Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 2150

Călcaţi-ne în picioare, îngropaţi-ne în pământ, dacă puteţi, dar nu uitaţi un lucru: noi sămânţă suntem!

Cristina Roman
Tags: ora de religie; școală; societate; secularizare;
Călcaţi-ne în picioare, îngropaţi-ne în pământ, dacă puteţi, dar nu uitaţi un lucru: noi sămânţă suntem!

 

În aparență apele s-au liniștit, ora de Religie a fost salvată de milioanele de părinți și copii care nu s-au dezis de Ortodoxie, reconfirmând că statistica recensământului populației privind aparteneța religioasă nu reprezintă cifre fără fond, ci suflete vii și mărturisitoare. Slavă Domnului! Nu putem însă răsufla ușurați, pericolul nu a trecut. Este foarte important de urmărit cum va găsi de cuviință Parlamentul să armonizeze Decizia CCR cu Legea Învățământului, având speranța că se va alege varianta propusă de Patriarhie, aceea a înscrierii copilului la Religie o singură dată, la începutul ciclului școlar, și nu la începutul fiecărui an de studii. Pe de altă parte, atacurile seculariștilor vor continua, lupta lor cu Biserica fiind departe de a se fi încheiat. Nu în ultimul rând, profesorii de religie trebuie să se ridice la înălțimea încrederii care le-a fost acordată de Biserică, școli și mai ales, părinți și elevi. Este nevoie de autocritică și perfecționare, de spirit tactic, pedagogic, de a fi exemple de viață și a sădi în sufletul copilului iubirea de Dumnezeu, nu frica.

Reacția Patriarhiei Române privind rezultatul înscrierilor la ora de Religie

După ce unii adversari ai orei de Religie au obţinut decizia nr. 669/12 noiembrie 2014 a Curţii Constituţionale a României care condiţionează participarea elevilor la ora de Religie de o cerere scrisă a părinţilor, tutorelui legal instituit sau a elevului major, sub pretextul exercitării (sau verificării?) libertăţii conştiinţei şi a credinţelor religioase (cf. Art. 29, al. 1 din Constituţia României), răspunsul pozitiv al majorităţii covârşitoare a părinţilor şi copiilor majori a fost masiv şi demn, exprimând importanţa Religiei în viaţa poporului român.

O majoritate de peste 90% a elevilor din şcolile publice de stat care au în oferta educaţională Religia a ales să se înscrie la această disciplină, în pofida perioadei foarte scurte de înscriere (aproape trei săptămâni) şi a multor eforturi pentru şcoli şi dificultăţi umilitoare pentru părinţi. Acest rezultat cu valoare de referendum cheamă Familia, Şcoala şi Biserica la dialog, coresponsabilitate şi cooperare pentru promovarea unei educaţii integrale care uneşte formarea spirituală cu informarea ştiinţifică a elevilor.

Rezultatele recente ale înscrierii la ora de Religie confirmă şi depăşesc cercetările sociologice anterioare ale Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei conform cărora peste 85% din părinţi, elevi şi profesori doresc studierea Religiei în şcoală, ca, de altfel, şi în imensa majoritate a ţărilor europene. Apreciem că Ministerul Educaţiei oferă posibilitatea continuării înscrierii la ora de Religie mai ales pentru că există mulţi părinţi la muncă în străinătate ai căror copii minori nu au un tutore legal instituit şi, în consecinţă, nu au reuşit să depună cereri pentru ora de Religie. Patriarhia Română mulţumeşte părinţilor, elevilor, celorlalte culte religioase, instituţiilor şi tuturor personalităţilor publice care susţin prezenţa orei de Religie în şcoală. Dezbaterile publice asupra orei de Religie din ultimele săptămâni au evidenţiat cele două repere fundamentale ale oricărui demers educaţional în şcoală, şi anume: persoana care transmite (profesorul) şi suportul scris al informaţiei transmise (manualele).

