Terapia cu îngeri, între ocultism și erezie

Îngeri sau demoni?

Neputând suporta povara păcatelor și apăsarea conștiinței, în loc de a recurge la Sfânta Taină a Spovedaniei și a Împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, unii recurg la a-i ispiti pe îngeri din nevoia de a auzi doar cuvinte frumoase și dulci, mesaje pozitive, nicio dojană și nicio apostrofare pentru căderea în păcat. Iar aceasta întrucât știm cu toții că îngerii au o înfățișare blândă, sunt un simbol al purității și curățirii interioare, la care și noi tindem să ajungem. Bogdan Tătaru Cazaban.: „Când vorbim despre îngeri astăzi, în limbajul comun, în atitudinea generală, este evocată o imagine deopotrivă pitorească și inocentă, dar mai ales în cheie infantilă. Îngerul decorativ, roz, îngerul care este asemeni unui ornament, unei metafore ce denotă sentimentalism este îngerul comun, îngerul prezent în mentalitatea contemporană. Eram și sunt foarte critic față de percepția și mediatizarea actuală a imaginii îngerului. Cartea mea despre îngeri a fost scrisă indirect polemic față de această înțelegere. Avem nevoie de protecție, aspirăm spre o zonă a purității și a inocenței pe care nu reușim să o descriem altfel decât sub forma îngerului. Îngerul păzitor rămâne singura figură accesibilă a angelologiei în lumea noastră. ”  

Sfinții îngeri se subordonează lui Dumnezeu și Maicii Domnului, iar a apela la ajutorul lor făcând abstracție de Creatorul lor și de maica Sa, dovedește puținătate de credință și alunecare spre idolatrie. Ființa, rolul și acțiunile îngerilor, nu pot fi despărțite de viața creștinului în Biserică, altfel ei sunt transformați în interpreți ai unor mesaje a căror corectă descifrare nu e garantată de nimeni. Cu atât mai puțin când în spatele acestei așa-zise terapii, se ascund interese pecuniare, iar participarea la ședințele cu îngeri  este contra cost – și nu e deloc ieftin.

Sfântul Ioan Damaschinul formulează învățătura Bisericii mai concis: „Un înger deci este o ființă inteligentă, veșnic mișcătoare, liberă, necorporală, care liturghisește lui Dumnezeu și a primit în firea/na­tura lui nemurirea prin har, dar al cărui gen și definiție a ființei o știe numai Dumnezeu. Se numește însă necorporal și nematerial față de noi; căci față de Dumnezeu, Singurul incomparabil, totul e aflat gros și material, pentru că nu­mai Divinul este nematerial și necorporal… Sunt circumscriși, căci atunci când sunt în cer nu sunt pe pământ, și când sunt trimiși de Dumnezeu pe pământ nu mai rămân în cer. Dar nu sunt limitați de ziduri, uși, zăvoare și peceți, fiindcă sunt nelimitabili. Spun nelimitabili, fiindcă nu se arată celor vrednici, cărora va voi Dumnezeu să li se arate, așa cum sunt ei, ci într-o formă schimbată, cum pot să-i vadă cei ce vad… Fiind minți/inteligente, sunt în locuri inteligibile, nefiind circumscriși în mod corporal — fiindcă potrivit firii/naturii nu au o forma în mod corporal, nici nu au trei dimensiuni —, ci prin prezența și lucrarea lor în mod inteligibil acolo unde li s-ar porunci și nu pot să fie și să lucreze în același timp și aici și acolo… Sunt tari și gata spre împlinirea poruncii lui Dumnezeu și prin rapidi­tatea firii se găsesc îndată acolo unde le-ar porunci, păzind părțile pământului, patronând neamuri și locuri, după cum li s-a rânduit de Creatorul, gospodărind cele ale noas­tre și ajutându-ne; potrivit voinței și puterii lui Dumnezeu sunt pururea deasupra noastră și în jurul lui Dumnezeu… Văd pe Dumnezeu pe cât le e cu putință și acest lucru le este hrană.” (Expunerea exactă a credinței ortodoxe II, 3).

Ce sunt de fapt îngerii?

