Nu poti, suflete, sa slujesti la doi domni!

Nu poţi, suflete, să slujeşti la doi domni: „lui Dumnezeu şi lui mamona” (Mt. 6, 24), aşa cum nu se poate nici să priveşti cu un ochi spre pământ iar cu celălalt spre înaltul cerului; ci cu amândoi trebuie să priveşti ori în sus ori în jos. - (Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 89)

Așa ar trebui să gândească fiecare român creștin-ortodox înainte de a cumpăra pentru el sau copiii lui bilete la Festivalul Untold. Nu este o exagerare, este o alegere și trebuie să fie una conștientă. Să participi în Postul Adormirii Maicii Domnului la un festival care an de an este tot mai explicit satanist prin simboluri, prin invitații care reprezintă secte și erezii, prin încurajarea consumului de droguri și a sexualității de tip desfrâu, este un pact cu diavolul. Mai mult, anul acesta, festivalul debutează chiar în ziua sărbătorii Schimbării la Față a Mântuitorului pe Muntele Tabor. În oricare altă țară religioasă (musulmană, mozaică etc.), ar fi fost considerat o blasfemie acest festival. Admirăm și lăudăm sportivi care se închină pe teren lui Allah, în timp ce ne rușinăm să mai facem semnul Sfintei Cruci, să o mai purtăm la gât, împropriem o politică numită corectă, dar secularizată și lepădătoare și ne mândrim că suntem open-minded...

Nu poți ca în viața de zi cu zi să te numești credincios, să mai zici și-un Doamne ajută! la nevoie, dar să nu cumva să ratezi mondenitatea anului, otrăvitorul de suflete festival. Nu este deja destul sincretism pe piață? Nu abundă deja rețelele și media de cursuri de ezoterism, de mindfulness, de meditații, de radiestezii, de yoga ca practică încă de la grădiniță..?! Cireașa de pe tort vine prin acest așa-zis eveniment de amploare internațională, cu care în majoritatea ei, mass media lasă să se înțeleagă că ar trebui să ne mândrim. Renume, public tot mai numeros, artiști "mari" (- după ale cui criterii?!! - ), lumini și sunete moderne, o investiție care de fapt este în... urât. Dar ca să pricepi că este urât și că nu face deloc cinste unei țări majoritar ortodoxe, trebuie să (re)cunoști frumosul, să ai capacitatea sufletească de a discerne. Iar pentru asta trebuie în primul rând să îți pese. Să nu fii ignorant, luat de val, în rând cu lumea, ci cu putere, să stai la nevoie chiar împotriva ei:

"Ca și în vremurile demult apuse, și astăzi fiii întunericului din tot felul de adunări eretice, oculte, rele și viclene și cei care poartă numele de creștin, dar prin răutatea și faptele lor propovăduiesc mai degrabă păgânismul sapă la temeliile credinței noastre spre a o zdruncina, însă și bunii creștini, prin viața lor pilduitoare și mărturisirea lor fermă păstrează perpetuu credința înfloritoare, roditoare și atrăgătoare. Prin statornicia în gândirea și trăirea ortodoxă a fiecărui creștin, altfel spus, prin străduința și stăruința fiecăruia în ortodoxie și ortopraxie, credința este trăită și mărturisită, promovată și apărată.

La câtă frumusețe, bogăție de sens, fericire și viață adevărată ne îmbie Ortodoxia! Certitudinea că această credință a noastră ortodoxă este aceea pe care a revelat-o Mântuitorul, pe care au predat-o Sfinții Apostoli, au trăit-o și au mărturisit-o Sfinții Părinți, cuvioșii și mărturisitorii și au apărat-o mucenicii, jertfindu-și viața pentru adevărul ei, ar trebui să ne fie un neîncetat imbold în a o cunoaște mai bine, a o trăi mai intens și a o mărturisi cu mai multă înflăcărare și jertfelnicie. " – Pr. Liviu Petcu, doxologia.ro

Nu suntem creați pentru lumea aceasta. Suntem nu numai trup, ci și suflet. Suntem chemați la o veșnicie cu Mântuitorul Iisus Hristos, care și-a dat viața pentru mântuirea noastră. Va veni un moment al sfârșitului acestei lumi, al judecății sufletului nostru, moartea este o certitudine, iar viața de dincolo de ea o garanție. Însă avem de ales încă de aici dacă vrem rai sau iad, comuniune cu Dumnezeu sau slujire diavolului. Nu există cale de mijloc, nu există purgatoriu, nu există zone gri. Zilnic avem de ales. Da, putem cădea și să ne ridicăm, ne putem întoarce cu pocăință ca fiul risipitor (cum a facut-o chiar unul dintre fondatorii festivalului, Sorin Godola, ale cărui mărturii și a cărui schimbare a vieții sunt publice), dar ce garanție avem că mai este timp, că nu îngroșăm ireversibil rândurile lepădaților de Dumnezeu...??!!

Celor care caută acolo liniște și relaxare, regăsire de sine și vibrații înalte, vibe bun, le amintim că toate aceste se găsesc din belșug în Sfintele Taine ale Bisericii, care sunt de o profunzime cutremurătoare. Avem necazuri, ne putem spovedi și, minunea minunilor, primim dezlegare și iertare, ceea ce niciun guru, sau psiholog, sau mediatator, sau bioenergetcian nu poate face. Taina Spovedaniei ne înnoiește sufletele. „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer” (Matei 18, 18)

Avem nevoie de liniștire, de însănătoșire, de întoarecere la noi înșine, avem Taina Sfântului Maslu. Prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate. Practicarea obişnuită a acestei Taine este arătată la Iacob 5, 14-15: „De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav… şi se vor ierta lui”.

