Francisc, noul papă catolic

Noul Suveran Pontif al Bisericii Romano Catolice este Jorge Mario Bergoglio, un cardinal argentinian, născut pe 17 decembrie 1936, dintr-o familie de italieni. El va purta numele de Papa Francisc. Este primul papă din istorie provenind de pe continentul sud-american şi primul iezuit. O premieră este şi întâlnirea privată dintre Papa Francisc şi Papa Emerit Benedict, catalogată ca o „predare-primire”, când fostul Suveran Pontif a primit în dar o icoană ortodoxă a Maicii Domnului, numită „Priveşte cu umilinţă la smerenia mea”.

La inaugurarea pontificatului său a fost prezent, în mod istoric, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I. Pentru Biserica Ortodoxă este de interes poziţia noului papă privind statutul Bisericii Greco-Catolice, vazută de foştii suverani de la Vatican ca un "model de unitate" care poate fi îmbunătăţit (dar unitate cu forţa nu se poate!).

De numele Papei Francisc se leagă şi o serie de controverse privind conspiraţia de formare a unui guvern mondial şi adeverirea profeţiei despre ultimul papă catolic înainte de Apocalipsă. Diverse surse afirmă că noul conducător de la Vatican este dirijat din umbră de interese obscure ale celor care controlează serviciile secrete, sistemul bancar, politic şi militar. Despre gesturile sale de popularitate se spune că ar fi bine studiate şi ar face parte dintr-o campanie de imagine profesionistă.

Contextul alegerii Papei Francisc şi scurtă biografie  

Dupa demisia istorică a Papei Benedict al XVI-lea şi înainte de începerea Conclavului pentru alegerea următorului Papă, specialiştii au accentuat dorinţa şi nevoia Bisericii Catolice de a alege un Papă care să facă legătura între Roma şi Lumea a Treia, iar în America Latină se află 42% dintre catolicii din toată lumea. Deşi la penultimele alegeri papale Cardinalul Bergoglio s-a situat al doilea în preferinţele cardinalilor, după Papa Benedict, de această dată nu figura printre favoriţii care se prefigurau pentru conducerea Bisericii Romano Catolice.

Se spune despre cardinalul Bergoglio că este o persoană discretă, iar stilul său este opus splendorii Sfântului Scaun. La întâlnirile cardinalilor se așeza pe ultimele rânduri, dând dovadă modestie. În calitate de Papă a ales să locuiască într-o cameră modestă a Palatului Papal şi să folosească un scaun simplu în locul tronului, iar inelul papal a cerut să fie din argint şi nu din aur. Pentru a-şi arăta compasiunea faţă de bolnavii de HIV/SIDA, dar şi pentru a promova un model de atitudine faţă de aceste persoane, cardinalul Bergoglio a vizitat, în 2001, o clinică de specialitate, sărutând şi spălând picioarele celor suferind de această afecţiune. Cei care îl cunosc spun despre noul papă că a avut o viață austeră, că a preferat să trăiască într-o cameră simplă, să folosească transportul în comun și să-și pregătească singur mâncarea.

A fost Arhiepiscop în Buenos Aires începând cu anul 1998 şi şi-a primit cardinalatul în 2001. Este licenţiat în filosofie de la Universitatea Máximo San José in San Miguel (al cărei rector a fost între 1980 şi 1986) şi a predat literatură şi psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe, precum şi la Colegio del Salvador din Buenos Aires. Are şi pregătire în domeniul Ingineriei Chimice. Şi-a primit hirotonirea ca preot în 1969. S-a născut în Buenos Aires, în familia unui italian cu cinci copii.  

Noul Papă şi-a pierdut un plămân în urma unei infecţii în adolescenţă, însă experţii medicali afirmă că acesta nu a limitat cel mai probabil energia şi acţiunile pontifului în vârstă de 76 de ani şi nu ar trebui sã îi facă probleme pe viitor.  

Viziune şi misiune

Reînvierea credinţei catolice în acele locuri în care şi-a pierdut mult din splendoare ar fi primul pas către „Noua Evanghelizare" pe care şi-o doreşte Papa Francisc. În calitatea sa anterioară de cardinal, a militat adesea pentru interzicerea avortului şi eutanasiei, iar cu privire la tema homosexualităţii s-a împotrivit mariajului între persoanele de acelaşi sex şi adopţiei de copii de către acestea.

