Părintele Justin Pârvu a fost darul lui Dumnezeu oferit lumii

Părintele Justin a fost darul lui Dumnezeu oferit lumii, şi cu precădere neamului românesc, în veacul întunecat al ateismului şi al mondialismului satanic. Pe părintele Justin, Dumnezeu l-a păstrat curat şi neîntinat, atât cât e posibil firii umane, încă din copilăria şi din tinereţile sale – pe care le-a închinat Domnului, intrând de la o vârstă fragedă în mănăstirea, la care a visat toată copilăria. Altă dragoste şi alt vis acest om nu a avut decât pe Hristos şi Biserica Sa. Încă din tinereţe a iubit înfrânarea şi asceza, iar desfătările şi dezmierdările lumeşti pe el nu l-au atins. Dumnezeu l-a păstrat ca o jertfă curată pentru Sine şi Biserica Sa. Acest aur curat, Dumnezeu l-a lămurit în focul ispitelor din temniţele comuniste, unde iadul parcă se mutase din adâncuri spre a nimici aceste suflete mărturisitoare care nu şi-au închinat genunchii Baalului comunist. – Monahia Fotini

Comunicat al Mănăstirii Petru Vodă privind slujba parastasului pentru Pr. Justin

Astăzi, 14 iunie, a avut loc parastasul de 1 an de la trecerea la Domnul a Sfântului Părinte Justin. S-au adunat la mormântul Părintelui, proaspăt împodobit cu flori tricolore, peste 5000 de oameni, și inimile noastre de români ortodocși au bătut unisonul clopotelor de la Petru Vodă. Nimeni nu a trecut neascultat astăzi la mormântul Părintelui. Oamenii îi mulțumeau și îi aduceau smerite rugăciuni, slăvitului rugător, Părintele Justin Pârvu. Tot sacrificiul și toata nevoința Părintelui sunt în memoria noastră și îi datorăm trezvia conștiinței noastre ortodoxe și naționale, dragostea și credința pe care a resuscitat-o în întreaga noastră ființă. Mormântul are o înfățișare nouă, prin strădania maicilor care-l cinstesc pe Părinte și ale cărui slujnice au fost. Piatra de Vratza împodobește astăzi Pământul Nostru Iubit, mormântul Părintelui Justin. Au fost astăzi la Petru Vodă mesaje anti-ecumeniste și cererea din partea unui popor întreg: CANONIZAȚI SFINȚII ÎNCHISORILOR!

Părintele este cu noi, astăzi, acum, în fiecare ceas al trecerii noastre prin traiul acestui neam. România îl are Sfânt Mărturisitor și Părinte al mântuirii noastre ca neam românesc. Ne-a lăsat testament rugăciuni de pavăză pentru întreg neamul românesc și o Românie mare pe care să o iubim așa cum ne vestește Evanghelia. Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi să ne mântuim cu întreg neamul românesc! (Mănăstirea Petru Vodă)

Gânduri despre un părinte sfânt

Iată că au trecut 12 luni de când marele Duhovnic, Părintele Justin Pârvu, s-a mutat la viaţa cea veşnică, la Părintele luminilor, la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Căruia I-a închinat încă din copilărie toată viaţa sa. O viaţă întreagă – Părintele Justin s-a dăruit pe sine lui Dumnezeu, iar Domnul l-a dăruit lumii, ca o comoară de mult preţ, prin care mulţi şi-au găsit alinare sufletească, adăpându-se ca dintr-un izvor limpede în care se oglindea Hristos. Părintele Justin a fost darul lui Dumnezeu oferit lumii, şi cu precădere neamului românesc, în veacul întunecat al ateismului şi al mondialismului satanic. Pe părintele Justin, Dumnezeu l-a păstrat curat şi neîntinat, atât cât e posibil firii umane, încă din copilăria şi din tinereţile sale – pe care le-a închinat Domnului, intrând de la o vârstă fragedă în mănăstirea, la care a visat toată copilăria. Altă dragoste şi alt vis acest om nu a avut decât pe Hristos şi Biserica Sa. Încă din tinereţe a iubit înfrânarea şi asceza, iar desfătările şi dezmierdările lumeşti pe el nu l-au atins. Dumnezeu l-a păstrat ca o jertfă curată pentru Sine şi Biserica Sa. Acest aur curat, Dumnezeu l-a lămurit în focul ispitelor din temniţele comuniste, unde iadul parcă se mutase din adâncuri spre a nimici aceste suflete mărturisitoare care nu şi-au închinat genunchii Baalului comunist.

Curăţit ca aurul în topitoare şi luminat cu lumina Duhului, Domnul l-a scos de sub obrocul temniţelor şi l-a aşezat luminător neamului românesc, dar şi întregii Ortodoxii, care suferea şi suferă încă de orbirea comunismului şi a ocultismului satanic. Părintele Justin a iubit poporul românesc, iar românii l-au iubit pe el. În fiecare zi, zeci şi sute de oameni veneau să se împărtăşească din harul acestui om luminat de Dumnezeu. Din peştera chiliei sale izvora adevărata cunoştinţă nu numai despre Dumnezeu, dar şi despre istoria neamului românesc. Din peştera chiliei sale România venea şi lua lumină, România se redeştepta, în vreme ce urmaşii criminalilor şi torţionarilor sistemului bolşevic încercau cu toate forţele să şteargă memoria adevărată a acestui neam, pictând şi acoperind în culori false un trecut plin de sânge şi lacrimi. România poate ar fi fost redesenată şi pictată dacă Părintele Justin nu ar fi existat.

O viaţă-ntreagă mai marii acestei lumi au încercat să-l omoare, nu au reuşit – Părintele a trăit până la adânci bătrâneţi în puterea trupului şi a minţii. O viaţă întreagă l-au osândit şi marginalizat, dar poporul l-a adus în mijlocul lui. Dacă ei l-au urât, poporul l-a iubit. Dacă ei l-au osândit pe nedrept, poporul l-a preamărit. Dacă ei îl strigau bandit, poporul îl striga Voievodul Ortodoxiei. Dacă ei l-au marginalizat şi denigrat continuu, poporul l-a căutat, transformând mica lui chiliuţă în, poate, cel mai căutat loc de pelerinaj după ’90 încoace. Prin peştera de la Petru Vodă, România s-a reclădit uşor-uşor. Pentru că Părintele Justin a fost printre puţinele voci, uneori chiar singura, care mai striga împotriva satanizării lumii, împotriva mondialismului şi a noii dictaturi biometrice, împotriva masoneriei şi a ocultismului ei, împotriva imoralităţilor şi desfrâului perpetuate prin lege, împotriva asupritorilor stăpânitori peste poporul obidit şi sărăcit, pentru care Părintele suferea, plângea, se ostenea; împotriva ecumenismului sincretist care ca beznă punea stăpânire peste Bisericile lui Hristos, alterând adevărul Sfintei şi Unicei Biserici.

Cu această grijă faţă de poporul lui Dumnezeu, Părintele Justin s-a şi stins din lumea aceasta trecătoare, s-a stins cu dorul în suflet pentru poporul român, pentru România. Să nu uităm ultimele binecuvântări pe care Părintele le-a dăruit neamului românesc de pe patul de suferinţă, în ultimele clipe din această lume: Doamne, binecuvântează pe toţi românii din această ţară! Doamne, binecuvântează pe toţi românii de pretutindeni! Doamne, binecuvântează această ţară, România! Cu dor de România s-a stins Părintele Justin Pârvu! Ce face România acum, la un an după ce Părintele nu mai e în mijlocul ei? În primul rând – tace! La început a plâns, acum… tace! Şi când trăia Părintele, mulţi din cei ce ar fi fost în drept să vorbească, tăceau. Şi îşi argumentau tăcerea, învinovăţind pe ucenicii Părintelui Justin, sub eticheta de „fanatici”, „infiltraţi”, „securişti”, „nebuni” şi „aroganţi”, cu care nu voiau să se însoţească în luptă. Din cauza mănăstirii Petru Vodă, spuneau aceştia, ei nu puteau mărturisi. Iată că Petru Vodă a tăcut şi ea. Ce s-a întâmplat? Au prins curaj super-rafinaţii intelectuali care aruncau cu pietre în mănăstirea Petru Vodă? Nu s-a întâmplat nimic. Nicio voce nu s-a făcut auzită, nicio acţiune nu s-a concretizat. Nu zic aceasta spre a-i judeca, cu siguranţă şi noi am greşit. Zic aceasta că poate vor conştientiza ce a însemnat Părintele Justin pentru neamul nostru şi Biserică şi măcar acum, în al 11-lea ceas, să fim uniţi, aşa cum a lăsat şi Părintele ca rugăminte testamentară: unitate, pocăinţă, ascultare şi rugăciune.

