Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 11572

Sinodul Pan-Ortodox (2016) între primatul papal şi sinodalitatea ortodoxă

Cristina Roman
Tags: papism; sinod panortodox; erezii; primat;
Sinodul Pan-Ortodox (2016) între primatul papal şi sinodalitatea ortodoxă

Este oficial. Marele Sinod Pan-Ortodox (al optulea sinod) este programat pentru anul 2016. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a transmis întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe invitația de a participa în luna martie 2014 (în Duminica Ortodoxiei), în Constantinopol (Istanbul), la întâlnirea pregătitoare cu privire la direcțiile și termenele pentru Comisia Pregătitoare a Sinodului Pan-Ortodox, programat pentru 2016. Informația a apărut pe site-ul Patriarhiei Ecumenice, într-un comunicat de presă în care se mai arată:

            “Întâlnirea Comisiei Pregătitoare din martie este motivată și de dorința Constantinopolului de a reaminti bisericilor surori care nu pot face față provocărilor unei lumi globalizate din punct de vedere economic, dar fracturată din punct de vedere spiritual (cu toate consecințele negative ce vor urma pentru existența umană) fără inițiative comune. Cercurile ortodoxe văd aceasta ca o încercare de a trece dincolo de o auto-marginalizare născută dintr-o mentalitate localistă care caracterizează Bisericile ortodoxe în epoca modernă, cauzat parțial de filetismul post-otoman (naționalism). De asemenea, Constantinopolul, datorită mentalității supra-național istorice, încearcă să prevină introversiunea lumii ortodoxe. Aceasta deoarece sunt mulți cei din lumea ortodoxă care văd o Biserică Ortodoxă ce se teme de provocările sociale ale noii ere, o biserică ce este mulțumită de a efectua simple acte de caritate și este preocupată de discuții pe teme sociale individuale, evitând astfel să se ocupe de crizele care afectează existența umană în societatea modernă. Bisericile individuale, cu aprobarea Sinodului lor, se angajează în inițiative „locale”, fără a ține cont de nevoile și provocările universale.”

Participarea la Sinod-posibile scenarii

Conform deciziei Sf. Sinod al BOR, reunit în ședință oficială între 12-13 februarie 2014, Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va participa la reuniunea de la Constantinopol. Inițial, participarea Întâistătătorului BOR a fost pusă sub semnul întrebării din cauza diferendului cu Patriarhia Ierusalimului. Între timp, la începutul lui februarie 2014, cele două patriarhii au restabilit omuniunea deplină prin semnarea unui acord privind Așezământul Românesc de la Ierihon și numirea unui nou reprezentant al BOR la Locurile Sfinte în persoana Pr. Arhim. Timotei Aioanei, mare ecleziarh al Catedralei patriarhale.

Conform unui comunicat al BOR, din delegaţia condusă de Patriarhul României fac parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Preacucernicii Părinţi Consilieri patriarhali Michael Tiţa şi Ştefan Ababei şi Preacucernicul Părinte Diacon Mihai Muşat.

Site-ul grecesc Romfea.gr dă drept nesigură participarea Patriarhului Ioan al Antiohiei la întâlnire, principalul motiv fiind dezacordul acestuia cu Patriarhul Ierusalimului, Teofil, cu privire la Arhiepiscopia de Qatar. Cu toate acestea, este foarte probabil ca Patriarhul Ierusalimului sa fie prezent la Sinod. Totodată, probabilitatea prezenței Patriarhului Moscovei Kirill este foarte scăzută. De altfel, cei doi patriarhi, cel rus și cel al Antiohiei, s-au întâlnit de curând la Moscova disctând inclusiv tema participării la Sinod. Deloc întâmplător, imediat după această întrevedere, oficiali ruși de rang înalt din ierarhia bisericească au emis opinia conform căreia alegerea Duminicii Ortodoxiei pentru Sinod este nefericită, întrucât ierarhii sunt ocupați cu slujirea și pastorația din prima săptămână a Postului Mare.

Aceeași sursă afirmă că patriarhii Bulgariei și Serbiei vor decide abia în ultimul moment dacă vor participa la întrunire. Prezența Patriarhului Teodoros al Alexandriei și a Arhiepiscopilor de Atena, Ieronim, Ignatie de Dimitrias, Hristosom de Cipru și Anastasie de Albania pare a fi sigură. (sursa)

Din culisele pregătirilor pentru Sinod

Cei care urmăresc tematica sinoadelor pan-ortodoxe, nu vor cădea în capcana limbajului diplomatic al comunicatului de presă al Patriarhiei Ecumenice, ci vor citi printre rânduri, ținând cont de cel puțin două evenimente recente care încing din nou spiritele în Ortodoxie.

