1907 - Noi vrem pământ! 2014 - Noi vindem pământ! (RO)

De la 1 ianuarie 2014 România va plăti pentru integrarea în Uniunea Europană şi în natură. Terenurile agricole au primit liber la vânzare către orice cetăţean european. Unii se vor bucura că piaţa imobiliară s-ar putea relansa, preţul terenurilor ar putea creşte, iar câştigul ar fi imediat. Alţii vor spune că piaţa muncii va avea de câştigat prin crearea de noi locuri de muncă. Un alt argument ar fi că spre deosebire de alte resurse, ca aurul sau gazul, pământul va rămâne în hotarele ţării indiferent de proprietar. La o analiză mai atentă a condiţiilor în care terenurile agricole vor putea fi înstrăinate, se va constata că acestea sunt din nou nefavorabile statului român. Nu numai că România nu a reuşit să negocieze o amânare a datei de intrare în vigoare a legii, dar din proiectul de lege au dispărut şi condiţiile referitoare la cumpărarea a cel mult 100 de hectare şi la experienţa obligatorie în agricultură de cel puţin cinci ani. De altfel, UE a respins şi crearea unei instituţii care să intervină în relaţia dintre cumpărător şi vânzător şi să avizeze preţul şi tranzacţia.

Restricţiile impuse de Uniunea Europeană au fost acceptate fără drept de apel, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte resurse privatizate şi liberalizate după reguli impuse de companii, corporaţii, FMI. Proiectul Roşia Montană a fost pus pe pauză de Parlament (meritul este în exclusivitate al protestatarilor), dar atenţia se îndreaptă de la 1 ianuarie spre o nouă mină de aur: agricultura. În condiţiile creşterii accelerate a populaţiei globului şi adâncirii proporţionale a  crizei alimentare, controlul unor terenuri agricole cu suprafaţa şi calitatea celor româneşti este un loz câştigător. Nu demult, România era grânarul Europei prin cantitatea de cereale pe care o producea şi exporta. Din 2014, România va fi grânarul Europei prin trecerea terenurilor agricole în proprietatea ei.

Ce spune noua lege

Conform legii aprobate la sfârşitul lunii noiembrie de către Guvern, străinii vor putea cumpăra terenuri agricole în România, fără restricţii, de la 1 ianuarie 2014. Un minim avantaj pentru cetăţenii români constă în dreptul de preempţiune la cumpărarea acestora. Cetăţenii români, în primul rând arendaşii locali, vecinii, tinerii cu vârste de până la 40 de ani, dar şi statul, printr-o agenţie specială, vor avea prioritate la cumpărare.

Mai exact, în momentul în care va primi o ofertă de la un cetăţean străin, vânzătorul este obligat să meargă la primărie cu o cerere prin care solicită notificarea preemptorilor şi afişarea ofertei de vânzare a terenului agricol. Cererea va fi însoţită de oferta de vânzare a terenului agricol, care va cuprinde, pe lângă preţul cerut pentru teren, numele şi prenumele vânzătorului, adresa completă a domiciliului acestuia, amplasamentul terenului, suprafaţa, categoria de folosinţă şi documentele cadastrale. Dacă în termen de 30 de zile cei notificaţi nu dau niciun răspuns, terenul poate fi vândut oricui. Odată cu intrarea în vigoare a noului proiect legislativ, Agentia Domeniilor Statului se transformă în Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare.

Reacţii dure ale Asociaţiilor Ţărăneşti la adresa noii legi

Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România (CATAR) critică dur noile modificări aduse de Ministerul Agriculturii la proiectul de lege privind vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan între persoane fizice. "Eliminarea limitării la 100 de hectare a suprafeţei ce poate fi deţinută de străini, a cunoştinţelor în domeniul agricol sau a avizului Comitetului judeţean creează condiţiile necesare dispariţiei neamului românesc. Ungaria, Polonia, Bulgaria au tratat acest subiect cu extremă fermitate în interes naţional. Sunt ţări în lume unde este practic imposibil să achiziţionezi teren ca cetăţean străin deşi bogăţia naturală a mediului nu se compară nici pe departe cu biodiversitatea existentă la noi în ţară. Israel de exemplu… ", se arată în scrisoarea adresată de CATAR autorităţilor. (EVZ.ro)

