Unul naște, altul moare...

În luna decembrie sărbătorim Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, întrupat din Sf. Fecioară Maria spre a noastră mântuire. Propovăduind Porunca nouă a Iubirii, Domnul Hristos spunea: ,,Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi" (Ioan 15.13). Acum 24 de ani, în luna decembrie, mii de români piereau uciși din dragoste de țară și frați de așa-numiții teroriști angajați să înăbușe cu orice preț Revoluția din 1989. Eroi născuți în ceruri și libertate renăscută în țară. În acest an, în decembrie, o făptură nouă, plăpândă, a văzut lumina zilei pentru că mama sa a ales mai degrabă moartea decât avortul. O mucenică s-a născut în ceruri și o viață nouă pe pământ.

Tinerei Mihaela din Agigea, în vârstă de numai de 24 de ani, medicii i-au dat de ales între propria viață și cea a copilului din pântec, urmare a diagnosticării mamei cu cancer la rinichi. Medicii au recomandat întreruperea sarcinii și începerea imediată a tratamentului medical. Tânăra mamă s-a opus vehement şi a ales moartea pentru viaţă. Moartea ei pentru viaţa pruncului din pântece. Pe măsură ce sarcina înainta, mama devenea tot mai slăbită, iar boala evolua fulgerător. Dumnezeu i-a dat bucuria de a-și strânge fetița în brațe după operația de cezariană, efectuată la 34 de săptămâni. Apoi a intrat în comă și a trecut la Domnul. Copilașul este sănătos și, în memoria mamei a primit tot numele de Mihaela. Când va crește va primi de la tatăl ei verigheta și inelul mamei sale, spre mângâiere și aducere aminte.

Într-o Românie în care numărul  avorturilor a depășit numărul populației, Mihaela a dat o lecție despre sacrificiul suprem din iubire. În timp ce avorturile și abandonul copiilor după naștere cresc vertiginos, sunt și mame creștine care înțeleg că darul vieții este cel mai e preț dar de la Dumnezeu.

În aceeași perioadă în care Mihaela își dădea viața pentru pruncul ei, în lume se celebra ziua Drepturilor Omului. Asociația Pro Vita București, ale cărei campanii anti-avort au căpătat o tot mai mare amploare, făcea o declarație: “De ziua Drepturilor Omului, recunoaștem dreptul la viață al copilului nenăscut. Toate legile care permit avortul și îl transformă în „drept” încalcă în spirit și literă legislația internațională a drepturilor omului și legea naturală (şi divină), pe care aceasta se întemeiază. Aceste legi sunt ilegitime și samavolnice sau, așa după cum spunea Toma de Aquino, „legi ale fărădelegii”. Ele instituționalizează nedreptatea cea mai profundă și mai degradantă, iar obligația oricui își respectă statutul de om este să aibă în vedere permanent abolirea lor.”

Un raport oficial dă un număr de 21.547.891 avorturi efectuate în România între 1958 – 2010. Cele mai recente date raportate (2010): avorturi - 101.915; rata avortului - 480/1000 născuţi vii. Anul trecut, mai exact ianuarie 2012-martie 2013 a fost perioada în care s-au înregistrat cele mai multe avorturi în rândul tinerelor, cu vârste cuprinse între 11 şi 19 ani. Datele oficiale arată că peste 16.000 de tinere au rămas însărcinate şi mai mult de jumătate dintre acestea, mai exact peste 10.000, au făcut întrerupere de sarcină. Cea mai îngrijorătoare categorie este cea a tinerelor sub 15 ani. Din numărul total, peste 800 dintre acestea au rămas însărcinate şi, într-un final, doar 200 au păstrat sarcina. Astfel în 2012 cele mai multe întreruperi de sarcină, pentru această categorie, au fost înregistrate în judeţele Timiş, Olt, Harghita, Braşov, Bacău şi Sibiu.

“În România, înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Şi în 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace,  s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!! (…) La Judecată nu ne vom prezenta singuri, ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii, cu prietenii, şi acolo vom da seamă de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. Dacă se fac avorturi, nu sunt vinovaţi numai cei ce fac avorturi – mamele, taţii, medicii, asistentele. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nicio atitudine.” (Părintele Nicolae Tănase)

Un titlu din presă vorbea de curând despre “suferință ca brand de țară” în România și, într-adevăr, raportat cel puțin la luna decembrie, acest lucru este adevărat. "Pământul are prețul morților ce s-au coborât în el." (N. Iorga)

La comemorarea a 24 de ani de la începerea Revoluției din 1989, în România a avut loc un protest important împotriva clasei politice la care au participat mai mult de 3000 de persoane. Din iubire de neam, de frați, de Dumnezeu și de libertate, mii de revoluționari de toate vârstele și-au dat viața pentru ca noi să ne bucurăm efectele căderii comunismului. Avem o datorie morală față de eroii neamului din toate timpurile, avem a le mulțumi, a îi pomeni la slujbele Bisericii și a apăra drepturile câștigate de ei cu sânge. Sacrificiul lor suprem din iubire ar fi zadarnic dacă am tăcea, dacă am fi complici la furtul de țară, de identitate națională, de moralitate creștină. Dictatura ceaușistă nu a fost înlăturată pentru a fi înlocuită cu dictatura minorităților sexuale, cu dictatura corporațiilor, cu dictatura banului și corupției.

