Legea antilegionară, o lege împotriva Lui Hristos

            Introducere

            În data de 30 iulie a.c., Presedintele României, Domnul Klaus Werner Iohannis, a semnat și validat Legea 217/2015, cunoscută mai mult sub denumirea de ''legea antilegionară''. Faptul că această lege este antidemocratică, anticonstițională și că suprimă libera exprimare, multă lume a spus-o și a recunoscut-o înaintea mea. În schimb, ceea ce încă nu s-a spus, sau eu cel puțin eu personal n-am văzut-o nici în presa scrisă și nici în presa vizuală, este faptul că această lege abuzivă și procomunistă este, mai întâi de toate, îndreptată împotriva Lui Hristos. Ea, legea, nu se atacă doar la oameni, la pământeni, la creștini (prolegionari sau nu), ci la Hristos, la Însuși Domnul Iisus Hristos.

            Dacă ne uităm cu foarte mare atenție la situația descrisă de evanghelii, la evoluția ultimilor 2000 de ani, și la contextul României de astăzi, putem constata și remarca o serie întreagă de asemănări. Așa cum spune și proverbul franțusesc: Plus ça change, plus c'est pareil (Cu cât se schimbă mai mult, cu atât se aseamănă mai mult), cam tot așa stau lucrurile și cu această lege care, indiferent ce zic și ce vor zice unii și alții, ea Îl atacă direct pe Hristos, și se atacă la tot ce poate fi mai frumos și mai valoros în spiritualitatea românească creștin ortodoxă a secolului 20.

            Președintele Iohannis = Ponțiu Pilat

            Numai de la prima vedere ne putem ușor da seama de faptul că Președintele României, Dl Iohannis, a avut o atitudine mult asemănătoare cu a lui Ponțiu Pilat. Pentru ca această lege să fie valabilă și să poată intra în vigoare, ea a fost semnată și aprobată de președintele țării. Ca și în scriptură, ''ultimul legislator'', fără să știe și fără să-și dea seama de răul care-l face și de consecințele acestuia, n-a făcut nimic altceva decât că ''s-a spălat pe mâini'' de vinovăția sau nevinovăția celor vizați. Direct, sau indirect, ''nu-l privește pe el personal'', pe ''ultimul legislator.'' El nu este chemat de nimeni nicăieri pentru a da socoteală de ceea ce face bine sau rău în cazul de față. În mod normal, după toate cele scrise și detaliate în Sfânta Scriptură, Pilat din Pont ar fi trebuit să-L elibereze pe Iisus și să-L omoare pe Barabas. Iar azi, în anul 2015, în România, înainte de a valida această lege, în mod normal, Președintele Iohannis ar fi trebuit să le dea și legionarilor șansa de a se exprima și de a-și spune punctul de vedere. Deși i s-au transmis scrisori în care era rugat să nu valideze această lege, Președintele Iohannis, ca și Pilat din Pont, s-a făcut că nu aude ultimul glas care-i spune și-i transmite: ''Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.'' (Matei 27, 19).

            Din nefericire, atât Pontiu Pilat cât și Președintele Iohannis, au cedat presiunilor venite din partea iudeilor, din partea celor care nu L-au recunoscut și nu-L recunosc nici astăzi pe Domnul Iisus Hristos ca fiind Mesia cel mult așteptat. De remarcat este faptul că această presiune, această insistență venită din partea celor care pretind că ''ei și numai ei cunosc adevărul'', este identică în ambele cazuri: și la Pilat din Pont, dar și la Președintele Iohannis. Iar ''adevărul lor'', al iudeilor din evanghelii și al iudeilor care au promulgat Legea 217/2015 este bazat numai și numai pe minciună, pe fals și pe imense exagerări și manipulări. Cum a zis Pilat: ”Eu nu găsesc nici-o vină la el” (Ioan 19, 6), cam tot aceeași ”vină” a găsit și Președintele Iohannis la Domnul Octav Bjoza atunci când l-a decorat...

            Iuda Iscariotenul și cele trei iude liberale

             Orb și rău voitor trebui să fii ca să nu vezi și să nu-ți dai seama de faptul că ceea ce au făcut Crin Antonescu, George Scutaru și Andrei Gerea este o copie, „un plagiat” a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul: ''Vreți să vi-i livrăm pe legionari? Ce ne veți da în schimb?''

