Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 4012

Sinaxa Pan-Ortodoxă (Fanar, martie 2014) - rezumat, analiză și comentarii

Cristina Roman
Tags: sinod panortodox; sinaxa; ecumenism; Patriarhul Ecumenic;
Sinaxa Pan-Ortodoxă (Fanar, martie 2014) - rezumat, analiză și comentarii

S-a stabilit data Sfântului și Marelui Sinod Ecumenic – Sărbătoarea Rusaliilor 2016

Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale s-au reunit în Sinaxă la Constantinopol, şedinţa desfăşurându-se de joi dimineaţă, 6 martie, până sâmbătă seara, 8 martie, la biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din cartierul Fanar al Constantinopolului (Istanbul). Cu această ocazie a fost semnată o Declarație comună și s-a decis că Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe se va reuni în anul 2016 în preajma Sărbătorii Rusaliilor şi se va ţine la Constantinopol în celebra şi Sfânta Biserică a Sfintei Irina unde a avut loc cel de-al doilea Sinod Ecumenic (în anul 381).

Participanți la Sinaxă

Au fost prezente 13 delegații ale Bisericilor Ortodoxe Autocefale, conduse de 12 patriarhi. Patriarhii ortodocși prezenți au fost: † Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului; † Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei şi a Întregii Africi; † Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului; † Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii; † Irineu, Patriarhul Serbiei; † Daniel, Patriarhul României; † Neofit, Patriarhul Bulgariei; † Ilia al II-lea, Patriarhul Georgiei; † Chrisostom al II-lea, Arhiepiscopul Ciprului; † Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada; † Sava, Mitropolitul Varşoviei şi a toată Polonia; † Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei şi a toată Albania; din motive de sănătate a fost absent † Ioan al X-lea, Patriarh al Antiohiei și a Întregului Orient. Precizăm că delegația Antiohiei nu a semnat Declarația adoptată în Sinaxă și nu a participat alături de ceilalți Întâistătători la Sfânta Liturghie din Duminica Ortodoxiei. De asemenea, de la lucrările Sinaxei au absentat patriarhii ortodocși de Cehia și Slovacia.

Rezumat al celor trei zile de Sinaxă

La întoarcerea din deplasarea efectuată la Constantinopol, delegația Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a oficiat o slujbă de mulțumire. La finalul slujbei de mulţumire Patriarhul României a rostit un cuvânt care face rezumatul celor trei zile de Sinaxă:

 „Mulţumim lui Dumnezeu, aşa cum am făcut-o deja prin această rugăciune, pentru ajutorul dat participanţilor la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din întreaga lume. Această Sinaxă Panortodoxă a avut un ajutor deosebit de la Dumnezeu pentru că a reuşit să fixeze data, locul şi programul viitorului Sinod Panortodox numit Sfântul şi Marele Sinod. Această Sinaxă s-a arătat a fi o lucrare deosebită pentru binele întregii Ortodoxii. În anii ‘60 ideea unui sinod Panortodox sau chiar un Sinod Ecumenic a fost primită cu entuziasm, însă datorită situaţiei politice din ţările numite atunci socialiste s-a tot amânat o întrunire a unui Sinod Mare şi Sfânt Panortodox, iar iată, acum, în mai multă libertate s-a reuşit să se fixeze data şi modalitatea de lucru. La această Sinaxă a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe am avut deosebita bucurie să lucrăm împreună şi să definitivăm unele aspecte de pregătire pentru Sfântul şi Marele Sinod Panortodox.

În mod deosebit am constatat determinarea şi dorinţa fermă a Sanctităţii Sale, Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului de a fixa o dată şi un loc pentru Sfântul şi Marele Sinod Panortodox care se va organiza. Locul unde se va ţine va fi Biserica Sf. Irina din Constantinopol, Biserică în care a avut loc în perioada 380-381 al doilea Sinod Ecumenic. Este o Biserică mare de 100 metri lungime, 32 lăţime şi este singura Biserică mai mare care nu a fost transformată în moschee atunci când a fost cucerit Constantinopolul de Mahomed al II-lea Cuceritorul. Această Biserică are un simbolism aparte, construcţia ei a început în anul 330 şi ctitorul ei a fost Sf. Împărat Constantin cel Mare. A fost refăcută mai târziu de către Împăratul Justinian. Această Biserică are o acustică deosebită şi aduce aminte de toată lucrarea Bisericii în cetatea Sfântului Împărat Constantin cel Mare. De asemenea, am vizitat mai multe Biserici din Constantinopol şi am participat la unele slujbe, mai ales la slujba Acatistului Maicii Domnului, iar în mod deosebit am făcut un pelerinaj la Biserica  Sf. Mc. Parascheva, ctitorită de Sf. Martir Constantin Brâncoveanu în anul 1692, cu 22 de ani înainte de moartea sa martirică în Constantinopol(…)

Am avut întâlniri cu diferiţi Întâistătători de Biserici încât putem spune că în mare măsură această Sinaxă a fost o binecuvântare de la Dumnezeu. Au fost şi două aspecte mai triste, faptul că din partea Bisericii Cehiei şi Slovaciei nu a fost nimeni prezent, din cauza unor neînţelegeri interne, iar din partea Patriarhiei Antiohiei delegaţia nu a semnat actele, deciziile şi mesajul Sinaxei şi nu a participat la concelebrare de Duminica Ortodoxiei pentru că au dorit să arate supărarea lor în ceea ce priveşte conflictul cu Patriarhia Ierusalimului în legătură cu o situaţie nou creată în Quatar. Dar, sperăm că prin medierea altor Biserici Ortodoxe Surori să se ajungă la o rezolvare acceptabilă pentru ambele părţi, astfel încât la Sinodul Sfânt şi Mare Panortodox să participe toate Bisericile Ortodoxe Autocefale.

 În mod deosebit trebuie să amintim faptul că împreuna slujire la Liturghia Euharistică din Catedrala Patriarhală Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Constantinopol s-a arătat o binecuvântare deosebită ca expresie a fraternităţii şi a comuniunii panortodoxe. A fost o foarte frumoasă liturghie şi după liturghie a fost o comemorare sau pomenire a celor care au trecut la Domnul, mai ales slujitori deosebiţi ai Bisericii care au contribuit la apropierea între Biserici, la cooperarea dintre ele.

O mare atenţie s-a acordat înnoirii textelor mai vechi, actualizării lor, astfel încât ceea ce va fi elaborat de către Sfântul şi Marele Sinod Panortodox să fie o teologie adusă la zi, orientată pastoral şi misionar. Viitorul Sinod Panortodox nu va dezbate probleme dogmatice, dar va scoate în evidenţă necesitatea cooperării pentru o mai intensă misiune ortodoxă în lume, ţinând seama şi de contextul în care ne aflăm. Astfel, texte care au fost redactate cu mai mulţi ani în urmă vor fi reactualizate, exprimate într-un limbaj care ţine seama şi de contextul nou în care ne aflăm astăzi. Aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate aceste frumoase lucrări şi pentru încurajarea pe care această Sinaxă a arătat-o prin mesajul ei. Mesajul este dens, nu este lung şi se referă la situaţia din lumea de astăzi în care Bisericile Ortodoxe împreună trebuie să se manifeste ca o singură Biserică, Ortodoxia întreagă. S-au făcut referinţe în acest mesaj şi la situaţii dificile în care se află creştinii din Orientul Mijlociu, mai ales situaţia creştinilor care suferă foarte mult în Siria, dar şi la situaţia incertă din Ucraina. Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Surori prezenţi la Sinaxă îndeamnă la rugăciune pentru pace, înţelegere şi pentru încetarea persecuţiilor creştinilor în unele părţi ale lumii unde se află acestea, dar mai ales în Orientul Mijlociu.

