Folosim cookies de navigare (ce nu pot fi dezactivate) și de analiza a traficului (inactive, ce pot fi activate prin click pe Accept) | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Biserica şi Neamul.Politica.LumeaNr. vizualizari: 1004

Institutul Elie Wiesel versus LegendeVii

Cezarina Condurache
Tags: legionari; sfinţii închisorilor;
Institutul Elie Wiesel versus LegendeVii

Cea mai recentă lovitură aplicată de INSHR Elie Wiesel memoriei româneşti vizează proiectul LegendeVii. Este vorba de site-ul care oferă spre vânzare tricouri, hanorace şi bluze imprimate cu chipurile stilizate ale eroilor neamului românesc şi ale sfinţilor din închisorile comuniste.

Institutul a cerut autorităţilor să intervină pentru retragerea de pe site a produselor care afişează chipurile lui Mircea Vulcănescu, Radu Gyr şi Pr. Gheorghe Calciu pe motiv că aceştia sunt „criminali de război” şi că intră sub incidenţa articolului 5 din OUG 31/2002 completată cu legea 217/2015. Alături de cele 3 chipuri, a fost solicitată şi retragerea motto-ului site-ului „Ne vom întoarce într-o zi”.

„Articolul 5
Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

Evident că Institutul Elie Wiesel nu a luat în considerare faptul că aceeaşi lege are şi un alt articol:

Articolul 4

(3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1), (2) sau (21), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public.”

Păi nişte oameni care au gândit şi conceput versiunea artistică a unui portret, nu fac artă? Are Institutul Elie Wiesel competenţe şi în domeniul artei ca să poată stabili că proiectul LegendeVii face propagandă şi nu artă?

Cât priveşte acuzaţia de promovare a unor „criminali de război” revenim la sentinţele aberante dictate de acuzatorii publici în cadrul Tribunalelor Poporului şi revenim la legitimarea pe care justiţia română o dă astăzi sentinţelor şi crimelor comise de regimul comunist. Situaţia este cu atât mai aberantă cu cât am asistat recent la condamnarea lui Vişinescu – pe de o parte îi condamnăm pe cei care au înfăptuit crimele comunismului, iar pe de alta continuăm să aplicăm aceleaşi legi în baza cărora s-au înfăptuit acele crime!

Într-o ţară în care există un Liceu Mircea Vulcănescu, străzi care poartă numele lui Mircea Vulcănescu, statuia lui Mircea Vulcănescu, Institutul Elie Wiesel vrea să interzică un... tricou. Mai uşor te lupţi cu un tricou decât cu Ministerul Educaţiei sau cu Primăria sectorului 2.

Filmul „7 Cuvinte. Povestea unui biruitor Gheorghe Calciu” rulează în toată ţara şi în străinătate. Părintele Calciu este iubit şi cunoscut de aproape toţi românii şi nu are nici o legătură cu vreo condamnare de „crimă de război”, nici măcar în actele emise de regimul comunist. Despre ce război vorbim şi despre ce crime? Părintele a fost condamnat pentru activitate legionară fiind încadrat la categoria „crimă de uneltire”! Nu contează, Institutul Elie Wiesel se luptă să interzică şi aici un... tricou. Măcar atât dacă Pr. Calciu nu poate fi interzis în inimile oamenilor.

Iar Radu Gyr, bietul Radu Gyr, suferinţa lui nu se va termina niciodată, pare a fi condamnat într-o veşnică temniţă a memoriei. Dacă nu poate fi şters din istorie, măcar să îl ştergem de pe un tricou... Şi neapărat să îi ştergem versurile.

După ce a fost condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, Radu Gyr este sancţionat din nou. Versul „Ne vom întoarce într-o zi” este considerat a fi instigator! Cine şi la ce instigă? Instigă Radu Gyr de dincolo de mormânt? Domnilor, luaţi DEX-ul (oricare versiune doriţi) şi vedeţi acolo care e definiţia instigării. Să îmi explice şi mie cineva unde este violenţa, provocarea sau întărâtarea în versul ăsta!

INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare. (cf. DEX 2009)

Să vă spun o poveste despre versuri şi interpretarea lor din perspectivă comunistă. Tache Rodas, fost deţinut politic cu 17 ani de închisoare şi supravieţuitor al satanicului experiment Piteşti, ne povestea cum a mâncat bătaie de la Ţurcanu pentru o... romanţă. Fiind observat de Ţurcanu în timp ce se ruga a fost întrebat ce face. De frică, a minţit spunând că fredona o melodie. Ţurcanu a cerut să îi cânte imediat melodia, iar Tache i-a cântat prima romanţă care i-a venit în minte. Cântecul începea aşa: „Ne întâlnim pe-acelaşi drum”. Nu a reuşit să cânte mai mult, Ţurcanu se dezlănţuise furios „Acelaşi drum? Adică drumul Mişcării Legionare banditule?” şi bătaia a început să curgă.

Concluzia este următoarea: acum este momentul să sprijinim proiectul LegendeVii. Cum facem asta? Scriem articole prin care semnalăm abuzul dar, şi mai important, cumpărăm tricourile! Vorbele fără fapte ajută prea puţin. Dacă într-adevăr sunteţi indignaţi de abuzul făcut de Institutul Elie Wiesel asupra proiectului LegendeVii, atunci reacţionaţi prin cumpărarea tricourilor rămase încă pe site: Valeriu Gafencu, Petre Ţuţea, Elisabeta Rizea, Smaranda Brăescu şi Ecaterina Teodoroiu. Garantat este cea mai bună formă de protest.

Aşadar, intraţi pe site şi cumpăraţi: www.legendevii.ro

Cezarina Condurache

25-02-2016
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu