Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
ACTUALITATEA religioasăNr. vizualizari: 186

Schismaticii din Ucraina – câteva noțiuni istorice și canonice

Ierom. Eftimie Mitra
Tags: Ucraina; autocefalie;

Tulburările create în urma controversatului tomus eliberat de către Patriarhia Ecumenică au avut ecou în întreaga lume. Recunoașterea schismaticilor ucraineni de către PF Bartolomeu ca fiind o „Biserică” autocefală a creat dezbinări de proporții în Biserica lui Hristos. Până în prezent acest tomus a fost respins de către unele Biserici Locale (Cipru, Serbia, Rusia, Polonia, Albania etc.), iar altele urmează să se pronunțe. În cele ce urmează vom face o scurtă prezentare a istoriei și canonicității acestei grupări schismatice care a creat tensiuni majore în ultima perioadă. Câteva lucruri importante care trebuie să fie luat în considerare sunt:

  • Cine sunt ierarhii care formează noua structură bisericească;
  • Dacă aceștia au avut abateri de la dogmele și canoanele Bisericii Ortodoxe;
  • Dacă sunt recunoscuți de către pleroma Bisericii Ortodoxe la nivel pan-ortodox;
  • Dacă sunt recunoscuți de către credincioșii ortodocși din zona unde au jurisdicția;
  • Dacă sunt recunoscuți canonic de către celelalte patriarhii;
  • Cine și în ce condiții are dreptul să recunoască sau să numească autocefalia unei Biserici; și să creeze noi sinoade locale sau patriarhii;

Scurt istoric

“Patriarhia de Kiev” a luat ființă în 1992 în Ucraina ca urmare a răzvrătirii fostului Mitropolit al Kievului Filaret Denișenko. Acesta a candidat la scaunul de patriarh al Bisericii Ruse, dar nu a avut voturile necesare, atunci fiind ales ca patriarh al Moskovei PF Alexei. Filaret, a pornit o amplă propagandă de subminare a Patriarhului de la Moskova complotând cu unele formațiuni schismatice potrivnice patriarhului Alexei. În cele din urmă a fost caterisit de Sinodul Bisericii Ucrainei - PM, iar apoi si-a înființat propria patriarhie a Ucrainei, dar care nu a fost recunoscută de către nici o Biserică Ortodoxă Locală. Singura recunoaștere a avut-o doar din partea statului ucrainean și a unor culte religioase ucrainene. Primii care au recunoscut noua structură religioasă de la Kiev au fost greco-catolicii cu care schismaticul Filaret avea multe cooperări în detrimentul Bisericii Ortodoxe Ruse. Pentru a-și atrage adepți, Filaret a promovat un intens curent naționalist ucrainian fără să vorbească nimic noilor enoriași racolați despre canonicitatea sa. Ulterior numărul adepților a mai crescut, dar a rămas totuși în minoritate. Sub jurisdicția sa a primit de-a lungul timpului diferiți clerici răzvrătiți, caterisiți din alte Biserici Locale subminând astfel Bisericile Ortodoxe Locale canonice. Printre cei care au susținut caterisirea lui Filaret Denișenko a fost și PF Bartolomeu de la Constantinopol, care în 1992 si 1997 l-a declarat schismatic și a condamnat răzvrătirea acestuia1.

 

Canonicitatea ierarhilor “Patriarhiei de Kiev”

Un lucru foarte important, pe care PF Bartolomeu îl ignoră, este canonicitatea ierarhilor care formează noua structură autocefală ucraineană. Aceasta este formată din compilarea a două grupări schismatice, necanonice și nerecunoscute în plan pan-ortodox decât de PF Bartolomeu și o parte a ierarhilor Patriarhiei de Constantinopol. În acest context trebuie menționat că nu toți ierarhii Patriarhiei Ecumenice au semnat controversatul tomus ucrainean.