„Pământul este principalul mijloc de producţie al României şi este un bun naţional care nu trebuie înstrăinat”. Declaraţia aparţine preşedintelui Ligii Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) Laurenţiu Baciu, care cerea revizuirea legislaţiei astfel încât terenul să rămână în continuare proprietate exclusivă a românilor. “Dacă s-au făcut greşeli în timpul negocierilor privind aderarea trebuie reparate imediat. Altfel vom ajunge să călcăm pe pământ străin în propria ţară. Se impune aşadar iniţierea unui set de acte normative care să stopeze vânzarea terenurilor agricole către străini şi să protejeze fermierii români în aşa fel încât capitalul românesc să fie sprijinit cu prioritate”, a spus reprezentantul LAPAR. El a adăugat că o eventuală concurenţă pe o piaţă funciară deschisă îi va dezavantaja în mod cert pe fermierii români.

Acceptarea vânzării de pământ străinilor înseamnă să dispărem din istorie

Legea care reglementează tranzacţionarea terenurilor agricole romȃneşti ar trebui, potrivit CATAR, să faciliteze în mod real accesul fermierilor romȃni (persoane fizice, juridice, asociaţii, cooperative agricole) şi tinerilor fermieri români la resursa principală din țară – pământul – cu scopul de a asigura suveranitatea alimentară a României, ocuparea forței de muncă, distribuția judicioasă a resurselor naturale ale ţării către cetăţenii ei cu precădere, pentru a reduce decalajele dintre România şi celelalte ţări ale Uniunii Europene.

“Posibilităţile romȃnilor de a accesa finanţări bancare sau europene pentru achiziţia de terenuri este practic nulă în comparaţie cu posibilităţile străinilor. Costurile de împrumut în Romȃnia sunt de trei patru ori mai mari decȃt în restul Europei sau în restul lumii occidentale. Accesul la finanţări europene este mult mai anevoios în Romȃnia. Toate aceste diferenţe situează fermierii romȃni, ţăranii noştri, în dezavantaj competitiv net faţă de cumpărătorul străin. De aceea, dacă acceptăm vânzarea de pământ străinilor înseamnă că acceptăm să dispărem din istorie!”, spun reprezentanții asociațiilor țărănești. 

S-a vorbit despre suveranitatea alimentară a României. Statul român nu va putea dicta noilor proprietari nici ce să cultive, nici în ce cantităţi, nici cum. Aşadar, deşi românii vor avea nevoie de exemplu, de grâu, este posibil ca străinii să prefere a cultiva soia sau porumb, eventual şi modificate genetic, pentru că acestea sunt mai profitabile. Mai mult, Statul nu poate impune străinilor ce cantitate din producţie să fie destinată pieţei interne şi ne vom putea trezi că ajungem să importăm acele legume, fructe sau cereale la care altădată aveam producţii record.

Aceste condiţii nu pot determina decât o creştere a preţurilor. Cei care cred că venirea străinilor va rupe lanţul intermediarilor care cumpără prea ieftin de la ţărani şi vând scump în pieţe, greşesc. Atât timp cât micii producători vor mai exista, cât timp statul nu îi va ajuta să se asocieze şi să devină rentabili, ei nu vor avea forţa financiară şi logistică să asigure atât producţia cât şi desfacerea, rămânând la cheremul intermediarilor.

Sunt instituţii care se ocupă cu siguranţa naţională şi este la îndemâna oricui să înţeleagă că aceasta nu depinde doar de factori militari, ci poate mai mult decât oricând, de cei economici, de resursele naturale. Este o chestiune de interes naţional ca Statul să îşi creeze mijloacele legale prin care să poată interveni în forma de utilizare a acestei resurse primordiale, terenurile agricole. Într-o vreme de suprapopulare urbană, de creştere îngrijorătoare a poluării şi a costurilor vieţii la oraş, credem că este datoria Statului să protejeze comunităţile rurale, să încurajeze populaţia activă să lucreze pământul în loc de a-l vinde. Avem la Bruxelles un Comisar european pentru Agricultură, pe domnul Dacian Ciolos. Este român şi are un cuvânt de spus în derularea Politicii Agricole Comune, astfel ca agricultura de mici dimensiuni să fie încurajată şi diversificată, dezvoltată pe principii ecologice durabile.