A  fost o Sinaxă de lucru şi de rugăciune împreună şi s-a constatat că este necesară o mai multă cooperare între Bisericile Ortodoxe Surori şi orice problemă care se iveşte trebuie rezolvată prin dialog frăţesc şi printr-o mai bună înţelegere a celuilalt. Deci, ascultarea reciprocă este mai necesară ca oricând pentru a înţelege, mai întâi, şi punctul de vedere al celuilalt. Deci, a fost o binecuvântare, deşi nu se prea obişnuieşte ca în prima săptămână din Postul Sfintelor Paşti să se organizeze astfel de întruniri, deoarece în această primă săptămâna din Postul Mare fiecare ierarh împreună cu clerul şi credincioşii se concentrează mai mult la cele spirituale. Însă şi acolo s-a observat întru totul tradiţia şi s-a simţit că ne aflăm în prima săptămâna a Postului Sfintelor Paşti. Convocarea acestei Sinaxe s-a făcut cu gândul ca lucrările ei să se încoroneze prin împreuna slujire a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la Sfânta Liturghie din Duminica Ortodoxiei. Deci, Duminica Ortodoxiei a fost punctul final, în care, prin concelebrare se arată unitatea sacramentală a Ortodoxiei.

 Este de remarcat faptul că delegaţia noastră a fost activă în toate aspectele lucrării, dar în mod special Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit şi Exarh Patriarhal Nifon a fost prezent în comitetul de redactare al mesajului şi al deciziilor finale încât punctul de vedere al Bisericii noastre a fost o contribuţie reală la aceste lucrări. Deci, dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate şi aşteptăm ca în anul acesta şi în anii care vin să intensificăm legăturile cu diferite Biserici Ortodoxe Surori, mai ales cu Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Ierusalimului şi cu alte Biserici Surori care au exprimat dorinţa de a veni în vizită în ţara noastră, în Biserica noastră…”

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, membru al delegației României și co-autor al Declarației comune, a enumerat și pașii care vor fi parcurși pentru pregătirea Marelui Sinod Pan-Ortodox din 2016:  „… s-a instituit Comitetul pregătitor care se va reuni în septembrie anul acesta şi potrivit regulamentului de desfăşurare a procesului de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod conferinţa presinodală din primăvara anului viitor va stabili cu precizie şi ultimele teme care trebuie revizuite şi care au fost stabilite cu mulţi ani în urmă de către conferinţele presinodale pregătitoare... ”.

La Sfânta Liturghie comună, după citirea Sfintei Evanghelii, Arhimandritul Bartolomeu Samaras, Secretarul Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice a citit comunicatul comun al Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Întâistătătorii au săvârşit, după Sfânta Liturghie, o slujbă de pomenire (Trisaghion) pentru patriarhii ortodocşi trecuţi la Domnul şi pentru odihna sufletelor celor adormiți pentru dreapta credință ortodoxă. La final, a urmat o procesiune cu icoanele, în curtea Patriarhiei Ecumenice, apoi Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au binecuvântat poporul de la balconul Palatului Patriarhal.

Mesaje și intervenții ale Patriarhilor prezenți

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la deschiderea lucrărilor Sinaxei: “Sinaxa sau reuniunea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale nu este o instituţie permanentă, ci un eveniment spiritual reprezentativ. Sinaxa primaţială panortodoxă nu are un statut formal, nici atribuţii exprimate canonico juridic. Ea nu este un Sinod Panortodox, ci o reprezentare panortodoxă a sinoadelor autocefale, pe care le prezidează întâistătătorii prezenţi în Sinaxă. Sinaxa panortodoxă are în prezent un rol consultativ şi orientativ cu scopul de-a întări comuniunea sacramentală prin concelebrare euharistică, coresponsabilitatea pastorală prin dialog şi cooperarea misionară prin acţiune, între Bisericile Ortodoxe Autocefale şi în relaţia Ortodoxiei cu lumea de azi. Autoritatea spirituală a Sinaxei creşte mai ales prin cultivarea coresponsabilităţii pentru unitatea Ortodoxiei. Sinaxa panortodoxă oferă imaginea Ortodoxiei ca fiind mai mult o familie spirituală a Bisericilor Ortodoxe din regiuni, ţări şi etnii diferite, decât o instituţie religioasă internaţională.

Sinaxa cultivă mai întâi comuniunea fraternă şi apoi programe comune de acţiune. De aceea, Sinaxele panortodoxe de până acum au emis mai mult mesaje şi recomandări pentru Biserică şi societate. Totuşi, într-o Sinaxă panortodoxă, ca într-o familie, pot fi discutate şi problemele concrete care afectează negativ relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe surori şi mărturia ortodoxă în lumea de azi. Deşi Sinaxa panortodoxă nu este un Sinod Panortodox, totuşi ea poate ajuta mult la înțelegerea importanţei sinodalităţii la nivel panortodox sau universal. Întrucât Sfintele Canoane cer ca episcopii să se adune în Sinod cel puţin de două ori pe an (canonul 37 Apostolic, canonul 5  al Sinodului I Ecumenic, canonul 19 al Sinodului IV Ecumenic şi canonul 20 al Sinodului local de la Antiohia), sinaxele panortodoxe ar trebui organizate cel puţin odată la doi ani, pentru intensificarea comuniunii, cooperării şi solidarităţii panortodoxe azi.

În mod paradoxal Bisericile Ortodoxe Autocefale cultivă azi mai mult dialogurile oficiale internaţionale cu alte Biserici decât dialogul şi cooperarea între ele. În prezent, este nevoie de mai multă consultare şi cooperare între Bisericile Ortodoxe surori, în faţa a trei mari provocări ale lumii de azi:

1.secularismul sau indiferentismul religios, care afectează negativ familia ortodoxă tradiţională, parohia ortodoxă, mănăstirea ortodoxă şi misiunea ortodoxă în societate;

2.fenomenul migraţiei, care generează noi probleme sociale şi pastorale, mai ales când migraţia este cauzată de război sau persecuţii, cum se vede azi în Siria şi în alte părţi ale lumii.

3.criza economică şi financiară, care ne cheamă la mai multă solidaritate cu oamenii săraci, bolnavi şi singuri.