Iniţiatorii protestului au avut o listă de 10 revendicări principale: 
1. Demisia Guvernului Ponta şi a Preşedintelui Traian Băsescu;
2. Destituirea conducerii jandarmeriei şi anchetarea abuzurilor comise la Pungeşti şi în alte localităţi, cu participarea unor experţi desemnaţi de Consiliul Europei;
3. Abrogarea noilor modificări aduse codului penal, legii amnistiei precum şi respingerea proiectului de modificare a legii exproprierii;
4. Modificarea legii partidelor politice pentru relaxarea condiţiilor de înfiinţare a acestora;
5. Revizuirea legilor electorale prin eliminarea pragurilor şi reducerea numărului de semnături pentru înregistrarea candidaţilor independenţi;
6. Eliminarea obligaţiei de declarare a adunărilor publice;
7. Desecretizarea tuturor contractelor şi clauzelor confidenţiale încheiate de Statul Român, cu excepţia celor din domeniul apărării şi siguranţei naţionale;
8. Interzicerea mineritului pe bază de cianuri în România şi includerea Roşiei Montane pe lista patrimoniului mondial UNESCO;
9. Interzicerea prin lege în România a fracturării hidraulice de mare volum în explorarea şi exploatarea gazelor de şist şi a altor hidrocarburi provenite din zăcăminte neconvenţionale;
10. Anularea concesiunilor şi licenţelor de explorare şi exploatare a hidrocarburilor de şist.

Iată mesajul participanților la protest, care au avut susținerea unor figuri publice cunoscute: “Omagiem eroii căzuți. Refacem baricada de la Intercontinental. În atenția politicienilor: românii își vor înapoi democrația pe care au câștigat-o pe 21 decembrie 1989. Vorbim de democrație reală. Ea nu se impune, ci emană de la popor. Fragilă cum e, democrația românească e rodul luptei unei generații. De la Timișoara-n toată țara, schimbarea regimului opresiv s-a produs rapid și violent. Eroi au murit, dar eroii nu mor niciodată.

E 21 decembrie iar, la 24 de ani după. O nouă generație renaște sub ochii noștri, într-un moment în care puțini mai sperau la trezire. Suntem chiar noi, fiii părinților noștri, cei ce ne povesteau solemn despre Decembrie 1989. Roșia Montană a fost scânteia noastră – ne-am dat seama că democrația nu se impune, ci emană de la popor, fără violență. Suntem informați și avem conștiință – nu putem sta în casă în timp ce instituțiile ce ar trebui să apere democrația o confiscă. Sâmbătă 21 decembrie vei ieși din casă. Poate că vei trece prin centru, chiar pe la Universitate. Ia cu tine o lumânare sau un mesaj din suflet și lasă-l la Cruce ca omagiu celor uciși în 1989 pentru că au cutezat să se opună nedreptății. Sau vino direct la ora 18:00 ca să refacem simbolic baricada făcută de revoluționari în noaptea de 21 decembrie 1989 la Intercontinental. Ieși simplu și decent să simți din stradă lupta dusă în optzeci și nouă de intelectuali, credincioși, țărani și muncitori laolaltă.

Apoi gândește-te cum poți apăra democrația cucerită acum 24 de ani și cum o poți consolida în următorii 24 de ani. Poate că simți că trebuie să contribui la un stat de drept în care legea domnește, că altfel nu se mai poate. Gândește-te cum acțiunile tale pot fi un exemplu pentru ceilalți. Perseverează și fii revoluționar. Sâmbătă 21 decembrie 2013 Piața Universității e a noastră, a cetățenilor. Ne luăm democrația înapoi.”

Ne cutremurăm și numai la gândul dacă am avea tăria de caracter, credință și iubire să ne jertfim la rându-ne pentru fratele nostru așa cum ne îndeamnă Hristos, căci ni se pare că avem drepturi, că ni se cuvine a trăi plăceri și confort, a da din coate să ne fie mai bine. Nu ni se cere a ne da la propriu viața decât în puține împrejurări rânduite cu înțelepciune de Dumnezeu. Ni se cere în schimb, să ne pese, să ne doară de celălalt, să nu fim împietriți, să nu avem inimi reci. Dacă fiecare am face un pas către aproapele, renunțând la egoism și slavă deșartă, am deveni acea familie de frați români, creștini și ortodocși trăind în Grădina Maicii Domnului. Dumnezeu să odihnească cu drepții sufletele eroilor neamului și ale mamelor care au pus mai presus de orice viața pruncilor lor!  

"Omul înainte de neam și-a iubit familia, înainte de lume și-a iubit neamul și patria sa de pământ, fie mare, fie mica, în care părinții săi au trăit și i-a îngropat, în care el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc, în care a simțit cea dintâi bucurie și cea dintâi durere de bărbat. Nu cunosc însă nicio seminție, cât de barbară, care sa nu aibă acest simțământ." (M. Kogalniceanu)

sursa foto