Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Biserica. Neamul. Politica. LumeaNr. vizualizari: 3010

Ex Oriente lux, ex Occidente luxus

Cristina Roman
Tags: Ortodoxie; Biserica Ortodoxă; Biserica Catolică; misiune; mărturisire;
Ex Oriente lux, ex Occidente luxus
 
Teologia romano-catolică are îndeobște acest nărav că, ori de câte ori e vorba să se raporteze la tradiție, începe prin a face declarații slugarnice de supunere față de ea, pentru ca, îndată după aceea, să purceadă la măsluirea ei iscusită și la potrivirea ei cu nevoile împrejurărilor. (Mircea Vulcanescu).
Ortodoxia a trăit misterul mântuirii în deplinătatea lui totdeauna. Noi avem până azi creştinismul aşa cum l-au avut Sfinţii Părinţi din sec. II-V. Toţi teologii catolici, anglicani, protestanţi recunosc aceasta, unii făcând se întelege, chiar din aceasta o vină a Bisericii noastre, declarând-o falsificată, pietrificată în idei şi forme, haine, ca una care n-a dezvoltat adevarul creştin după cerinţele fiecărui om. Prin urmare Biserica Ortodoxă n-a ştirbit adevărul coborât de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sfătoşeniilor omeneşti, n-a purces la zădărnicirea supremei acţiuni a lui Dumnezeu, de a readuce lumea la adevar. (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae)
Urmaşul Sf. Apostol Petru – un rock star divin…
Un Papă caracterizat de un ziarist catolic drept un „rock star divin”, preoţi catolici care pun muzică modernă în biserică la Taina Cununiei şi dansează, un grup întreg de episcopi şi cardinali aplaudând în sincron pe ritmuri muzicale ca într-o coregrafie, o „mafie gay” la Vatican ce completează scandalurile de pedofilie, Banca Vaticanului acuzată de spălare de bani, arhiepiscop catolic german care recomandă folosirea pilulei de a doua zi în caz de viol, sunt doar câteva dintre controversele contemporane din Biserica Catolică.
Provocările veacului nostru sunt abordate uneori complet diferit de cele două Biserici: Ortodoxă şi Catolică, prima rămânând fidelă tradiţiei, cea de a doua îngăduind o deschidere riscantă spre omul contemporan secularizat. Căldiceii ortodocşi şi mai ales tinerii pot fi furaţi de mirajul slujbelor neconvenţionale, de confortul şederii în bănci la biserică, de lipsa de severitate a posturilor catolice. Ispititorul îi determină chiar să prefere, din comoditate şi ignoranţă, participarea la slujbele catolice sau greco-catolice, lipsindu-se astfel de comoara Ortodoxiei, darul cel mai de preţ făcut de Dumnezeu României.
Românii plecaţi în occident se pot ascunde după scuza că o biserică ortodoxă nu găsesc decât la sute de km şi atunci nu e niciun păcat să frecventeze o altă confesiune. Sunt, de asemenea, nenumărate cazurile în care româncele dau naştere la copii în ţări străine şi fie nu îi mai botează deloc, fie îi botează după confesiunea soţului străin, de obicei catolic sau protestant. „Şi aşa nu vor şti ei prea multe despre România” gândesc mamele care nici limba de acasă nu o mai vorbesc cu copiii din familii mixte, „şi aşa vor urma la şcoală ore de religie conform altui rit” se consolează bunicii din ţară, neputincioşi în a comunica româneşte cu nepoţii lor. Diluarea credinţei poate fi observată de oricine a petrecut măcar câteva luni departe de ţară şi a cunoscut acolo imigranţi români. În goana după o viaţă mai bună, unii uită că de fapt Dumnezeu le-a dat şansa de a fi mărturisitori ai Ortodoxiei, cu atât mai mult cu cât numeric ei sunt ca o picătură într-un ocean.
Să ne ajutăm unii pe alţii să ţinem la nevoie „cu dinţii” de Sfânta Tradiţie Ortodoxă, traind-o şi mărturisind-o pretutindeni prin cuvânt şi faptă în biserică, în familie, la locul de muncă, în societate. Să discernem între denigrarea rău voitoare la adresa Bisericii şi cazurile obiective în care se cere îndreptare şi schimbare şi în ograda BOR. Să nu ne ruşinăm cu Domnul Hristos, ca să nu se ruşineze nici El cu noi la Judecată, să ducem prescura şi pomelnicul nostru la Sfântul Altar, pentru ca numele noastre să ajungă părticele în Sfânta Împărtaşanie, să fim blânzi şi milostivi şi să ne rugăm pentru ţara noastră, pentru românii de pretudindeni. Să trăim ortodox!