Misiunea spirituală, pastorală şi socială a Ortodoxiei ne cheamă azi să unim mai mult jurisdicţia canonică teritorială cu responsabilitatea pastorală pentru persoanele concrete şi Autocefalia locală cu Ortodoxia universală sau ecumenică. În acest sens, mulţumim Sanctităţii Sale Bartolomeu al Constantinopolului, Patriarhul Ecumenic, pentru că ne-a invitat să participăm la această Sinaxă, cu speranţa că dialogul fratern şi cooperarea ne ajută să iubim şi să slujim mai mult Ortodoxia şi misiunea ei în societatea contemporană. Apreciem eforturile spirituale şi materiale pe care Patriarhia Ecumenică le depune pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox, prin intermediul Comisiilor şi Conferinţelor Panortodoxe şi Sinaxelor Panortodoxe, spre binele întregii Ortodoxii.” † DANIEL - Patriarhul României. (sursa: basilica.ro)

Cuvântul Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic - spicuiri: “ (…) Motivele care ne-au determinat să luăm inițiativa adunării întru această sinaxă vă sunt deja bine cunoscute din scrisoare de invitație pe care v-am adresat-o. Pomenind cuvântul Apostolului, v-am scris: „din afară lupte, dinăuntru temeri” (2 Cor. 7, 5). Atâta vreme cât va fi această lume, Sfânta noastră Biserică va îndura totdeauna tulburarea prefacerilor istorice, care uneori sunt foarte crude. În vremurile critice pe care le străbatem, aceste schimbări sunt cu deosebire vădite în regiunile geografice în care Biserica Creștină s-a născut, s-a maturizat și a înflorit, mai exact în vechile Patriarhii ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Aici, cel mai adesea în numele religiei, predomină violența, iar cei care cred în Hristos, indiferent de identitatea confesională, sunt amenințați. Urmărim cu mare tristețe și îngrijorare persecuțiile creștinilor, distrugerea și pângărirea sfintelor biserici, răpirea și asasinarea clericilor și monahilor, ba chiar și a ierarhilor, așa precum sunt cei de multă vreme răpiți, Mitropolitul Pavel de Alep al vechii Patriarhii a Antiohiei și Yuhanna Ibrahim al Bisericii Siriene Iacobite, despre care nu mai știm nimic. Suntem chemați să ne ridicăm vocea în semn de protest față de acest fenomen care amenință însăși existența Bisericilor Ortodoxe, dar nu ca indivizi sau Biserici izolate, ci ca una și unită Biserică Ortodoxă din toată lumea.

Fără îndoială, persecuția actuală împotriva credinței creștine nu se restrânge numai la formele de opresiune provocatoare menționate mai sus. La fel de mare este și pericolul care se ivește din rapida secularizare a societăților creștine, în care Biserica lui Hristos este marginalizată din viața publică, în timp ce principiile spiritual și morale fundamentale ale Evangheliei sunt izgonite din viețile oamenilor. Desigur, Biserica Ortodoxă nu a favorizat niciodată impunerea cu forța a principiilor evanghelice asupra oamenilor, așezând libertatea persoanei umane deasupra regulilor și valorilor obiective. Constrângerile de orice fel nu aparțin naturii și ethosului Ortodoxiei. Chestiunile privitoare la viața morală a oamenilor sunt tratate de Biserica Ortodoxă ca fiind personale, guvernate de fiecare individ într-o relație de libertate cu părintele lui duhovnicesc, iar nu prin sabia legii. Aceasta, însă, nu scutește Biserica de obligația de a propovădui lumii contemporane principiile evanghelice, chiar dacă ele intră uneori în conflict cu ideile dominante [ale lumii].

Biserica noastră Ortodoxă este caracterizată de atenția pe care o acordă tradițiilor trecutului, și este obligată să facă acest lucru în toată vremea, pentru că „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evr. 13, 8). Fără îndoială, istoria avansează, iar Biserica trebuie să acorde atenție problemelor pe care oamenii le au în fiecare epocă. O Biserică tradițională nu înseamnă o Biserică fosilizată, indiferentă la provocările istoriei. Astfel de provocări sunt deosebit de acute în vremurile noastre și suntem siliți să le luăm în seamă. Una dintre aceste [provocări] provine din rapida dezvoltare a tehnologiei și din globalizarea pe care o susține. Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna ecumenică în orientarea și structura ei. Misiunea ei a fost întotdeauna aceea de a aborda și îmbrățișa “toate neamurile”, indiferent de rasă, culoare sau alte caracteristici naturale, în Trupul lui Hristos. În sânul Bisericii Ortodoxe, această abordare ecumenică s-a manifestat întotdeauna  prin respectul față de particularitățile fiecărui popor, față de mentalitatea și tradițiile lui. Astăzi, tehnologia unește oamenii și are, fără îndoială, consecințe pozitive în ceea ce privește răspândirea cunoașterii și a informației. Cu toate acestea, ea constituie un canal pentru transmiterea și, în mod indirect, impunerea unui model cultural specific, care nu este întotdeauna compatibil cu tradițiile particulare ale oamenilor. Utilizare tehnologiei nu ar trebui să aibă loc fără discriminare sau fără conștientizarea riscurilor care o însoțesc. Biserica trebuie să fie vigilentă în ceea ce privește această chestiune.

Legată de acest aspect este și chestiunea – în mare parte sprijinită de tehnologie – a rapidei dobândiri de progres științific, îndeosebi în domeniul biotehnologiei. Potențialul științei contemporane se extinde dincolo de intervenția în cele mai delicate aspecte ale naturii, iar modificările genetice sunt capabile să vindece boli dar, în același timp, să creeze probleme etice serioase, asupra cărora Biserica poate și trebuie să se pronunțe. trebuie să mărturisim că Biserica Ortodoxă nu a dat dovadă de suficientă sensibilitate față de această chestiune. În sinaxa noastră precedentă din 2008, am hotărât să înființăm o Comisie inter-ortodoxă de Bioetică, la inițiativa Patriarhiei Ecumenice, comisie care trebuia să se întrunească prima oară în Creta; din nefericire, răspunsul Bisericilor surori nu a fost adecvat pentru a permite continuarea acestui efort. Sperăm ca aceasta să se întrunească în viitorul apropiat astfel încât vocea Ortodoxiei să se facă auzită în ceea ce privește această chestiune importantă.

Venind în întâmpinarea problemelor existențiale ale umanității contemporane, Ortodoxia trebuie să își continue eforturile de protejare a mediului înconjurător. Atunci când Patriarhia Ecumenică – cea dintâi în întreaga lume creștină – a subliniat urgența acestei chestiuni, încă din vremea vrednicului de cinstire înaintaș al nostru, Patriarhul Dimitrie, în anul 1989, menținându-și eforturile printr-o serie de congrese internaționale sub auspiciile noastre, pentru o vreme îndelungată Biserica Ortodoxă a fost singura voce auzită pe acest subiect. Astăzi, celelalte biserici și confesiuni creștine acordă atenția necesară acestei probleme cruciale, dar numai Ortodoxia acordă, prin excelență, răspunsul adecvat, prin tradiția sa liturgică și ascetică, capabil să contribuie la rezolvarea acestei crize care, ca rezultat al lăcomiei și răsfățului, pune astăzi în pericol însăși supraviețuirea zidirii lui Dumnezeu.

În fine, Preasfânta noastră Biserică este obligată să acorde o atenție plină de grijă și compasiune față de problemele create de structura economică a lumii moderne. Cu toții suntem martorii consecințelor negative ale crizei economice asupra demnității și supraviețuirii persoanei umane, criză opresivă în multe regiuni de pe glob, mai ales în țările considerate „dezvoltate” din punct de vedere financiar. Șomajul în rândul tinerilor, creșterea sărăciei, nesiguranța viitorului – toate acestea constituie dovada faptului că umanitatea contemporană este înstrăinată de înfăptuirea principiilor evanghelice, lucru pentru care suntem și noi responsabili, în măsura în care ne limităm grija pastorală numai la chestiuni „spirituale” și neglijăm faptul că oamenii au nevoie de mâncare și de resurse materiale de primă necesitate pentru a putea trăi de o manieră demnă de o persoană umană creată după chipul lui Dumnezeu. Este un lucru vital ca glasul Ortodoxiei să fie auzit în ceea ce privește aceste chestiuni tocmai pentru a dovedi că se află întru Adevăr și întru credința față de principiile Evangheliei.