Ce mai face România acum fără Părintele? Suferă şi este lovită din toate părţile. De la copiii de la Pungeşti care plâng, şi poate sunt singurii care au mai strigat, că pământul gliei li se fură de sub picioare şi li se otrăvesc izvoarele… până la bătrânii pensionari care sunt lăsaţi să moară în spitale, pentru că statul român nu mai are bani de investit în medicamente, dar performează sistemul de supraveghere prin cipuri. Ce se întâmplă cu acea ţară în care pruncii ei gândesc mai mult decât conducătorii ei? Ce se întâmplă cu acel neam în care pruncii lui vorbesc mai mult decât învăţătorii lor? Să nu ni se ia via şi să se dea altor lucrători! Insecte şi animale dăunătoare există de când lumea, dar unde sunt lucrătorii viei?

Să rămânem uniţi în jurul Bisericii, aşa cum ne-a sfătuit Părintele Justin, Biserică ce şi ea este atacată din ce în ce mai aprig, atât din exterior, cât şi din interior. Din exterior, prin toate canalele media care au ordin să terfelească imaginea Bisericii, singura credibilă de altfel în faţa societăţii de azi. Din interior prin lucrarea vicleană a ecumenismului, mai mult de natură politică decât religioasă, prin care se urmăreşte lepădarea noastră de credinţă, de Harul lui Dumnezeu care a grăit prin Sfinţii Părinţi şi sfintele Soboare ecumenice. Lepădându-ne de învăţătura sfântă a Bisericii, a Sfinţilor Părinţi, ne lepădăm de harul care a lucrat prin ei.

Iată că şi în Biserică anul acesta este unul de cumpănă, de încercare. O pată neagră s-a aşternut pe obrazul Bisericii prin una din cele mai mari „realizări” ale ecumenismului de 50 de ani încoace. Canoanele Bisericii au fost sfidate şi încălcate chiar din faţa Sf. Mormânt, prin împreuna rugăciune a Patriarhului Bartolomeu cu Papa Francisc. Nu intrăm aici în amănunte teologice, dar un lucru să ne fie limpede: Canoanele nu se pot încălca, iar anatemele nu se pot ridica atâta timp cât cei anatematizaţi persistă în erezie. Cei care îndrăznesc a face aceasta sunt împotriva Bisericii lui Hristos.

Iată că au trecut cele 12 luni profeţite de Părintele Justin, ca 12 luni de pace şi de libertate. Oare care să fie urgia ce va urma? Întotdeauna lepădarea de credinţă a atras mânia lui Dumnezeu asupra acelor cetăţi. Aşa a căzut şi Constantinopolul sub prigoana păgânilor, aşa au căzut toate neamurile care L-au uitat pe Dumnezeu. Cunoaştem cu toţii că ne aflăm în faţa unui pericol uriaş pentru omenire, în faţa unei noi conflagraţii mondiale. Pacea lumii nu poate dăinui decât prin Hristos, Împăratul păcii. Atâta timp cât ne lepădăm de credinţa în Hristos şi Biserica Lui, pacea nu are cum să mai stea cu noi. Îmi amintesc cum Părintele Justin spunea într-unul din interviuri că acest război va fi spre pocăinţă şi curăţire de păcate. Să ne curăţim aşadar mai înainte prin pocăinţă, ca să se milostivească Hristos Dumnezeu spre noi, să nu mustre cu tărie, ci cu milă şi spre îndreptarea noastră. De noi depinde, cred, soarta cetăţii.

Să urmăm curăţiei şi virtuţilor Părintelui Justin şi să nu uităm că Părintele Justin este viu în Împărăţia Cerurilor, şi alături de noi de îl vom chema în rugăciune şi vom urma învăţăturilor sale. Părintele ne-a spus ce să facem, prin învăţătura şi prin toată viaţa sa… (Monahia Fotini)

• articol publicat în nr. 34 al revistei ATITUDINI

Articol Ziarul Lumina, ediția de Moldova. Părintele Justin înconjurat de inimile pelerinilor

Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ a fost, timp de o zi, loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi din toată ţara care au participat la slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire arhimandrit Justin Pârvu, informează „Ziarul Lumina", Ediţia de Moldova. Programul liturgic a început cu oficierea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu un sobor numeros de preoţi şi diaconi, şi a continuat cu Parastasul pentru părintele Justin Pârvu. Pomenirea preacuviosului Justin, care a fost duhovnic şi povăţuitor pentru mii de credincioşi din toată ţara, a fost slujită la mormântul părintelui, aflat lângă Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" a Mănăstirii Petru Vodă.

În cea de-a 14 zi a lunii iunie 2014, pe o zi frumoasă de vară, „nici prea caldă, nici prea rece", după cum a mărturisit o credincioasă, la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" a Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ s-au înălţat rugăciuni pentru odihna sufletului părintelui Justin Pârvu. În urmă cu un an de zile, Preacuvioşia Sa pleca la ceruri, lăsând în urmă multă tristeţe şi durere în rândul monahilor, monahiilor, preoţilor de mir, fiilor duhovniceşti, pelerinilor şi credincioşilor pe care i-a povăţuit cu multă dragoste. Aşa cum era de aşteptat, mulţimea credincioşilor din toată ţara a venit cu nădejde la ctitoria părintelui Justin, fiind încredinţaţi că rugăciunile lor, împreună cu cele ale slujitorilor, vor fi de folos nu doar pentru odihna marelui duhovnic, ci şi pentru sufletele lor. Oamenii nu au venit să plângă un om care nu se mai află pe acest pământ şi în această lume plină de ispite, ci şi-au îndreptat paşii către un părinte care, prin viaţa lui încercată şi prin credinţa dreaptă pe care a propovăduit-o, mijloceşte şi oferă odihnă celor care se apropie de Hristos. Aproape fiecare din cei prezenţi purtau în suflet chipul plin de lumină al părintelui Justin Pârvu, care te cucerea prin ochii de culoarea cerului. Miile de oameni care au înconjurat cu inimile lor şi cu flori mormântul vrednicului duhovnic plecat în lumea veşniciei au arătat credinţa puternică pe care o au în Preasfânta Treime şi în sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu. Jertfa fiecăruia dintre cei care s-au învrednicit să fie prezenţi la acest moment duhovnicesc a fost, de asemenea, un prilej de recunoaştere a suferinţelor şi ostenelilor părintelui Justin pe care le-a răbdat de-a lungul întregii vieţi. Şirul încercărilor pe care marele duhovnic le-a îndurat reprezintă pentru mulţi credincioşi un exemplu de mărturisire a credinţei noastre, precum şi un model de curaj.

Părintele Justin a fost ctitor de biserici și de așezăminte sociale

La finalul programului liturgic, pr. prof. Vasile Păvăleanu a relatat în câteva cuvinte atmosfera de la slujbele dedicate părintelui Justin. „La Sfânta Liturghie au participat mii de credincioşi. Au fost foarte multe maşini, accesul spre mănăstire fiind aproape blocat. Organele de Poliţie şi Jandarmerie au rânduit frumos traficul, fiind o atmosferă asemenea celei de la înmormântarea care a fost oficiată acum un an. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Teodosie a ţinut un cuvânt de învăţătura în care a scos în evidenţă foarte frumos chipul de duhovnic al părintelui Justin, de om cu o viaţă deosebită, care a pătimit mult în puşcăriile comuniste şi care a lăsat roade deosebite, atât în mănăstirile în care a stat, Durău, Secu şi Bistriţa, dar mai ales la Petru Vodă şi la Paltin, pe care le-a ctitorit. La cea din urmă, la mănăstirea de maici, se află, după cum bine se ştie, şi un azil de bătrâni şi un orfelinat pentru copii, care îşi desfăşoară activităţile şi acum, după trecerea la cele veşnice a părintelui Justin, prin grija monahiilor de acolo. Totodată, IPS Teodosie a scos în evidenţă şi faptul că părintele Justin este ctitorul mai multor mănăstiri din cuprinsul Patriarhiei Române, sau a unor aşezăminte deosebite cum ar fi aşezământul sau mănăstirea de la Aiud, de la Râpa Robilor, aşa-numita «Antimisul Neamului Românesc» sau «Ierusalimul Neamului Românesc», acolo unde foarte mulţi deţinuţi politici şi-au găsit sfârşitul. Acolo, părintele Justin a întemeiat o mănăstire, iar în prezent este în construcţie şi biserica mare, pentru a aminti peste veacuri de ororile care s-au petrecut în perioada comunistă. Totodată, părintele Justin este ctitorul unei aşezări monahale a cărei construcţie a început de câţiva ani şi care se află în plină desfăşurare, la Poarta Albă, pentru comemorarea deţinuţilor de la Canalul Dunăre-Marea Neagră care şi-au găsit sfârşitul acolo. Apoi, s-a scos în evidenţă că părintele Justin este ctitorul moral al mai multor mănăstiri, unde are fii duhovniceşti, atât în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, dar şi în alte eparhii din Ardeal şi Muntenia. Lucrul acesta scoate în evidenţă măreţia deosebită a părintelui duhovnic, care are atâţia ucenici şi care creează o frumoasă stare duhovnicească de spirit", a spus pr. Vasile Păvăleanu.

„Părintele Justin a fost un om duhovnicesc"

După terminarea Sfintei Liturghii, s-a oficiat slujba Parastasului într-o atmosferă foarte frumoasă. Mulţi preoţi au înconjurat mormântul părintelui Justin, cântându-se cântarea de „Veşnică pomenire", în sunetul duios al clopotelor. „În mulţimea de credincioşi, au fost foarte mulţi oameni îmbrăcaţi în costume naţionale, au fluturat foarte multe steaguri tricolore, şi au fost foarte multe maici şi foarte mulţi părinţi călugări care au asistat, în mulţime, la slujba Sfintei Liturghii. De remarcat este şi faptul că, la sfârşitul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Teofan a ţinut un cuvânt de învăţătură pentru inimile ascultătorilor, în care a rostit şi câteva dintre cuvintele părintelui Justin, pe care el le-a spus în timpul vieţii, ca învăţătură, şi care să se constituie ca un adevărat testament pentru toţi aceia care l-au cunoscut. După terminarea Sfintei Liturghii şi a slujbei de pomenire, toată mulţimea a fost invitată la masă, în trapezele mănăstirii, dar şi la mesele de afară, încât s-a insistat pe faptul că părintele Justin, care a avut o bunătate deosebită, a spus că nimeni să nu plece din mănăstire vreodată nemângâiat. După agapă, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, însoţit de IPS Teodosie, a coborât la mănăstirea de maici, unde iarăşi, în biserică, s-a oficiat un Parastas pentru marele duhovnic şi s-a adresat un cuvânt de învăţătură şi de îmbărbătare pentru monahiile de aici. Comemorarea părintelui Justin a scos în evidenţă faptul că, toată viaţa lui, a fost un om duhovnicesc, de la naştere până la adormirea sa întru Domnul, fără nici o sincopă, fără coborâşuri, numai într-un continuu urcuş, şi în detenţie şi în viaţa dusă în mănăstiri, încununată cu zidirile de la Petru Vodă. S-a scos în evidenţă şi faptul că părintele Justin reprezintă o adevărată stare de spirit, atât pentru trăirea credinţei în duhul autentic ortodox, dar şi pentru accentuarea sentimentului naţional românesc, având la bază tradiţia noastră ortodoxă, accentuată fiind tradiţia vieţii familiale. Aceste lucruri scot în evidenţa personalitatea uriaşă a părintelui Justin", a adăugat pr. prof. Vasile Păvăleanu. Seria cuvântărilor a fost încheiată de arhim. Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, care a mulţumit celor doi ierarhi pentru prezenţă, precum şi tuturor celor care s-au implicat în organizarea Parastasului pentru părintele Justin.

„Era o linişte adâncă şi o pace în sufletele tuturor"

Pelerinii prezenţi la Sfânta Liturghie şi la slujba Parastasului au venit cu multă evlavie pentru a se ruga pentru odihna sufletului părintelui Justin. Puşa Macri a venit la Mănăstirea Petru Vodă din localitatea Izvorul Muntelui, de lângă Bicaz. Am întâlnit-o la câteva ceasuri de la terminarea slujbei de pomenire şi am rugat-o să-mi redea câteva din impresii. „Toată lumea era cu lacrimi în ochi. Era o linişte adâncă şi o pace în sufletele tuturor. Am rămas impresionată de faptul că IPS Teofan a fost întâmpinat de zeci de oameni îmbrăcaţi în costume naţionale care ţineau în mâini steaguri tricolore. A fost pentru a treia oară când am participat la o Liturghie săvârşită de IPS Teofan. Aşa cum se întâmplă de fiecare dată, şi această slujbă oficiată de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a emanat multă sensibilitate şi a pătruns în sufletul celor prezenţi. Sunt foarte bucuroasă pentru că am reuşit să ajung la slujba de pomenire pentru părintele nostru drag. Am o mulţumire sufletească ce cu greu poate fi descrisă în cuvinte. Deşi am probleme la coloană şi nu pot sta mult în picioare, în timpul celor două slujbe nu am obosit deloc", a spus Puşa Macri, care l-a cunoscut şi a primit ani la rând sfaturile părintelui Justin Pârvu. (sursa: www.basilica.ro)