Pe de o parte, este vorba despre faptul că Patriarhul Bartolomeu îl va însoți pe Papa Francisc în deja confirmata vizită oficială a acestuia la Locurile Sfinte din Israel, Palestina și Iordania în perioada 24-26 mai 2014. Să nu uităm că pentru prima dată de la Marea Schismă din 1054, un patriarh ecumenic (în persoana lui Bartolomeu) a participat la înscăunarea unui papă catolic (Papa Francisc). La respectiva ocazie, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului a spus că dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă trebuie să continue: “Pentru a realiza această unitate, trebuie să continuăm dialogul teologic deschis, ca să apreciem împreună şi să ne apropiem de adevărul credinţei, de experienţa sfinţilor şi de tradiţia primului mileniu creştin, împărtăşită la fel de răsărit şi apus. Trebuie să fie un dialog al iubirii şi adevărului, în spiritul smereniei, sfielii şi sincerităţii.“ (Ziarul Lumina) Această apropiere a Patriarhului Bartolomeu de Papa Francisc nu este văzută cu ochi buni de Bisericile Ortodoxe, convinse că iezuitul de la Vatican va exploata rivalitatea din sânul Ortodoxiei în favoarea sa.

Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) tocmai a dat publicității un document în care își reafirmă poziția cu privire la erezia primatului papal, gest considerat de analiști mai degrabă un joc de putere între Patriarhia Rusă și Patriarhia Ecumenică. Aceasta deoarece Constantinopolul a trimis o replică, în care își exprimă un punct de vedere care accentuează ideea de primat la nivel universal în Biserica Ortodoxă. Pornind de la argumente teologice, cele două patriarhii fac o demonstrație de forță care arată că la mijloc se află primatul punct, adică întâietatea văzută ca leadership în Biserica Ortodoxă Universală.

Intensificarea tensiunilor dintre taberele ecumeniste și cele tradiționaliste din interiorul Ortodoxiei a fost anticipată imediat după întâlnirea pregătitoare a Sinodului Pan-Ortodox de la Viena din anul 2011. Atunci, din declarațiile reprezentanților Bisericii Catolice și ai Patriarhiei Ecumenice, se prefigura această foaie de parcurs: 1. “reforme” interne în Bisericile Ortodoxe; 2. Sinod Pan-Ortodox la care să se ajungă la un numitor comun al ortodocșilor referitor la primat în general, diptice, organizare internă, “sinodalitate și autoritate”, etc.; 3. “Dialog” cu catolicii prin care să se ajungă la un numitor comun referitor la primatul papal și  4. “Dialog” cu privire la diferențele de credință, dogmatice etc. (sursa)

Se vorbea tot atunci despre presiuni care vor exista în interiorul Bisericilor Ortodoxe naționale din partea facțiunilor filo-catolice, cu scopul de a slăbi rezistența ortodocșilor tradiționaliști. Se enunța chiar o teorie a vânzării Ortodoxiei, prin concesii grave pro-ecumeniste. Între acestea enumerăm și scrisoarea pe care Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a adresat-o Arhiepiscopului Ieronim al Atenei, în care subliniază faptul că acţiunile anumitor ierarhi ai Bisericii Greciei dinamitează unitatea Ortodoxiei. În fapt, Patriarhul Bartolomeu face referire la anatemele rostite împotriva ereticilor de Mitropolitul Pireului în Duminica Ortodoxiei, în care acesta a inclus și pe Papa Francisc. Patriarhul Ecumenic a cerut ca astfel de practici să fie blamate în Sinod. Ca urmare, Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia a luat poziție comună arătând că “doreşte şi se roagă pentru convocarea unui Sinod Pan-Ortodox în care Biserica Ortodoxă să se elibereze din legăturile Ecumenismului, în care sistematic unii vor să o încătuşeze. Se dovedeşte că anatemele pe care le-a rostit Înaltpreafinţitul Mitropolit al Pireului sunt îndreptăţite şi că nu există primejdia schismei şi a tulburării unităţii Bisericii din pricina acţiunii anti-ecumeniste, ci, dimpotrivă, din pricina compromisurilor legate de învăţătură de credinţă pe care le fac Patriarhia Ecumenică şi Arhiereii ecumenişti.” (sursa)