Cuvântul „înger” este moștenit în limba noastră din latinescul angelus, care este un împrumut din grecescul anghelos, „sol”, „trimis”, „vestitor”. Îngerii au menirea de a vesti oamenilor voia lui Dumnezeu. Când ne gândim la îngeri, una din caracterizările lor o găsim la Sfântul Apostol Pavel care spu­ne că sunt „duhuri slujitoare, trimi­se ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii” (Evrei 1, 14).

Întreaga învățătură cu privire la îngeri se întemeiază pe mărturia Sfintei Scripturi a Vechiului și Noului Testament, cât și prin mărturia Sfintei Tradiții. Pe îngeri, Domnul Iisus îi descrie ca ființe reale și active, care pururi văd fața Tatălui din ceruri, veghind asupra oamenilor. (Matei 18, 10). Mântuitorul Însuși ne încredințează că îngerii petrec necontenit în comuniune cu Dumnezeu împărtășindu-se de o strânsă legătură cu harul divin și că viața lor nu este supusă slăbiciunii trupului precum cea a făpturilor văzute. (Matei 22, 30) Îngerii sunt personificări ale însușirilor divine sau ale acțiunilor proniatoare ale lui Dumnezeu, ci ființe reale și personale care lucrează în lume la porunca lui Dumnezeu. Îngerii sunt duhuri slujitoare (Psalm 103, 5), au trupuri nemateriale și nemuritoare. Îngerii sunt ființe spirituale, înzestrate cu rațiune, simțire și voință, superioare omului prin putere, cunoștință și virtute. Ei sunt nemuritori, nu au nevoie de cele necesare vieții omenești (hrană, căldură), nu sunt supuși ispitelor, nu au gen, trupurile lor sunt spiritualizate și se deplasează cu viteza gândului. Îngerii, însă, nu sunt atotprezenți și sunt mărginiți (limitați).

După învățătura Bise­ricii noastre, „îngerii sunt duhuri, adică fiinţe spirituale, fără trup, nemuritoare, înzestrate cu minte, voinţă şi putere”. Ei au fost creaţi de Dumnezeu din nimic, înaintea lumii „văzute”, după cum aflăm din primul verset al Sfintei Scripturi: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Facerea 1,1). Prin cuvântul „cer” înţele­gem, conform exegezei patristice, pe sfinții îngerii. Acest adevăr de credinţă îl mărturisim în primul articol din Crez când spunem că Dumnezeu -Tatăl este „Făcătorul cerului şi al pămân­tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute”. Sfântul Apostol Pavel scrie colosenilor că în Hristos „au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni 1,16).

Numărul îngerilor este foarte mare. În Sfânta Scriptură se vorbeşte despre tabere de îngeri (Facerea 32, 1-2), mii de mii şi zeci de mii (Daniel 7, 10; Evrei 12, 22; Apocalipsa 5, 11), mulţime de oaste cerească (Luca 2, 13), legiuni de îngeri (Matei 26, 53). După slujba pe care o îndeplinesc, îngerii sunt împărțiți pe mai multe trepte, ranguri sau cete. Sfinţii Părinţi ai Bisericii numără nouă cete îngereşti, pe care, în secolul V, Dionisie Pseudo-Areopagitul le împarte în trei grupe: din prima fac parte Tronurile, Heruvimii și Se­rafimii; din a doua, Stăpâniile, Domniile și Puterile; iar treapta a treia cuprinde Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii.

Rolul îngerilor

Ca slujitori ai lui Dumnezeu, îngerii au și chemarea de a fi împlinitori și vestitori ai poruncilor lui Dumnezeu în lumea credincioșilor, pentru întemeierea și desăvârșirea Împărăției cerești. Astfel, îngerii își desfășoară rolul lor de mesageri și slujitori față de Biserică; de comunitatea tuturor oamenilor; și față de fiecare credincios în parte, ca protectori și îndrumători. Îngerii sunt trimiși spre slujire tuturor celor ce cred în Iisus Hristos. Ei ocrotesc, de asemenea, comunitățile creștine (Apoc. 1, 20) și anunță pedepsele pentru cei nelegiuiți (fapte 12, 23; iuda 1, 9; apoc. 12, 7). Fiind trimiși de Dumnezeu, ei dau poruncă celor aleși de pe pământ să proorocească la neamuri, limbi și popoare (Apoc. 10, 11), arătând cele ce trebuie să se petreacă în viitor (Apoc. 22, 8). Afară de slujirea pe care o desfășoară în jurul tronului lui Dumnezeu (Apoc. 7, 11; 8, 2, 6, 8, 10, 12-13), îngerii au și misiunea de a proteja întreg pământul (Apoc. 7, 1; 2-3).

