Ce sa facem la vreme de necaz pentru a fi ajutati de Dumnezeu

Căutaţi binele? Tot binele este la Mine şi de la Mine vine. Căutaţi fericirea? Nu este nicăieri în afara Mea. Căutaţi nobleţe? Cine este mai nobil decât Fiul lui Dumnezeu? Căutaţi lucruri înalte? Cine este mai înalt decât Împăratul Cerurilor? Căutaţi slavă? Cine este mai slăvit decât Mine? Căutaţi înţelepciune? Eu sunt Înţelepciunea lui Dumnezeu. Căutaţi prietenie? Cine este mai plăcut şi mai iubitor decât Mine care mi-am pus sufletul pentru toţi? Căutaţi ajutor şi ocrotire? Cine vă va ajuta şi vă va ocroti, dacă nu Eu? Căutaţi doctor? Cine vă va vindeca dacă nu Eu, doctorul sufletelor şi al trupurilor? Căutaţi desfătare, veselie şi bucurie? Cine vă va desfăta şi vă va veseli dacă nu Eu? Căutaţi tihnă şi pace? Eu sunt pacea şi odihna sufletului şi nicăieri nu le veţi găsi decât numai la Mine. Doriţi lumină? Eu sunt Lumina lumii şi oricine îmi urmează Mie nu va umbla întru întuneric. Vreţi să veniţi la Dumnezeu, nu vreţi să vă amăgiţi şi să vă rătăciţi, nu vreţi să muriţi şi să trăiţi în veci. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de mine? De cine poate fi mai lesne să vă apropiaţi? Pe toţi îi chem şi îi primesc: veniţi la Mine. Vă temeţi să cereţi? Cine a cerut de la Mine cu credinţă şi Eu nu i-am dat? Păcatele vă opresc să veniţi la Mine? Eu pentru păcătoşi mi-am pus sufletul. Mulţimea păcatelor vă tulbură? Milostivirea Mea covârşeşte toate păcatele întregii lumi. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi! - Sf. Tihon de Zadonsk, Cele mai frumoase rugăciuni

Am fost botezați în copilărie ortodox, am mers din când în când la biserică de-a lungul vieții, dar destul de rar și mai mult la evenimente precum botezul, cununia, înmormântarea. Simțim că avem în suflet credință, dar nu suntem între cei care merg des la Sfânta Liturghie, nu știm prea multe despre celelalte Sfinte Taine, nu știm prea bine cum se dă un acatist sau un pomelnic la liturghie sau la maslu. Ne luăm pace în suflet și lumină din acele dulci momente când de Paști sau de Crăciun ajungem la biserică și retrăim tradiții din străbuni. Deși parcă simțim că nu e de ajuns, ne consolăm că mai mult oricum nu putem face fiindcă familia, serviciul, societatea ne fură pe neștiute timpul. Ba am fi și luați în derâdere de anturaj dacă am fi prea bisericoși, luați peste picior cu ironii de genul “ce ai pățit, te-ai pocăit?!!...” Așa că tot amânăm intrarea într-o rânduială bisericească constantă.

Pe neașteptate însă, ne lovește un necaz care ne zdruncină profund. Aflăm un diagnostic medical grav, suferim un accident, pierdem pe cineva drag, ni se zdruncină căsnicia, rămânem fără loc de muncă, pierdem o sumă mare de bani sau altele asemănătoare, care supun unei dramatice verificări zicala “prietenul la nevoie se cunoaște”. Ne trezim părăsiți de unii prieteni, judecați de rude, disprețuiți de societate, ne dăm seama cât de vulnerabili și singuri social suntem de fapt. Sufletul își amintește atunci de Dumnezeu, de puterea și ajutorul care pot veni de la El. Mintea începe să se roage și să caute căi de a crea o relație nouă cu Dumnezeu, o relație prin care ca fii ai Lui, să putem cere cu curaj și îndrăzneală o minune. Dacă am avea un prieten pe care l-am cam neglijat, de a cărui zi de naștere am uitat, de a cărui sănătate nu mai întrebăm de mult și ne dăm seama că exact în acest prieten stă soluția la problema ce ne apasă, câți dintre noi am îndrăzni să îi cerem pur și simplu ajutorul consistent și să mai și credem că îl vom primi? Dumnezeu este acest Prieten uitat, este acest Părinte părăsit de fiii plecați cu avânt de acasă (din biserică) spre a-și face un rost lumesc, este Viața care are răbdare, îngăduință și iubire și ne așteaptă oricând cu brațele deschise, necondiționat.

“Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.(Matei 11, 28)”, zice Mântuitorul Iisus Hristos. Dumnezeu este în noi, este pretutindeni, dar este cel mai prezent prin har sfințitor și vindecător în Biserică, în Sfintele Taine, în dezlegarea pe care numai la spovedanie o putem primi.