Semnificaţia numelui de Francisc

După cutuma catolică, fiecare nou papă desemnat are libertatea să-şi aleagă un nume. De altfel, numele este în mare parte un fel de declaraţie de misiune prin faptul că în general se doreşte a prelua ceva din calităţile (celui) celor care au mai purtat un astfel de nume. În perioada de dinaintea convocării Conclavului, pe diverse site-uri catolice un subiect dezbătut era nu doar identitatea noului papă ci şi numele pe care şi l-ar putea alege. Printre numele vehiculate era şi cel de Francisc - o trimitere directă la Francisc de Assisi (circa 1181 - 1226) care este cunoscut pentru o viziune în care a auzit vocea lui Dumnezeu într-o capelă părăsită: „Francisc, rezideşte biserica Mea".

Participare istorică a Patriarhului Ecumenic la inaugurarea Papei Francisc. Despre unitatea celor două biserici.

Patriarhul Ecumenic a participat, pentru prima dată în istoria de după anul 1054 a Bisericii, la inaugurarea unui papă catolic. După cum afirma într-un interviu recent, Patriarhul Bartolomeu consideră relaţia cu Biserica Romano-Catolică drept o prioritate. Răspunsul Vaticanului, de apreciere a gestului Patriarhului ortodox, a fost citirea Sfintei Evanghelii în limba greacă, şi nu în limba latină, aşa cum era cutuma. Atât Biserica Ortodoxă, cât şi Biserica Catolică se confruntă cu un sistem ateist agresiv, cu o societate secularizată, cu expansiunea islamului, astfel încât colaborarea, buna înţelegere şi comunicarea dincolo de graniţele confesionale sunt posibile soluţii pentru a trece ispitele acestui veac. Papa Francisc l-a primit într-o audienţă privată pe Patriarhul Bartolomeu, cu o zi înainte de ceremonia de inaugurare, moment care a fost comentat de presă ca o întâlnire dintre cei doi Apostoli fraţi, Pentru şi Andrei. Francisc și Bartolomeu se vor reîntâlni la Ierusalim, în perioada 4-6 ianuarie 2014, după 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora.

Luând cuvântul în cadrul unei întâlniri la Universitatea Kadir Has din Istanbul, Bartolomeu I a declarat că el crede că "există o posibilitate, pentru generațiile viitoare, de a vedea Bisericile din Răsărit şi Occident reunite".

Analiză: Discursul Papei Francisc la ceremonia de inaugurare

Discursul pe care l-a susținut în cadrul ceremoniei de întronizare, care a avut loc marți 19 martie, a fost un reper asupra misiunii pe care şi-o va asuma Papa Francisc. În prezența a peste 130 de delegații din întreaga lume, noul Suveran Pontif a lansat un apel global la asumarea unei atitudini de „ocrotire" aplicată, pe rând, Bisericii pe care o păstorește, credincioșilor, dar și oamenilor aflați în poziții de influență. Îndemnul său a reușit să ofere câteva piste privitoare la programul pontificatului său, fără însă a ataca direct problemele sensibile la care publicul secular așteaptă ca papa să găsească soluții.

Papa Francisc a descris portretul bărbatului care ascultă de Dumnezeu, exemplificând ascultarea Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: „... ştie să-L asculte pe Dumnezeu, se lasă condus de voinţa Lui, şi tocmai pentru aceasta este şi mai sensibil faţă de persoanele care îi sunt încredinţate, ştie să citească evenimentele cu realism, este atent la ceea ce îl înconjoară şi ştie să ia deciziile cele mai înţelepte. În el, dragi prieteni, vedem cum se răspunde la chemarea lui Dumnezeu, cu disponibilitate, cu promptitudine, dar vedem şi care este centrul vocaţiei creştine: Christos! Să îi purtăm de grijă lui Christos în viaţa noastră, pentru a-i ocroti pe alţii, pentru a ocroti creaţia!"