În acest sens, Biserica Ortodoxă Română va intensifica cooperarea cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, cu Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie” (APOR) şi cu toţi cei interesaţi în mod constant de creşterea calităţii educaţiei religioase prin îmbunătăţirea programelor analitice, a manualelor, materialelor auxiliare şi a nivelului profesional al profesorilor de Religie din punct de vedere didactic şi spiritual. În acest sens, Familia, Şcoala şi Biserica trebuie să conlucreze eficient la formarea spirituală şi intelectuală a tinerei generaţii, aceasta fiind cea mai mare şi valoroasă investiţie pe termen lung a poporului român. (Sursa: basilica.ro)

Numeroasele dezbateri pe tema orei de Religie au scos la iveală concluzii importante

1. Nu avem cultura dialogului, ci a ciorovăielii obositoare și neconstructive

Radu Preda: "Întâi de toate, pentru prima dată în postcomunism, fronturile ideologice au fost foarte clare, ascuţite. S-au lansat în discuţie figuri remarcabile şi s-au înghesuit tot felul de impostori intelectuali deopotrivă. S-au rostit/scris cuvinte despre credinţă şi Biserică (fiind avută în vedere cea ortodoxă, majoritară) pline de prejudecăţi şi pasiune. Nu puţini contestatari ai locului şi rolului orei de religie au produs proba inculturii, amestecând termenii şi criteriile. Unii chiar ar fi catalogat situaţia drept indiciu al troglodirii, atâta vreme cât mai există susţinători ai valorilor creştine. Intoleranţa faţă de alte opinii, absolutizarea deciziei Curţii Constituţionale, lectura bazei legale mai mult în literă şi deloc în spirit, ignorarea activă a mecanismelor consultative şi, în ansamblu, agresivitatea care a marcat dezbaterea – toate acestea se constituie în dovezi ale degradării firavei noastre culturi a dialogului."

Pr. Marcel Răduț Seliște: "În agora românească, pentru prima oară în istoria noastră post-decembristă, s-au confruntat direct şi incisiv forţele anti-clericale, seculariste şi forţele creştine, bisericeşti. Miza imediată a acestei confruntări a fost Ora de Religie, dar implicaţiile sunt cu mult mai mari şi cu efecte în timp încă dificil de estimat... Seculariştii nu au acţionat din dorinţa de a oferi o alternativă morală la educaţia religioasă ci, orbiţi în dorinţa lor de a lovi cu orice preţ în Biserică, de a izgoni Biserica din spaţiul public şi mai ales, de a seculariza forţat şi la modul absolut şcoala românească, în detrimentul tradiţiei colaborării străvechi dintre şcoala românească şi Biserică – întreruptă doar de dictatura comunistă – activiştii secularişti şi anti-clericali au devenit antipatici pentru cei mai mulţi dintre români."

2. A căzut camuflajul anticlericalismului. Ateii au recunoscut că lupta lor e cu Biserica

Radu Preda: "A fost o luptă lipsită de onestitate, plasată sub presiunea de a lua o decizie în timp scurt, de a fi de acord sau împotrivă pe negândite. În plus, rareori o categorie profesională – aici: profesorii de religie – a fost expusă negativ atât de intens şi de crud. Asaltul împotriva expresiilor publice ale religiei a scos la lumină însă cu totul altceva. În ultimii ani s-a accentuat anticlericalismul, un fenomen relativ de dată recentă, combustibil ideal al ateismului şi camuflaj perfect. Nu există cale mai facilă de a lovi în Biserică decât punerea în lumină a defectelor, reale sau nu, ale slujitorilor ei."

Părintele Constantin Sturzu: "Atâta vreme cât efectul Deciziei Curţii Constituţionale va fi acela că unii dintre elevii care au urmat, până acum, ora de Religie nu o vor mai urma şi după 9 martie, nu putem decât să conchidem că avem de a face cu un atac la adresa predării Religiei în şcoală. Mai ales dacă luăm în serios declaraţiile celor care au “provocat-o” şi privim la planurile lor de viitor. Mai mult, luând în calcul şi alte elemente de ordin legislativ şi politic, suntem îndreptăţiţi să vedem în asta doar un prim pas în încercarea de a marginaliza şi, ulterior, de a scoate definitiv, acest obiect dintre disciplinele predate." (sursa: doxologia.ro)

3. Biserica trebuie să-și perfecționeze comunicatorii/purtătorii de cuvânt

– se impune renunțarea la limbajul de lemn și la a răspunde cu aceeași monedă;

Radu Preda: "Or, cum se ştie, nu există pădure fără uscături. Strategia devine şi mai lesne când Biserica însăşi, ca instituţie, nu ştie să comunice, când se apără cu argumente improprii sau când, la limită, face uz de atacul la persoană. În fine, poate că am învăţat şi ceva bun din toate acestea. De pildă că nu toţi apologeţii creştini sunt credibili, mai ales atunci când nu nereuşesc să iasă din tiparele limbii de lemn. Sau că, pe termen lung, ierarhia bisericească trebuie să acorde mai multă încredere laicatului, să ţină cont de agenda acestuia şi să nu îl folosească doar la vreme de restrişte. Sau că, legat concret de ora de religie, existenţa acesteia în viitor depinde esenţial de calitatea dascălilor, dar şi de o colaborare mai strânsă între şcoală şi parohie, între pedagogie şi cateheză. Cine are urechi de auzit, să audă!" (sursa: Radu Preda Radu Preda Religia în şcoală. O victorie fragilă adev.ro/nl2181)

Pr. Marcel Răduț Seliște: "Victoria exprimată prin înscrierea la Ora de Religie a majorităţii elevilor români trebuie să dea de gândit însă şi membrilor Bisericii lui Hristos, cu precădere celor din Biserica Ortodoxă Română, care a fost în linia întâi a acestei lupte. Cutia Pandorei a fost deschisă, Ora de Religie se află de acum oficial pe “lista neagră” a celor care doresc ca Biserica să fie marginalizată, alungată din agora şi exilată în spaţiul vieţii private." (sursa: Pr. Marcel Radut Seliste: Ora de Religie – O victorie care trebuie să dea de gândit)

4. Manualele de Religie și calitatea predării orei de Religie sunt perfectibile

Pr. Marcel Răduț Seliște: "În tumultul luptei pentru Ora de Religie, s-a discutat aprins despre conţinutul manualelor de Religie, subiect care necesită o analiză urgentă şi foarte serioasă la nivelul înaltelor foruri bisericeşti. Sunt necesare schimbări majore de formă şi de conţinut... în manualele de Religie trebuie evitate orice fel de exagerări dogmatice, orice prelegeri care sunt peste vârsta sufletească a elevului, precum şi orice exemple care-L prezintă pe Dumnezeu mai mult ca un Dumnezeu al dreptăţii, decât ca un Dumnezeu al milei. Copiii noştri trebuie să înveţe să-L iubească pe Dumnezeu, nu să se teamă de El.

(...) Profesorul de Religie nu poate fi sever, răutăcios, superficial în ceea ce spune şi face. Ora de Religie trebuie să fie un spaţiu al dialogului, al comunicării sufleteşti, al descoperirii Iubirii de oameni şi de Dumnezeu, o oră de şcoală pe care elevii să o aştepte cu nerăbdare şi cu bucurie... Administraţia bisericească poate şi trebuie să dezvolte catehizarea în parohie – şcoala de duminică – ca acivitate complementară Orei de Religie, să iniţieze acţiuni pentru tineri mult mai diverse, flexibile în forma de manifestare şi consistente ca mesaj duhovnicesc în colaborare cu organizaţiile de tineret creştine şi cu grupurile parohiale de tineri – acolo unde acestea există şi unde nu există, să fie înfiinţate – pentru susţinerea Orei de Religie şi totodată, pentru dezvoltarea educaţiei religioase a tinerilor."

5. A luat ființă APOR – Asociația Părinți pentru Ora de Religie

Părintele Constantin Sturzu: "S-a constituit o Asociaţie a Părinţilor pentru Ora de Religie (APOR), care creşte, pe zi ce trece, deschizând filiale în toată ţara. Fără îndoială, aceasta va constitui coloana vertebrală nu doar a mişcării de susţinere a orei de Religie, ci a multor acţiuni ce vor veni în sprijinul valorilor creştine şi a tradiţiilor sănătoase ale acestui popor. S-au descătuşat, cu acest prilej, energii misionare latente, au ieşit la lumină mărturii de credinţă ale unor personalităţi ale vieţii publice, s-au cristalizat, în mod coerent, argumente şi acţiuni ce se vor regăsi nu doar în campanii mediatice precum cele existente, ci şi în iniţiative sau în reacţii cu efect în plan juridic/legislativ. Cu alte cuvinte, vorba cuiva: cei câţiva atei secular-umanişti nu au reuşit decât “să enerveze” laicatul român, care a devenit mai activ ca niciodată.

Părintele conferenţiar Constantin Necula a subliniat că nu trebuie să ne infatuăm că peste 90% din părinţi au semnat pentru ora de religie, ci să luăm aminte să îndreptăm derapajele. Însăşi semnarea cererilor este un referendum, deoarece numărul de cereri se înmulţeşte cel puţin cu cifra patru - numărul celorlalţi membri ai familiei. Profesorilor de religie, Pr. Necula le recomandă să pună accent în activitatea lor pe cât de bun şi iubitor este Dumnezeu, şi nu pe frica de pedeapsă, iar celor care în străfundul inimii lor nu găsesc vocaţia sinceră să fie profesori de religie, să renunţe.

 

15-03-2015
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Marinescu Toma - 04-04-2015:

Sunt profesor pensionar,cu multi ani de directorat. Dupa 89, firesc, in sectiile facultatiilor de teologie au intrat studenti care in majoritate,nu au reusit sa intre la alte specialitati.Nivelul de pregatire a fost scazut iar BOR a privit cu ingaduinta  exceptionala situatie ivita, de a readuce religia in scoala romaneasca. Aceasta generatie de C.D. se afla inca in scoli . Cei mai multi s-au modelat dupa colegii buni din cancelarii, altii s-au complacut in mediocritate.ceea ce a dus intr-adevar la nemultumiri serioase din partea parintilor. Daca vom accepta ca profesorul de religie face parte alaturi de cel de romana cel de istorie si invatatori, din nucleul investit cu misiunea de a PASTRA FIINTA NATIONALA A NEAMULUI ROMANESC, vom intelege ca Biserica este cea mai in masura "sa dreaga busuiocul" si sa aseze ora de religie pe soclul ce i se cuvine.Manualele sunt f. usor de revizuit, profesorii care sunt in activitate sa fie evaluati cu exigenta si perfectionati mai ales psiho-pedagogic, nivelul de pregatire in sectiile de teologie, sa fie temeinic d.p.d.v. metodologic, corespunzator copiilor cu care se lucreaza iar selectia la intrarea in facultate sa aiba in vedere in primul rand vocatia de cadru didactic si bineinteles dreptcredinciosia ortodoxa.

Nu as exclude nici posibilitatea ca episcopiile sa adauge la salariile prof. de religie o indemnizatie pentruca de fapt ACESTIA pun "piatra de temelie" Biserici Neamului. Sa canalizam energiile si resursele in primul rand spre " adevarata pastorire a turmei" si mai apoi spre baza materiala (cantine,case mortuare,camine, magazine,fundatii si ONGuri,masini, etc.)

Sa nu calcam pe urmele gresite ale Bisericii Catolice care si-a pierdut"turma" prin faramitare.SA FIM ORTODOCSI !!

mai mult...
Farcasanu Octavian - 05-04-2015:

Profesorii de religie au o mare responsabilitate; vreau să cred că se vor ridica la înălțimea jertfei părinților și a copiilor, căci jertfă a fost răspunsul lor; la fel și manualelecare lasă mult de dorit.

Succesul aparține, ca în toate activitățile creatoare,  oamenilor inteligenți și jertfelnici.

Întrebarea este ”Îi are poporul român”?