Avem Taina Tainelor, Sfânta Împărtășanie, unirea cu Trupul și Sângele Domnului, care ne sfințește, ne curățește, ne vindecă, ne garantează moștenirea Împărăției Cerurilor!! El, Hristos Domnul, ne-a grăit limpede despre aceasta încă înaintea Sfintelor Sale Patimi, zicând: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan VI, 54). Căci „adevărat, ade­vărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan VI, 53).

Argumentele că trăim vremuri noi, că nu îi putem ține pe copii în lanțurile restricțiilor, că trebuie ei înșiși să guste și apoi să aleagă sunt o capcană a superficialității, o urmare a agresivității consumerismului și a diluării permise de noi a valorilor morale, spirituale. Atunci de ce nu începe festivalul cu binecuvântarea unui preot ortodox? De ce pe scenă trebuie să vină un yoghin, de ce să se facă hipnoză în masă, de ce permitem, de ce achiesăm ușor la dumnezei străini și ne dezicem de Dumnezeul cel adevărat pentru slava căruia, pentru slujirea căruia, în Sfânta Biserică Ortodoxă, înaintașii noștri s-au jertfit pănă la moarte..?!.

"Grija esențială a părinților trebuie să fie aceea de a oferi copiilor nu bunuri materiale, pentru confortul în această viață, ci cunoștințe, convingeri și credințe care să îi conducă spre dobândirea mântuirii. Cei care s-au limitat doar la a le oferi cele necesare traiului lumesc, fără a „mișca un deget” pentru educarea elementară a copiilor lor, se aseamănă lui Iuda care, atras fiind de mirajul celor treizeci de arginți, nu s-a gândit la Împărăția Cerurilor, ci L-a vândut pe Domnul. Împreună vor cunoaște osânda și suferința veșnică a iadului, chinul cel mai mare fiind acela de trăi în ură și teamă, nu în dragoste și comuniune. Chiar și atunci când copii nu mai ascultă de părinți, Sfântul Porfirie îi îndeamnă pe cei care i-au adus pe lume să nu își pierdă încrederea în întoarcerea și îndreptarea lor. Dacă nu mai pot vorbi cu copilul lor despre credință și despre Dumnezeu, să caute să vorbească despre toate aceste probleme și necazuri cu Dumnezeu, prin rugăciune. Rugăciunea mamei are puterea să spargă cerurile și să Îl înduplece pe Dumnezeu, fiind o rugăciune din adâncul sufletului și altruistă, pentru alții – copii și binele lor –, nu atât pentru ea și confortul personal. „Toate câte ai vrea să-i spui lui (n.n. - copilul) – și el te-ar respinge din cauza caracterului lui – să-I spui lui Dumnezeu. Îngenunchează înaintea Domnului și, prin harul Său, cuvintele tale vor ajunge în sufletului copilului”. „Părinții sunt vinovați pentru problemele copiilor. Cauzele tuturor problemelor copiilor sunt părinții. Ei trebuie să se sfințească mai întâi, iar apoi se vor sfinți și copiii. Și-atunci, nu vor mai exista probleme”." - Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu, din învățăturile despre educația copiilor ale Sf. Porfirie Kavsokalivitul

În încheiere, lăsăm spre meditație, dar în sensul de reflecție cu trezvie, acest cuvânt plin de putere al Părintelui Rafail Noica: „Omul caută tot felul de împliniri referitoare la potenţialul lui, la telepatie, la zborul prin văzduh şi alte lucruri de acest gen: ”

Aceasta caută New Age-ul: rătăceşte, fiindcă noi cei ai Bisericii, caricaturizăm Biserica noastră, pentru că noi înşine nu o înţelegem. Şi atunci Îl caută pe Dumnezeu în mistică, în diaristică, în tot felul de mişcări, în Yoga. Omul caută tot felul de împliniri referitoare la potenţialul lui, la telepatie, la zborul prin văzduh şi alte lucruri de acest gen. Dar adevărul acestor lucruri, adevărul deplin al acestor lucruri, nu se găseşte decât în Biserică. Acest New Age este sinonim cu „postmodernismul”, dar în minţile celor mai mulţi se leagă de fenomenele religioase şi parareligioase ale epocii noastre: Yoga, bioenergie, droguri, satanism şi toate celelalte lucruri de acest gen. Ne întrebăm: „Ce caută aceşti New Age-işti?”. Una dintre expresiile cele mai serioase, pe care le-am auzit a fost: „Ei caută să-şi dezvolte potenţialul, potenţialele telepatice, bioenergetice etc.”. Aceste teme care au măcinat, cu precădere, omenirea în toată istoria, în Biserică şi ne întrebăm: „Ce s-ar întâmpla dacă am înţelege vremurile?”. Faptul că începeţi prin a-i cere Lui Dumnezeu: „Doamne ajută-ne! Doamne, ajută Biserica”, mai ales preoţii Bisericii, duhovnicii, este un lucru important. Iar noi toţi şi ceea ce caută contemporanii noştri în diferitele religii şi practici, este exact ceea ce vrea să ne dea Dumnezeu, este, în esenţă, exact revelarea voii Lui. În legătură cu termenul de „păcat”, în limba greacă sunt două cuvinte, care ambele înseamnă „cade alături de ţintă”: „amartia” şi „astohia”. Vreau să vă spun că unul dintre aspectele cele mai drepte, cele mai esenţiale ale păcatului este greşeala. Greşim atunci când păcătuim. De aceea este şi expresia: „Noi vrem drept şi căutăm strâmb”.

Să luăm aminte!