Iată cum putem păși din nou pe drumul bisericii spre a-L găsi pe Dumnezeu.

• Ne rugăm în adâncul inimii să ne ierte păcatele și să ne deschidă calea către biserica și duhovnicul potrivit pentru necazul nostru.
• Mergem duminica la sfânta liturghie mai de dimineață, încât să putem procura de la pangarul bisericii prescură și dăm la altar pomelnic pentru a fi citit la proscomidie (parte a slujbei Utreniei în care preotul scoate din prescură Sfântul Agneț, care va deveni Trupul Domnului în Sfânta Împărtășanie, și miride, sau părticele, firimituri pentru fiecare nume de om viu sau trecut la Domnul, spre a se introduce în Potirul cu Sfânta Împărtășanie, ca simbol al comuniunii veșnice cu Dumnezeu). Scriem un pomelnic pe două coloane, una pentru cei vii și cealalată pentru cei adormiți ai noștri. Mergem la ușa altarului și așteptăm să iasă preotul spre a primi pomelnicul, prescura și lumânarea aprinsă. Ne ocupăm apoi un loc în biserică și ascultăm cu luare aminte cuvintele din Sfânta Liturghie, fiindcă prin ele, prin citirea Apostolului și a Sfintei Evanghelii, ne va vorbi direct Dumnezeu, vom înțelege cum să ne raportăm sufletește la încercarea prin care trecem. Vom constata că în cuvântul din predică, preotul parcă vorbește pentru noi, iar aceasta este lucrarea tainică a Harului Duhului Sfânt, care din mila lui Dumnezeu ne cuprinde și ne mângâie.
• La Sfârșitul liturghiei așteptăm momentul potrivit să îl întrebăm pe preot când este potrivit să venim să ne spovedim, explicându-i că suntem la vreme de încercare grea.
• Ne interesăm dacă la acea biserică sau la alta la care putem ajunge se face slujba acatistului. Aceasta este o slujbă de citire periodică a unui acatist dedicat Mântuitorului, Maicii Domnului sau unor sfinți, la care se face și pomenirea de către preot a celor vii care trimit pomelnic. Pe pomelnicul pentru acatist putem scrie sus în antet Acatist, iar dedesubt numele persoanelor vii care au nevoie de ajutor de la Dumnezeu. Putem scrie de ex. Maria – bolnavă; Ion – pentru ajutor la examen etc.

Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. (Epistola Sfântului Apostol Iacov, cap 5 13-16)

• Pe acest îndemn s-a întemeiat Taina Sfântului Maslu. Așadar, ne interesăm când putem participa la slujba maslului. Sunt biserici și mănăstiri deschise în fiecare zi, unde slujbele se fac mai des. Sunt biserici de parohie unde  slujba SfântuluiMaslu se face mai ales în cele patru posturi. Taina Sfântului Maslu este un medicament puternic și cu efect imediat asupra trupului și sufletului nostru. În cadrul acestei slujbe se sfințește uleiul cu care se ung cei prezenți și haine (bluzite, maiou, batista) ale celor care nu pot participa la slujbă. Se citesc șapte sfinte evanghelii, însoțite fiecare de rugăciuni de pocăință, de iertare și de dezlegare a păcatelor uitate, nemărturisite, a păcatelor tinereților noastre. Slujba Sfântului Maslu nu poate înlocui Taina Sfintei Spovedanii în privința iertării păcatelor, ci o completează. Numeroase minuni și vindecări au avut loc ca urmare a participării la Taina Sfântului Maslu. Există și posibilitatea de a chema acasă preotul paroh pentru a săvârși Taina Maslului pentru o persoană sau pentru o familie anume, iar tradiția spune că această taină este bine a fi făcută cu 3, 5 sau 7 preoți, al căror har împreună lucrător aduce mila Domnului asupra celui bolnav sau în nevoie.

