Constantin Brancusi, la Buzau

În ziua de 19 februarie este sărbătorită Ziua Națională Constantin Brâncuși (19.02.1876 -16.03.1957), ziua în care s-a născut unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, despre care sculptorul englez Henry Moore a spus că  ”a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”.

Buzăul este unul dintre cele 3 orașe din România care dețin lucrări brâncușiene în aer liber, celelalte două fiind orașele Târgu Jiu (cu ansamblul sculptural alcătuit din „Coloana fără sfârșit”, „Poarta sărutului” și „Masa Tăcerii” și București (cu statuia doctorului Carol Davila).

O poveste tristă de iubire a stat la baza realizării operei de artă semnată Constantin Brâncuși, de la Buzău. Un ansamblu funerar format din sculptura „Rugăciunea”, alături de un bust al tânărului avocat buzoian Petre Stănescu răpus de tuberculoză (o boală cumplită la vremea aceea!), la numai 31 de ani. Aceste două opere de artă au străjuit, o vreme, mormântul avocatului Petre Stănescu din cimitirul din Buzău.

Un grup de prieteni români îi transmite lui Brâncuși pe 18 aprilie 1907 o comandă din partea doamnei Eliza Stănescu-Popovici: realizarea unui ansamblu funerar în amintirea soțului ei, avocatul Petre Stănescu, înmormântat în cimitirul Dumbrava din Buzău.

Angajându-se prin contract să sculpteze în bronz două statui, „un bust cu două brațe  asemănător fotografiilor biografice” și „o figură alegorică reprezentând o femeie care plânge”,  artistul își ia libertatea de a moderniza bustul avocatului. Pentru al doilea element, el sculptează o femeie îngenuncheată. Prelungind curba oblică a corpului proiectat într-o postură de rugăciune, acoperind pieptul cu umerii în mișcare și lăsând să se vadă brațul drept, surprins într-o mișcare care ar putea sugera semnul crucii, el nu mai sculptează o femeie, ci o idee: aceea a tristeții în fața morții și a sprijinului găsit într-o asemenea situație de disperare-rugăciunea.

Văduva avocatului îi plătește artistului, venit special de la Paris la Buzău pentru a realiza această operă de artă, suma de 7.500 de lei aur, sumă cu care Constantin Brâncuși și-a făcut, ulterior, atelierul din Paris.

Ansamblul, instalat de artist în cimitirul din Buzău, în 1914, este înlocuit cu o copie în 1956, când Muzeul Național de Artă din București preia opera originală.