a simbolurilor care în mod normal, potrivit tradiției, se află deja acolo vor putea fi prezenați ca extremiști, fanatici, adversari ai egalității de tratament și dușmani au drepturilor omului. Adică o mistificare de proporții.

Metoda de acțiune publică este deja verificată. Asociațiile de tipul “Solidarității pentru libertate de conștiință” vor șantaja instituțiile noastre oportuniste și corupte cu “drepturile omului” și cu “legislatia europeană”, folosind sofismul care deja a funcționat în Occident, în practica minorităților leniniste: dacă acceptați privilegiul pe care îl revendicăm ca drept al omului, facem pace; dacă nu îl acceptați, vă denunțăm Europei, cu argumentul că încălcați drepturile omului. Vor încerca, altfel spus, să redefinească neutralitatea ca decurgînd din ateism, iar extremismul din credință. Așa se face legitimarea publică a anticreștinismului: cu ajutorul acestui mecanism de punere a opiniei publice, prin manipularea insituțiilor, în fața faptului împlinit; și cu evitarea totală a dezbaterii publice, pe care, în bătălia substituirii creștinismului cu anticreștinismul, asociațiile anticreștine ar pierde-o cu siguranță. Ideea este să ne prefacem că suntem democrați pentru a ocoli cel mai bine democrația.“ (Sursa: Articol publicat în numărul 9 (36), din septembrie 2007, al revistei Idei în Dialog)

Cuvânt de suflet privind oportunitatea predării orei de religie ca și până acum

Într-un document publicat de Patriarhia Română în urmă cu câțiva ani, document care poate fi consultat integral în format pdf, se precizează:

"Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient şi antireligios. Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române la formarea şi la dezvoltarea tezaurului cultural naţional nu poate fi contestată sau considerată un „fals istoric”, ci a fost clar recunoscută prin Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Primele şcoli şi tipărituri din ţara noastră au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative şi momentele istorice cruciale pun în evidenţă rolul Bisericii în crearea, păstrarea şi transmiterea valorilor de ordin spiritual, moral şi cultural. Biserica propune, nu impune valori.

Întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi a copiilor. Libertatea nu este indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii româneşti, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii.

Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, adevărul prim şi ultim al existenţei, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi.

Predarea religiei în şcoală are valenţe educaţionale deosebite, prin rolul ei formativ în viaţa tinerilor, reducând efectele negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, propunând modele viabile de bunătate şi sfinţenie şi oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în societate. Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în societatea românească, un izvor sfânt şi statornic de inspiraţie pentru a apăra şi promova identitatea spirituală şi demnitatea persoanei care trăieşte azi într‑o lume din ce în ce mai pluralistă şi mai fragmentată din punct de vedere spiritual şi social. Religia evidenţiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârşite în timpul limitat al vieţii terestre, şi promovează comuniunea între generaţii prin valorile perene ale credinţei cultivate şi transmise. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitor impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne‑au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă şi, îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor.

(...) Neobarbaria europeană constă în reducerea profunzimii la suprafaţă şi aducerea verticalităţii la orizontală, invenţia mediocrităţii ca ideal social pe placul tuturor, demolarea sistematică a sacrului, colonizarea întregii lumicu lipsa de profunzime şi eliminarea sufletului. Produsele de substituţie pe care le „fabrică” Europa astăzi sunt bunuri culturale pe gustul tuturor, care mimează originalul, îl simplifică în mod spectaculos, care sunt capabile să satisfacă pe oricine acceptă să se priveze de dimensiunea profundă a originalelor. Astfel a apărut în „noua civilizaţie” cartea fără suflet şi informaţia fără duh. Esenţele sunt imitate pentru a se produce aparenţe care se declară mai bune decât esenţele în chiar actul imitării.

Uitarea tradiţiei creştine şi a istoriei şi relativismul determină învăţământul european să excludă limbile clasice din liceu şi să‑şi plieze programele pe modele impuse de mass‑media. În acest context universităţile se transformă în pieţe de desfacere a programelor, profesorii sunt obligaţi să se transforme în antreprenori, iar studenţii sunt încurajaţi să fie cumpărători. Învăţământul superior este îndreptat numai spre ştiinţe şi tehnologie. Asistăm la o amnezie controlată a tradiţiei academice europene.

Iar a fi european înseamnă a reface mereu în suflet drumul de la o periferie barbară la un centru cultivat. Sufletul european are două coordonate: una moştenită de la părinţi, pe care o au oamenii tuturor culturilor, şi o alta construită în prezent. A fi european înseamnă a asuma în chip constitutiv persoana umană, a beneficia de puterea care zace în slăbiciune, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12, 10).