(…) După cum știm, Biserica Ortodoxă cuprinde un număr de biserici regionale autocefale care activează în limitele definite de Sfintele Canoane și de Tomos-urile care le-au conferit autocefalia, fiind în același timp îndreptățite la deplină auto-administrare, fără nici o altă interferență exterioară. Acest sistem, transmis nouă de Sfinții noștri Părinți, constituie o binecuvântare pe care trebuie să o păstrăm ca pe lumina ochilor, pentru că prin acest sistem evităm orice deviere spre concepte străine de eclesiologia ortodoxă în ceea ce privește exercițiul autorității universale de către oricare din Bisericile locale și de Întâistătătorii lor. Biserica Ortodoxă constă dintr-o comuniune de Biserici Ortodoxe autocefale și de sine stătătoare. Desigur, acesta este punctul în care se ivește o serioasă problemă: cum și în ce mod se exprimă comuniunea Bisericilor ortodoxe? Experiența istorică a demonstrat că, adeseori, Bisericile ortodoxe autocefale acționează ca și cum ar avea suficiență de sine, ca și cum le-ar spune celorlalte Biserici: „n-am trebuinţă de voi” (1 Cor. 12, 21). În loc să caute cooperarea cu celelalte Biserici ortodoxe față de chestiunile ce privesc Ortodoxia în întregimea ei, ele acționează de capul lor, inițiind relații bilaterale cu cele din afara Ortodoxiei, uneori chiar într-un spirit de competiție.

Alte Biserici autocefale au atitudini diferite față de non-ortodocși și nu participă activ la activitățile convenite de comun acord la nivel pan-ortodox. Într-adevăr, recent, unele Biserici nu au aderat la anumite decizii pan-ortodoxe preconiciliare, în ciuda faptului că au semnat acele hotărâri. Dar ce putem spune de cazurile în care Bisericile surori dispută din voie proprie granițele canonice ale altor Biserici surori, provocând amărăciune și uneori tulburare în aceste comunități? Toate aceste lucruri vădesc necesitatea unui instrument, instituțional sau nu, care să fie în stare să rezolve diferendele și problemele apărute, astfel încât acestea să nu ducă la diviziune și conflict.

Putem vedea limpede importanța supremă a sinodalității în Biserică. Sistemul sinodal a constituit de la începuturi aspectul fundamental al vieții bisericești. Fiecare diferend sau dezacord în chestiunile de credință sau de ordine canonică au fost puse înaintea judecății unui sinod. Un exemplu caracteristic este atitudinea Sfântului Vasile de a reboteza ereticii și schismaticii, așa după cum moștenise în tradiția austeră a predecesorilor săi capadocieni: chestiunea trebuie judecată de un sinod de episcopi capabil să modifice tradiția anterioară (Canoanele 1 și 47). Toate diferendele dintre Biserici sau dinafara lor au fost judecate în mod definitiv de sinoade, la ale căror decizii au aderat, în cele din urmă, și cei care nu erau de acord cu ele („Fie ca votul majorității să hotărască”, Canonul 6 al Sinodului I Ecumenic). Acest sistem sinodal a fost și este susținut, cu mai multă sau mai puțină fidelitate, în interiorul Bisericilor ortodoxe autocefale, dar este cu totul absent în relațiile dintre ele, iar acest lucru este o sursă de probleme majore, creând impresia unei Ortodoxii compuse din mai multe Biserici, iar nu dintr-Una, lucru care nu este în acord cu eclesiologia ortodoxă, ci este o aberație de la această eclesiologie și o rădăcină a relelor. Suntem obligați să sprijinim sistemul sinodal până dincolo de hotarele Bisericilor noastre individuale. Trebuie să dezvoltăm o conștiință a Bisericii Ortodoxe celei Una, și numai conceptul de sinodalitate poate să atingă acest scop.

... Fără îndoială, aceste consultări pan-ortodoxe nu au epuizat efortul pentru unitatea Ortodoxiei. Bisericile au decis încă de la bun început asupra convocării unui Sfânt și Mare Sinod ca fiind absolut necesară pentru Biserica Ortodoxă, anunțând formal acest lucru întregii lumi creștine și începând pregătirile pentru acest eveniment extraordinar și istoric. Agenda acestui Sinod a fost restrânsă, în cele din urmă, la doar zece chestiuni, din care opt au și trecut de stagiul pregătitor, fiind gata de a fi înaintate Sfântului și Marelui Sinod. Cele două chestiuni rămase, anume modul de declarare a autocefaliei unei Biserici și ordinea pomenirii Bisericilor în sfintele diptice, au întâmpinat serioase dificultăți în stagiul pregătitor, iar majoritatea Bisericilor Ortodoxe surori au considerat că ele nu prezintă un obstacol în calea convocării Sfântului și Marelui Sinod care va trebui să se restrângă la dezbaterea chestiunile deja pregătite (dintre care unul, cel cu privire la declararea Bisericilor ca autonome, încă necesită aprobare prin consultare pan-ortodoxă preconciliară).

Desigur, chiar și printre chestiunile pregătite la nivel pan-ortodox, încă mai sunt detalii care necesită revizuiri și aduceri la zi, întrucât au fost formulate și aprobate în urmă cu multă vreme, atunci când predominau alte circumstanțe și presupoziții. Acestea includ, de exemplu, chestiuni cu privire la condițiile sociale ale lumii precum relațiile Bisericilor Ortodoxe cu creștinii non-ortodocși, mișcarea ecumenică și așa mai departe. Aceste documente necesită revizuiri din partea Comitetului inter-ortodox creat tocmai în acest scop, pentru a le putea prezenta înaintea Sfântului și Marelui Sinod de o manieră adaptată la realitatea prezentă.

… Desigur, convocarea Sfântului și Marelui Sinod va necesita anumite pregătiri de natură administrativă, asupra cărora suntem chemați să reflectăm și să le rezolvăm în cadrul acestei sinaxe, cea mai binevenită [ocazie] și, [în același timp,] responsabilă cu această chestiune. Astfel, trebuie să deliberăm și să decidem cu privire la modul în care Sfântul și Marele Sinod va avea loc, adică despre modul în care Preasfintele Biserici Ortodoxe autocefale vor fi reprezentate, de o manieră care să fie corectă și consistentă cu principiile tradiției noastre eclesiologice… Prin analogie și în concordanță cu tradiția veche, ar fi de dorit ca în cazul propusului Sfânt și Mare Sinod, toate Bisericile Ortodoxe recunoscute astăzi ca autocefale să fie reprezentate de un număr de delegați desemnați, dacă se poată, în cadrul acestei sinaxe prezente.