            Acești indivizi, chipurile, sunt urmașii lui Constantin I.C. Brătianu (13 ianuarie 1899 -?? mai 1950), cel arestat și ucis de comuniști la Sighet. Iar ei, aceste trei iude liberale, fac astăzi pact cu urmașii comuniștilor, cu urmașii celor care l-au ucis pe unul dintre cei mai de seamă oameni politici din istoria țării și din istoria PNL-ului, fără să mai pui la socoteală faptul că au aruncat în închisori zeci și sute de demnitari liberali. Este cunoscută și arhicunoscută dorința și obsesia lui Crin Antonescu de a ajunge cât mai sus în fruntea statului și de a ajunge, fie prim-ministru, fie președinte. Iar pentru aceasta, el nu s-a dat și nu se dă în lături de la nimic. El știa și știe foarte bine că promovând o astfel de lege ''se dă bine cu cine trebuie'' ca să-și atingă țelul. În cazul lui, viitorul ne-o va spune, căci cu siguranță vom afla și noi în următorii ani câtă valoare au avut și au cei 30 de arginți în ziua de azi în România...  

            ”Liniștea” din fața lui Pilat = cu ”liniștea”din Parlamentul României

            Cât privește politicienii români, întreg parlamentul și senatul României, ca și atunci când Pilat a întrebat cu glas tare: ''Pe cine vreți să vi-l eliberez?'' nimeni, și nici-unul nu a sărit în apărarea celor care riscă închisoare doar pentru simplul fapt că sunt legionari, că-și fac și ei propaganda lor și că sunt altfel decât să fie ''pe placul stăpânirii lumii acesteia''. Iar aceasta, această lipsă de a sări în apărarea unor oameni care nu au făcut și nu fac nimic rău, se datorează fricii. De frică, de frica lor, de frica iudeilor, căci ei ''au ațâțat mulțimile ca să ceară pe Barabas, iar pe Iisus, să-L piară.'' (Matei  27, 20). Tot astfel și în România zilelor noastre căci ei, iudeii, comuniștii și urmașii lor ''au ațâțat mulțimile ca să-i piară pe <> ăștia de legionari''. Cum a fost cu putință ca după ce că Iisus făcuse atâtea și atâtea miracole, să nu ridice nimeni glasul și să strige în gura mare: ”Eliberează-L pe Iisus și nu pe Barabas! Iisus nu a făcut rău la nimeni și este nevinovat!”!? Cum a fost și cum este cu putință ca în ziua de astăzi, după ce s-a dovedit cu vârf și îndesat, faptul că mulți dintre foștii deținuți politici au fost sfinți și mucenici, iar în parlamentul României și în numele Bisericii Ortodoxe Române (BOR), să nu se audă măcar o voce puternică strigând: ”Nu vă atingeți de sfinții și martirii noștri, de sfinții și martirii neamului românesc!”!? Cum a fost și cum este cu putință ca după 25 de ani în care legionarii au activat liber și nestingheriți, și ținând cont că în toți acești ani nu s-a întâmplat nici măcar cel mai mic eveniment negativ la adresa lor, să nu zică nimeni în Parlamentul României: ''Măi oameni buni, dar acești indivizi au avut și au activitate continuă în țara noastră de mai bine de 25 de ani și nimeni niciodată nu i-a văzut făcând vrun rău la cineva. De mai bine de 25 de ani ei nu au reprezentat și nu reprezintă nici-un pericol în România!''!?

            Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu și ei ”i-au denunțat pe legionarii fasciști”

            Mai mult decât atât, în decembrie 89 Nicolae Ceaușescu i-a tratat pe manifestanții de la Timișoara ca fiind ''legionari și fasciști''; iar în iunie 90, când inclusiv PNL-ul lui Radu Câmpeanu era împotriva lui Ion Iliescu și când mulți PNL-iști manifestau în Piața Universității, cu toții, la grămadă, am fost tratați de Președintele Iliescu ca fiind ''legionari și fasciști''. Inclusiv eu personal, la vremea respectivă, în iunie 90, înainte de a se înființa Partidul Pentru Patrie transformat ulterior în Partidul Totul Pentru Țară, eram membru PNL și manifestam în Piața Universității ca membru al acestui partid.

