Copiii au nevoie sa fie vazuti si luati in serios

Lucrați cu copii, adolescenți și tineri atât la școală, cât și în timpul liber, care sunt cele mai mari nevoi pe care le-ați descoperit la ei?

Cred că în cazul adolescenților și al tinerilor, nevoia de apartenență este foarte importantă. E vital pentru ei să se integreze într-un grup de „egali”, dar și să fie acceptați în grupuri de referință - în care au parte de mentorat, de modele, de experiențe de învățare. Copiii au nevoie să fie văzuți și luați în serios, să li se atribuie responsabilități ca semn de încredere din partea celor din jur. Au nevoie de conexiunea cu cei apropiați, cu persoanele semnificative din viața lor. Pe vremea când eram elevă în școala generală, o cunoștință a început să participe constant la slujbe abia când preotul paroh a decis să organizeze activități pentru copiii din parohie. Duminică de duminică, după Sfânta Liturghie, cei mici se adunau la cateheze, dar și la ateliere de povești, de pictură, de bricolaj, de muzică, de gătit - susținute de câțiva voluntari din comunitate. Copiii învățau, se jucau împreună, mergeau în excursii și făceau multe lucruri interesante și utile pentru ei. Acum, tânăra despre care vă vorbesc e în ultimul an de liceu și a ajuns să fie responsabilă ea însăși de activitățile destinate copiilor de la biserica pe care încă o frecventează. În plus, face voluntariat pentru diverse asociații cu profil educativ și, de doi ani, merge în tabere, unde este mentor pentru serii de câte 200 de participanți. În sfârșit, pentru că suntem încă în vacanță, amintesc de nevoia tuturor de a se relaxa și de a se bucura de timp fără griji.

E necesar ca până și în vacanță să ne facem planuri și strategii?

Da! E nevoie de planuri pentru echilibru, pentru a nu pierde timpul și pentru a profita la maximum de o perioadă care oferă multe oportu­nități de învățare, de aprofundare și de experimentare.

Mai învață copiii în vacanțe?

Pot alege să învețe și în vacanțe, când au numeroase contexte practice de învățare, contexte pe care o persoană importantă din viața lor le poate crea, dar și ei le pot căuta sau le pot iniția. De exemplu, ar putea învăța să-și planifice eficient timpul eliberat de obligațiile școlare. Sau să practice un sport, cum ar fi înotul. Să cânte la un instrument. Să de­seneze. Ar putea începe studiul unei limbi străine rare. Recomand activitățile care, cu ghidajul potrivit, îi ajută pe copii să exploreze și să cunoască lumea. Dacă locuiesc la țară sau au bunici la țară, ar putea ca, acolo, să accepte mici responsabilități zilnice: să hrănească animalele din gospodărie, să lucreze în grădină, să adune fructe din livadă, să învețe să coasă, să construiască sau să repare lucruri simple. Să facă un ierbar, un insectar, să filmeze clipuri despre diverse plante, despre animale, despre tradiții locale. Să adune povești de familie sau povești uitate. Să facă un jurnal fotografic. Iar dacă locuiesc la oraș, ar fi interesant să participe la activitățile pentru ei, inițiate de diferite instituții științifice și de cultură: muzee, biblioteci, teatre.

Ce tipuri de activități utile și relaxante recomandați pentru copii în perioada vacanței de vară?

În primul rând, recomand activitățile în aer liber, de la simple jocuri la activități sportive, la excursii sau la expediții. Taberele și cantonamentele îi disciplinează pe copii, îi responsabilizează și îi ajută să câștige autonomie. Firește, nu toate familiile își permit să-și trimită copiii într-o tabără, însă vara multe parohii desfășoară în mod independent sau în colaborare cu asociații cu profil educativ fie școli de vară, fie tabere locale gratuite, care se desfășoară pe parcursul câtorva zile și la care orice copil poate participa. De exemplu, Asociația „Spune-mi o poveste pentru suflet”, pe care o coordonez, și Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din comuna Poienarii Burchii (județul Prahova) organizează spre final de august „Tabăra copiilor din sat” - ediția I, pentru copiii localnici. Cunosc această comunitate din 2022, când am avut aici proiectul „Bucurie după Liturghie”, un proiect de cateheze prin povești. La unul dintre primele ateliere de povești de aici, un copil a venit îmbrăcat cu bluza nouă de... pijama. S-a grăbit să ajungă la activitate îmbrăcat, poate, cu cea mai bună cămașă a lui. Îmi amintesc că mă gândeam văzându-l: Oare are cine să-i spună lui, acasă, vreo poveste? Poate că da, însă mulți copii de la țară (ca el!) nu au parte nici de povești, nici de activități educative. Pentru ei, vara trece fără să facă ceva ieșit din comun. Pentru aceștia, singura tabără, din acest an, ar putea fi „Tabăra copiilor din sat”. E un proiect pentru care am primit o finanțare de la Pepco România, prin grantul Pepcolandia, gestionat la nivel național de Asociația Pastel și concretizat cu sprijinul nemijlocit al parohiei din Poienarii Burchii. Proiectul a fost posibil cu sprijinul părintelui Marius și al preotesei Adina Curelea. Dar să revin la ce ar mai putea face copiii în vacanță. Este în avantajul lor să își facă temele de vacanță din timp, pentru a avea un start mai bun în noul an și un parcurs școlar mai ușor. În avantajul lor e să citească - inclusiv cărțile din listele de lecturi de la școală. Și să participe la activitățile Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet”: concursuri de creație, cursuri de formare pentru povestitori, ateliere de povești. 

Ce se întâmplă la un atelier de povești şi cum ating acestea sufletul copiilor?

Poveștile sunt un simulator de viață și oferă răspunsuri la întrebări specifice oricărei vârste. La „Spune-mi o poveste pentru suflet” spunem povești care deschid minți, transmit emoții și modelează atitudini. Atelierele sunt interactive, iar copiii discută, dezbat și reflectează asupra felului în care ar putea folosi în viețile lor resursele oferite de povești. Fiecare atelier are o componentă practică gândită în strânsă legătură cu povestea spusă copiilor. Există activități complementare, care au loc în ultima parte a atelierului și care sunt gândite pentru a împlini nevoia de conectare a copiilor; a aborda atitudini constructive, în relație cu ceilalți; a exersa curajul, răbdarea, perseverența și alte virtuți despre care e vorba în povești. Poveștile „modelează” creierul și întăresc conex­i­­u­nile dintre neuroni. Copiii care ascultă povești citite din cărți ilustrate învață mai multe cuvinte decât dintr-o conversație obișnuită. Tot poveștile facilitează învățarea unor structuri gramaticale, antrenează buni ascultători și formează viitori cititori. Acestea ajută la dezvoltarea emoțională și socială a celor mici și contribuie la ameliorarea unor probleme de comportament. Ele „încorporează” virtuți, valori, modele, cunoștințe și le transmit mai departe. Sunt punți de legătură între generații, între persoane din medii și din culturi diverse. Pentru mine, cel mai mult contează faptul că poveștile construiesc legături sufletești. Și cred că toți avem nevoie de povești, mai ales de acelea care ne arată că binele este întotdeauna o alegere și că aceasta poate și merită să fie mereu făcută.

Ziarul Lumina