Biserica Densus, comoara a spiritualitatii romanesti

Puțini dintre cei care, pornind la drum să ajungă la Mânăstirea Prislop, știu că la doar 26 de kilometri depărtare de această oază de liniște se află un alt lăcaș de cult religios, care mustește de istorie: Biserica Densuș din Țara Hațegului, cea mai veche biserică de piatră din România!

Prea puțin căutată de turiști, din păcate, biserica este locul în care atingând cu privirea  relicvele istorice întâlnite la tot pasul, simți vibrația mâinilor generațiilor daco-romane care, ostenindu-se să dăltuiască piatra, și-au lăsat în operele realizate mici fărâme ale sufletului lor...

Biserica de la Densuș este unul dintre cele mai fascinante și enigmatice monumente din România! Este considerată una dintre cele mai vechi biserici din țară, construită pe ruinele unui templu roman. Această bijuterie arhitecturală ascunde numeroase povești și legende. Se află încă din anul 1991 pe lista monumentelor care ar trebui să fie declarate patrimoniu cultural  UNESCO. Până se va întâmpla asta însă, biserica reprezintă o piesă rară a patrimoniului nostru național.

Istoricii spun că biserica  cu hramul „Sfântul Nicolae” din Densuș, actualmente lăcaș de cult ortodox funcțional, este într-adevăr una dintre cele mai vechi biserici din România și ar fi fost ridicată în secolele XII-XIII. Una dintre poveștile încetățenite printre localnici este aceea că aici ar fi existat, acum mai bine de 2000 de ani, un altar dacic. După cucerirea noii provincii, bogate în aur, lemn, dar și roade ale pământului, una  dintre legende spune că generalul Longinus, recunoscător zeului său protector (zeul Marte, zeu al războiului), ridică aici o biserică creștină.

La Densuș, aspectul cel mai frapant al construcției este folosirea abundentă, ingenioasă și cu detașare stilistică a elementelor litice extrase din ruinele capitalei romane Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Stâlpii din naos sunt compuși din câte două altare votive-piedestal și coloană. La intrare, sub icoana de hram, o piatră tombală este folosită ca buiandrug. Patru secțiuni de canal, circulare, luminează bolțile naosului. Lespezi funerare și blocuri de piatră fasonată, dau consistență și grandoare fețelor finisate ale zidurilor. Capitelul de pe un colț al turlei și cei doi lei tolăniți pe acoperișul absidei, au fost aleși pentru calitățile lor estetice. Tot rol decorativ au și coloanele adăugate la exterior, drept contraforți, dar care nu fac corp comun cu zidăria.

Pe stâlpii naosului, cu o simplitate și forță de expresie proprii artei naive, sunt înfățișați: o imagine alegorică a Sfintei Treimi, imaginea Sfintei Marina martelând diavolul, Sfântul Bartolomeu, cel jupuit de viu, purtându-și pielea jupuită agățată pe o bâtă pusă pe umăr. De remarcat că o asemenea reprezentare a sfântului Bartolomeu mai poate fi întâlnită doar în Catedrala din Milano (Domul din Milano), sfântul fiind reprezentat acolo într-o statuie impresionantă și tulburătoare. Sculptorul Marco d’Agrate, autorul lucrării din secolul al XVI-lea, a decis să-l portretizeze fără piele, exact așa cum ar fi murit.

Din punct de vedere al construcției, Biserica de la Densuș adună laolaltă elemente arhitecturale mai vechi și mai noi, unele dintre ele, provenite din vechile situri arheologice locale fiind refolosite aici: frânturi de apeducte, stele funerare, lespezi votive,, andezite dacice sacre, tăiate la perfecțiune. Tâmpla de lemn, zugrăvită în 1789 de popa Simeon din Pitești (iscălit românește, cu litere chirilice), înlocuiește un iconostas mai vechi, cu numai două uși, fapt atestat de masa altarului, plasată lateral față de axul absidei. Pictura de pe altarul bisericii a fost realizată în anul 1443, de zugravul Ștefan.

Ceea ce este aproape incredibil este că niciodată biserica de la Densuș nu a fost părăsită, de două mii de ani. După atâtea veacuri, zidurile au rămas neschimbate, în același loc. Nici barbarii, nici lunga ignoranță a regimurilor politice care s-au succedat nu au reușit să o distrugă. O recentă intervenție făcută în perioada 2022-2023, în baza unui proiect derulat sub administrarea Asociației Drag de Hațeg, cofinanțat din Fondul Social European, i-a redat acestui locaș de cult strălucirea de altădată.

În imediata apropiere a Bisericii Densuș se află mormintele familiei vestitului istoric Nicolae Densușianu (născut Pop, 1846-1911), originar din satul Densuș. Tot aici este înmormântat preotul greco-catolic Bizantius Pop, tatăl lui Densușianu. Istoricul Nicolae Densușianu este autorul controversatei cărți „Dacia Preistorică” apărută postum în anul 1913. Acest istoric și fratele său Aron Densușianu au lansat ipoteze îndrăznețe despre originile acestei biserici din satul lor natal.

Sunt multe detaliile și particularitățile bisericii, pe care preotul satului ni le poate oferi cu generozitate. Cu o condiție, însă: să ajungem acolo și să-i cerem asta. Eu am fost acolo și sunt încântat de ce am văzut!