            Deci, este just să spunem că și Ceaușescu și Iliescu, s-au folosit de aceste cuvinte pentru a-i calomnia și a-i denigra pe luptătorii pentru libertate și democrație. Exact ca și Ceaușescu și Iliescu, tot așa au procedat și procedează și susținătorii legii antilegionare:  fără să-și vadă paiul din ochiul lor, și fără să recunoască faptul că ei sunt de fapt extremiști și periculoși, profită de poziția lor și atacă niște oameni nevinovați care nu au vrut și nu vor nimic altceva decât libertate și democrație în România.

            Cezarul lui Pilat și ”noul Cezar” mai modern...

            Ni s-a spus și ni s-a repetat în nenumărate rânduri că ''trebuie și noi să fim în rândul lumii, la standardul Europei'', și de aceea trebuie să fim alături de ei, de europeni, și să avem o așa lege ''europeană''. Păi asta este exact ca și în șantajul și șmecheria cu ''Nu avem împărat decât Cezarul'' (Ioan 19, 5) pentru că la vremea respectivă, în anul 33 după Hristos, ei, ucigașii Fiului Lui Dummnezeu, nu doreau decât un singur lucru: răstignirea Lui Hristos, iar aceasta, cu orice preț și cu orice mijloace. Astăzi, în România, așa zisul Cezar la care se închină domnii de la institutul Elie Wiesel, nu împărtășește credința creștină și valorile creștinismului. Acest ''nou Cezar'' este unul ateu, unul care de multă vreme L-a negat și L-a marginalizat pe Mântuitorul. În plus, în cazul acestei legi și acestui nou Cezar, ca și acum 2000 de ani, ceea ce fac dânșii este un fals, o minciună, căci în statele din Europa de Vest, Canada, SUA și Australia, atunci când a fost cazul, s-a dovedit că Mișcarea Legionară nu este și nu a fost niciodată o mișcare fascistă și nu are absolut nimic în comun cu fascismul. În timpul lungului exil de peste 45 de ani (din 1945 și până-n 1990), în diferite țări unde s-au refugiat legionarii români, de mai multe ori au trebuit să se explice în fața diferitelor autorități occidentale și au dovedit că Mișcarea Legionară n-a avut și nu are nimic în comun cu fascismul și extremismul. Pe toată durata exilului, comuniștii și agenții securității din diferite țări vestice ''au ațâțat mulțimile'' și autoritățile țărilor respective asupra ''pericolului legionar''. Exemple de acest fel se pot da enorm de multe, adică exemple în care să se arate că minciunile și calomniile comuniștilor despre legionarii refugiați n-au prins în Occident.

            De aceea, și atunci, în cazul Lui Iisus, la Ierusalim, dar și astăzi, la București, în cazul ''neo-legionarilor'' (așa cum au fost numiți noii legionari) se procedează de aceeași manieră: cu minciuni, falsuri, fantezii, exagerări imense și manipulări inimaginabile se cere pedepsirea și răstignirea celor care deranjează ordinea stabilită de unii oameni rău intenționați.

            A fi sau a nu fi pentru Hristos, iată întrebarea

            Dacă Mișcarea Legionară nu a fost și nu este cu și pentru Hristos, atunci ea merită să dispară din istorie. Mai mult, ea merită să fie calificată cum au făcut-o detractorii ei: criminală, teroristă, etc. În schimb, dacă Mișcarea Legionară a fost și este cu și pentru Hristos, atunci ea merită să fie menținută în istorie, atât în istoria patriei, cât și în istoria Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Mai mult, dacă a fost și este cu și pentru Hristos, atunci merită să lupți pentru ea chiar cu prețul vieții, chiar cu riscul de a merge și a petrece vreo câțiva ani la închisoare. Cei care au stat câte 15, 16, 20 sau chiar 23 de ani, cum a fost cazul elevilor arestați de Antonescu, ei așa au crezut și au gândit: ''Noi suntem aici în primul rând pentru Hristos, pentru libertate, democrație și pentru binele țării noastre! Dar în primul rând pentru Hristos!'' Cartea și mărturia lui Virgil Maxim intitulată ''Imn pentru crucea purtată'' este doar un simplu și adevărat exemplu. Dar sunt multe, multe alte exemple de acest fel. În cei 25 de ani de ”libertate” s-au publicat suficient de multe cărți și mărturii ale foșilor deținuți politici astfel încât să nu avem nici cea mai mică îndoială a faptului că legionarii și sfinții închisorilor s-au sacrificat și s-au jertfit pentru libertate, democrație și credința în Hristos.   

            În cazul legii 217/2015, ca și în cazul Lui Iisus, ea vine să impună statului și legislatorului punctul de vedere al unor indivizi, al unor indivizi care, din păcate, se comportă în ziua de azi exact așa cum s-au comportat arhiereii și cărturarii în timpul Lui Hristos. Cu de la ei putere, considerând că ei sunt ''buricul pământului'' și că ei trebuie întotdeauna să aibă dreptate, ei cer în gura mare: ''Răstignește-L! Răstignește-L!'' Iar în ziua de azi tot ei țipă din toate puterile: ''Răstigniți-i! Răstigniți-i pe legionari! La-nchisoare cu ei!''

            Atitudinea și comportamentul celor care au inițiat, au promovat și susținut cu hotărâre și înverșunare această lege este mult, mult asemănătoare cu a iudeilor care L-au răstignit pe Domnul Hristos. Ca și atunci, dânșii nu acceptă dialogul, dânșii nu pot înțelege și nu vor să înțeleagă faptul că greșesc, că sunt pe căi greșite. Ei nu au vrut și nu vor să înțeleagă faptul că Iisus a fost și este Mesia cel mult așteptat. Tot astfel dânșii nu vor și nu acceptă faptul că Mișcarea Legionară nu a fost antisemită, nu-i fascistă, și faptul că legionarii au fost și sunt, mai întâi de toate, slujitorii Lui Hristos.

            Neacceptând acest lucru, și dorind neapărat să-și impună punctul de vedere, prin jocuri de culise și tragere de sfori, mai mult sau mai puțin corecte, ei obțin ceea ce doresc, adică o lege și o legislație criminală. Ceea ce I s-a înâmplat Domnului Iisus Hristos a fost o crimă, iar vinovații de această crimă niciodată nu au dat socoteală în fața justiției umane pentru fapta comisă. Tot astfel și în cazul acestei legi, să declari Mișcarea Legionară ca fiind o mișcare fascistă și criminală, fără să ții cont de alte păreri, alte opinii și alte puncte de vedere, este o crimă. Să ceri și să obții o lege în care să bagi oameni nevinovați la închisoare, este o crimă. Să ceri și să obții o lege care condamnă oamenii la închisoare din cauza convingerilor lor politice și religioase, este o crimă. Să ceri revalidarea unor decizii de tribunal date de un sistem comunist și criminal, este o crimă. Academia Română, una din forurile cele mai înalte și cele mai competente din România s-a exprimat deja la acest subiect și a spus foarte clar că Mișcarea Legionară nu este o mișcare fascistă, antisemită, ș.a.m.d. Să negi aceste lucruri, fără să ții seama de opinia și părerea adevăraților specialiști, dar mai ales fără să-i întrebi și pe primii interesați de ceea ce gândesc și care sunt de fapt convingerile lor, este o crimă. Este ca și cum i-ai condamnat deja încă înainte de a se apăra și de a spune ceea ce au de spus. Exact așa cum a fost și în cazul Domnului Hristos.

            Din trecut spre viitor: cu și pentru Hristos

            De cumva se va întâmpla ca în viitor să fie arestați și condamnați compatrioții noștri doar pentru simplul fapt că fac propagandă legionară, ei vor trebui să știe că atâta timp cât nu au făcut și nu fac rău la nimeni, și atâta timp cât ei L-au apărat și Îl apără pe Domnul Hristos și Biserica Lui, în definitiv ei nu vor fi închiși pentru fapte criminale, ci pentru Hristos. Exact așa cum spune și apostolul: ”Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți.” (II Timotei 3, 12), căci această lege este o lege prigonitoare, o lege criminală care-L atacă pe Hristos și servitorii Lui.