Îngerul păzitor. Rolul îngerilor față de fiecare credincios în parte, ca protectori și îndrumători

Din Sfânta Scriptură aflăm că fiecare creștin viețuiește sub ocrotirea unui înger păzitor (Matei 18, 10; fapte 12, 5). Înzestrat cu rațiune, îngerul păzitor este alături de cel credincios și-l asistă nu numai ca un martor (1 cor. 4-9), ci îl orientează spre observarea ordinii stabilite de dumnezeu- creatorul și-l scapă de frământările sufletești care- i pot tulbura roadele ostenelilor celor mântuitoare. Așadar, Dumnezeu îi păzește pe creștini în toată ființa lor, direct și permanent, prin atotputernicia, harul și purtarea sa de grijă (1 Petru 5, 7, 10) și indirect, prin îngerii păzitori. Tot îngerii păzitori au rolul să însoțească sufletele celor adormiți în Domnul șa judecata particulară, fapt confirmat de Sfânta Evanghelie: Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam (Luca 16, 22). – Pr. Daniel de la Rarău, Sfinții îngeri și Sfântul înger păzitor, Ed. Agaton, Făgăraș, 2012.

Omului i se dăruieşte un înger păzitor ca pe un frate mai mare care, fiind mai apropiat de Dumnezeu şi având mai multă îndrăzneală, se roagă pentru fratele său mai tânăr. Iar omul îl roagă pe îngerul său păzitor ca pe fratele său mai mare să-l protejeze şi să se roage pentru el, întrucât acesta are mai multă îndrăzneală către Dumnezeu. De câte ori ne şopteşte în urechea sufletului nostru: „Nu face asta!” sau „Fă asta!” sau „Fii atent aici!”. Sunt multe astfel de situaţii referitoare la cei ce au ochii sufletului deschişi. Nu uitaţi parabola grădinarului şi a smochinului neroditor din Sfânta Evanghelie. „Lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu îl vei tăia” (Luca 13, 8-9). Grădinarul e simbolul sfântului înger care are grijă de om până când acesta rodeşte şi e mântuit. În Pateric aflăm multe lucruri scrise despre implicarea îngerilor în cele ale omului – ei au fost văzuţi plângând, în vreme ce aceia pe care-i apărau tocmai păcătuiau. Gândiţi-vă cât de mult s-au rugat ei pentru aceştia! „Lacrimile” lor exprimă dragostea şi compasiunea lor faţă de oameni. - Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 351

Sfinții îngeri sunt în relație de subordonare față de Maica Domnului,  „Împărăteasa oștilor cerești”, pe care în rugăciunea Cuvine-se cu adevărat, o numim „mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii“. Părintele Teofil Părăian ne amintește că noi ne rugăm Maicii Domnului şi credem că rugăciunile noastre sunt duse de îngeri la Maica Domnului, dar ea nu este în mijlocul nostru, între noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că Maica Domnului nu are fire dumnezeiască, ci are numai fire omenească, iar firea omenească este mărginită. Noi ştim lucrul acesta. Aşa învaţă şi Biserica, dar noi vorbim cu Maica Domnului ca şi când ar fi de faţă, pentru că o avem de faţă în conştiinţa noastră, adică avem gândul că suntem în legătură cu Maica Domnului. Adeseori, în acatistele și rugăciunile închinate Născătoarei de Dumnezeu, citim unele ca acestea:

Mulţimi de îngeri vin, la porunca ta, Maică a noastră, să ne izbăvească pe noi din nevoi. Tu, însă, primeşte de la noi această rugăciune:

Bucură-te, Cea care pe îngeri îi trimiţi spre mântuirea noastră;
Bucură-te, Împărăteasa cetelor de sus, al căror ajutor ceresc îl dăruieşti nouă;
Bucură-te, Cea care porunceşti îngerilor să ne păzească pe noi;
Bucură-te, Cea care cu oştire îngerească îi biruieşti pe vrăjmaşii noştri;
Bucură-te, Izbăvitoare, care pe noi, cei necăjiţi, din chinuri, din nevoi şi din moarte ne mântuieşti.

Sfinţii îngeri stau în prezenţa lui Dumnezeu, privind faţa Domnului. „îngerii sînt mai mult decît purtătorii mesajelor divine şi călăuzitorii oamenilor: ei sînt chiar purtătorii Numelui şi ai Puterii lui Dumnezeu. Nimic trandafiriu şi nici o dulcegărie poetică nu poţi găsi la îngerii din Biblie: ei sunt licăririle luminii şi puterii Domnului Atotputernic”. Fiinţa lor este susţinută de bunătatea lui Dumnezeu şi ei participă la puterea, înţelepciunea şi dragostea lui. Sunt înălţaţi prin laudele şi mulţumirile lor continue. De la început înălţaţi spre Dumnezeu, cea mai mare bucurie a îngerilor a fost să aleagă liber pe Dumnezeu şi să-i ofere viaţa toată lor, într-o nesfârşită iubire şi cinstire. – Principesa Ileana a României, devenită Maica Alexandra.

EREZIA și motivele pentru care omul cade în erezie

Creștinii care s-au rătăcit de la unele adevăruri dogmatice de credință ortodoxă, de morală și de cult, se numesc eretici. Ființele raționale, oamenii, cad în erezie, din cauza: a) neștiinței (Osea, 4, 6-7; Deut. I; 39; Ioan 4, 11); b) a înșelăciunii diavolești tăinuite (Fac. 3,1-6; Matei 4,1-10; Ioan 8,44; II Cor. 11,3-15); c) poftelor omenești de a se folosi rău de libertatea care duce la răzvrătire, neascultare și necredință (in Regi 22, 1-28; Ier. 20, 1-18; Tit . 3, 2-5); d) a învechirii întru păcate, atât prin educația primită cât și prin îndeletnicirea voită a minții și a vieții obișnuite (Neascultarea, Păcatul). Îndreptarea ereticilor se poate face numai cu darul lui Dumnezeu, care se poate altoi numai pe o inima sinceră, pe care Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 17; V. Spovedania, Providența).

În articolul său intitulat Reiki: terapie sau ocultism?,  Eléni Androuláki, profesor universitar, explică noțiuni aplicabile și ereziei din așa-zisa terapie cu îngeri:

1. Noțiunea de terapie: V-ați gândit vreodată cât de alterați sunt termenii pe care îi folosim astăzi? Cât s-au îndepărtat cuvintele de conținutul lor inițial? Cum a ajuns cuvântul ”terapie” să însemne orice altceva în afară de actul medical valabil și științific? Orice practică îndoielnică, orice metodă absurdă și periculoasă este numită azi ”terapie”... Oamenilor Noii Epoci le place să se numească pe ei înșiși ”terapeuți”, ”iluminați”, ”existențe binecuvântate”, ”lucrători ai luminii”. ”Sunt una cu lumina. Sunt plin de lumină. Sunt luminat de lumină. Sunt lumina lumii”. Oameni care trăiesc experiențe subiective, înșelătoare, realizează foarte multe pseudo-terapii, proclamând cu orgoliu că se află în sinergie ”cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu îngerii, cu Puterea Supremă, cu Universul, cu Energia etc. pentru binele întregii umanități”.

2. ”Terapiile energetice”:  O mare parte a terapiilor Noii Epoci, care se află azi în mare expansiune, fac parte din categoria așa-numitelor ”terapii energetice”. Aceste ”terapii” au ca centru energia, nu însă energia pe care o recunoaște fizica, chimia, biologia, ci o energie ipotetică sau metafizică, care nu se detectează științific și care nu are nici o legătură cu mecanică, cu electricitatea sau cu nucleii atomilor. Este vorba de o energie new-age-istă, aflată în afara oricărui control, studiu sau măsurare științifice, care este sesizată doar de ”terpeuți cu capacități speciale de a debloca, de a armoniza, unifica, coordona, alinia, echilibra și canaliza” această ”energie” și astfel de a ”vindeca”. În cuvinte simple, fiecare boală este considerată rezultatul perturbării acestei ”energii universale și vitale”.  