Conform canoanelor, 4 Antiohia si 20 Cartagina, pentru abaterile sale canonice din 27 mai 1992, fostul Mitropolit al Ucrainei, Filaret Denișenko a fost caterisit de către sinodul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, singurul sinod existent la acea perioadă pe teritoriul acestui stat. Caterisirea acestuia a fost cercetată și recunoscută de către toate Bisericile Ortodoxe Locale, inclusiv de Patriarhia Ecumenică.2

Canonul 28 Apostolic și canonul 4 de la sinodul din Antiohia (anul 341) interzice celor opriți de la slujire să mai săvârșească vre-o slujbă religioasă. Filaret Denișenko, a fost caterisit canonic, pentru răzvrătire, comuniune cu o fracțiune schismatică și alte abateri. Filaret a slujit mai departe sfidând deciziile sinodale care îl privesc în mod direct. Conform canoanelor, acesta nu mai are dreptul să slujească niciodată și nici să fie reabilitat. Odată caterisit, intră în rândul mirenilor (can 27, 28 Cartagina; 21 VI și 8 al Sf. Nicolae al Constantinopolului). Cu atât mai mult, în 1992, și-a făcut propria structură bisericească, paralelă cu cea canonică, provocând dezbinare în sânul ortodoxiei. Această structură nu s-a limitat doar la teritoriul Ucrainei, ci s-a extins prin „recunoașterea” altor clerici caterisiți din diaspora, pe care i-a luat sub propria „canonicitate”.

Răzvrătirea lui Filaret Denișenko nu s-a oprit aici. Acesta, trecut fiind în rândul mirenilor, nu avea dreptul să mai facă hirotinii (can 35 Ap; 16 I, 2 II, 8 III, 13, 22 Antiohia, 3 Sardica, Teodor Studitul rasp la intr 13, etc.). Pentru a dezvolta structura paralelă pe care și-a înființat-o, a „sfințit” episcopi, preoți și diaconi care nu au hirotonie validă (can 19 Antiohia). Printre așa-zișii ierarhi ai structurii autocefale ucrainene este și Epifanie Dumenko (fost vicar al lui Filaret), cel care a fost desemnat de președintele Poroșenko și PF Bartolomeu drept „Patriarh al Ucrainei”. Practic, hirotonia acestuia nu este validă, iar Epifanie, conform canoanelor este doar un mirean cu haine arhierești. De asemenea, conform canoanelor, botezurile, cununiile, hirotoniile, spovedaniile, împărtășaniile etc. făcute de aceștia nu sunt valide.

O altă grupare schismatică este cea a lui Macarie Meletici, dar mult mai nesemnificativă din punct de vedere al numărului de adepți. Cele două grupări (Filaret și Macarie) s-au contopit odată cu primirea tomusului.

 

Observații finale:

Noua structură autocefală ucraineană nu este recunoscută de către majoritatea covârșitoare a ortodocșilor din Ucraina și nici de către pleroma Bisericii la nivel pan-ortodox. Autocefalia unei Biserici Locale se acordă sobornicește, în consens cu toate Bisericile Locale canonice și trebuie să aibă ierarhie canonică, nu schismatică. Această autocefalie a fost dată la cererea unor politicieni și a unor schismatici, în pofida nemulțumirii și criticilor multor patriarhi și ierarhi canonici. Reprezentanți oficiali ai SUA și ai Vaticanului au salutat cu bucurie gestul PF Bartolomeu de a acorda recunoaștrere schismaticilor ucraineni, în timp ce patriarhia Moscovei a oprit comuniunea cu Patriarhia de Constantinopol. Noua structură schismatică nu și-a construit lăcașuri de cult, ci le-a confiscat pe cele canonice, cu sprijinul autorităților statului ucrainean, uneori folosind violența ajungându-se și la vărsare de sânge. Mai multe patriarhii au cerut convocarea unui sinod pan-ortodox care să dezbată această situație, dar Patriarhia Ecumenică a refuzat categoric.

NOTE

2 „Istoria Bisericeasca Universala”, curs la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Moldova, Chisinau 2006, pg. 95

17-03-2019
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu