Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat, zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M‑a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s‑a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I‑a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I‑a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândirii. Nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M‑a trimis". (Ioan V, 24‑30)
S-a dus la Domnul în ziua când Biserica Ortodoxă îi sărbătorea pe Sfinţii părinţi de la Sinodul I Ecumenic. Părintele Iustin mărturisea acelaşi crez şi cu aceeaşi tărie ca al acestor Sfinţi Părinţi combătând ereziile şi rătăcirile timpurilor în care se aflau.
Prezenţa lângă trupul neînsufleţit al părintelui îţi transmitea o stare de pace şi linişte duhovnicească de nu îţi venea să te mai desparţi de sicriul său. O mireasmă frumos mirositoare se simţea la părintele, cu preponderenţă în zona unde avea cancerul. Stătuse patru zile în căldură şi fără a fi tratat cu formol sau alte substanţe chimice, trupul său nu dădea semne de deteriorare. Pielea era moale şi avea o culoare plăcută, un gălbui frumos şi chipul senin.
Pentru cei care gândim lumeşte, plecarea dintre noi a părintelui Iustin e o mare pierdere, dar pentru un om duhovnicesc e o mângâiere deoarece Biserica Ortodoxă s-a îmbogăţit cu încă un sfânt român. Nu greşim ca de acum înainte să spunem în rugăciunile noastre: “Sfinte părinte Iustin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi neamul românesc!”.
Ierom. Eftimie Mitra
Anca Avram
Mormântul Părintelui Iustin Pârvu împodobit cu flori