Aplicaţi legea!! Apăraţi Simbolurile naţionale!!!

Întreg fiorul meu interior a fost de-a dreptul bulversat de problema conflictului arborării steagului secuiesc şi, mai ales, de declaraţiile Domnului ambasador ungar în România, Oskar Fuzes, că, în Constituţie, ar trebui să fie stipulat că „România este stat multinaţional….”, precum şi ale Domnului secretar de stat în MAE ungar, Nemeth Zsolt, care avea să declare că „maghiarii din Transilvania sunt supuşi unei agresiuni simbolice şi, prin urmare, maghiarii din Ungaria trebuie să răspundă, arborând steagul Ţinutului Secuiesc”[1], declaraţii, pe care, într-acelaşi asentiment cu Guvernul României, le consider „obrăznicii”, intolerabile la adresa naţiunii române, motiv pentru care felicit MAE din România pentru poziţia luată.

Şi, pentru că personal consider că astfel de obrăznicii trebuie să înceteze, începând încă de pe teritoriul României, trebuie să se ia măsuri ferme de respectare a principiilor ordinii de drept, căci acceptarea unor astfel de atitudini generează comportamente care afectează în timp ordinea de drept, securitatea naţională, liniştea publică şi bunele moravuri.

Şi, pentru că am sesizat că Legea nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, precum şi HG 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, în anexă, reglementează problema arborării drapelului, precum şi a tuturor simboluri naţionale, consfinţite de prevederile constituţionale, respectuos consider că ar trebui ca prin Hotărâre de Guvern să se modifice art. 24, alin. (1) al HG 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, sub forma următorului conţinut:

„Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) arborarea drapelului României de altă formă, cu alte dimensiuni, alte modele şi cu altă intensitate a culorilor decât cele stabilite potrivit legii;

b) arborarea drapelului la sediul primăriilor, consiliilor judeţene si al prefecturilor în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 2 alin. (3) şi (4);

c) nearborarea drapelului României pe perioada desfăşurării evenimentelor prevăzute la art. 4;

d) arborarea drapelului sau a fanionului altui stat, cu alte dimensiuni decât cele ale drapelului României si cu alte ocazii sau în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 6, 7 şi 9;

e) nerespectarea prevederilor art. 16;

f) folosirea sigiliului cu stema României în alte scopuri şi de alte persoane decât cele stabilite la art. 17;

g) confecţionarea sigiliilor cu alte însemne.”

De-asemenea, aici consider că ar fi indicat adăugarea unui alineat „1’” în cadrul art. 24 al HG 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, care să aibă următorul conţinut:

„Constituie infracţiune şi se pedepseste cu detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte:

a) nearborarea drapelului României de către autorităţile si instituţiile publice;

b) refuzul primarului de a purta eşarfa potrivit prevederilor art. 23 sau purtarea unei eşarfe având alt model, alte dimensiuni sau alte culori decât cele ale drapelului României;

c) arborarea drapelului României în stare necorespunzătoare;

d) nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (2) si ale art. 13;

e) intonarea imnului naţional cu alt text si cu alta partitura decât cele stabilite de lege.”

Totodată, consider că, în cadrul procedurii de revizuire a Constituţiei, la art. 30, alin. (7), Comisia de revizuire a Constituţiei ar trebui să opereze o modificare în sensul în care alineatul precizat să aibă următorul conţinut: „Sunt interzise de lege defăimarea ţării, a naţiunii şi a simbolurilor naţionale (n.m.), îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.

Simbolurile naţionale nu sunt doar vorbe fără de valoare, ci reprezintă elementele de adâncă preţuire pentru toţi cetăţenii României, pentru că în ele se odihnesc, trăiesc şi se mişcă toate idealurile şi aspiraţiile de viaţă, precum şi valorile supreme consfinţite de către jertfa frunţii şi a vieţii tuturor înaintaşilor, moşi şi strămoşi de-ai noştri, care trăiesc sau se odihnesc aici şi pretutindeni, de aceea toţi cetăţenii României „beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”[2], iar, între obligaţiile prevăzute de prescripţiile legale, se enumără şi respectarea simbolurilor naţionale, aşa cum ar fi oglindită de HG 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, în forma modificată propusă.

Se ştie că, în virtutea aşa-numitelor „discriminări pozitive”, în România, prin prescripţiile constituţionale şi legale, „Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”[3], numai că toate drepturile minorităţilor naţionale „trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”[4] şi exercitate cu „bună-credinţă”[5], fără a aduce atingere simbolurilor naţionale, dovedindu-şi astfel „fidelitatea faţă de ţară”[6], mai ales că „cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege”[7], neîndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin, în domeniul simbolurilor naţionale, putând fi asimilată cu un act de trădare ştiut fiind că „fapta cetăţeanului român, a persoanei fără cetăţenie care are domiciliul în România sau a străinului aflat în serviciul statului român de a stabili legături cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului, ori de aservire faţă de o organizaţie străină sau putere străină, precum şi de întrajutorare a unei organizaţii ori a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi inamice împotriva securităţii naţionale se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”[8].

Desigur că poate nerespectarea simbolurilor naţionale nu poate fi încadrată în prevederile articolului 271 al codului penal, dar, ţinând cont de faptul că „legea penală apără, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”[9], atunci poate că şi aici este posibil a se face o modificare sau completare care să încadreze ca infracţiuni fapte sau acţiuni de nerespectare a simbolurilor naţionale şi a limbii române de către cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi de către militari, mai ales că „autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia arborării drapelului României în mod permanent, atât pe edificiile în care îşi au sediul, cât şi în interiorul lor, cu precădere în birourile persoanelor din conducerea acestora, în sălile de protocol şi festivităţi”[10], conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice având a răspunde, în condiţiile legii, de arborarea şi menţinerea în stare corespunzătoare a drapelului României pe edificiul şi în sediul acestora[11].

Într-acelaşi context, ţinând cont de faptul că „la începutul manualelor şcolare: abecedare, manuale de citire pentru ciclul primar, manuale de limba şi literatura română, manuale de istorie şi manuale de limba maternă pentru minorităţi se tipăreşte textul imnului naţional al României prevăzut în anexa nr. 3 (a Legii nr.75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice n.m.)”[12], în virtutea fidelităţii faţă de ţară şi a prerogativelor conferite de dispoziţiile legale, rog autorităţile publice să facă toate demersurile necesare pentru ca nerespectarea prevederii articolului 12 al Legii nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice să fie sancţionate ca infracţiune.

De aceea, în virtutea prevederilor art. 12, ale art. 13, şi ale art. 30 ale Constituţiei României, ale art. 12 şi ale art. 20 ale Legii nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, ale art. 2 şi ale art. 24 ale HG 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, precum şi ale art. 1 şi ale art. 2 ale Legii 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, consider că ar trebui ca ministerele de resort să întreprindă măsurile legale ce se impun pentru ocrotirea simbolurilor naţionale şi sancţionarea celor ce nu respectă măsurile legale ce reglementează arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, precum şi a folosirii limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice.

În final, îmi exprim speranţa că autorităţile publice vor aplica legea şi vor întreprinde toate cele necesare în sensul (re)instaurării respectării legii cu privire la arborarea drapelului şi la cinstirea simbolurilor naţionale. Este nu numai o obligaţie legală, ci, mai ales, una morală, izvorâtă din apărarea cu sfinţenie a martiriului moşilor şi strămoşilor acestui neam binecuvântat.