Papa Francisc a exemplificat apoi responsabilizarea în fața vocației la ocrotire oferind sfaturi valabile atât în dreptul creștinilor obișnuiți, îndemnați să „aibă grijă de darurile lui Dumnezeu", cât și în dreptul „tutoror celor care ocupă roluri de responsabilitate în domeniul economic, politic sau social, tuturor bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă".  Totodată, a spus Papa, „pentru 'a ocroti' trebuie să avem grijă şi de noi înşine! Să ne amintim că ura, invidia, mândria murdăresc viaţa! A ocroti înseamnă deci a veghea asupra sentimentelor noastre, asupra inimii noastre, pentru că tocmai de acolo ies intenţiile bune şi rele: cele care construiesc şi cele care distrug! Nu trebuie să ne fie frică de bunătate, şi nici de tandreţe!"...  

„Numai cine slujeşte cu iubire ştie să ocrotească", a conchis noul pontif, făcând un rezumat al misiunii sale ca papă: „adevărata putere este slujirea şi [...] Papa, pentru a exercita puterea, trebuie să intre tot mai mult în acea slujire care îşi are apogeul său luminos pe Cruce."

Controverse legate de Papa Francisc

Succesul său ca Arhiepiscop de Buenos Aires a coincis cu sângeroasa dictatură militară din Argentina dintre anii 1976 şi 1983, în timpul căreia 30.000 de persoane au fost răpite şi ucise, ceea ce a ridicat întrebări cu privire la rolul său în această poveste. Cel mai cunoscut episod este unul în care se vorbeşte despre răpirea a doi iezuiţi pe care guvernul militar i-a închis în secret pentru munca depusă în cartierele sărace. Potrivit unei cărţi scrise de jurnalistul Horacio Verbitsky, Bergoglio şi-a retras ordinul de protecţie a celor doi bărbaţi după ce ei au refuzat să renunţe la vizitarea cartierelor mărginaşe, ceea ce în final a condus la capturarea lor. În „El Silencio“, cunoscutul jurnalist de investigaţie îl acuză pe noul Papă de implicare în arestarea celor doi. Mai târziu, Bergoglio însuşi a negat acuzaţiile.

Profeţia Sfântului Malachia s-ar putea adeveri. Sf. Malachia a profeţit că Papei Benedict i-ar urma Petrus Romanul, un papă „negru” şi ultimul papă catolic înainte de Apocalipsă. Mulţi l-au dat asfel favorit la scaunul papal pe cardinalul ganez de culoare, Peter Tukson. Care este legatura dintre Papa Francisc şi Petrus Romanul? Numele complet al Sf. Francisc de Assisi, care l-a inspirat pe noul pontif, era Francesco di Pietro di Bernadone. Apoi, Papa Francisc este originar dintr-o familie de italieni. Despre conducătorul Ordinului iezuiţilor, din care Papa Francisc provine, se spune că ar fi „papa negru”, datorită culorii  veşmintelor călugărilor iezuiţi.

În cartea Asasinii Vaticanului, autorul american John Phelps, vorbeşte despre conducătorul Ordinului iezuit, Adolfo Nicolas, ca despre omul care conduce întreaga lume şi va fi şeful unui guvern mondial. Se spune că acesta are în mână serviciile secrete, francmasoneria, sistemul bancar. Mai mult, Jon Phelps susţine că ar avea documente care atestă implicarea iezuiţilor în evenimente precum asasinarea preşedintelui american J.F. Kennedy sau bombardarea nucleară a Japoniei, la Hiroshima şi Nagasaki. “Iezuiţii nu uită, în cazul în care nu le dai atenţie. Şi apoi se răzbună într-un mod... istoric”, a afirmat Jon Phelps. În sprijinul teoriei conform căreia iezuiţii conduc servicii secrete din cele mai importante ţări, un istoric american, James Parton, spunea: “CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez”.

Ridică semne de întrebare şi alte câteva gesturi făcute de actualul Papă Francisc pe vremea când era cardinal. În anul 2012 a participat la sărbătoarea evreiască Hannuka, o sărbătoare când, la aprinderea lumânărilor i se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru Mesia care va fi trimis poporului Israel. De asemenea, în anul 2006, la o întrunire "frăţească" dintre reprezentanţii Bisericii Catolice şi ai celei Protestante de pe un stadion din Argentina, actualul papă a îngenunchiat cerând binecuvântarea pastorilor protestanţi. 

Într-o predică din februarie 2013, Arhimandritului Nectarie Moulatsiotis de la Sfânta Mănăstire a Sfinţilor Augustin şi Serafim de Sarov, spunea:”Consider că subiectul demisiei papei de pe tronul Romei este un semn al unor evenimente despre care, cu cât ne vom informa mai repede şi vom informa şi pe alţi fraţi ai noştri, vom înţelege ceea ce foarte probabil se întâmplă astăzi cu omenirea. Consider că nu este întâmplătoare demisia papei. Mulţi vorbesc despre conspiraţii sau despre scandalurile care l-au făcut să demisioneze. Pe mine mă interesează altceva, şi anume că acest papă a fost ales în 2005 şi a rămas până în 2013, doar 8 ani; aceşti ani îi consider importanţi deoarece din secolul al XIV-lea nu a mai demisionat alt papă. Să fie întâmplător acest lucru? Eu consider că nu este întamplator…Şi acum să ne întoarcem la evenimentele istorice: Când a devenit Vaticanul regat, astfel încât papii să fie regi ai Vaticanului şi să poarte coroana pe cap, mitra de conducator şi să stea pe tronul regal? Când s-a înfiinţat statul Vaticanului? Am luat datele oficiale de pe site-ul Vaticanului: Vaticanul a devenit stat independent în continuarea statului eclesiastic din Evul Mediu din 11 februarie 1929. Prin urmare, mai înainte nu era stat şi nu avea conducator. Era doar Papa. Nu era regat. Din ’29 până azi ne spune tot site-ul oficial, care sunt papii care au condus Vaticanul:

1. Până în 1939 – Papa Pius al XI-lea

2. 1939-1958 – Papa Pius al XII-lea

3. Ioan al XXIII-lea

4. Din ’63 – Paul al VI-lea

5. Ioan Paul I

6. Din ’78-până în 2005 – Ioan Paul al II-lea – a cărui adormire am şi văzut-o

Şi ce spune despre al saptelea? “Iar cand va veni are de stat puţină vreme”. Deci, când va veni, nu va sta mult, ci va pleca. Şi iată că a venit Benedict care a stat puţin şi a demisionat. Când a demisionat? Cu puţine zile în urmă, chiar pe 11 februarie – ziua înfiinţării statului Vatican. Oare o fi intamplator? (…) Ia sa vedem ce zice in continuare. Vorbim de al optulea, acum că a plecat al şaptelea: Aţi auzit ultimele declaraţii ale Vaticanului? Mussolini a dat miliarde către Vatican ca să îşi facă propria bancă. Această bancă este independentă, poate să tipărească oricând bani. Vaticanul tocmai ce a anunţat că intenţionează să se asocieze cu băncile care împrumută statele lumii. Să se unească cu acestea într-un fel. Chiar un cardinal candidat pentru rolul de Papă (Peter Tukson din Ghana, n.n.) spune că acest lucru trebuie să se întâmple repede pentru a putea să fie în pas cu evenimentele care se deruleaza la nivel global şi să creeze un sistem economic mondial. Vă reamintesc că Benedict spunea anul trecut [in 2011, de fapt, n.n.] că omenirea trebuie să se îndrepte către un guvern mondial şi a introdus în Vatican cardul de acces electronic (cu cip). Vă reamintesc că Benedict, în ultima carte pe care a scris-o, spune că nu poporul evreu şi Iuda sunt responsabili de răstignirea lui Hristos. Al şaptelea, cel care a stat puţin şi care a vorbit de guvernul mondial, îi dezvinovăţeşte pe evrei şi pe Iuda... Vom vedea în continuare dacă Evanghelistul Ioan a văzut în capitolul 17 din Apocalipsă Vaticanul, Roma, Biserica latinilor şi căderea papei Benedict... Apocalipsa se reveleaza încetul cu încetul…Să ne pregătim aşadar duhovniceşte deoarece dacă interpretarea mea este corectă, atunci evenimentele împotriva creştinilor, a noastră a tuturor, se vor desfăşura foarte repede şi trebuie să fim duhovniceşte în stare să întâmpinăm această situaţie. Dar nu trebuie să ne deznădăjduim, să ne pierdem curajul şi, de aceea, Ioan spune imediat că Mielul va învinge în cele din urmă. Aşa va fi: creştinii vor învinge. Şi va urma Parusia lui Hristos. Amin!” (surse: hotnews.ro; lacasuriortodoxe.ro; basilica.ro; razboiintrucuvant.ro; ortodoxia.md).