Încă o chestiune de natură administrativă care necesită rezolvare din partea noastră este aceea cu privire la metoda pronunțării deciziilor acestui Sfânt și Mare Sinod. Din motive ce privesc corectitudinea față de fiecare Biserică autocefală, indiferent de numărul de delegați, este imperativ faptul ca fiecare Biserică autocefală să aibă dreptul unui singur vot în cadrul procesului decizional final, [vot] exprimat de Întâistătătorul ei în cadrul procedurii de votare. Crucială este chestiunea cu privire la deciziile finale ale Sinodului, anume dacă vor fi determinate de unanimitatea sau majoritatea Bisericilor participante la Sinod. Dacă vechea tradiție canonică a Bisericii va fi criteriul, atunci rânduiala canonică impune ca „votul majoritar” să fie cel care va prevala în ceea ce privește deciziile Sinodului (a se vedea Canonul 6 al Sinodului I Ecumenic). Acest principiu funcționa în Biserica primară chiar și în chestiuni de credință, dat fiind faptul că la multe dintre Sinoadele majore, cum ar fi Sinodul al III-lea Ecumenic, dar și la altele, participau chiar și cei declarați ulterior eretici și repudiați de Biserică, adică cei ce reprezentau minoritatea. Fără îndoială, în ceea ce privește chestiunile de natură canonică, rânduiala recomandată de tradiție duce fără urmă de îndoială la luarea de decizii prin votul majorității, fără a exclude, desigur, posibilitatea apariției mult doritei unanimități. Vom decide și asupra acestei chestiuni.

… Sinaxa noastră de aici este de o importanță vitală. Ea vine într-un moment istoric și providențial, când Biserica pătimește teribile tulburări, iar capacitatea ei de a-și exercita misiunea mântuitoare este afectată. Nimic nu mai poate fi luat ca atare, așa cum a fost în alte vremuri, totul se schimbă de la un moment la altul. Complacerea este pricina stricăciunii. Nici măcar autoritățile de stat nu mai pot fi o garanție pentru Biserică; nici afluența, nici influența seculară; și nici societatea nu mai acceptă învățătura Evangheliei fără dezbatere și dispută. Astăzi, oamenii trebuie convinși că avem Cuvântul Vieții, mesajul nădejdii și experiența dragostei. Iar pentru a izbuti aceasta, trebuie să avem autenticitate și credibilitate. Condiția prealabilă fundamentală pentru a putea convinge lumea este, în primul rând, unitatea noastră internă. Este regretabil și periculos pentru autenticitatea Bisericii Ortodoxe ca să apărem celor dinafară divizați și dezbinați. Avem și proclamăm cea mai desăvârșită eclesiologie, dar uneori refuzăm să o aplicăm.

Avem o rânduială exactă în Biserică, definită de Sfintele Canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, dar uneori lăsăm impresia celor dinafară că nu suntem de acord cu cine este „primul” dintre noi. Avem instituția sinodală ca autoritate căreia fiecare ar trebui să i se conformeze; și totuși, îngăduim – din nepurtare de grijă sau dintr-o ambiție îndreptată greșit, ce adesea ascunde apărarea propriilor interese – ca deciziile sinodale să fie încălcate de anumite segmente din turma noastră care pretind infailibilitatea credinței. Vorbind la modul general, manifestăm semne de disoluție. Este vremea să dăm prioritate unității – atât în afara Bisericilor noastre, cât și între ele… „Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor. Amin!” (Ef. 3, 20-21)” – sursa și cuvântul complet aici

Intervenție a Sanctității Sale, Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii: Patriarhul rus a prezentat viziunea Bisericii Ortodoxe Ruse așa cum a fost ea adoptată de Sfântul Sinod rus în februarie 2013. Astfel, Biserica Rusă crede că toate deciziile Sinodului Panortodox trebuie să se ia prin consens, nu prin majoritate de voturi. Programa, procedura de lucru, principiile de bază și documentația de elaborare trebuie negociate în prealabil cu toate Bisericile Ortodoxe Locale. “Ierarhii Bisericii Ruse cred că organizarea unui Sinod Panortodox ar trebui sa aibă în vedere o dezbatere largă asupra rezoluțiilor în curs de elaborare și ar trebui să se pună accent pe păstrarea purității doctrinei ortodoxe. Membrii Sinodului Episcopilor consideră, de asemenea, că este necesar să se asigure că prezidiul Sinodului Panortodox îi va include pe Întâistătătorii tuturor Bisericilor Locale Ortodoxe, însă și Episcopiile Bisericilor Locale ar trebui sa fie reprezentate în cadrul Sinodului cât mai mult posibil… Principiul consensului s-a dovedit a fi cel mai bun și ar fi contraproductiv și extrem de riscant să-l respingem atunci când avem în vedere pregătirea Sinodului… Păstrarea unității Bisericii în condițiile istorice actuale se datorează acestui principiu… Dacă Sinodul nu are în vedere discutarea chestiunilor îngrijorătoare există riscul să-l transformam într-un spațiu de diviziuni, să punem sub amenințare unitatea Bisericii și să complicăm procesul de acceptare a hotărârilor Sinodului de către Bisericile noastre Locale. Dar, sarcina noastră este să demonstram că putem păstra unitatea Bisericii în condițiile de azi care perturbă lumea Ortodoxă. Sinodul Panortodox ar trebui sa devina un loc în care Sfântul Duh să-și facă simțită prezența în unanimitatea bisericii și unde impunerea tiranică a voinței majorității asupra minorității este imposibilă.”

Patriarhul Kirill nu a fost de acord cu afirmația potrivit căreia principiul consensului încetinește procesul de luare a deciziilor și pregătirea Sinodului declarând că: “Eu cred că nu principiul consensului reprezintă motivul întârzierilor ci mai degrabă, din păcate, încă ne lipsește un mecanism eficient de organizare. Secretariatul nostru pentru pregătirea Sinodului înființat în urmă cu mulți ani, din care ar fi trebui să facă parte și reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale, se pare că nu funcționează. Propunerile repetate ale Bisericii Ruse de a-și trimite reprezentanți în acest Secretariat nu au primit niciun răspuns clar.” Patriarhul Kirill a mai spus că pregătirea Sinodului ar trebui efectuată în mod activ și a cerut înființarea unui organism eficient alcătuit din reprezentanți ai Bisericilor Locale, care ar putea să se întrunească periodic, să schimbe opinii, resurse materiale și să utilizeze mijloace moderne de comunicare pentru înlesnirea procesului de colaborare. Patriarhul Kirill a concluzionat: “Toate elementele de pe ordinea de zi ale Sinodului ar trebui să fie bine convenite și pregătite. Dacă nu reușim să coordonam vreo chestiune imediat, nu ar trebui să ne temem să o prezentăm la următoarele întruniri. Dacă nu reușim să pregătim acest Sinod într-o manieră adecvată acum nu cred că va fi definitiv.”

În ceea ce privește provocările la adresa Bisericii în lumea de azi, Patriarhul rus a opinat: “Acestea sunt expulzarea în masă a creștinilor din Orientul Mijlociu și din regiunile din Africa de Nord care amenință să elimine prezența creștină din ținuturile vechi unde creștinismul a fost propagat inițial, caracterul vătămător spiritual al cultului consumerist situat la temelia crizei economice care a afectat mai multe țări ale lumii creștine acum din păcate deja pseudo-creștine, încercările de a introduce o așa numită filozofie de gen prin care se distrug temeliile familiei și moralității – problemele care au afectat țările occidentale și care se apropie acum și de Răsăritul Ortodox; - acestea sunt de asemenea, și probleme de bioetică, cum ar fi clonarea, “maternitatea surogat” și toate încercările de a interveni în natura umana atât de bine creată de către Dumnezeu… În același timp răspunsul trebuie dat nu doar din perspectivă teologică, ci și din perspectiva pastorală. Astăzi Biserica noastră trebuie să răspundă la întrebări legate de botezul copiilor născuți din mame surogat. Nu ne-am putea aștepta la un răspuns ortodox comun la această întrebare având în vedere discuțiile aprinse din Rusia. O comisie specială a fost înființată pentru a pregăti recomandări pastorale cu privire la botezul copiilor născuți de “mame surogat”.”