3. Inițierile: Reiki, (Terapia cu îngeri n.n.), ca și multe alte terapii energetice, presupune anumite ”sincronizări”. ”Sincronizările” care au loc pe durata inițierilor ”au ca scop să îl facă receptiv pe cel ce învață la energiile terapeutice, să mărească sincronizarea cu «mintea cosmică» și să intensifice receptivitatea”.

4. Consecințe și pericole: Probabil că urmările cele mai puțin importante sunt cele economice, deși ședințele la terapia cu îngeri au prețuri de neneglijat, de circa 100 de lei pe oră. Cele mai mari sunt riscurile teribile ca urmare a deschiderii față de ocultism. Cercetătorul Elliot Miller declară că ”nu găsim nici un motiv serios pentru a crede că energia medicinii energetice este materială și științifică, însă avem multe motive să suspectăm că, dacă într-adevăr există (și cred că există) această energie, ea este suprafirească și demonică… Această energie este parte integrantă a ocultismului – unde apare elementul ocult, este prezentă și ea, iar acolo unde este prezentă, va apărea inevitabil și elementul ocult… Prin urmare, este mare pericolul de a nu putea fi folosită decât dacă utilizatorul este la rândul lui folosit (adică un pion și o victimă a forțelor demonice și a escrocheriei)”. Așadar, avem de-a face cu o energie demonică, care îl folosește pe ”terapeut” și care foarte clar îl influențează și pe cel ce primește terapia, pentru că la ”terapie” participă activ amândoi – terapeutul și bolnavul. Treptat se înțelege că în spatele acestei energii se ascund diferite spirite călăuzitoare, care sunt prezente și călăuzesc inițierile și terapiile...

5.Pericolele pot fi sintetizate în felul următor:Înșelare duhovnicească, înrobire și dependență de spirite. Dumnezeu este surclasat la o energie, o putere impersonală, care, chipurile, poate fi manipulată prin tehnici oculte pentru a obține scopurile terapeutice dorite. Trezirea oricărei energii oculte ne pune în contact cu ”entități demonice, care au ca scop înșelarea și posedarea duhovniceacă”.

6. Renunțarea la calitatea de creștin: Deși se subliniază că aceste terapii ”se adresează unor oameni de orice religie și credință”, că ”nu se opune creștinismului”, acestea și creștinismul sunt întru totul incompatibile între ele și cine recurge la ele în fapt se leapădă de identitatea sa creștină. Inițierile și simbolurile îi pecetluiesc pe oamenii care le practică, ”chiar dacă din ignoranță este pecetluit cineva”, spunea Părintele Paisie Aghioritul, ”pierde dumnezeiescul har și primește energia demonică”. În plus, experiențele duhului înșelării, aroganța așa-ziselor terapii – pe care zic ei că le fac ”precum Hristos” – fără să le fi fost dată nici o putere de la Hristos, toate acestea vin în contradicție cu duhul creștin. De asemenea, tehnicile substituie nevoința creștină și Tainele. Ce legătură au toate astea cu smerenia, cu nevoința de curățire a patimilor și cu Taina pocăinței?

Boli, tulburări emoționale și psihice, nebunie, posedare demonică. Comunicarea cu spiritele aduce după sine vătămări ale sănătății trupești și psihice, atacuri demonice, chinuri emoționale, morți premature și sinucideri. Dr. Kurt Koch, care vreme de 45 de ani s-a ocupat cu victimele ocultismului, sublinia că a întâlnit ”foarte multe cazuri de sinucideri, accidente fatale și nebunie în rândul celor care se ocupă cu ocultismul”.

De asemenea, unii afirmă că în falsele vindecări, de fapt boala se transferă de la nivelul somatic la cel emoțional sau duhovnicesc. Nu sunt puțini aceia care au dezvoltat tulburări emoționale sau au manifestat tulburări în personalitatea lor, ajungând până la nebunie și demonizare.