            Legile  pământești și legile dumnezeiești nu sunt întotdeauna la fel

            Pentru că trăiesc în Canada de aproape 22 de ani, în ultimii ani am avut parte de o experiență rar întâlnită. În anul 2013, a fost în vizită la Montréal Înalt Prea Sfinția Sa Arhiepiscopul Nathaniel, Arhiepiscopul Episcopiei de la Vatra, Michigan, SUA. Dat fiind faptul că de o manieră abuzivă și frauduloasă el și episcopia lui și-au însușit clădirea fostului Centru Cultural Român din Montréal; dat fiind faptul că acolo se fac zeci și sute de mii de dolari fără să se știe ce se face exact cu acești bani; dar mai ales datorită faptului că acolo administratorii bisericii românești și ai episcopiei respective fac afaceri cu organizațiile criminale care se ocupă de vânzarea drogurilor, fără ezitare m-am adresat episcopului spunându-i exact ceea ce Iisus le-a spus negustorilor din templu: ”Nu faceți din casa Tatălui Ceresc casă de negustorie” (Ioan 2, 16) și ”Asta-i casa Lui Dumnezeu iar voi ați făcut peșteră de tâlhari” (Luca 19, 46).

            Cum ”oamenii bisericii” m-au reclamat la poliție pentru tulburarea liniștii publice, am fost dus la judecată. Fără nici-o ezitare i-am spus și judecătorului: ”Domnule Judecător, Canada este o țară a libertăților religioase, iar eu nu a făcut decât să-mi practic religia mea, în interiorul bisericii pe care o frecventez, și să respect întreaga învățătură a religiei mele care se bazează pe immitatio Christi, adică pe imitarea Lui Hristos.” Judecătorul, în înțelepciunea lui, m-a ascultat foarte atent și, deși m-a recunoscut culpabil de a fi perturbat liniștea publică (exact cum a fost cazul și cu Hristos la timpul Lui), m-a achitat de această acuzație. În plus, și el a recunoscut că este trist faptul că nu întotdeauna legile pământului corespund cu cele divine.

            Cam așa ar fi trebuit procedat și cu această lege, adică să poată obține o absoluție imediată atunci când de fapt ”propaganda legionară” nu este nimic altceva decât propagandă pentru Hristos. În schimb, ei, ”legislatorii” au fixat și sentințele...

            Dorința legionarilor: a-L imita și a-L servi pe Hristos

            Hristos, atunci când a trăit pe pământ, nu l-a certat sau contrazis pe Ioan Botezătorul pentru faptul că acesta, pe bună dreptate, i-a reproșat lui Irod păcatul comis cu cumnata sa. El, Domnul, i-a mustrat pe farisei și pe cărturari, iar la templu i-a luat cu biciul pe cei care transformaseră casa de rugăciune în peșteră de tâlhari. Când îi trimite pe apostoli în lume El le zice: ”Iată Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriștilor și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor.” (Matei 10, 16-18). Așadar, putem trage concluzia că Mântuitorul nu a fost indiferent la problemele cetății, iar El, cu curaj și îndrăzneală i-a atacat și i-a arătat cu degetul pe cei care meritau să fie criticați și denunțați. În plus pe toți aceia trimiși de El, i-a avertizat...

            Asemenea Lui, și Corneliu Zelea Codreanu și mulți alți legionari după aceea, n-au făcut nimic altceva decât să se opună ”mai marilor lumii acesteia”  care tratau și tratează această lume după bunul lor plac. A-L imita pe Hristos este datoria oricărui creștin, iar cei care s-au opus comunismului n-au făcut nimic altceva decât să urmeze exemplul Mântuitorului. Cum ei, comuniștii și alți politicieni de stânga duceau și duc o politică profund anticreștină, a fi împotriva lor a fost și este o obligație de bun creștin. De aceea, ”ce-i mâna pe ei în luptă” n-a fost și nu este decât o atitudine pro sau contra Lui Hristos. Iar această nouă lege nu face decât să continue lupta...

            Un exemplu asemănător: martirii și ”fasciștii” din Spania

            În limba franceză exisă expresia care spune: ”Quand je me regarde, je me désole; mais quand je me compare, je me console.” (Când mă uit la mine, mă dezamăgesc; dar când mă compar cu alții, mă consolez.) Cam tot așa stau lucrurile și cu martirii și ”fasciștii” din Spania căzuți pe câmpurile de luptă în timpul Războiului Civil din 36-39. În urmă cu mai mulți ani, Biserica Catolică i-a sfințit și i-a martirizat pe mai mulți dintre cei care s-au opus fiarei roșii venită să distrugă bisericile, altarele și să instaleze comunismul. De partea cealaltă, pentru stânga comunistă și anti-Hristos, aceștia continuă să-i considere și să-i trateze de ”fasciști” pe eroii, martirii și sfinții Bisericii Catolice din Spania și din lume. Atunci când Sfântul Scaun de la Roma a luat decizia de a-i sfinți și de a le acorda titlul de martiri pentru credință, oamenii politici de stânga și urmașii lor, care și azi continuă să-L prigonască pe Hristos, s-au simțit lezați și frustrați. La noi în țară, deși situația este cam aceeași cu ”sfinții și fasciștii”, stânga anti-Hristos a fost mai rapidă...

            Biserica Ortodoxă din România și ”indiferența” sinodului

            Dacă la noi în țară s-ar fi întâmplat deja ca BOR să fi sfințit deja pe Valeriu Gafencu și mulți alți legionari care merită să fie sfințiți, era clar astăzi pentru toată lumea că inițiatorii acestei legi continuă să-i prigonească pe sfinții români și pe sfinții închisorilor.

            Pe de o parte, tergiversarea BOR-ului este oarecum de înțeles; pe de altă parte, ceea ce este tot la fel de adevărat este și faptul că, din păcate, de cele mai multe ori, înalții ierarhi ai bisericii noastre nu au avut și nu au întotdeauna o atitudine cu adevărat demnă și curajoasă. Aflat în vizită la Montréal în mijlocul creștinilor ortodocși, un mare prelat al BOR a fost întrebat de către un creștin de ce nu-l sfințesc mai repede pe Valeriu Gafencu, fără să mai facă aluzie și la alții care și ei ar merita. Răspunsul a fost pe cât de simplu pe atât de sincer: Pentru că biserica nu se grăbește!

            În cartea cu titlul ”Mărturisitorii din închisorile comuniste - Minuni, Mărturii. Repere” publicată de Editura Areopag și Editura Meditații în anul 2011, pe prima pagină PS Sebastian Pașcanu, Episcopul Slatinei și al Romanaților, dă o explicație cutremurătoare: ”Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinți. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinți. Ci pe sfinți îi face Dumnezeu și poporul. Dumnezeu - pentru că le recunoaște sfințenia lor și poporul - pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. Dar va veni și vremea sutelor și miilor de preoți și credincioși care au fost închiși și bătuți pentru credința lor creștinească în închisorile comuniste...”

            Așadar, nouă, creștinilor obișnuiți, poporului, ne vine datoria de a le păstra vie memoria și de a continua jertfa lor pentru ca ea să fie primită și acceptată, atât în cer, cât și pe pământ. Chiar dacă Duhul Sfânt vine și se coboară prin dânșii, prin Sinodul Bisericii, asta nu înseamnă neapărat că doar ei sunt în măsură să propovăduiască și să apere Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu. Dimpotrivă, nu de puține ori înalții noștri ierarhi au greşit, şi anume atunci când au făcut politică (de exemplu, cântau lui Victor Ponta ”Vrednic este” îndemnând poporul să nu-l voteze pe Iohannis).

            Făcând politică, este normal să nu te aștepți să reacționeze împotriva legilor strâmbe și nici chiar împotriva noilor legi care-L atacă pe Hristos. Așa este în anul 2015, așa a fost și în anul 1938 și în 1945...

            Legionarii, ei au fost și sunt ”gardul bisericii”