În acest climat tensionat, demersul Bisericii Ruse privind nerecunoașterea primatului papal se impunea ca acel pas înapoi necesar pentru regândirea și repoziționarea strategică a Ortodoxiei. Desigur, prin gestul său, Biserica Rusă nu se dovedește doar o apărătoare a Tradiției, ci trezește suspiciuni despre tendințe hegemonice și de putere care depășesc sfera estică. Să nu uităm că Vaticanul a transformat Biserica în stat, iar Biserica Rusă rămâne și un important actor politic. Concret, la 26 decembrie 2013, Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) a emis un document în care respinge primatul (de tip papal) la nivelul Bisericii Universale (catolice, soborniceşti). Documentul emis de Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii discută problema primatului şi sinodalităţii la nivel local, regional şi universal, plecând de la documentul adoptat de întâlnirea ecumenică de la Ravenna. În Italia, la Ravenna, în anul 2007 a avut loc a zecea întâlnire a Comisiei Teologice Mixte Internaționale de Dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică. (BORu) s-a retras în prima zi a dialogului de la Ravenna și astfel, a scris şi emis ulterior un document cu privire la primatul şi sinodalitatea în Biserică. BORu respinge primatul de tip universal, de tip papal, primat care în viziunea catolicilor ar putea fi întemeiat prin "interpretarea" canonului 34 "apostolic".

 (Notă: reamintim că retragerea BORu de la dialogul de la Ravenna a fost motivată de prezența la discuții a reprezentanților Bisericii Ortodoxe Estoniene, declarată autonomă de către Patriarhia Ecumenică, dar neacceptată ca atare de către BORu.)

Reacții la documentul BORu

Mitropoliții Atanasie al Calcedoniei și Elpidophore al Prusiei au acuzat Biserica Rusă că “sabotează Sinodul Pan-Ortodox alegând din nou să se izoleze de comuniunea Bisericilor Ortodoxe”. În răspuns, șeful relațiilor externe din BORu, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk afirmă: “În ceea ce privește contactele pan-ortodoxe, Sinodul se pregătește de 50 de ani, iar Biserica Ortodoxă Rusă de la început a ocupat un rol activ în activitatea de pregătire. Mai mult decât atât, Patriarhia Moscovei recunoaște importanța unui viitor Sinod și, din acest motiv, investighează cu atenție toate subiectele care vor apărea. Este adevărat că metodele de pregătire, utilizate până acum la nivel panortodox, s-au dovedit a fi ineficiente, motiv pentru care faza de pregătire a devenit si mult mai lunga. Pentru a intensifica procesul pre-sinodal, mi se pare că ar trebui să existe un organ eficient pan-ortodox, capabil să realizeze anumite lucruri. În cazul în care obiectivul este atât de important, nu trebuie sa așteptam mai mulți ani pentru ședințele de pregătire, ci să se întrunească, să zicem, lunar.” (sursa)

Mitropolitul Elpidophore de Prusia a numit Primus sine paribus  (Primul, fără egali) răspunsul și comentariul față de documentul rus, oferind o putere excepțională Patriarhului Constantinopolului. Din nou, punctul de vedere rus se arată vehement: “ - Acest punct de vedere este, în opinia mea, o încălcare de secole a tradiției ortodoxe: el ignoră aproape un mileniu de controverse cu Occidentul latin și se apropie la maximum de modelul eclesiologic papal. Nemaivorbind de problemele grave care pot provoca declarații similare în relațiile inter-ortodoxe, aș spune că acest tip de discuție creează obstacole serioase în dezvoltarea, în continuare, a unui dialog catolic-ortodox sincer. Mitropolitul de Prusia prezintă poziția ortodoxă ca și cum, practic nu ar fi nimic diferit între ortodocși și doctrinele eclesiologice catolice. Sper că acest lucru este doar opinia personală a IPS Elpidophore, și nu poziția oficială a Ierarhiei Bisericii din Constantinopol.”

Mitropolitul grec-ortodox de Pergam, Ioannis Zizioulas pune, de asemenea, în discuție legăturile frățești cu Patriarhia Moscovei, chiar în fața catolicilor, într-un interviu recent, publicat de Vatican Insider:

Patriarhia Moscovei a respins concluziile documentului de la Ravenna. Ați citit reacția Bisericii Ruse?

"Da, am citit-o. Eu vorbesc pentru mine și din partea Patriarhiei Ecumenice, atunci când spun că nu suntem de acord cu aceasta poziție. Ea susține că Primatul există și are baza teologică în Biserică, dar la nivel local și regional, si nu la un nivel universal. Noi știm care este motivul real al acestui lucru: ei vor să nege că, după schismă, Patriarhia Ecumenica ar fi exercitat un primat universal în Biserica Ortodoxă. În scopul atingerii acestei ținte, ei resping posibilitatea recunoașterii rolului Papei ca Primat Universal, într-un mod care este acceptabil, totodată, și pentru Bisericile Ortodoxe. În documentul de la Ravenna, s-a reușit să se ajungă la un consens exact pe acest punct. Am recunoscut că, în Biserică, primatul este exercitat întotdeauna pe trei niveluri: local, regional și universal".

Scindările din interiorul Credinței Ortodoxe, sunt compromițătoare pentru dialogul ecumenic?

"Mă tem că vor fi probleme. În special, din cauza poziției Patriarhiei Moscovei, care are la fel de mult greutatea unei declarații sinodale. Acestea nu sunt doar poziții exprimate individual, de către Mitropolitul Ilarion, sau de către Patriarhul Kirill. Cu o declarație de genul acesta, devine dificil un schimb de opinii, iar asta este tot ce presupune un dialog. Imaginați-vă ce ar fi, dacă Biserica Ortodoxă își dorește să intre în dialog cu Biserica Catolică, după ce s-au făcut deja unele declarații sinodale privind problema primatului, aflata în centrul discuției: ar însemna că nu mai este loc de discuții, și că dialogul s-a și încheiat. Pasul făcut de Patriarhia Moscovei, ar putea avea consecințe foarte negative. Acesta ar putea duce, de fapt, la sfârșitul dialogului teologic dintre Bisericile Catolică și Ortodoxă, care a fost lansat în scopul depășirii obstacolelor ce stau în calea comuniunii depline. Sper că acest lucru nu se va întâmpla". -sursa

Un punct de vedere recent al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a fost dat publicității în luna decembrie 2013 de către Patriarhul Daniel în cadrul întâlnirii oficiale cu Cardinalul Kurt Koch, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine, aflat într-o vizită oficială în România. Patriarhul României a subli­niat importanţa cooperării res­pon­sabile pentru elaborarea u­nui document teologic despre pri­mat şi sinodalitate, acceptat de ambele părţi. Patriarhul Daniel a apreciat necesitatea păs­tră­rii în cadrul dialogului teologic între cele două Biserici a unui echilibru de reciprocitate şi complementaritate între primat şi sinodalitate, ţinând cont de evoluţia istorică diferită din Răsărit şi Apus. Preafericitul Pă­rinte Patriarh Daniel a rei­terat însemnătatea cooperării practice în plan social, paralelă cu dialogul teologic, ca măr­tu­rie creştină comună în socie­ta­tea secularizată actuală şi solidaritate cu creştinii persecutaţi în diferite părţi ale lumii de azi. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

După confirmarea participării Întâistătătorului BOR la reuniunea de la Istanbul, Patriarhia a precizat: „Preafericitul Părinte Patriarh Daniel merge la această întrunire cu un mandat sinodal. S-a discutat la ultima sesiune a Sfântului Sinod şi acolo fiecare se duce cu mandat şi deciziile pe care le vor lua Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe vor fi decisive. Suntem bucuroşi să constatăm să ştim că tema principală majoră în fond a acestei întruniri, a acestei sinaxe este exact pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod sau a Sinodului Panortodox. Să sperăm că acest Sinod va avea loc cât se poate de curând pentru că este urgent. Cei care lucrează în special pe plan internaţional în numele Bisericilor ortodoxe în raport cu instituţii internaţionale la nivel european sau la nivel internaţional, în diaspora, simt faptul că deciziile care există sunt insuficiente. Bineînţeles, noi avem canoanele, dar problema este că vechile canoane sunt interpretate diferit. Toate deciziile care se vor lua sunt în spiritul, pe linia vechilor canoane, dar să fie o singură interpretare, nu interpretări diferite, uneori contradictorii la aceeaşi bază teologică”.

Într-un interviu acordat revistei rusești “Toma” pe tema viitorului Sinod Pan-Ortodox, ÎPS Nifon al Târgoviștei arăta poziția Patriarhiei Române: “[...] Este foarte important ca ceea ce formează ordinea de zi să se bazeze doar pe consimțământul tuturor Bisericilor Ortodoxe participante. Și acest lucru ne aduce la problema principală, pe care am discutat-o – metodologia de luare a deciziilor. Unii reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe s-au oferit sa renunțe la principiul consensului, acordul universal, și să pună în schimb în aplicare, votul majorității simple. Biserica Ortodoxă Română s-au opus vehement acestui lucru. În procesul politic democratic principiul votării funcționează bine. Noi, însă, discutăm despre Biserică, unde totul se schimbă, fiindcă sunt atinse valori eterne. Consensul este important pentru noi ca simbol al bunelor relaţii între toate Bisericile Ortodoxe. În acest sens, trebuie să dăm un exemplu pentru restul lumii laice că suntem frați și suntem conectați la un nivel profund.

Astfel, în materie de spiritualitate, credință și liturgică nu ne putem compromite să luăm deciziile prin vot majoritar. În acelaşi timp, Biserica Ortodoxă Română insistă pe aplicarea principiului consensului, nu numai în cadrul viitorului Sinod, dar și în cursul negocierilor din faza pregătitoare. Un alt punct important îl constituie problema reprezentării Bisericilor în cadrul Sinodului. Avizul final pe această temă nu îl avem încă. Biserica Ortodoxă Română consideră că participanți la lucrările Sinodului sunt toți episcopii ortodocși. Aceasta este tradiţia. Dacă nu toţi episcopii, măcar toţi episcopii titulari. Este oportun să se recurgă la principiul proporţionalităţii: trebuie să fie luată în considerare dimensiunea Bisericii şi a turmei. În cazul în care la Sinod sunt convocați diferiți episcopi din diferite biserici, acest lucru nu va reflecta viața reală a Bisericii”.

Reamintim și poziția BOR vis-a-vis de întâlnirea ecumenică din 2007 de la Ravenna, exprimată de Pr. Ioan Ică Jr.,  membru al delegației BOR: “Judecat din punct de vedere ortodox, Documentul de la Ravenna reprezintă într‑ade­văr un important progres teologic pe calea dialogului între romano‑catolicism şi ortodoxie. Trei puncte ecleziologice extrem de importante sunt avansate aici cu o claritate neîntâlnită până acum şi ele pot fi considerate paşi înainte semnificativi în precizarea unei ecleziologii de comuniune care să integreze şi armonizeze cele două tradiţii ecleziologice, răsăriteană şi latină, cu accentele lor istorice diferite: prima pe sinodalitate şi local, iar cea de‑a doua pe primat şi universal [...]” (sursa)

Poziția Bisericii Catolice, exprimată de către Car­dinalul Kurt este că “prin dialog şi re­flec­ţie comună va putea fi de­pă­şit impasul actual în re­dac­tarea unui document de lucru convergent referitor la raportul dintre primat şi sinodalitate din punct de vedere teologic. Există un dialog între cele două Biserici, între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, la care sunt reprezentate toate cele 14 Biserici Ortodoxe autocefale. Problema actuală care se aduce în discuţie este cea a raportului dintre sinodalitate şi primatul papal, pentru că dorinţa şi cea mai mare bucurie a noastră va fi ca să obţinem o unitate în Sfânta Euharistie şi o unire a celor două Biserici, a Bisericii Răsăritului şi a Bisericii Occidentului. Am încercat să găsim soluţii sau idei la aceste teme pe care ni le-am propus, să încercăm să unim sinodalitatea cu primatul papal“.

Nota noastră: Din declarațiile cardinalului Koch rezultă încă o dată că Vaticanul ține cu dinții de primatul papal (papism). Vaticanul exclude ideea de primat onorific, cel puțin atât timp cât acesta nu este oferit Papei împreună cu autoritate jurisdicțională și celelalte prerogative de putere. Iar referirea la convergență și reflecție comună privește mai degrabă nevoia Vaticanului de a dialoga cu o Ortodoxie mai puțin eterogenă din punct de vedere ecumenic. Deranjează diversitatea de opinii și acțiuni din rândul Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Restul e diplomație…

Poziția sintetizată a Patriarhiei Ecumenice: "Primatul arhiepiscopului de Constantinopol nu are nimic de-a face cu dipticele, care pur şi simplu exprimă o clasificare ierarhică, pe care în termeni contradictorii textul patriarhiei de Moscova o admite în mod implicit, dar o neagă în mod explicit. Dacă vorbim despre izvorul unui primat, atunci izvorul primatului este însăşi persoana arhiepiscopului de Constantinopol, care ca episcop este unul «între egali», dar ca arhiepiscop de Constantinopol este prim-ierarh fără egal, primus sine paribus… Biserica Rusiei, printr-o hotărâre sinodală recentă, pare să opteze, încă o dată, în favoarea izolării atât față de dialogul teologic cu Biserica Romano-catolică, cât și față de comuniunea Bisericilor Ortodoxe. Merită să subliniem, din start, două elemente de bază care decurg din această hotărâre: primul constă în subminarea textului de la Ravenna din motive aparent teologice, tocmai pentru a justifica decizia delegației ruse de a părăsi sesiunea plenară a Comisiei bilaterale (decizie care, așa cum știm cu toții, a fost dictată din alte precepte); al doilea element constă în contestarea clară și oficială (adică prin hotărâre sinodală) a primatului Patriarhiei Ecumenice în spațiul ortodox (…) Vedem aici încercarea disperată a deciziei sinodale de a face din primat ceva de natură externă și, prin urmare, străin de persoana protos-ului (primului).”

Este criticată deci, "izolarea" aleasă de Moscova în cadrul dialogului teologic atât față de Biserica Catolică, cât și față de celelalte Biserici ortodoxe. Acest lucru s-a făcut pe de o parte prin faptul că Biserica Rusă nu a semnat și nu a acceptat Documentul de la Ravenna, iar pe de altă parte prin distincțiile făcute de documentul rus  față de conceptul de primat. Patriarhia ecumenică este în dezacord şi cu privire la partea în care Moscova vorbeşte despre diferitele nivele ecleziologice. În lunga istorie a Bisericii, conchide răspunsul Patriarhiei Ecumenice, "primul-ierarh" a fost episcopul de Roma. După ruperea comuniunii euharistice cu Roma, în mod canonic primul-ierarh al Bisericii Ortodoxe este arhiepiscopul de Constantinopol". În el "observăm coincidenţa tuturor celor trei nivele de primat, adică cel local, ca arhiepiscop de Constantinopol - Noua Romă, cel regional, ca patriarh, şi cel universal sau mondial, ca patriarh ecumenic. Acest triplu primat se traduce în privilegii specifice, cum ar fi dreptul de recurs şi dreptul de acorda sau de a lua autocefalia, privilegiu pe care patriarhul ecumenic l-a exercitat şi pentru decizii neratificate de conciliile ecumenice".

La acuzele privind tendințele hegemonice al BORu, Mitropolitul Ilarion a replicat: “Biserica Ortodoxă Rusă lucrează cu structurile guvernamentale din Rusia, Ucraina, Belarus și din alte țări în domeniile asistenței sociale, educației culturale și religioase a generației în creștere, pastorației militarilor, conservării monumentelor istorice...  În ceea ce privește relațiile noastre cu celelalte Biserici Ortodoxe locale surori, Biserica Rusă respecta o completă autonomie, prin urmare, apărând dreptul oricărei Biserici autocefale, indiferent de mărimea acesteia, la o autonomie internă completă. Adaug ca terminologia utilizată în mod nejustificat de către episcopul Atanasie, în evaluarea sa față de relațiile inter-ortodoxe, provine direct din lexiconul politic al epocii "războiului rece". ”

Înainte de a prezenta un extras detaliat din documentul BORu privind papismul, ne amintim de un cuvânt al regretatului părinte mitropolit Bartolomeu Anania:

“Nu, dragii mei! Noi, ortodocșii, fără să îi disprețuim și cu atât mai puțin să îi persecutăm pe ceilalți, posedăm adevărul întreg! Ne mântuim în Adevărul Iisus Hristos, pentru o rațiune foarte simplă. Ați rostit și astăzi Crezul în Biserică. Rețineți, vă rog: Crezul pe care l-ați rostit voi la această biserică împreună cu noi este cel pe care Sfinții Părinți ai Bisericii l-au formulat în primele două sinoade ecumenice. Fără niciun adaos și fără nicio știrbire! Toate celelalte biserici au adăugat ceva sau au știrbit ceva. Noi l-am păstrat întreg! Conservatori? Dacă vreți, conservatori! Fundamentaliști? Bine, dacă vreți, fundamentaliști! Pai Iisus Hristos a fost primul fundamentalist. Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Scurt pe doi! Nu încape discuție! Și noi la fel. Nu avem certitudinea că cei de alte confesiuni se mântuiesc. Dar noi o avem pe a noastră și ne este de ajuns. Că suntem în Biserica cea Adevărată, că suntem în interiorul Adevărului lui Hristos, că dragostea dintre frați nu este completă și adevărată decât în interiorul Adevărului! Iar Adevărul Cine este? Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Mergem pe Calea Adevărului, trăim întru Adevăr și așteptăm Viața veșnică, tot în interiorul acestui Adevăr. ” (IPS Bartolomeu Anania - predică la Sfinții ardeleni – oct. 2008.)

Din poziția Bisericii Ortodoxe Ruse, care poate fi citită integral aici, extragem:

În Sfânta Biserică a lui Hristos, primatul aparține Capului său – Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului. (…) Așadar, diversele forme ale primatului din Biserică în călătoria ei istorică din această lume sunt secundare față de primatul veșnic al lui Hristos drept Cap al Bisericii prin care Dumnezeu Tatăl le împacă pe toate cu Sine, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri (Col. 1:20). Primatul în Biserică ar trebui să fie, în primul rând, o slujire întru împăcare cu scopul de a întări armonia…

În viața Bisericii lui Hristos, care trăiește în acest veac, primatul,împreună cu sinodalitatea, este unul din principiile fundamentale ale orânduirii sale. La fiecare din nivelele vieții bisericești, primatul generat istoric are o natură și o sursă diferită. Aceste nivele sunt 1) Episcopia (eparhia), 2) Biserica Locală Autocefală și 3) Biserica Universală.

La nivelul eparhiei, primatul aparține episcopului. Primatul episcopului în eparhia sa are rădăcini solide, teologice și canonice, ajungând până la Biserica Primară… Sursa primatului episcopal în eparhie este succesiunea apostolică ce se transmite prin hirotonirea episcopilor. Episcopatul este un fundament esențial al Bisericii... In  eparhia sa, episcopul are putere deplină, sacramentală, administrativă și de autoritate. Puterea sfințitoare a episcopului e cel mai deplin exprimată în Sfânta Liturghie... In calitatea sa de cap al eparhiei, episcopul conduce slujba dumnezeiască a comunității, hirotonește preoții și îi trimite în parohii, autorizându-i să slujească. Puterea administrativă a episcopului reiese din faptul ca preoții, monahii și laicatul eparhiei sale, parohiile și mănăstirile, cu excepția stavropighiilor, precum și diversele instituții eparhiale (educaționale, filantropice, etc.) fac ascultare de el.

La nivelul Bisericii Locale Autocefale, primatul aparține episcopului ales ca Întâistătător al Bisericii Locale de un Sinod al episcopilor acesteia… Acest primat are fundamente canonice solide, provenind din vremea Sinoadelor Ecumenice. Puterea Întâistătătorului unei Biserici Locale Autocefale e diferita de cea a episcopului in eparhia sa: este puterea celui dintâi dintre episcopii egali. El își îndeplinește slujirea primatului conform tradiției bisericești canonice universale exprimate în Canonul Apostolic 34: Atribuțiile Întâistătătorului unei Biserici Locale Autocefale sunt definite de Sinod și sunt fixate într-un statut. Întâistătătorul unei Biserici Locale Autocefale are rolul de președinte al Sinodului acesteia. Astfel, Întâistătătorul nu are putere de unul singur într-o Biserică Locală Autocefală, ci o conduce în sinod, adică în cooperare cu alți episcopi.

La nivelul Bisericii Universale, ca o comunitate a Bisericilor Locale Autocefale unite într-o singură familie prin mărturisirea aceluiași crez și prin comuniunea euharistica a fiecăreia cu celelalte, primatul este determinat după tradiția sfintelor diptice și este un primat onorific. Canoanele pe care se bazează sfintele diptice nu conferă Întâistătătorului (cum ar fi episcopul Romei pe vremea Sinoadelor Ecumenice) atribuții la scara Bisericii Universale. Denaturările bisericești care atribuie Primatului de la nivelul universal funcțiile de conducere inerente primatului de la celelalte nivele bisericești sunt cunoscute în literatura polemică a celui de-al doilea mileniu drept “papism”.

(…) A transfera funcțiile primatului de la nivelul eparhial la cel universal înseamnă a recunoaște o formă specială de slujire unui “ierarh universal” care ar deține atribuțiile de autoritate și pe cele administrative peste întreaga Biserică Universală. Eliminând egalitatea episcopilor, această recunoaștere duce la apariția jurisdicției unui ierarh primat universal care niciodată nu a fost menționată, nici în sfintele canoane, nici în tradiția patristică, și care ar duce la slăbirea sau chiar eliminarea autocefaliei Bisericilor Locale. La rândul ei, extinderea autocefaliei inerente primatului unei Biserici Locale Autocefale (după Canonul Apostolic 34) la nivel universal ar da primatului Bisericii Universale puteri speciale indiferent dacă Bisericile Ortodoxe Locale ar fi de acord sau nu. O asemenea înțelegere a naturii primatului de la nivelul local la cel universal ar cere, de asemenea, ca procedura alegerii primatului să fie mutată la nivel universal, ceea ce ar contrazice dreptul celei dintâi Biserici Locale autocefale de a-și alege singură propriul Întâistătător.

Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și-a avertizat ucenicii împotriva iubirii de stăpânire (Mat. 20:25-28). Biserica s-a opus dintotdeauna ideilor strâmbe cu privire la primat, care au început să se infiltreze în viața bisericească din vremuri străvechi. În deciziile Sinoadelor și în lucrările Sfinților Părinți, astfel de abuzuri de putere au fost condamnate. Episcopii Romei, care se bucurau de primatul onorific în Biserica Universală, au fost întotdeauna, din punctul de vedere al Bisericilor din Răsărit, patriarhi ai Apusului, adică Întâistătători ai Bisericii Locale Apusene. În orice caz, încă din primul mileniu al istoriei bisericești, a început să fie dezvoltată în Apus o doctrină a unei puteri speciale a episcopului Romei, care ar fi de origine divină și care s-ar întinde pe tot cuprinsul Bisericii Universale. Biserica Ortodoxă a respins doctrina Bisericii Romei despre primatul papal și despre originea divină a puterii întâiului episcop în Biserica Universală. Teologii ortodocși au subliniat întotdeauna faptul că Biserica Romei e una dintre Bisericile Locale Autocefale, fără vreun drept de a-și extinde jurisdicția pe teritoriul altor Biserici Locale. De asemenea, au mai considerat că primatul onorific acordat episcopilor Romei este instituit nu de către Dumnezeu, ci de către oameni.

Primatul în Biserica Ortodoxă Universală, care e primat onorific prin însăși natura sa și nu un primat de putere, e foarte important pentru mărturisirea Ortodoxiei în lumea modernă. Scaunul patriarhal al Constantinopolului se bucură de primatul onorific în baza sfintelor diptice recunoscute de către toate Bisericile Ortodoxe Locale. Conținutul acestui primat e definit prin consensul Bisericilor Ortodoxe Locale, exprimat la conferințele pan-Ortodoxe pentru pregătirea unui Sinod Mare și Sfânt al Bisericii Ortodoxe. Exercitând primatul în acest fel, Întâistătătorul Bisericii din Constantinopol poate iniția activități la nivelul întregii creștinătăți și poate vorbi lumii în numele întregii lumi Ortodoxe, cu condiția ca el să fie împuternicit în acest sens de către toate Bisericile Ortodoxe Locale.

 

17-01-2014
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
daniel - 19-05-2015:

Cu B.O. Ru. nu se paote rezolva nimic.. sunt puternic infiltrati politic si fac jocul puterii de la kremlin, nu-i intereseaza prea mult problema religioasa..nu se recunosc decat pe ei insisi..toti ceilalti nu exista decat ca supusi ai lor!!!

damaris - 28-01-2016:

Bine ar fi sa nu se tina,acest sinod nu e pe placul lui Dumnezeu.

daniel - 23-02-2016:

limbaj sofisticat, incurcaturi, increngaturi, politicianisme si cinism politic (mai ales la rusi) si nimic concret! cuvinte rusesti, cuvinte slavone (pogorare, vecernie, utrenie, vohod, duh), desi limba romana este cu muuuult mai bogata si mai frumoasa decat urata limba rusa si poate exprima exemplar legatura cu IISUS CHRISTOS !!!!nimic despre biserica adevarata a lui CHRISTOS: noi credinciosii de rand nu ne regasim intre ,,documentele" sinodului ,,panortodox"..nimic despre biserica ortodoxa orientala si suferintele ei masive! nimic despre numeroasele biserici autonome (ucraina, macedonia, muntenegru, etc.)..conflicte politice majore intre b.o. rasaritene: constantinopol versus mosckova, versus athos, versus grecia, antiohia versus yerusalim, etc. etc. etc.DOMANE IISUSE CHRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIESTE-NE PE NOI PACATOSII!

geo - 29-04-2016:

 

PETIȚIE ÎMPOTRIVA SINODULUI PANORTODOX DIN IUNIE 2016

Îi îndemnăm pe toți cititorii și semnatarii acestei petiții să citească materialele lămuritoare de la adresa: http://psaltirea.ro/de-importanta-actuala

https://petitieonline.net/petitie/petitie_impotriva_sinodului_panortodox_din_iunie_2016-p06164149.html