Anamneză
Desigur, viața religioasă este grea, întrucât în ultimele decenii se constată o dezvoltare notabilă a curentului materialist. Astăzi avem de a face cu o criză economică care se răspândește în toată Europa, dar și în întreaga lume, încât adeseori, oamenii care au fost crescuți în spiritul consumismului, nu sunt pregătiți din punct de vedere duhovnicesc pentru a face față problemelor vieții. Există, așadar și o criză de factură morală. De pildă, vorbim de criză la nivelul instituției căsătoriei; sunt foarte puține căsătorii raportate la numărul foarte mare de tineri ce trăiesc fără cununie. Totodată, se înregistrează foarte multe divorțuri… Este foarte important să medităm asupra acestor probleme. Există o globalizare a economiei care se întrevede în Europa, dar și în întreaga lume. În paralel, vorbim de o globalizare la nivel ideologic, ce are drept urmare nimicirea simțirii religioase. Cu alte cuvinte, are drept scop cultivarea materialismului.
În calitate de creștini, este important să fim capabili de a da un răspuns în fața tuturor problemelor care se pun. Nu cred că este o soluție izolarea de toate lucrurile urâte ce se cultivă și se petrec în jurul nostru, ci adevărata soluție o reprezintă mărturia pozitivă pe care o dăm prin viața noastră de creștini. Este important ca viața noastră creștină să constituie un ideal, să poarte în sine o valoare, lucru de mare importanță în viața oamenilor, care nu este de găsit în altă parte. Doar mărturisind prin însuși modul viețuirii noastre, putem oferi ceva lumii -  Jean Claude Larchet – Interviu pentru postul de radio al Bisericii Greciei.
Oamenii să-şi schimbe purtările!
Creştinii ortodocşi participanţi la Sf. Liturghie ascultă la Ectenia Mare cererea „Pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm ” şi dau în cor răspunsul „Doamne miluieşte”. Dar pentru ce Biserici ne rugăm noi, de fapt? Pentru ce fel de unire? Nu ne despart doar ereziile celorlalte Biserici, ci, poate în primul rând, ne desparte felul în care trăim zi de zi credinţa. În cartea Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină, Pr. Arsenie Boca scria: „Rugându-mă „pentru Pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici”, aud deodată, în urechea dinăuntru, înfruntarea amarnică: „Nu te ruga de Mine să le dau Pace, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pace pe Pământ”… Lămurit că lucrurile nu stau bine!”
Schimbarea purtărilor oamenilor ar însemna mai ales lupta cu dependenţa de modernism, de confort, de tehnică şi tehnologie, fuga de încarcerarea în epoca vitezei şi întoarcerea la viaţa simplă, sănătoasă, care caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu cu deplină încredinţare că „toate celelalte se vor adăuga”. Să nu mai aruncăm cu pietre în conservatorismul Ortodoxiei, să nu ne mai acuzăm Biserica de spirit învechit şi inadaptare la nou, ci să recunoaştem că tocmai această constanţă e garanţia perpetuării duhului ortodox.
O frumoasă şi corectă descriere a Bisericii Ortodoxe a fost făcută recent chiar de către Papa Francisc. Pe când călătorea spre Rio de Janeiro, la Întâlnirea Mondială a tinerilor catolici din această vară, Papa a spus: „Bisericile ortodoxe au păstrat o Liturghie care este foarte frumoasă. Noi ne-am pierdut puțin simțul adorării. Acestea Îl cinstesc pe Dumnezeu și Îi cântă cântece de preamărire fără să țină seama de timp. Într-o zi, vorbind despre Biserica occidentală, mi s-a spus „ex Oriente lux, ex Occidente luxus,” adică din orient provine lumina iar din occident societatea consumului și a bunăstării care a făcut atâta rău. În schimb, ortodocșii au păstrat frumusețea lui Dumnezeu în centru. Când citim opera lui Dostoievski luăm contact cu spiritul Rusiei și al lumii răsăritene. Avem atâta nevoie de aerul proaspăt al orientului și de această lumină pe care o emană!
Apa trece, pietrele rămân