Patriarhul Kirill a propus înființarea unui Secretariat nou care să cuprindă reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale astfel încât să se finalizeze documentația pentru Sinodul Panortodox, dar și pentru a elabora toate întrebările procedurale astfel încât rezultatele muncii lor să poată fi trimise Comisiei de pregătire Inter-ortodoxe. Iar dacă această Comisie ajunge la un consens, documentele vor fi trimite la Conferința Pre-Sinodului Panortodox care după adoptarea lor va propune o dată de desfășurare a Sinodului. - sursa

Preafericitul Părinte Patriarh Catolicos-Iliya al II-lea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Georgiene a făcut o mențiune specială asupra faptului că Sinodul Ecumenic se organiza de obicei pentru a apăra Ortodoxia împotriva ereziilor și pentru a consolida adevărata doctrina, în timp ce scopul Sinodului Panortodox ce se pregătește este diferit. Acesta este de a demonstra lumii moderne unitatea și unanimitatea națiunilor ortodoxe. Preafericitul Părinte Patriarh Catolicos-Iliya al II-lea a spus: “Din acest motiv, credem că este necesar ca acest Sinod să fie convocat numai după ce toate chestiunile de pe agendă vor fi luate în considerare și stabilite pe bază de consens în sensul că interesele tuturor Bisericilor vor fi luate în considerare. Acest lucru va fi o garanție împotriva tensiunilor ce pot apărea între Biserici. În plus, trebuie să avem în vedere încă o dată problemele discutate deja astfel încât poziția noastră să poată fi consolidată în condițiile situației actuale.”- sursa: romfea.gr

Ieronim Arhiepiscopul Atenei și a toată Elada a declarat: “Este mai mult decât oricând necesar să exprimăm unitatea Bisericii Ortodoxe, dar, de asemenea, să formulăm preocuparea, și înțelegerea cu privire la aspectele care divid și pun la încercarea în mod dureros societatea umană… Acest lucru în sine, creează incertitudine și nesiguranță, și de multe ori duce omul la însingurare și izolare. Primații reuniți în Sinaxă trebuie să transmită un mesaj de încredere, speranță și optimism proclamând că "speranța este în noi" nu este doar o așteptare, dar o cale de realizare. Prin unitatea noastră ar trebui să convergem către convocarea Marelui Sinod, ale cărui decizii ar trebui să vizeze o lucrare eficientă și rodnică spre slava a toată Ortodoxia. Cu aceste gânduri, aș dori să vă mulțumesc din nou, Sanctitatea Voastră, pentru inițiativa de a organiza această Sinaxă și doresc succes și binecuvântare pentru a atinge obiectivele urmărite de noi.” - sursa: romfea.gr

Delegația antiohiană a ridicat problema dezacordului dintre Patriarhia Antiohiei și Patriarhia Ierusalimului. Delegația, sub directa îndrumare a Preafericirii Sale Ioan al X-lea, care a fost absent de la sinaxă din motive de sănătate, și sub coordonarea Sanctității Sale Bartolomeu I, a încercat să rezolve acest dezacord în conformitate cu deciziile aprobate la întâlnirea din Atena în prezența reprezentanților Bisericilor din Constantinopol, Antiohia și Ierusalim. Întrucât toate eforturile făcute de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic, delegația antiohiană și Preafericirea Sa Patriarhul Ierusalimului au sfârșit fără niciun rezultat.

Astfel, întrucât Biserica Ierusalimului continuă să insiste asupra stabilirii unei episcopii și hirotonirii unui episcop pentru ea în cadrul jurisdicției canonice a Patriarhiei Antiohiei; întrucât Patriarhia Ierusalimului refuză orice soluție la această criză care nu sfințește acest status quo, în ciuda recunoașterii din partea majorității Bisericilor Ortodoxe a corectitudinii Bisericii Antiohiene în acest caz; și întrucât Patriarhia Antiohiei a epuizat toate soluțiile pașnice și a amânat decizia Sfântului ei Sinod de a încheia comuniunea cu Patriarhia Ierusalimul pentru a putea oferi orice posibilitate de succes pentru Sinaxa Panortodoxă în speranța că se va găsi o soluție într-un duh al fraternității și al păcii în timpul acestei adunări,

în prezența refuzului din partea Patriarhiei Ierusalimului a medierii oferite de Patriarhia Ecumenică pentru a rezolva această criză în conformitate cu Tradiția și Canoanele Bisericii,

Patriarhia Antiohiei a decis:

1. Să-și retragă delegația de la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor, care a avut loc la Constantinopol între 5-8 martie 2014, și să semneze decizia sa finală până ce o soluție va fi găsită la această criză.

2. Să nu participe la slujba Sfintei Liturghii de încheiere, ținută în Duminica Ortodoxiei, pentru a exprima faptul că unitatea Ortodoxiei nu poate fi realizată în umbra unei Biserici care atacă hotarele unei Biserici surori și neagă înțelegerea care a avut loc sub supravegherea și dragostea Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic.

3. Problema va fi reluată încă o dată la sesiunea Sfântului Sinod al Antiohiei din 27 martie 2014 pentru a urma pașii care sunt mai mult decât necesari unei astfel de situații noi.În încheiere, Biserica Antiohiei nu poate decât să îndemne întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe surori să lucreze la rezolvarea neînțelegerii în conformitate cu hotărârile canoanelor Bisericii și cât mai devreme posibil, pentru a evita această problemă să cauzeze obstrucționarea unității Ortodoxe.

Rezumat al desfășurătorului pe zile

Prima zi a Sinaxei a fost dedicată luării de cuvânt din partea Întâistătătorilor Bisericilor, după ce Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a ţinut o cuvântare.  

Cea de-a doua zi a Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe a început cu reunirea delegaţiilor Bisericilor în şedinţă plenară la biserica Sf. M. Mc. Gheorghe de la sediul Patriarhiei Ecumenice. Aici au continuat lucrările  prin care se decide asupra diferitelor aspecte ce privesc pregătirea viitorului Sinod Panortodox. Delegaţii fiecărei Biserici au luat cuvântul şi au prezentat propuneri pentru pregătirea, organizarea şi buna desfăşurare a sinodului Panortodox. Seara, Întâistătătorii de Biserici Ortodoxe au participat la slujba Acatistului Bunei Vestiri care a avut loc la biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil de pe malul stâng al Bosforului. Slujba a fost săvârşită de Preafericitul Teodor al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi.

În cea de-a treia zi a Sinaxei, la biserica Sf. M. Mc. Gheorghe din Istanbul (Constantinopol) au fost discutate şi aprobate puncte de lucru concrete care privesc întâlnirea Panortodoxă. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu delegaţiile Bisericilor Ortodoxe, a vizitat mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Istanbul şi a adus un omagiu în cimitirul Patriarhilor care au stat în scaunul Patriarhiei Ecumenice. Seara a fost programată reluarea lucrărilor şi semnarea unui document de toate delegaţiile Bisericilor care va cuprinde concluziile Sinaxei din Constantinopol. S-a stabilit înființarea unei comisii de redactare care să pregătească documentația finală a reuniunii. Comisia va fi prezidată de către Arhiepiscopul Anastasius al Tiranei și al Întregii Albanii și va fi formată din episcopi din diferite Biserici Ortodoxe Locale, printre care și Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, președintele departamentului Patriarhiei Moscovei pentru relații externe bisericești.