De ce să mai muncesc pământul, şi aşa nu rentează…

Contextul naţional este favorabil acaparării de teren agricol. Adesori cumpărate sau luate în arendă pentru sume minime, pământurile sunt cultivate intensiv. Fenomenul deposedează ţăranii de terenuri şi slăbeşte comunităţile rurale. Câţi dintre români nu vor alerga mai degrabă să vândă rapid peticul de pământ primit moştenire de la părinţi şi bunici, cu argumentul că „şi aşa nu rentează să îl mai munceşti”!? S-ar răsuci în mormânt cei al căror sânge a fost vărsat pentru fiecare astfel de petic de pământ, cei care au făcut un mod de viaţă din cultivarea lui cu dragoste şi respect, cei care au trăit conştientizând că el, pământul, dă pâinea cea de toate zilele şi vinul ce se transformă în Potir în Trupul şi Sângele Domnului. Era tradiţia ca în Postul Paştilor ţăranii să stea nemâncaţi până seara şi direct de la câmp, să vină cu sapa la spinare la biserică, unde se săvârşea Sf. Liturghie a Darurilor mai înainte Sfinţite pentru a se cumineca.

Trist este că cei care se grăbesc să vândă ignoră că bucata lor de teren este posibil să fi aparţinut Bisericii înainte ca strămoşii lor să fi fost împroprietăriţi de către Stat. Mare parte a terenurilor bisericești secularizate au fost folosite pentru împroprietărirea țăranilor. La finele anului 2013 se împlinesc 150 de ani de la adoptarea, în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a Legii pentru secularizarea averilor mănăstireşti. Confiscarea averii Bisericii a fost singura reformă a lui Cuza care nu s-a lovit de nicio împotrivire din partea oamenilor politici ai vremii, tocmai pentru că unul din scopurile sale a fost acela de a da ţăranilor o bucată de pământ.

8,1% din suprafața agricolă a României, deja deținută de străini

Străinii deţin deja mai bine de 800.000 ha de teren agricol în ţara noastră. Cele mai multe investiţii sunt în vestul ţării, acolo unde italienii deţin monopolul. Iar din 2014, situaţia ar putea arăta şi mai dramatic. În România, un hectar de teren se vinde cu 2.000 de euro. De 8 ori mai ieftin decât media europeană de 15.000 de euro.

Cotele procentuale de suprafeţe deţinute de străini sunt după cum urmează: Italia - 24,29%; Germania - 15,48%; Ţările arabe - 9,98%; Ungaria - 8,17%; Spania - 6,22%; Austria - 6,13%.  Suprafaţa agricolă a României se compune din  teren arabil: 8,3 milioane hectare; păşuni şi fâneţe: 4,5 mil hectare; culturi permanente: 317.000 hectare; grădini familiale: 182.000 hectare; Total: 13,29 milioane hectare.  (sursa: INS)

Buna practică a altor state membre UE

Contrar spuselor fostului ministru al agriculturii Stelian Fuia, care declara la un seminar că este aproape imposibil de modificat Tratatul de Aderare la UE, ce conţine clauza liberalizării vânzării terenurilor agricole, Cehia şi Ungaria au reuşit să amâne punerea în aplicare a clauzei. Deunăzi, Parlamentul bulgar a prelungit până în 2020 interdicţia impusă strainilor de a cumpăra terenuri în Bulgaria. În reacţie, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, Chantal Hughes, a declarat că prelungirea interdicţiei nu este posibilă. Meglena Kuneva, coordonatoarea negocierilor pentru aderarea Bulgariei la UE, a avertizat că Sofia riscă sancţiuni europene, amintind că Bruxellesul a refuzat iniţiativa României de amânare a achiziţionarii terenurilor de către străini. prin tendenta sa ultraliberala si sprijinirea exploatatiilor mari.

Scandalul terenului agricol cumpărat de familia Băsescu

Achiziţia funciară a familiei Băsescu din luna septembrie, chiar înaintea aprobării noii legi, dă de gândit şi ţine prima pagină a ziarelor. Presa a relatat recent că fiica cea mare a preşedintelui Băsescu, Ioana, a cumpărat un teren agricol de circa 300 de hectare în zona localităţii Nana din judeţul Călăraşi, consilierul prezidenţial Adrian Rădulescu menţionand că a consiliat-o la cumpărare. Ioana Băsescu preciza că a achiziţionat terenul contractând un credit ipotecar pe 30 de ani de peste un milion de euro şi achitând din surse proprii aproape 280 de mii de euro. Creditul a fost acordat de o bancă a statului, CEC Bank. După cum chiar Preşedintele Băsescu recunoaşte, preşedintele băncii, domnul Radu Gheţea, îi este prieten. Mai mult, Traian Băsescu a declarat la B1TV că şi-ar dori să adauge încă cel puţin 200 de ha la averea familiei, pentru a face rentabilă şi investiţia în utilaje agricole.

Ce să înţeleagă românul de rând din mişcarea imobiliară a familiei Băsescu? Că Preşedintele doreşte să se îndeletnicească cu agricultura la expirarea mandatului? Că doreşte să dea un semnal puternic pe piaţa românească şi să încurajeze românii să investească şi ei în agricultură? Sau că aşteaptă creşterea preţurilor din 2014 şi scoaterea unui profit semnificativ printr-o posibilă vânzare ulterioară? Câţi dintre românii simpli îşi permit un credit bancar, din moment ce nici salariul de preşedinte nu a fost de ajuns, doar veniturile fiicei notar putând fi luate în calcul de bancă? Ne întrebăm retoric, oare câţi români au fiice notar, prieteni preşedinţi de bancă şi consilieri de specialitate în virtutea funcţiei?

Banca Funciară, un vis neîmplinit

Un fost ministru al agriculturii explica prin 2012 că o posibilă soluţie ca terenurile să rămână în proprietatea românilor ar fi înfiinţarea unei Bănci Funciare. Aceasta ar da Statului posibilitatea de a achiziţiona teren agricol, de a comasa diverse parcele pentru eficientizarea exploatării lor, de a finanţa pe întreprinzătorii români. "Ce putem face în continuare -şi avem o astfel de discuţie- este înfiinţarea unei bănci funciare care să se ocupe de comasarea terenurilor şi care să aibă un drept de preempţiune la comasarea terenurilor pe care persoanele fizice vor să le vândă. E singura cale de a încerca nu să blocăm, dar să menţinem în continuare terenul într-o apartenenţă naţională şi să facem în primul rând comasare." (ministrul Fuia). Suntem la sfârşitul anului 2013 şi nu s-a concretizat nimci în acest sens.

Mai mult, Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare se va forma în urma reorganizării şi extinderii atribuţiilor Agenţiei Domeniilor Statului, însă proiectul de lege nu stabileşte situaţiile în care statul ar putea exercita dreptul de preempţiune la vânzarea unui teren agricol către un cetăţean străin. Întrebat care sunt aceste situaţii, ministrul Daniel Constantin a afirmat că ele nu sunt specificate, dar că, de exemplu, "la un moment dat" statul ar putea decide să cumpere suprafeţe mici şi să vândă suprafeţe mari. Şi din nou ne întrebăm retoric ce înseamnă acest „la un moment dat”, dar şi când, cine şi cu ce costuri ar putea dezlega braţele Guvernului, legate acum de interesele UE? 

Vremea colindelor

Este vremea colindelor. Celor mai mulţi dintre noi ele ne amintesc dulceaţa vacanţelor de la ţară, câmpurile albite de zăpadă, de sub care răsăreau firişoarele de grâu semănat de cu toamnă, gustul colacilor şi cozonacilor, al cartofilor şi merelor coapte pe sobă. Bucatele toate erau rodul muncii ţarinilor. Spune un cântec folcloric de la noi, „casa părintească nu se vinde”. Să nu vindem nici noi casele şi pământurile părinţilor de la ţară. Dimpotrivă, să nu le abandonăm, să le îngrijim şi să le oferim cu sfinţenie urmaşilor noştri. Astfel, nu vom suspina cu dor şi jale când vom auzi colindul care urmează:

Vin colindatorii, cum veneau odată,
Să colinde-n seara asta minunată,
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi.

Gazdelor creştine să-i primiţi în casă,
Şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă.
Ni-i trimite Sfântul să ne-'ncerce mila,
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila.
Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde,
Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde.
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica,  
Domnilor de astăzi să v-apuce frica.

Mută-i întrebarea ce răsun-afară,
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse
Pe la porţi străine, ce ne stau închise.

Vin colindătorii cum veneau odată,
Să colinde-n seara asta minunată
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi.

(Tudor Gheorghe)