Sfântul Nicolae Velimirovici exprimă starea de spirit a Europei astfel: „Dacă Europa ar fi rămas creştină, s‑ar fi lăudat cu Hristos, nu cu cultura ei; şi marile popoare ale Asiei şi Africii – chiar dacă nebotezate, dar înclinate spre duhovnicie – ar fi înţeles şi ar fi preţuit acest lucru, fiindcă şi popoarele acestea se laudă fiecare cu credinţa lui, cu zeii lui, cu cărţile pe care credinţa lui le socoteşte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele şi aşa mai departe. Nu se laudă aşadar cu lucrurile mâinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai presus de sine, cu ceea ce socotesc desăvârşit în lume. Numai popoarele Europei nu se laudă nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laudă cu maşinile lor primejdioase şi cu fabricatele lor ieftine, adică, cu cultura lor. Rezultatul acestei lăudări de sine europene cu faimoasa «cultură» este ura tuturor popoarelor necreştine împotriva lui Hristos şi a creştinismului. Urând bunurile europene şi oamenii europeni, ei au urât şi pe Dumnezeul european”.

Pentru a depăşi criza sa de identitate, noua Europă, a celor 27 de state, are nevoie mai mult ca oricând de o fundamentare spirituală şi culturală, de un „suflet”, prin recunoaşterea, asumarea şi cultivarea dimensiunii ei creştine.

(Sursa foto: biziday.ro)

15-11-2014
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Piloiu Dana - 02-12-2014:

Doamne Iisuse Hristoase nu pot să înțeleg cum un popor majoritar ortodox lasă să fii din nou răstignit de o minoritate atee care dorește să sufoce sufletul acestui neam! Tu ai zis:"Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca acestora este Împărăția Cerurilor", adică lăsați copiii să Mă cunoască și să aleagă liber și conștient drumul pe care vor să-l urmeze în viață. Mai pot ei să facă acest lucru dacă sunt împiedicați mai ales de directorii Școlii care vor să scoată Ora de Religie din Școală mințind că 80% dintre elevi nu vor accepta Religia deși lucrurile stau exact pe dos. Copiii iubesc această Oră care dă viață, care sfințește, care conduce spre mântuire.Dacă Religia nu rămâne în trunchiul comun, va fii scoasă din Școală mai ales de directori și toți vom răspunde în fața lui Dumnezeu de ce am lăsat mugurii acestui popor, copiii în bezna păcatului și a morții. DE CE??????

mai mult...
Andronie Bogdan - 02-12-2014:

Oare,ce religie au judecatorii CCR? Daca unii dintre ei sunt atei? Aproape toti sunt in varsta si nu au facut religie in scoala in perioada comunista.Asa, s-ar intelege decizia luata cu majoritate de voturi, nu in unanimitate!!! Ar fi interesanta si motivatia acelor judecatori care au votat impotriva acestei decizii. Chiar daca sunt judecatori ai CCR,nu sunt infailibili! Sunt oameni si pot fi influentati sau cumparati!

GABRIELA MURESAN - 11-12-2014:

Neobligativitatea prezenței religiei în orarul școlilor reprezintă o violentare a conștiinței de masă. Nu consider că un creștin, conștient de schimbările survenite în contemporaneitate poate rămâne impasibil față de decizia CCR.

Subliniez că, dacă sub aspect istoric comunismul a fost o trauma generală a popoarelor, în viața cărora a intervenit, fiindcă le-a interzis acestora manifestarea publică a cultului, mă îndoiesc că o persoană formată în comunism și ajunsă părinte conștientizează valoarea justă a importanței religiei, în formarea sau consolidarea relației cu Dumnezeu a propriului copil.

Evidențiez deasemenea faptul că, religia nu este un domeniu care trebuie secretizat și condamnat la a deveni o informație transmisă doar în familie. 

Să ne amintim faptul că, unul dintre strigătele eroilor Revoluției a fost ”există Dumnezeu!”

Începerea predării religiei și ulterior înființarea școlilor teologice a reprezentat solidarizarea întregului popor român cu acest strigăt. 

Ca asistent social, specializat în consiliere am lucrat cu o persoană care se considera ateu, afirmând însă , că persoanal crede într-o Entitate, pe care nu dorește s-o definească. De aici mi-am dat seama că pretinsul liber cugetător, avea în suflet nevoia căutării Divinității, pe care de altfel o nega vehement. 

Atitudinea acestui individ este o ilustrare  involuntară a cuvintelor lui Petre Țuțea: ”Sentimentul religios nu este ceva inoculat ...ci ceva cu care te naști”.

Subliniez și că apariția orei de religie la începutul ultimului deceniu al secolului trecut a reprezentat atât un aspect al simfoniei dintre Biserică și societate, cât și o ilustrare a dorinței populației de a-și cunoaște și practica în mod corect credința. Oare astăzi nu mai dorim acest lucru?

Remarc faptul că, de 2000 de ani  Mântuitorul îi invită pe toți adulții să lase copiii să vină la El. Oare după ce  L-am chemat în școală, rugându-L să ne binecuvinteze copiii,Îi vom deschide ușa somându-L să plece?...

mai mult...