Ortodoxia şi-a păstrat caracterul popular, fără a face eforturi să fie populară. În cazul noului papă catolic se vorbeşte despre o strategie de PR care să îl facă iubit şi apreciat de mase. Ca o culme a concesiilor făcute pentru popularitate,  Papa Francisc a purtat pentru câteva momente pe cap o podoabă din pene, dăruită lui de un indian pe scena Operei din Rio de Janeiro. Imaginea a făcut înconjurul lumii, alături de aceea în care la slujbă, pe plajă, alături de călugăriţe catolice stăteau şi turiste îmbrăcate în costume de baie. Plin de admiraţie pentru gestul Papei, Omar Bello, un ziarist catolic argentinian, l-a numit pe acesta „rock star divin” spunând că este „deschis şi conservator, politica lui de lidership este să vorbească cu toată lumea, e fermecător, dar ştie să se controleze, aşa cum fac toţi oamenii puternici”. Portretul confirmă speculaţiile despre o strategie de publicitate şi notorietate. Carisma şi forma eclipsează fondul. Băile de mulţime electrizează precum concertele rock, soldate cu leşinuri de prea-dragul idolului de pe scenă şi nu al muzicii/credinţei.
În mod opus, Ortodoxia nu promovează vedete, ci sfinţi. Iar sfinţii sunt fii ai poporului care, în România, şi-a demonstrat delicateţea sufletului prin profunzimea abordării problemelor vieţii. Plecând de la această idee, într-un cuvânt teologic Pr. Stăniloae a explicat că de aceea „Ortodoxia a câştigat, cu prezentarea datelor simple şi fundamentale ale misterului mântuirii, atenţia omului din orice timp. Ea a câştigat înţelegerea omului de totdeauna, pentru că i-a actualizat trăirea acestor trebuinţe şi răspunsuri fundamentale… Ortodoxia n-a avut nevoie de speculaţiile scolastice, ale evului mediu, pentru a întâlni în mod real pe oamenii de atunci, după cum nu are nevoie nici azi să se autosecularizeze pentru a întâlni pe omul contemporan…”  (Ziarul Lumina)
Homosexualii sunt fraţii noştri (???!)
„Cine sunt eu să judec?” a spus Papa Francisc despre homosexuali. „Când întâlnesc o persoană gay, trebuie să fac diferenţa între a fi gay şi a fi parte dintr-un lobby [gay]. Dacă ei [homosexualii] îl acceptă pe Domnul şi au bunăvoinţă, cine sunt eu să-i judec? Nu ar trebui marginalizaţi. Nu tendinţa către homosexualitate este problema (…) ei sunt fraţii noştri.” Divorţul şi recăsătorirea în familiile tradiţionale sunt pentru catolici subiect tabu. Niciun pogorământ nu îi scuteşte pe cei divorţaţi de judecata Bisericii. Nicio abatere de la regulă nu le permite preoţilor catolici să îşi întemeieze familii normale, să aibă copii. Celibatul e sacru, dar presa dă mereu în vileag cazuri de concubinaj, de copii ilegitimi afectaţi psihic de statutul de copil din flori al unui preot catolic. Deunăzi, un grup de preoţi catolici caterisiţi pentru că s-au căsătorit, au dat în judecată chiar pe Papa Francisc. Aici s-a ajuns.
Dar pe homosexuali, „cine suntem noi să îi judecăm?” Este ca şi cum am spune în locul lui Lot, supravieţuitorul Sodomei şi Gomorei, lui Dumnezeu, „Doamne, cine sunt eu să judec, să fug de păcătoşi, să îmi scap sufletul şi trupul? Ei sunt fraţii mei şi, pentru că nu-i judec, aleg să rămân lângă ei… ” A nu îi marginaliza câtuşi de puţin pe homosexuali înseamnă a îi accepta fără îndreptare, prim pas spre oroarea acordării de drepturi suplimentare, ca cel de a se căsători şi de a înfia copii. Să nu mai vorbim de faptul că lipsa constângerilor este luată de unii drept încurajare, nicidecum drept toleranţă cu dreaptă socoteală.
Acum câteva zile, o biserică protestantă din Germania tocmai a oficiat o astfel de „cununie” gay. Adăugăm aici şi ştirea că nemţii, care sunt majoritar catolici, vor putea lăsa necompletat certificatul de naştere al copilului la rubrica sex, astfel încât, la vârsta maturităţii, copiii să decidă dacă se consideră a fi bărbat sau femeie. Precedentul a fost deja creat.
Biserica Ortodoxă îi cheamă pe homosexuali la pocăinţă şi vindecare trupească şi sufletească prin Sfintele Taine, prin recunoaşterea patimii care îi subjugă. Când vine vorba de statutul familiei, de schimbări ale Constituţiei, Biserica Ortodoxă este fermă. Să ne amintim cuvântul Scripturii: "Zicând că sunt înţelepti, au ajuns nebuni" (Romani 1,22). "Pentru aceea, Dumnezeu i-a lăsat unor patimi de ocară, căci la ei femeile au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbatii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata rătăcirii lor" (Romani 1,26-27). Aceştia, deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le si încuviintează celor care le fac" (Romani 1,32).”
Declaraţiile Papei au fost interpretate ca un act de reconciliere şi, deşi presa occidentală a promovat ideea că Biserica Catolică şi-a schimbat atitudinea faţă de comunitatea gay, afirmaţiile vin mai degrabă ca o schimbare de ton decât de abordare practică. De altfel, Francisc a subliniat, în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, că poziţia oficială a Bisericii Catolice, este că orientarea sexuală nu este păcătoasă, ci numai actele homosexuale. Într-un cuvânt, biserica este tolerantă faţă de preoţii dar şi membrii laici homosexuali care şi-au recunoscut orientarea sexuală, dar nu acceptă practicile homosexuale. Toţi preoţii fac un jurământ de celibat atunci când sunt hirotoniţi. Chiar dacă declaraţiile nu semnifică vreo schimbare de substanţă, reprezentanţii comunităţii gay de la Roma au primit pozitiv afirmaţiile papei. „Ne simţim uşuraţi să auzim un papă vorbind atât de deschis despre problemele homosexualilor şi ne-am dori ca toţi catolicii să gândească la fel", a declarat Alessandro Di Antonio, ofiţer în cadrul Uniunii Naţionale a Italienilor homosexuali, pentru USA Today.
Declaraţia Papei Francisc despre homosexualitate vine aproape concomitent cu afirmaţia preşedintelui american dintr-o conferinţă de presă “Nu am nicio toleranţă pentru ţările care încearcă să trateze persoanele gay, lesbiene sau transgender astfel încât să le intimideze şi să le facă rău”, cu referire directă la legislaţia anti homosexualitate din Rusia. A nu permite legalizarea căsătoriilor gay şi a protesta este echivalent cu a „le intimida şi a le face rău”? Înseamnă că în acest caz România va avea toleranţă zero de la americani ceea ce ar duce aproape la o sinucidere geopolitică? Măcar de am avea alternativa să ne aruncăm în braţele „mamei Rusii” şi ale fraţilor ortodocşi de dincolo de Nistru, dar răul ar fi la fel de mare…
Despre paradoxul mântuirii ateilor
Şi, în timp ce România este din nou între ciocan şi nicovală, iar BOR e luată cu asalt în mass media, Papa Francisc mai scoate un porumbel (al păcii?) şi lasă să se înţeleagă că mântuirea este şi pentru atei, dacă fac fapte bune. Cităm: "Dumnezeu Tatăl a realizat mântuirea prin Sângele lui Hristos, pentru noi toţi; pentru toţi, nu doar pentru creştini. Dumnezeu este şi Părintele ateilor? Da, şi al ateilor. Al tuturor! Suntem creaţi după asemănarea lui Dumnezeu, iar Jerfta lui Hristos ne-a mântuit pe toţi! Şi toţi avem datoria de a face binele. Porunca de a face binele este un sentiment al păcii. Dacă fiecare dintre noi îşi face partea sa, dacă le facem bine altora, ne întâlnim toţi prin faptele bune, ajungem la o cultură a întâlnirii. Trebuie să ne întâlnim făcând bine. Iar dacă unul nu crede şi spune că este ateu, prin facerea binelui se întâlneşte cu noi". Chiar şi specialişti catolici în Dogmatică au criticat declaraţia, iar ca să dreagă busuiocul, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Thomas Rosica a explicat pentru site-ul Attualissimo.it: „Ateii nu se mântuiesc. Cei care cunosc Evanghelia nu pot fi mântuiţi dacă nu au credinţă şi dacă refuză să intre în Biserică şi să rămână în Biserică”.
Iubirea şi mila faţă de persoane trebuie echivalate cu toleranţa faţă de păcate şi erezii. Corectitudinea politică în numele unui umanism relativist şi sincretist poate doar dăuna în Biserică. Compromisurile sunt periculoase fiindcă aşa zisa iubire care le-ar sta la bază, este de fapt un surogat, confundându-se empatia şi sentimentalismul cu grija pentru mântuire.
 
Iată ce spune un părinte iubit al Ortoxiei, Pr. Teofil Părăian, despre legătura între mântuire şi fapte bune: „ Ce rol are preponderenţa faptelor bune pentru mântuire, la judecata particulară? Ne mântuiesc faptele noastre bune sau numai mila lui Dumnezeu? Mântuirea este recompensă sau milostivire divină?
 
Pr. Teofil: Şi una, şi alta. Adică noi ne ducem în faţa lui Dumnezeu cu ceea ce suntem. Să nu vă închipuiţi că faptele bune sunt aşa, nişte lucruri cu care te duci înaintea lui Dumnezeu ca şi când ai avea o grămadă de lucruri realizate. Faptele bune cu care ne ducem noi înaintea lui Dumnezeu şi pe care Dumnezeu le ştie sunt incluse în noi înşine. Cartea vieţii noastre suntem noi înşine. Faptele noastre intră în componenţa noastră: ce faci te şi face. Şi atunci, noi ne ducem înaintea lui Dumnezeu cu ceea ce suntem noi în noi înşine, cu ceea ce am devenit prin faptele bune pe care le-am făcut sau prin faptele rele pe care le-am făcut. Ne ducem cu noi, cum suntem, cum am devenit prin ceea ce am făcut. Mântuirea nu ni se dă ca o recompensă pentru faptele bune - deşi ni se cer şi pentru mântuire fapte bune -, ci mântuirea este un har de la Dumnezeu pentru oamenii care au trăit cu Dumnezeu în lumea aceasta, care s-au gândit la Dumnezeu şi au ţinut seamă de Dumnezeu. Faptele bune ne sunt ajutătoare pentru înmulţirea credinţei în Dumnezeu, dar dac-ar fi să ne mântuim numai prin faptele noastre bune, nu ne-am putea mântui, pentru că mântuirea, în principal, vine de la Mântuitorul. Noi ne mântuim cu ajutorul Mântuitorului, nu ne mântuim prin ceea ce facem noi şi am devenit aşa ca Dumnezeu să ne declare mântuiţi, ci ne ducem cu viaţa noastră, cu alcătuirea noastră, cum am devenit, în faţa Mântuitorului, şi Mântuitorul ne mântuieşte.” ( extras din cartea Din ospăţul credinţei)
 