Comentariul redacției

Fără a fi în posesia tuturor alocuțiunilor patriarhilor prezenți la Sinaxă, putem observa totuși câteva puncte comune pe fond, care au fost subliniate de altfel și în Declarația comună. Atât Patriarhul Ecumenic, cât și Patriarhul Daniel au punctat succint și clar provocările contemporane la adresa Bisericii: secularismul cu una din consecințele grave - prigoana creștinilor; migrația cu implicațiile asupra diasporei și criza economică. Patriarhul rus a subliniat problemele de ordin moral și bioetic care venind dinspre societatea occidentală pseudo-creștină amenință și Răsăritul Ortodox: reproducerea umană asistată prin fenomenul mamelor-surogat, homosexualitatea etc.

Patriarhul Daniel a definit și enumerat elocvent limitele Sinaxei în ceea ce privește atribuțiile sale canonice și juridice: Sinaxa nu este o instituţie permanentă, ci un eveniment spiritual reprezentativ, nu are un statut formal, nici atribuţii exprimate canonico juridic, nu este un Sinod Panortodox, ci o reprezentare panortodoxă a sinoadelor autocefale, are în prezent un rol consultativ şi orientativ, oferă imaginea Ortodoxiei ca fiind mai mult o familie spirituală a Bisericilor Ortodoxe din regiuni, ţări şi etnii diferite, decât o instituţie religioasă internaţională. De aceea, Sinaxele panortodoxe de până acum au emis mai mult mesaje şi recomandări pentru Biserică şi societate.

Atât Patriarhul Bartolomeu, cât și Patriarhul Daniel au punctat lipsa unui dialog consistent între Bisericile Ortodoxe Autocefale. Nici Declarația comună de la finalul sinaxei nu a omis această observație. Dimpotrivă și ea vorbește de tendințe spre disensiune și segregare, însă cu un ton de acceptare și îndemn la unitate. Mai mult, Patriarhul de la Constantinopol a afirmat că unele dintre Biserici preferă mai mult dialogurile oficiale internaționale, iar unele Biserici nu au aderat la anumite decizii pan-ortodoxe pre-coniciliare, în ciuda faptului că au semnat acele hotărâri. Sunt și cazuri în care Bisericile surori își dispută granițele canonice ale altor Biserici surori dând lumii sentimentul că suntem divizați și dezbinați, certându-ne pe primat. Aici, Patriarhul Bartolomeu a atins pe de o parte chestiunea delicată a Ecumenismului vizând acele Patriarhii care au exprimat puncte de vedere împotriva mișcării ecumenice, ori au decis să se retragă de la reuniunile ecumenice, precum Patriarhia Bulgariei, Serbiei, Ierusalimului, Greciei, Georgiei, iar pe de altă parte recenta notă a Sinodului Rus privind erezia primatului papal.

Însăși participarea unui număr mare de ierarhi ortodocși la Sinaxă, pe fondul diferendelor în plan bilateral sau multilateral, este un semn că Ortodoxia dorește să treacă peste tensiunile lăuntrice și să dea un mesaj de unitate. A fost subliniat că Marele Sinod nu va atinge chestiuni de dogmă și că asupra a opt din zece chestiuni propuse pe agendă s-a ajuns la puncte de vedere convergente, deși ar trebui făcute revizuiri. Conform unui comunicat al Patriarhiei Ecumenice, cele zece teme abordate la viitorul Mare Sinod Pan Ortodox sunt:

1.Diaspora ortodoxă – definirea jurisdicţiei asupra populaţiei creştine ortodoxe din afara graniţelor naţionale (Patriarhia Ecumenică pretinde că, potrivit canoanelor în vigoare, înainte de creşterea fenomenului migraţiei, credincioşii din afara graniţelor ţării natale îi aparţin);

2.Modul de recunoaştere a statutului de biserică autocefală;

3.Modul de recunoaştere a stării de biserică autonomă;

4.Dipticele, adică regulile recunoaşterii canonice mutuale între bisericile ortodoxe;

5.Stabilirea unui calendar comun al sărbătorilor. (La ora actuală, sărbătorile cu dată schimbătoare [calculate după Paşti] se ţin de către toţi ortodocşii în aceeaşi zi, iar cele cu dată fixă [de ex., Naşterea Domnului] se sărbătoresc la o distanţă de 13 zile, unii după calendarul nou, alţii după calendarul vechi);

6.Impedimentele şi canonicitatea sfinţeniei căsniciei;

7.Problema postului în lumea contemporană;

8.Relaţiile cu alte confesiuni creştine;

9.Mişcarea ecumenică;

10.Contribuţia Ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Negocierile cele mai importante se vor purta asupra punctelor 3 și 4, mai ales că majoritatea patriarhiilor trec sau au trecut printr-un episod de întrerupere a legăturii frățești cu o alta pe motiv de încălcare a jurisdicției canonice. Un comentariu direct și sec al celor zece puncte îl face Părintele Savatie Baștovoi, într-un articol cu titlu ironic: Înca un Sinod despre mâncare (referindu-se la punctul 7).

Foarte important este decizia Sinaxei ca hotărârile Marelui Sinod și chiar cele luate de comisiile pregătitoare ale acestuia, să fie adoptate prin consens. Este posibil ca acest lucru să îngreuneze procesul decizional, poate tocmai de aceea anunțarea datei Marelui Sinod pentru anul 2016 s-a făcut cu o marjă: “cu condiția să nu apară vreun eveniment major”. Nu știm ce fel de eveniment au în vedere ierarhii, dar deși Declarația a fost semnată de toți patriarhii prezenți, referirea la deschiderea către Ecumenism nu are în fapt, acceptul tuturor. Un eveniment important care va putea aduce informații noi despre poziția Patriarhiei Ecumenice față de Mișcarea Ecumenică este întâlnirea cu Papa Francisc programată în luna aprilie al Ierusalim.

Declarația comună a Întâistătătorilor prezenți la Sinaxă – (traducerea din limba engleză aparține redacției)

“În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh,

Prin mila Domnului, Întâistătătorii majorității Bisericilor Ortodoxe Autocefale, adresăm  ortodocșilor din întreaga lume, tuturor fraților și surorilor creștini întru Domnul și tuturor oamenilor de bine, har, milă, pace și părintești binecuvântări.

“Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos.”  (1 Tesaloniceni  2-3)

1.Dând curs prin îngăduința milostivului Dumnezeu invitației Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic și al Constantinopolului Bartolomeu, la Fanar, 6-9 martie 2014; deliberând în spiritul dragostei frățești asupra provocărilor contemporane la adresa Bisericii și împreună participând în Duminica Ortodoxiei la Sfânta Liturghie din Catedrala Sfântul Gheorghe, vă adresăm îndemnuri părintești de pace, dragoste și îmbărbătare.

Încă dintru început, Sfânta, Sobornicească și Apostolească Biserică Ortodoxă s-a confruntat cu diverse provocări ale fiecărei perioade istorice. Fidelă Sfintei Tradiții, Biserica lui Hristos este prezentă în fiecare epocă alături și împreună cu întreaga umanitate. “Căci Iisus Hristos același este ieri, azi și în veci.” ( Evrei 13.8)

Încercările și provocările istoriei s-au acutizat în zilele noastre și creștinii ortodocși nu pot rămâne indiferenți la ele. De aceea ne-am reunit “toți împreună în același loc” (Fapte 2,1) cu scopul de a reflecta asupra problemelor și ispitelor cu care omenirea se confruntă astăzi. “Dinafară lupte, dinăuntru temeri” (2 Cor. 7-5) – cuvintele apostolului sunt valabile și în Biserica de azi.