• De la catedrale și bisericile mai mari, deschise mereu, putem lua agheasmă mică din care să bem  câte puțin în fiecare dimineață pe nemâncate. Agheasma Mică se poate sfinţi și acasă oricând au nevoie credincioşii, în cadrul slujbei sfeștaniei. Prin această apă sfinţită se izgonesc nălucirile diavoleşti şi gândurile cele întunecate; mintea se curăţeşte şi bolile sunt izgonite. Agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate, iar când se învecheşte (nu se strică) nu trebuie aruncată oricum, ci vărsată în locuri curate pentru a nu fi pângărită. Majoritatea dintre noi avem în casă și Agheasmă Mare de la slujba Bobotezei. Aceasta se poate consuma numai după ce am primit binecuvântarea unui preot, la boală grea sau necaz mare, până când putem ajunge să primim Sfinta Împărtășanie. Efectele Aghiasmei Mari le arată însăşi rânduiala slujbei, în textul ecteniei şi al rugăciunii de sfinţire, unde preotul se roagă: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”. De aceea, Aghiasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, „rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust ca atunci când a fost scoasă din izvor.
• Putem începe să ținem câteva zile de post. Postul este o armă puternică împotriva ispitelor diavolești, iar beneficiile lui pentru sănătate sunt confirmate și de specialiști. ”În funcție de puterea noastră și de voința de a ne abține de la mâncare ar fi bine să facem o pauză completă de la mâncare măcar o dată pe lună. Pentru că beneficiile pe care le are organismul din această oprire a alimentației sunt spectaculoase. 75% din energia noastră vitală este cheltuită pentru digestie și metabolism și dacă vrem să ajutăm organismul și ficatul în special, e bine să îi dăm o pauză. Și cea mai bună pauză nu este să mâncăm alimente de origine vegetală, ci să nu mâncăm. Pentru că fără hidratare corectă organismul este pus într-un impas, nu poate elimina toxinele, însă mâncarea nu este obligatorie. Atenție! Putem rezista fără mâncare chiar 40 de zile. Adică durata postului este interesant calculată în funcție de capacitatea organismului de a rezista fără alimente. Fără apă, nu putem rezista mai mult de câteva zile. Deci este o pauză binevenită și, în momentul în care organismului îi punem acest stop de la digestie și metabolism, culmea este că el procedează la fel de detox interior, astfel încât reconfigurează sinteza de enzime, de celule noi, este o curățenie care se întâmplă acolo. Mai ales celulele din intestin, ele aproape că se schimbă în fiecare zi și efectiv a le lăsa timp de 24 de ore, contribuie la o curățenie profundă”,  - nutriționist Mihaela Bilic.
• Se cunoaște că sunt situații de vindecări și minuni și ca urmare a unei promisiuni făcute Domnului, după îndemnul din Psaltire: „Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului Dumnezeului vostru!” (Ps. 75, 11). Putem face și noi o promisiune în schimbul cererii de ajutor și vindecare, dar să fim cu teamă și responsabilitate că odată făcută ea este ca un jurământ și trebuie împlinită. Putem promite că dăm milostenie de o anumită sumă, că vom merge într-un pelerinaj de mulțumire, că vom participa mai des la slujbe, că vom boteza un prunc sărac, că vom renunța la un viciu etc. Nu Dumnezeu are nevoie de împlinirea promisiunilor noastre, ci ele ne ajută tot pe noi să ne folosim duhovnicește, să ne desăvârșim, să ne asumăm calea cea strâmtă spre Împărăția lui Dumnezeu.
• Să ne amintim că Mântuitorul ne-a avertizat: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33) și să nu ne descurajăm indiferent ce necaz ar fi venit asupra noastră, realizând că tot Domnul ne-a spus: «Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea» (Matei 11, 12). Deși nu va fi ușoară, comodă sau lipsită de ispite reapropierea noastră de Biserică, tocmai stăruința, răbdarea și smerenia încercării noastre va atrage harul cel binefăctător. Este foarte important să nu alergăm la doi domni, să nu mergem în paralel la vrăjitoare, descântătoare, astrologi, cititori ai viitorului și să nu practicăm meditații de tip yoga, zen etc. Acestea sunt practici eretice înșelătoare și periculoase pentru mântuirea noastră.
• Ne putem face un program propriu de rugăciune sau ne putem alătura unui grup de rugăciune din cele existente pe rețelele de socializare, citind aceste rugăciuni pe care ni le recomandă Biserica la vreme de necaz și de boală, respectiv Psaltirea și următoarele rugăciuni:

1. Paraclisul Maicii Domnului
2. Acatistul Acoperământului Maicii Domnului
3. Acatistul Maicii Domnului – Bucuria tuturor celor necăjiți
4. Acatistul Sfântului Pantelimon
5. Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou
6. Acatistul Sfintei Parascheva de la Iași
7. Acatistul Sfântului Nectarie
8. Acatistul Sfântului Efrem cel Nou
9. Acatistul Sfântului Spiridon
10. Acatistul Sfântului Nicolae
11. Acatistul Sfântului Luca al Crimeei
12. Acatistul Sfintei Filofteia
13. Rugăciune la timp de boală
14. Rugăciune la necazuri și supărări
15. Rugăciunea părinților pentru copii
16. Rugăciunea copiilor pentru părinți
17. Rugăciune pentru frați și surori
18. Rugăciune specială pentru încetarea epidemiei