ÎN CASĂ DE OM SĂRAC - piesă de teatru pentru elevi după o nuvelă de Ion Agârbiceanu

SINOPISIS

DISTRIBUŢIA

MAMA: O femeie de la ţară, în costum popular

ILENUŢA: fata cea mare şi înţeleaptă a familiei

ŞTEFANIA, sora mijlocie, jucăuşă

MĂRIUCA: mezina

NICUŞOR: băiatul familiei

TATĂL: slab şi înalt

DOCTORUL: plinuţ

FECIOARA MARIA

IOSIF: purtând costum  specific

SPIRITUL BUN: în alb

ŢINUTA: COSTUMELE POPULARE. 

ACTUL I

SCENA I

            (Un decor simplu: o canapea peste care este un aşternut  cu motive populare, coşul cu pânzele de lucru ale mamei, o măsuţă pe care stă o farfurie cu mere şi alta cu nişte colaci, o lumânare aprinsă. Apare spiritului Bun care prin dans exprimă protecţia divină asupra unei familii sărace aflate în aşteptarea Crăciunului.)

           ACTUL I

          SCENA II

            (În casă, mama stă şi lucrează la rochia fetei celei mici. Ilenuţa este aşezată lângă sobă şi asigură confortul odăiţei.)

            ILENUŢA:

• Ia, să aprind eu focul!

            MAMA:

• Nu mai pune pe foc, Ilenuţă, e destul de cald aici! nu vezi, tu?

            ILENUŢA:

• Bine, mămucă! (Fata rămâne ascultătoare lângă lemnele de foc.)

            (Intră Măriuca şi cântă Steaua sus răsare. Se aşează lângă mamă şi o sărută pe obraz.)

            MĂRIUCA:

• O să fie gata haina mea de Crăciun, mămucă?

            MAMA:

• O să fie! O să fie!

            (Intră Ştefania, fata mijlocie, imitând cu ironie cântecul mezinei, apoi):

            ŞTEFANIA:

• O să fie gata haina mea de Crăciun, mămucă?

            (Îi smulge baticul Adelinei, o trage de codiţe, fuge. Fetele se joacă.)

            MAMA:

• Potoliţi-vă, măi, fetelor! Ia! Mă gândesc la tătâne-vă, săracul, ce o face în spital?

            (Intră Nicuşor şi scutură zăpada lovind picioarele unul de altul. Se apropie de sobă încălzindu-şi mâinile.) 

            NICUŞOR:

• De afară pătrunde vuietul cumplit al frigului. A rămas doar omătul îngheţat cum e osul.

            (Băiatul rămâne în scenă cioplind un fluieraş.)

            MAMA:

• Ştie Dumnezeu, drăguţul ce o mai vrea să măture. Poate stelele de pe cer.

            ILENUŢA:

• Se vede că şi casele sunt ca oamenii. Cad numai cei buni, cei răi, nu se lasă cu una cu două.

             (Mama se opreşte puţin din lucru şi se adresează Ilenuţei):

            MAMA:

• Acum poţi să mai pui o bucată! Dar numai o bucată!Cuptorul cel nou dă căldură, nu ca cel vechi.

            (Ilenuţa se ridică pentru a mai aduce surcele şi pentru a pune pe foc. Vede la fereastră o făptură albă. Este Spiritul bun.)

            ILENUŢA:

• Mamă, afară e cineva care priveşte în casă! Am zărit o femeie îmbrăcată în alb...

            (Surorile se ridică şi fac haz pe seama Ilenuţei.  Se ridică şi mama şi se uită. Nu vede nici ea nimic. Surorile îi fac Ilenuţei semn că e aiurită.)

            MAMA:

• Afară zăpada e groasă pe geamuri. Ce să zăreşti?

            ILENUŢA:

• Mamă, dar am văzut-o! (Apare Spiritul, Ileana îl vede iar. Face semn spre fereastră dar nu e luată în seamă.)

            MAMA:

• Hai să ne culcăm.(Lasă lucrul jos. Îl pune într-un coş. Îşi scoate ochelarii.)

            NICUŞOR:

• Ne-om culca, mămucă, numai dacă n-om zbura cu tot cu casă. Vântul ăsta nu se lasă păcălit.

            MAMA:

• Ei, ştie Dumnezeu drăguţul ce-o mai vrea să măture...poate stelele de pe cer!

            (Fetele se retrag. Rămâne mezina. Cântă Înger, îngeraşul meu. Pleacă la culcare. Mama stinge lumânarea şi rămâne în scenă, culcându-se pe canapea.)

ACTUL I

SCENA III

            TATĂL:

• Domnule doctor! Domnule doctor!Lăsaţi-mă să-mi petrec sărbătorile cu familia! (Tuşeşte.)

            DOCTORUL:

• Nu se poate! Nu se poate! Noi suntem răspunzători de sănătatea bolnavilor.

            (Tata strecoară ceva în buzunarul doctorului.)

            DOCTORUL:

• Mă gândesc la d-ta. Poate vrei să fii cu familia de Crăciun. Ai grijă să te întorci imediat ce trec sărbătorile.

            TATA:

• Mulţumesc, d-le doctor.

            (Urmează drumul. Tata are o desagă şi o lasă din când în când jos. Tuşeşte pe tot parcursul călătoriei. Este însoţit de Spiritul bun care presară fulgi de nea pentru a opri puterea vântului care se aude pregnant.)

            TATA:

• Am cumpărat 1 Kg de cârnaţi...Am să-i strecor în casă fără să-i vadă copiii. Când i-or descoperi, să te ţii bucurie!

            (Tata ajunge. Încearcă intrarea din faţă. Nu e deschis.)

            TATA:

• Uşa este închisă. Probabil că s-au culcat. Să încerc prin spate.

            (Încearcă uşa din spatele sobei existente pe scenă. Dărâmă soba şi sparge jucăriile din porţelan. Se aude un zgomotul..Mama sare speriată.) 

            MAMA:

• Ce s-a întâmplat? ( Apoi, înţelegând) S-au spart jucăriile copiilor!

            (Mama îşi zăreşte soţul pe care îl ştia la spital. Cei doi se îmbrăţişează. Vin pe rând şi copiii. Apare Fecioara Maria cu Pruncul, alături de Sf. Iosif care aduc bucuria Crăciunului. Copiii păstrează tăcerea sfântă. )  

ACTUL I

SCENA  IV

            Vin colindătorii. Se pot cânta colinde româneşti.                

            Familia primeşte colindătorii cu bu curie, întâmpinându-i cu mere şi colaci.  

(sursa foto: glasul.ro )