Iisus Hristos nu este nice
 
Dacă ar fi să ne referim numai la cele două afirmaţii ale papei, de bunăvoinţă faţă de homosexuali şi atei şi tot am putea gândi că Biserica Catolică încearcă să fie pe placul omului contemporan schiţând la figurat un chip drăguţ al Mântuitorului. La slujbele catolice este permis chiar să se asculte şi să se cânte muzică contemporană, cum s-a întâmplat şi la summit-ul tinerilor catolici de la Rio de Janeiro. Este un pericol pentru tinerii români care nu frecventează Biserica Ortodoxă să ia drept un bun exemplu deschiderea spre apucăturile omului modern a Bisericii Catolice. Nonconformişti chiar fără voia lor, la vârsta adolescenţei şi a nedeplinei maturităţi, tinerii riscă să nu mai poate distinge între bine şi rău, între ceea ce este sfânt şi demn de urmat în credinţa noastră şi update-urile altora. Este greu de generalizat şi de afirmat că soluţia este în primul rând la părinţi, care ar putea deveni ei înşişi exemplu de trăire ortodoxă atâta vreme cât sunt tineri care îl găsesc pe Hristos la biserică tocmai fiindcă au un iad în familie.
 
Într-un cuvânt adresat tinerilor, Pr. Vasile Mihoc spunea că „unele Biserici proclamă în vremea noastră un Hristos care e nice, (drăguţ – în limba engleză), care acceptă păcatele fără probleme, şi, din nefericire, în cursa aceasta cad multe aşa-zise Biserici. De ce să nu avem cupluri de gay sau de ce să nu avem preoţi cu păcate și patimi din acestea urâte? Un Hristos nice. Şi se tulbură când vin în lumea ortodoxă şi văd icoane cu Hristos serios!”
 
Aşadar, ex Oriente lux, ex Occidente luxus. Trăim vremuri în care ni se cere să alegem cui şi unde slujim. Lui Dumnezeu - Lumina în Ortodoxie, ori lui Mamona cel omniprezent în Occident. Cei care cred că există cale de mijloc pierd timp preţios pentru mântuire şi se risipesc pierzându-se pe drum. Nu trebuie să căutăm orbecăind luminiţa de la capătul tunelului, ci să ne lăsăm inundaţi de lumina Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos: Biserica Ortodoxă.
 
27-08-2013
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Moise Gheorghe - 14-09-2013:

_@ ...[\"Ex Oriente lux, ex Occidente luxus\"]. .../... _ Despre: ...\"Adventistii de Ziua a 7-a\" _ Matei 7/15; 23/[1-10],13-15; _ 2 Petru 2/1-3; _ 1 Timotei 4/7; 6/4,5; _ 2 Timotei 3/[1-6],7,[8]. .../... _ Aceasta este copia unui mesaj transmis in pagina: ... http://www.ioncoja.ro/textele-altora/urmasul-lui-pantiusa/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29&utm_content=Yahoo!+Mail .../... _ Re: …[\"Gheorghe Seculici era vicepremier şi ministru al Economiei în Guvernul Tăriceanu I la data promovarii lui Coldea în fruntea SRI. Seculici era şi şeful Cultului adventist de ziua a șaptea din Romȃnia şi avea relaţii importante în Statele Unite ale Americii, unde achiziţionase casa fondatorului cultului adventist ( situată în Vermont).\"] .../... _ De mai multi ani de zile am incercat dilaogul pe teme de Cercetarea si Revelare a Scripturilor, …cu cei ce-si zic “Adventisti de ziua a 7-a”/{urmasi ai unei femei [numita] Ellen G.White – SUA}, …inclusiv cu [dintre] cei mai mari lideri ai lor din Romania si din SUA, [mii de mesaje la care refuza sa raspunda /(implicita cenzura / S.S.)] prin toate sistemele de comunicare electronica, …in schimb, alegandu-Ma cu supraveghere si ascultare continua prin sisteme electronice dintre cele mai performante, …dupa ce, mai intai, M-au deposedat de “resursele minime de intretinere”, pe care Mi le-au “confiscat, aparent judiciar / fals judiciar”, …prin acte si fapte abuzive si inscrisuri false [pr]in “falsa justitie din Romania”, …implicite fiind si felurite amenintari cu lichidarea, “daca mai apelez la justitie” /[implicati diversi agenti, (ca): ...procurori, judecatori, si o intreaga pleiada de neispraviti: -“tractoristi, boschetari si alte [de regula] “categorii subcultura”/[medii caracteristice S.S., ... adica, tipic indivizilor si metodelor de lucru ale celor ce-si zic “Servicii Secrete”]; .../... _ Am inteles mai de mult timp, …[dupa ce, “presupusi agenti SRI”, au dorit anumite detalii legate de Cercetarea si Revelarea Scripturilor], …ca majoritatea [\"sediilor\"] de asa-zise “Biserici Adventiste de Ziua a 7-a” prin “asa-zisii pastori si profesori teologi” …/ …[care de fapt *nu stiu nimic legat de “Destainuirea Scripturilor”*, ...decat “povesti si povestioare, [despre, si din, *Carte* _ Daniel 12/4,9]/ “basme si povesti lumesti si babesti”, ...”ale oamenilor stricati la minte, ...lipsiti de Adevar, ...de care trebuie sa va feriti”, ...”slugi[nd] pentru pantecele lor nesatule”, …”care Mi se impotrivesc” _ 1 Timotei 4/7; 6/4,5; _ Matei 7/15; _ 2 Petru 2/1-3; _ 2 Timotei 3/1-7,[8], … …[vazand refuzul de a dialoga deschis si sincer], …au creat suspiciunea ca, de fapt sint, “centre / cuibare cu agenti sub acoperire, colectori de informatii, …posibil pentru Serviciile Secrete Straine / potrivnice Poporului Roman / Romaniei”; .../... _ In data 15.05.2013, …au revenit [doi presupusi \"Adventisti de Ziua a 7-a\": ...Cristea Marius si Popa Viorel], ...la domiciliul Meu si [in mod “diplomatic”], M-au atentionat /[avertizat] sa nu le perturb “actiunile de evanghelizare din Tarlele Filiu, din perioada curenta”, …dupa ce reusisem sa fac publice cateva mesaje, prin care precizam ca cei care-si zic “Adventisti de Ziua a 7-a”, …se ratacesc si duc si pe ceilalti in ratacire _ Matei 22/29; _ Marcu 12/24; _ Matei 7/15. .../... _ In contextul celor precizate mai sus, se incadreaza si precizarea de la punctul -3), …aferenta postarii cu subiectul: …“Un interviu interesant cu HERVE RYSSEN”, …din: … _ http://www.ioncoja.ro/textele-altora/un-interviu-interesant-cu-herve-ryssen/, …astfel: … … Moise Gheorghe 29.05.2013 la 3:33 pm _ @ “Misu Croitor”, … -3) _ Printre mesaje erau si unele privitoare la ratacirea omenirii, inclusiv a celor ce-si zic “Adventisti de ziua a 7-a / o cohorta de rataciti “desradacinati manati de Vanturile Traista Goala / Apusene”, …care-si zic “pastori”, care se ratacesc si duc si pe altii in ratacire, potrivit _ 2 Petru 2/1-3; _ Romania 16/18. .../... = Cu stima. –Mesia _”Cel trimis”/*Trimiterea*/[Iesirea / Exodul] 4/1,[10],11, 2012, 2013,[14-16],17; ...-*Cine are urechi de auzit sa auda* _ Luca 8/[5-7],8; 16/29,31; 18/[2-7],8; _ Eu, cel care vorbesc cu tine, sint Acela _ Ioan 4/[25],26; 7/37; 8/21,23,24,29,43,45-47; 10/8,11, 2012, 2013, 2014; …-Cel fagaduit _ Deuteronom 18/15,18; _ Faptele Apostolilor 3/22; _ Romania 5/14; 10/[14 – Moise Gheorghe],17; _ Is.6/[8],9-11,2012,[2013]; 9/1,2,[6]; 52/6 – Moise Gheorghe _*Iata-Ma !*; 65/1; _ Romania 10/18,[20]; ...-Va rog sa cititi Cartea, chiar daca este \"pecetluita\" _ Daniel 12/4,[9]; _ Ioan 5/39; …-Vine dimineata _ Isaia 21/11, 2012, 2013, 2014; -“Toate religiile” / *Toate popoarele chemate …[fara bani si fara plata]* _ Isaia 55/1,6-9,[10],11, 2012, 2013, …[chemate] la “masa / hrana” _ Matei 4/4, …[“masa”] / praznicul zilei mari [aceasta] de pe urma _ Ioan 7/37; [20/9], ...[zi] care *nu a mai fost ...[niciodata]* _ Daniel 12/1; _ 1 Corinteni 14/21; _ Matei 13/[34,35],16,17,[13-15]; _ Ioan 16/25, ... _ *Si va fi Lumina !* _ Isaia 9/1,2,[6]; 53/1-7; _ Ioan 1/1,5,[11],14; 3/16; 8/[28],{29},21,23,24.

mai mult...


CARTI/produse despre:
Ortodoxie, Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Misiune, Mărturisire,