Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Familia. Copiii. Educaţia. VocaţiaNr. vizualizari: 7150

Ciorbă de bolovan (piesă de teatru pentru elevi)

Gina Agapie
Tags: teatru scolar;
Ciorbă de bolovan (piesă de teatru pentru elevi)

 
   

(Adaptare după un poem în proză de Vasile Voiculescu)

SINOPSIS

          După o perioadă grea de foamete şi lipsuri, un străin poposeşte într-un sat pentru a-i învăţa pe oameni că traiul în comun poate fi o cale de supravieţuire. Ciorba de bolovan este rezultatul unei înţelepciuni biblice pe care sătenii o acceptă cu greu în condiţiile în care minunile sunt înţelese ca daruri materiale şi nu spirituale. Istoria omului alungându-l pe Dumnezeul său se repetă, însă iubirea dumnezeiască rămâne ca soluţie permanentă.

DISTRIBUŢIE:

STRĂINUL- întruchipând pe Iisus Hristos

            MARTA

            ILINCA

            ANA

            ANDREI 

            PETRU

            COPILUL   I

            COPILUL II

            ARHANGHELUL

            SPIRITUL CRĂCIUNULUI

            O FEMEIE

            FEMEILE

ACTUL I

SCENA I

             (Iese pe scenă un şir de femei îndoliate purtând lumânări aprinse. Bat clopotele.)

O FEMEIE ÎNDOLIATĂ: 

  • Fir-ar să fii tu, război/Să nu mai vii pe la noi./Ne-ai luat părinţi şi grâne/Şi ne-ai lăsat fără pâine/Ne-ai luat pruncii de la sân/ Te-ai pus peste noi stăpân./ Ardă-te-ar focul, război/ Să nu mai vii pe la noi. (Recită cu glas înalt, teatral. Femeile rămase în semicerc repetă replica retrăgându-se cu lumânările aprinse).

 (Bat clopotele apoi se face linişte.)

ACTUL I

SCENA II

STRĂINUL:

  • Bună ziua. Iertaţi-mă, dar dacă ar fi fost poartă la curte băteam în ea şi nu intram fără învoire.

COPILUL I:

  • Au fost şi gard şi poartă, dar le-am ars, că am petrecut ierni grele. Da' cine eşti?

STRĂINUL:

  • Vin de departe. Am isprăvit merindele. N-aş putea găsi puţină mâncare aici?

COPILUL I:

  • Păi, dacă eşti flămând, m'neta crezi că trebuie numaidecât să mănânci?

STRĂINUL:

  • Dar ce să fac?

COPILUL:

  • Să rabzi, ca noi toţi!

STRĂINUL (Se apropie şi întinde mâna să mângâie creştetul copilului. Acesta se fereşte):

  • Şi ce faceţi aici?

COPILUL II:

  • Aşteptăm pe mama!

STRĂINUL:

  • Dar unde este mama voastră?

COPILUL II:

  • La biserică.

STRĂINUL:

  • Dar nu-i sărbătoare astăzi. Lucrează acolo?

COPILUL I:

  • Nu lucrează...a murit. Nici tată nu avem.

STRĂINUL:

  • Şi vă e foame?

AMÂNDOI COPIII:

  • Ne e foame!

STRĂINUL:

  • Aţi mâncat vreodată ciorbă de bolovan? Aveţi un pietroi pe aici?

COPILUL II:

  • Un pietroi?

STRĂINUL:

  • Da, nu trebuie prea mare, numai alb şi curat.

COPILUL I:

  • Ia lasă-ne, bădiţă în pace!

STRĂINUL:

  • Nu vă las, că de-aia am venit. (Se apleacă şi culege un pietroi pe care îl şterge bine cu mantia.)

STRĂINUL:

  • Adu-mi un tuci ori o căldare şi nişte pirostrii. 

COPILUL I:

  • Nu avem că ni le-au luat.

STRĂINUL:

  • Aleargă şi adu de la vecini.

(Copilul I aleargă să caute un tuci. În acest timp Străinul şterge piatra şi Copilul II stă proptit de casă. Apar în scenă copilul I şi Marta vorbind.)

            MARTA:

  • Ce spui tu, cum ciorbă de bolovan?

COPILUL I:

  • Da, o face un vraci!

STRĂINUL(zărindu-le):

  • A! Sunt bucuros că ai venit dumneata. Am cu cine mă înţelege. Am să fac o ciorbă de o să se ducă pomina.

MARTA:

  • Păi cum aşa? Apă chioară?

STRĂINUL:

  • Ei, asta-i taina mea! Pune iute apă în ceaun şi aşează-l pe foc.

(Un ceaun poate fi pus într-un stativ amenajat cu crenguţe în care să stea ascunsă o sursă de lumină.)

            STRĂINUL:

  • Mi-ar trebui puţină sare!

COPILUL I:

  • Avem noi!( Aleargă şi vine cu o ceşcuţă de sare.)

STRĂINUL:

  • Bravo! Ia un pumn şi aruncă-l în apă!Şi acum rugaţi-vă împreună cu mine.

( Străinul şi copiii îngenunchează, Marta ezită apoi cade în genunchi. Se recită Tatăl nostru.)

STRĂINUL (ridicându-se):

  • Mi-ar mai trebui puţină ceapă!

TOŢI:

  • Ceapă? De unde ceapă?

MARTA:

  • Măi, omule, noi suntem după război. Nu ne-a mai rămas nimic.

STRĂINUL:

  • Dumneata lele Marta, nu găseşti acasă puţină ceapă? Ia vezi, scormoneşte în pod, pe corlată în stânga!

(Marta rămâne mirată apoi bombănind iese. Vine cu ceapa.)

STRĂINUL:

  • Începe să fie bine. Ia curăţă-le şi pune-le peste bolovan!

(Marta curăţă ceapa, o taie şi o pune în ceaun ascultând cum fierbe apa.)

STRĂINUL:

  • Ei, începutul a fost bun, dar ar fi şi mai bine dacă am avea nişte cartofi. Ce zici, Marta?

(Marta se gândeşte, pleacă şi se întoarce cu Ana. Pe drum ele vorbesc despre minune.)

STRĂINUL:

  • A, bine ai făcut, vecinico! Ai să mănânci o fiertură cum n-ai mai mâncat.

( Îi întinde cuţitul. Ana curăţă cartofii şi-i pune în oală.)

STRĂINUL:

  • Auziţi cum se bucură pietroiul şi mulţumeşte?

(Toţi se uită în ceaun.)

STRĂINUL:

  • Niţică slănină dacă am avea, mare lucru ar fi. Nu de alta, dar piatra, oricât de minunată, se vrea şi ea unsă niţel!

ANA:

  • Nepoata mea, Ilina, a tăiat astă primăvară porcul. Trebuie să ajute şi ea la cazna asta a dumitale!

(Pleacă şi se întoarce cu Ilinca. Pe drum vorbesc.)

ILINCA:

  • Cum ai spus? Ciorbă de bolovan?

            ANA:

-Zău, ciorbă de bolovan! O face un vraci.

            ANA (Ajungând şi întinzând pachetul Străinului):

-Uite slănina! Am adus puţin pătrunjel şi leuştean.

            STRĂINUL:

-Să trăieşti. Taie-le acum şi pune-le în ciorbă!

            (Străinul amestecă şi toţi se uită cu nedumerire în ceaun.)

            STRĂINUL:

-Încet, încet, să nu vă opăriţi! (Ia cu lingura din zeamă şi-i dă să guste Ilincăi, Anei, tuturor celor prezenţi.)

            (Apar bărbaţii îmbrăcaţi în haine ţărăneşti, purtând uneltele de lucru: lopată, sapă, greblă...)

            PETRU:

-Da’ ce faceţi aici? De ce nu staţi pe-acasă?

            ILINCA:

            - Ia, am venit să vedem cum face vraciul ciorbă dintr-un bolovan!              ANA:

            - Face minuni! Ia gustaţi, numai!        

            (Ana şi Marta pleacă după castroane de lut. Oamenii se aşează ca la praznic, în jurul ceaunului în timp ce femeile pun cu lingura ciorbă. Străinul ajută şi el.)

            ANDREI:

-Cum s-a petrecut minunea asta? Auzi, ciorbă de bolovan!( Dă din cap aprobator spunând celorlalţi că e bună mâncarea.)

            PETRU:

-Numai la nunta din Cana s-a mai petrecut aşa ceva. Da’ acolo era Hristos Cel care a prefăcut apa în vin!

            STRĂINUL:

-Dacă vreţi, ceaunul şi pietroiul rămân aici. Dumneavoastră veţi adăugă pe deasupra şi alte bunătăţi care vor face minuni, cum a făcut dragostea care v-a adunat pe toţi acum!

            PETRU:

-Păi, va să zică, n-a fost bolovanul gol! Ciorba a fost făcută cu bucatele noastre. Asta nu mai e nici o mirare…Aşa ceva ştie să facă şi Baba—Chioara!

            (Oamenii se ridică nemulţumiţi, copiii se uită miraţi neînţelegând ce se întâmplă.)

            ILINCA:

-Ia! uitaţi-vă, ce urâţenie de om! Cu nasul cât o pătlăgea!( Râd cu toţii.)

            ANA:

-Nu vezi, tu, că are nasul ascuţit ca o coasă şi gâtul strâmb!

            ANDREI:

-Vii aici, ne păcăleşti femeile şi te dai vraci! Să pleci din sat şi să nu te mai prind pe-aici!

            PETRU:

-Parcă-i Păcală! Auzi: minuni! Pleacă!( Îl îmbrânceşte.)

            (Străinul iese din scenă. Femeile şi copiii strâng farfuriile, iau ceaunul; scena rămâne goală. Din surdină se aude muzică, de preferat Kyrie Eleison. Apare Marta.)

            MARTA (plimbându-se neliniştită):

-Nu mă dumiresc…Îl cunosc de undeva şi nu ştiu de unde să-l iau! L-am văzut în vis…În copilărie…La o durere mare…(găseşte pe jos o cruce.) Era El! …Va să zică m-am învrednicit să-l slujesc  eu cea dintâi, să-l cunosc! Am slujit pe Hristos şi am slujit pe toţi cei ce se află în El!...M-am slujit, încă, şi  pe mine…Da, Hristos!...înţeleg…este toată lumea cea de pe pământ şi de sub pământ, de la începutul până  la sfârşitul veacurilor, fără să-L schimbe, fără să-l adauge!

            STRĂINUL (Vocea din culise):

-Acum du-te!...Şi n-ai nici o teamă! Poartă-mi crucea până la sfârşit! Numai aşa afli mântuirea!

(Pe scenă apar Iosif, Maria cu Pruncul. Îngerul stă de pază în timp ce Spiritul dansează cu gesturi de preamărire, de închinare pe aceeaşi muzică de Kyrie Eleison - Κυριε ελεησον... În final rămâne imaginea statuară a Sfintei Familii.) 

20-08-2014
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
chirila costica - 24-08-2014:

ca profesor pensionar, consider ca o sceneta pentru copii face cat o mie de cuvinte adunate intr-un saft. felicit si revista porunca iubirii pentru articolele publicate, inclusiv pentru scenete.



CARTI/produse despre:
Teatru Scolar,