Cu durere în suflet am aflat de moartea fratelui şi prietenului nostru Costel Condurache, un om adevărat şi un român adevărat, cum puţini mai întâlneşti, care a ţinut ridicat steagul demnităţii naţionale până în ultima clipă. L-am cunoscut umblând prin toată ţara (cu trenul), îmbrăcat în costum naţional, cu un rucsac foarte greu, plin de cărţi ortodoxe, pe care le distribuia fără dorinţa unui câştig, ci doar din dragoste de Dumnezeu, de credinţa strămoşească, de neam, de aproapele. Un Badea Cârţan al zilelor noastre, un suflet curat, de copil, dar în acelaşi timp de om matur în Hristos.
Apoi a dus o muncă şi o luptă neîncetată pentru cunoaşterea Sfinţilor Închisorilor comuniste, îndeosebi a legionarilor, atât de defăimaţi de „politicienii corecţi” (corecţi fată de mai marii lumii, dar incorecţi faţă de propriul popor pe care îl reprezintă). El a avut iniţiativa obţinerii cetăţeniei de onoare pentru Valeriu Gafencu în oraşul Târgu Ocna, care însă, nu de mult, i-a fost retrasă în mod ruşinos (accidentul rutier, în urma căruia Costel a rămas paralizat şi apoi a murit, a avut loc la o lună după
data în care consilierii au votat anularea cetăţeniei de onoare a lui Valeriu Gafencu!).
La 41 de ani a plecat lăsând în urmă o soţie însărcinată, Cezarina, care i-a fost tot timpul alături, un copil de 2 ani, un frate (Dinu) şi o mamă mult îndurerată (Saveta). Cine l-a cunoscut nu poate să nu verse o lacrimă când află de plecarea lui.
Slujba de îmormântare are loc joi, 1 august, ora 12.00, la Biserica Sapienţei din Bucureşti.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească împreună cu cei drepţi întru Împărăţia Sa!