Ocultiștii și victimele lor sfârșesc adesea în instituții psihiatrice. Psihiatrii creștini susțin că în zonele unde se practică la scară largă ocultismul, de multe ori, mai bine de jumătate dintre clienții clinicilor psihiatrice suferă din pricina urmărilor ocultismului, iar nu a afecțiunilor psihice. Potrivit unor cercetători serioși, ”activitățile prelungite și de lungă durată în care sunt implicate puteri spirituale oculte conduc la simptome de schizofrenie, care se încadrează la categoria psihoză spirituală sau mediumistică”.

7.  În concluzie: Cele mai multe dintre metodele și tehnicile ”terapiilor” alternative sunt ”puternic insuflate de o spiritualitate eronată”, se bazează pe religiile orientale, pe ocultism și pe filosofii care vin în contradicție cu învățătura ortodoxă. ”Terapiile” alternative îl pun în centru pe om, care se ”autotămăduiește”, se ”autodivinizează” și, finalmente, se ”automântuiește”. Terapiilor alternative este una antropocentrică, în timp viziunea Bisericii este hristocentrică și patristică. În fața acestor alternative, fiecare om este chemat să aleagă singur. Însă un lucru e sigur: ”nimeni nu poate lucra la doi domni”.  Sursa: «Παρακαταθήκη», fascicolul 48, mai – iunie 2006. Traducere: Ana Theodoru  (G.O.) Graiul Ortodox

Cuvânt către cei care se socotesc credincioși, dar nu merg la biserică, însă apelează la diverse terapii alternative, investind timp și resurse în mod distrugător: "Să ştiţi că eu pe aceia care nu merg la biserică nici nu-i socotesc oameni credincioşi. La păgâni îi număr! Cum poţi să zici că eşti om credincios dacă nu mergi la biserică, unde-i cerul cel de pe pământ? Că biserica-i cerul cel de pe pământ. Cum să zici că eşti om credincios dacă nu te duci în „Împărăţia lui Dumnezeu”? Pentru că Sfânta Liturghie este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Cum poţi să zici că eşti credincios dacă nu-i închipui pe Heruvimi cântând întreit sfântă cântare în biserică? Cum poţi să zici că eşti credincios dacă nu zici împreună cu îngerii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot? ” - Extras din “Veniţi de luaţi bucurie” –  Părintele Teofil Părăian

Șoapta îngerului păzitor

Dacă suntem atenţi, tot timpul avem aşa o adiere fină, care ne spune ce-i bine: “Nu zice asta”, “Nu fă asta”, “Nu pleca acum”, dar e delicată şi fără  presiune: acestea sunt şoaptele îngerului şi dacă noi am fi atenţi la lăuntrul nostru, am sesiza aceste şoapte ale îngerului, care nu sunt cuvinte, ci înţelesuri. Păcatul de bază al omului este autonomia: “Eu pot!” Putem să profităm de ajutorul îngerului, primindu-l, deschizându-ne acestui ajutor. Este o atenţie. Dacă suntem atenţi, tot timpul avem aşa o adiere fină, care ne spune ce-i bine: “Nu zice asta”, “Nu fă asta”, “Nu pleca acum”, dar e delicată  şi  fără  presiune: acestea sunt şoaptele îngerului şi dacă noi am fi atenţi la lăuntrul nostru, am sesiza aceste şoapte ale îngerului, care nu sunt cuvinte, ci înţelesuri, deşi ca nişte comenzi clare.

Spre deosebire de şoapta îngerului, care e delicată, a diavolului este obsedantă. Îl cunoaştem pe îngerul rău prin faptul că nu putem să scăpăm de gând. Şi îl cunoaştem pe cel bun că de abia auzim această şoaptă. Cum mă apără îngerul, având în vedere că el nu are acces la trupul meu, să-mi pună degetul pe sinapsă, ca să nu mai gândesc rău? El poate, cu energia lui, să acţioneze în energia mea şi eu să fac lucrul ăla. El îmi dă mie un plus de energie cu care mă ajută. Când suntem pe aceeaşi lungime de undă cerebrală, ghicim gândul celuilalt, unii chiar văd, dacă suntem pe aceeaşi lungime duhovnicească – din prima înţeleg ce spune părintele, dacă avem o preţuire personală, din empatie, din dragoste, din comuniune, voi fi pe aceeaşi lungime de undă. Nu acelaşi lucru se întâmplă, atunci când suntem separaţi şi fiecare vibrează pe frecvenţa lui. Soluţia este să iubim, şi numai  iubind, cunoaştem. Soluţia este să ne rugăm, pentru că rugându-ne, ne curăţim mintea şi intrăm în relaţie cu îngerul şi ne mărim puterile cu oferta lui, cu puterile lui, cu energiile lui. Îngerul păzitor nu face lucruri care să fie împotriva voinţei mele, împotriva voii mele. El are o prezenţă iubitoare, care mă invită să nu fac un lucru. Pentru că făcând un lucru, vine după el alt lucru. Când îmi vine un gând de judecată, el îmi dă putere să nu primesc eu gândul şi să nu judec eu, el nu mă apără (opreşte de la a face). Numai pe copii îi apără. - Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 85-87

Mărturie despre prezența și înfățișarea îngerului păzitor

"La picioarele patului fratelui meu, Mircea, stătea o făptură cerească, puţin la o parte de ceilalţi – era înalt şi extrem de frumos, cu aripi mari, albe. În mâna dreaptă ţinea o lumânare aprinsă; nu părea să aparţină de grupul de îngeri adunaţi îmrejurul patului. Era clar că stătea deoparte de pază. Am ştiut că el era îngerul păzitor. Apoi mi-am dat seama că la picioarele patului meu stătea o fiinţă cerească asemănătoare. Era înalt, tunica lui era de un albastru întunecat, cu mâneci largi. Părul lui era castaniu, faţa ovală şi frumuseţea lui era în aşa fel încât nu pot s-o descriu, pentru că nu se poate compara cu nimic omenesc. Aripile lui erau ridicate în sus, în spatele său. O mână era ridicată către piept, în timp ce în cealaltă ţinea o lumânare aprinsă.

Zâmbetul lui poate fi descris ca angelic; dinspre el se revărsa dragoste, blândeţe, înţelegere şi încurajare. Încântată, m-am strecurat de sub cuvertură şi, îngenunchind la capătul patului, mi-am întins mâna cu dorinţa arzătoare de a-l atinge pe păzitorul meu cel zâmbitor, dar el  s-a dat un pas înapoi, a întins o mână ca un avertisment şi a clătinat blând din cap. Eram atât de aproape de el, încât aş fi putut să ajung la el cu uşurinţă. «O, te rog, nu pleca!», am strigat; la aceste cuvinte, toţi ceilalţi îngeri s-au uitat la mine şi mi s-a părut că aud un râs argintiu, dar de sunet nu sunt atât de sigură, deşi ştiu că au râs. După aceea, au dispărut. Eram doar un copil atunci când l-am văzut pe îngerul meu păzitor. Cu trecerea timpului, îmi mai aminteam sporadic de el şi-i recunoşteam prezenţa, dar, în majoritatea timpului, l-am ignorat…” (Maica Alexandra – Principesa Ileana, „Sfinţii Îngeri”, Still River, Mass.: St. Bede’s Publications, 1981, p.193)

De aceea, haideţi să trăim în frica lui Dumnezeu şi să ne rugăm, zicând: Să fie Sfântul Tău înger cu mine ca să nu mă biruiască vrăjmaşul cel rău. Această formă de rugăciune este împrumutată din 2 Mac. 11, 6 şi 15, 23-24, unde oamenii îl roagă pe Domnul să le trimită pe îngerul Său cel bun să-l izbăvească pe Israel: Şi acum, Stăpânitorule al cerurilor, trimite înger bun înaintea noastră, care să fie spre frică şi spre cutremur, ca de mărirea braţului Tău să se înfricoşeze cei care cu hulă vin asupra sfântului Tău popor. (comp.: Tob. 5, 22; 24, 7; Num. 20,16). - Din Evghenie Goncearov, Pazeste-ti casa de rau, Editura Egumenita, 2011

Foto: basilica.ro