2.Cu privire la suferința umană din lume, ne exprimăm sprijinul și admirația pentru martirii și mărturisitorii lui Hristos din Orientul Mijlociu, Africa și alte părți ale globului. Recunoaștem martirajul lor dublu: cel pentru credința creștină, precum și cel pentru păstrarea legăturii lor istorice cu credincioși din alte religii. Denunțăm lipsa de pace și stabilitate care îi forțează pe creștini să-și abandoneze patria, pământul unde Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a născut și unde vestea ce bună a Evangheliei a început a se răspândi în întreaga lume.

Compasiunea noastră cuprinde toate victimele tragediei din Siria. Condamnăm cu fermitate orice formă de terorism și război religios. Răpirea mitropoliților Paul și Yohanna, al altor clerici, precum și al maicilor din Mănăstirea Sf. Tecla, au lăsat o rană deschisă în inimile noastre, și cerem eliberarea lor imediată. (N.n.: măicuțele de la Sf. Tecla au fost eliberate la scurt timp după emiterea Declarației).

Facem apel la toți cei responsabili pentru încetarea imediată a oricărei acțiuni militare, eliberarea prizonierilor și restabilirea păcii în zonă prin revenirea la masa tratativelor. Creștinii din Orientul Mijlociu sunt mesageri ai păcii. Pace pentru toate popoarele înseamnă pace și pentru creștini. Sprijinim Patriarhia Antiohiei în misiunea sa spirituală și umanitară, precum și eforturile sale de ajutorare a refugiaților prin reconstrucție și reașezare în teritorii.

3.Ne rugăm fierbinte pentru negocieri pașnice și încetarea prin rugăciune a acestei crize aflate în desfășurare. Denunțăm amenințările cu ocuparea violentă a sfintelor mănăstiri și biserici și ne rugăm pentru revenirea în sânul Bisericii a fraților care se află în prezent în afara comuniunii ecleziologice cu Sfânta Biserică Ortodoxă.

4. O amenințare fundamentală la adresa păcii și dreptății – atât la nivel regional, cât și global – este criza economică mondială. Ramificațiile sale sunt evidente pe toate palierele sociale, unde valori precum integritatea persoanei, solidaritatea frățească și justiția suferă adesea. Originile acestei crize nu sunt doar de ordin financiar. Ele sunt și cu caracter moral și spiritual. În loc să ne conformă idolilor moderni ai puterii, lăcomiei și hedonismului, subliniem vocația Bisericii de a transforma lumea prin îmbrățișarea valorilor dragostei păcii și dreptății. Ca rezultat al egoismului și abuzului de putere, apare degradarea demnității ființei umane în care nu mai este cinstit chipul lui Dumnezeu după cuvântul evanghelistului Matei (25 Matei 40-45). Mulți rămân astfel indiferenți la sărăcia, suferințele și violențele ce lovesc umanitatea ca o plagă.

5. Biserica este chemată să își articuleze lucrarea profetică. Ne exprimăm sincera preocupare pentru amenințările regionale și globale care erodează principiile credinței demnității persoanei, instituției căsătoriei și darului pro-creării. Subliniem sfințenia de netăgăduit a vieții umane încă de la momentul concepției și mergând până la momentul morții naturale. Recunoaștem căsătoria ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, legătură consfințită între Hristos și Biserica Sa. Menirea noastră este să conservăm mediul înconjurător ca beneficiari și nu proprietari absoluți ai Creației. În această perioadă a Postului cel Mare, îndemnăm clerul și laicatul la adâncă pocăință, smerenie, iertare, curăția inimii și păstrarea și afirmarea în societate a învățăturii nemuritoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

6.Sinaxa Întâistătătorilor este un prilej binecuvântat să reafirmăm unitatea Bisericii Ortodoxe prin comuniune și cooperare. Reafirmăm angajamentul privind importanța covârșitoare a sinodalității pentru unitatea Bisericii. Reafirmăm învățătura Sf. Ioan Gură de Aur, Arhiepiscop de Constantinopol, și anume că Biserica înseamnă unitate și concordanță în opinii, nu divizare. Ne însuflețește apropierea îndelung așteptatului Mare Sinod Panortodox ca prilej pentru mărturisirea unității și responsabilității și purtării de grijă pentru lumea contemporană.

Sinaxa a hotărât că munca pregătitoare pentru Marele Sinod trebuie intensificată. Un Comitet Special Inter-Ortodox va începe să funcționeze din septembrie 2014 până la Sfintele Paști 2015. El va fi urmat de o Conferință Pan-Ortodoxă ce urmează a avea loc în prima jumătate a anului 2015. Toate deciziile  de la Marele Sinod și din lucrările pregătitoare se vor lua prin consens. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe va avea loc la Patriarhia de la Constantinopol în anul 2016, cu condiția să nu intervină vreo schimbare neașteptată. Sinodul va fi prezidat de Patriarhul Ecumenic. El va fi asistat de către frații săi, Întâistătătorii celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale.

7.Biserica nu există pentru ea însăși, ci are menirea de a mărturisi și propovădui darurile lui Dumnezeu celor de aproape, dar și celor de mai departe. Prin participarea la Sf. Liturghie si rugăciunea pentru Mișcarea Ecumenică suntem chemați să continuăm liturghie după liturghie, împărțind darurile divine ale dragostei și adevărului către întreaga umanitate, conform cu ultima poruncă a Mântuitorului: “Mergeți și învățați toate neamurile…. Și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (28 Matei19-20).

8.Trăim într-o lume unde multiculturalismul și pluralismul sunt realități de necontestat și în continuă schimbare. Suntem conștienți că nicio problemă a vremurilor noastre nu poate fi considerată rezolvată ignorând că polarizarea dintre unele Biserici locale și Ecumenism duce la distorsiuni în modul de gândire ortodox. De aceea, în ciuda unor voci divergente, de segregare și disensiune, suntem hotărâți să proclamăm mesajul Ortodoxiei. Recunoaștem că dialogul este întotdeauna de preferat conflictului. Retragerea și izolarea nu sunt opțiuni potrivite. Reafirmăm obligația noastră de a fi deschiși întotdeauna față de ceilalți: oameni și culturi, alte confesiuni și culte creștine.

9. Dincolo de orice provocare, proclamăm vestea cea bună a Evangheliei Domnului, “care într-atât a iubit lumea”, că a venit în mijlocul nostru. Astfel, noi, Ortodocșii rămânem în nădejde. În ciuda tensiunilor, nu încetăm să nădăjduim în Dumnezeu cel “atotputernic - cel ce este, cel ce a fost si cel ce vine.” (Apocalipsa 1.8)

Ultimul cuvânt – un cuvânt de bucurie, iubire și viață - aparține Domnului, căruia i se cuvine toată lauda, cinstea și închinăciunea acum și în vecii vecilor, Amin.” – varianta în limba engleză la sursa 

O galerie foto de la eveniment puteți vedea pe site-ul Patriarhiei Române.

 

 

13-03-2014
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu