Talanti în deplina valorificare

Lucrările autorilor înzestraţi cu un puternic har scriitoricesc vin să ne îmbogăţească substanţial cunoştinţele într-un domeniu sau altul, după interesele fiecăruia dintre noi, ne ajută să stabilim şi să menţinem în ordinea cuvenită starea noastră sufletească, dat fiind faptul că asemenea lucrări conţin cuvinte întru totul potrivite şi la maxim încărcate cu energie pozitivă. Toate răspândesc valorile autentice ale moralei creştine, celei mai sănătoase morale, şi sunt de real folos persoanelor preocupate de autoinstruire în scopul desăvârşirii sufleteşti.  Chiar dacă tendinţa spre desăvârşire sufletească în ziua de azi lasă mult de dorit, totuşi importanţa ei în civilizaţia umană nu poate fi subestimată. Pentru că, după cum aflăm din comoara literar-religioasă a ortodoxiei, ajungând la desăvârşire sufletească  poţi să ai parte şi de mântuire, poţi şi să devii vrednic de Împărăţia Cerului.

Toate fiinţele grăitoare, după cum se ştie, au de la Dumnezeu unul sau chiar câţiva talanţi, pe care trebuie neapărat să-i pună în folosinţă  pentru a  înmulţi în continuare darul primit de Sus. Părintele Alexandru Stănciulescu-Bârda e înzestrat nu cu un singur  dar – cel al preoţiei, ci şi cu cel al scrisului, al studierii şi cercetării trecutului istoric, al răspândirii cunoştinţelor despre bine şi frumos în rândurile semenilor ş. a. - şi nu a lăsat să se piardă absolut nimic din enorma sa avere spirituală. Dimpotrivă, Prea Cucernicul Părinte activează neobosit şi cu deplină dăruire de sine pe toate tărâmurile care îl interesează, totodată îmbinând armonios talentele ce le posedă. Şi răsplata îi este vădită, căci de la Dumnezeu continuu îi vin cu prisosinţă inspiraţia şi harul. Datorită lor Părintele  Alexandru de-a lungul întregii sale vieţi a creat şi creează lucrări preţioase, deosebit de importante, lucrări de o splendidă ţinută literară şi cu învăţăminte foarte adânci, care oricând se dovedesc a fi binevenite celor dornici de „vraja” cuvântului. După varietatea subiectelor abordate şi elucidarea lor în chip uluitor, acestea sunt lucrări pe drept atotcuprinzătoare, inegalabile şi netrecătoare din punct de vedere al conţinutului, fie că autorul se referă la personalităţi istorice marcante[1] sau descrie diferite pasaje biografice din viaţa unor teologi[2], a unor profesori de şcoală sau din cadrul Seminarului teologic unde a studiat, fie că aduce vorba despre oameni simpli cu credinţă puternică în Dumnezeu sau despre intelectuali virtuoşi, care s-au manifestat, în activitatea ce au desfăşurat-o, în cel mai activ mod spre binele întregii comunităţi[3]. Şi în toate lucrările Părintelui Alexandru este scoasă în evidenţă,  cu o fineţe din cele mai rare,  starea sufletească a individului, prezentată prin faptele ce rezultă din particularităţile-i proprii. Astfel aflăm cum unele persoane în viaţa lor de zi cu zi au reuşit să se adapteze pe deplin la împrejurări şi să se descurce cu succes în situaţii mai mult sau mai puţin complicate, iar altele, din smerenie sau ascultare, nu s-au opus împrejurărilor, ci le-au răbdat pe toate aşa cum erau. Deci sunt create tablouri frecvent întâlnite în viaţa omului, tablouri ce merită apreciere şi acceptare. Pentru şcoala vieţii toate acestea servesc drept exemple grăitoare de bună cunoaştere a realităţii.

Un sentiment deosebit îţi trezesc descrierile mai multor întâmplări din biografia autorului însuşi. Din ele desprindem calităţi de caracter excepţionale: insistenţă, perseverenţă, abilitate comunicativă, inteligenţă, dragoste de valorile autentice naţionale, venerarea gloriosului  trecut istoric al naţiunii române. Un altcineva, lipsit de asemenea calităţi, la sigur ar fi cedat în faţa responsabililor de edituri, care ani şi ani în şir îi tot amânau, în baza cenzurărilor, editarea cărţilor cu conţinut fără precedent privind trecutul istoric şi personalităţile istorice româneşti. Însă Părintele Alexandru dintotdeauna a fost un promotor activ al adevărului istoric. A situat de asemenea pe prim-plan şi promovarea modului firesc de viaţă ce ţine de respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor creştin-ortodoxe, a creaţiei populare[4]. Menţionăm aici câteva sugestii exprimate foarte pronunţat de autor în articolul Înălţarea şi prăbuşirea unui neam: „Poporul se prăbuşeşte când îşi uită credinţa, istoria şi strămoşii. […] Se prăbuşeşte, când, în mod sistematic se cultivă dezinteresul faţă de ceea ce e autohton, propriu, dispreţul faţă de popor şi de ţară”.[5] Azi societatea e pe muchie de cuţit, prăbuşirea bătându-ne la uşă. Cuvintele Părintelui Alexandru răsună pentru noi ca un semnal de alarmă. Ne fac atenţi la rătăcirile spirituale, îndepărtarea de credinţă şi de tot ce e omenesc.

Impresionează mult atitudinea Părintelui faţă de personalităţile locului şi ale timpului, personalităţi cu care Sfinţia Sa a conlucrat, le-a cunoscut, a discutat cu ele faţă în faţă despre problemele zilei. Evident că nu a putut să rămână indiferent la competenţa şi inteligenţa lor. Le-a dedicat lucrări aparte, făcând prin acest gest delicat să li se păstreze faima până la generaţiile timpurilor ce vor veni[6].

Frumosul şi binele, omenescul şi adevărul, dreptatea şi demnitatea constituie piloni de reper la educarea omului de calitate. Vorbind despre ele cât mai des, le altoieşti persoanelor în creştere deprinderea  de a le poseda şi  aplica în mod firesc. Prinosul Părintelui Alexandru şi din acest punct de vedere este real. Căci puterea şi greutatea cuvântului său, a limbajului bogat în procedee artistice şi semnificaţii logice îi impresionează mult pe amatorii de lecturi clasice şi le cizelează intelectul.

În prezent societatea se zbate într-o învălmăşeală grozavă. Lumea mizează pe efectul bunurilor materiale. În goană neogoită după ele consideră admisibile lăcomia, dragostea de arginţi, înşelăciunea, viclenia şi multe alte vicii de suflet distrugătoare. Dar valul tulburărilor va trece. Înţelepciunea le va acoperi pe toate şi setea de cunoaştere prin intermediul cărţilor va renaşte şi va prevala. Atunci moştenirea literară a Părintelui Alexandru va fi căutată cu lumânarea. În ea doritorii vor găsi şi credinţă curată, şi istorie fără asemănare, şi autenticitate naţională, şi râvnă spre perfecţiune umană – toată gama de valori eterne. Iar de datoria noastră, a contemporanilor lui, ţine să păstrăm aprinsă de pe acum făclia desăvârşirii sufleteşti, alimentându-ne din talanţii acestui Om deosebit, trimis în lume de Dumnezeu cu misiunea de a-i fi cronicar conştiincios. Misiunea, după cum e de înţeles, Părintele Alexandru şi-a îndeplinit-o cu cinste spre binele tuturor.

Har şi slavă lui de la Dumnezeu!

                                                                         Dr. conf. univ. Ana Sofroni, 18.11.2022