            În schimb, spre bucuria și fericirea noastră, a creștinilor ortodocși, diferiți laici și buni creștini au fost mai la înălțime decât ierarhii lor. Astfel este cazul legionarilor și mai ales al lui Corneliu Zelea Codreanu. Deși laic, C.Z. Codreanu a lăsat o mărturie  și un testament politic-creștin-ortodox de cel mai  înalt nivel. Tocmai de aceea, cuvântul lui, cuvântul lui Zelea Codreanu a fost și este încă urmărit și pângărit. Dacă scrierile lui Codreanu n-ar veni de la Dumnezeu, cu siguranță că ele n-ar fi atât de urmărite și interzise. Ei, legionarii, au fost și sunt gardul Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca buldozerul să poată intra să dărâme biserica și altarul, el trebuie mai întâi să demoleze gardul. Iar dacă gardul este solid, făcut din fier și din beton armat, și dacă este bine împământenit, îi va fi foarte greu buldozerului să intre și să dărâme biserica. În biserică au fost și sunt ei toți: creștinii indiferenți care nu văd dincolo de gard și preoții lor slujitori care nu vor să privească atent în jurul lor. Iar gardul, gardul spiritual, l-au constituit și-l constituie ei, cei care s-au pus de bună voie și nesiliți de nimeni în fața buldozerului pregătit să dea cu biserica la pământ.

            Dacă ierarhii noștri ar fi cu mai puțină băgare de seamă, ar remarca faptul că în Occident, în casa ”noului Cezar”, din păcate, se închid din ce în ce mai multe biserici catolice. Aceasta se datorează și faptului că aceste biserici n-au avut și nu au ”gard solid”, gard uman care să se fi opus cu hotărâre, înverșunare și dăruire până la jertfa supremă.

            Cei care au promovat și avansat această lege tocmai asta urmăresc: să distrugă gardul bisericii. De vor reuși, în câțiva ani sau în câțiva zeci de ani va fi foarte ușor pentru ei și pentru urmașii lor să intre cu buldozerul în biserică. Așa s-a întâmplat în Rusia după 1917, așa s-a întâmplat în România după 1945, așa se întâmplă astăzi ”în casa noului Cezar”...

            Istoria se repetă și se va repeta mereu, iar această lege tocmai acest lucru și-l dorește: să reușească ceea ce nu a reușit în anii 30 și în 1945...

           Cărțile de bază le-a salvat și le salvează Dumnezeu

            Scrierile lui C.Z. Codreanu au avut și au un destin care seamănă foarte mult cu destinul scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur sau ale lui Maxim Mărturisitorul. Ca și scrierile acestor sfinți, deși au fost urmărite, persecutate și de multe ori distruse, ca prin minune de la Dumnezeu, scrierile de căpătâi ale legionarilor au supraviețuit. Puse din nou la index, din aceleași motive că, vezi Doamne, ar fi ”antisemite și periculoase”, în realitate se dorește interzicerea lor tocmai pentru faptul că ele Îl apără pe Hristos și Biserica Lui.

            Musulmanii și ”criminalul de război” numit Ștefan cel Mare

            La ora globalizării, și la ora luptei împotriva xenofobiei mondiale, ce-ar fi dacă ne-am pomeni în ziua de azi că mica, gălăgioasa și zgomotoasa comunitate a musulmanilor și arabilor din România ar veni să ne ceară nouă, Președintelui și Parlamentului României condamnarea lui Ștefan cel Mare pe motiv că a fost ”criminal de război”!? Din câte se știe, și se știe foarte bine, Ștefan cel Mare a dus multe lupte și multe războaie cu turcii, cu tătarii și cu soldații lui Mahomed. Dacă BOR i-a trebuit peste 400 de ani ca să-l sfințească, oare câte sute de ani îi vor trebui să-l sfințească pe C.Z. Codreanu și pe toți ai lui!? Ce-ar însemna astăzi în România ca musulmanii să ceară ”desființarea” cultului lui Ștefan cel Mare!? Ce-ar însemna să ne oblige, ”în numele noului Cezar” să dăm toate statuile jos, să-l scoatem din icoane și să nu mai putem da nume la străzi și la cartiere cu numele lui!?

            Cu astfel de legi care se atacă la tot ce-i mai curat și mai pur ortodox ne-am putea aștepta la o asemenea cerere din partea musulmanilor din România.

            Concluzie

            Atâta timp cât această lege va fi valabilă, și dacă inițiatorii și susținătorii ei nu vor da înapoi, ea reprezintă o adevără provocare la ortodoxia noastră milenară. De fapt, ca să spunem lucrurilor pe nume, această lege, sub masca unui antisemitism inexistent, ea este în realitate cristianofobă, adică îndreptată împotriva bisericii creștine și se atacă direct la Hristos. Numai că, din păcate, adevărata ei intenție este bine mascată și disimulată.

Montréal, Canada