Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Biserica. Neamul. Politica. LumeaNr. vizualizari: 696

JOS COMUNISMUL!

Marian Costache
Tags: comunism; masonerie;
Jos cu cei:
- 100 de ani de la Revoluția Bolșevică,
- 300 de ani de la fondarea Franc-Masoneriei, si
- 500 de ani de la Marea Schismă Luterană!
 
 
Anul 2017
Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la Revoluția din Octombrie din Rusia, cunoscută și sub numele de Revoluția Bolșevică. Tot anul acesta s-au împlinit 300 de ani de la înființarea oficială a Franc-Masoneriei, certificatul său de naștere arătându-ne că a văzut lumina zilei în seara de 24 iunie 1717, la Londra, în Anglia. Și, cum cele două triste aniversări n-ar fi suficiente, tot anul acesta, la data de 31 octombrie, se vor împlini și 500 de ani de la schisma lui Martin Luter, cunoscută și sub numele de Reforma Luterană sau „Revoluția Protestantă.”
Niciodată nu am uitat și nu voi uita acele zile de decembrie 1989 și, la câteva luni după, manifestațiile anticomuniste din Piața Universității, unde strigam din toate puterile și „din toți plămânii”: JOS COMUNISMUL! JOS COMUNISMUL! JOS COMUNISMUL!
Iată-mă azi, la aproape 28 de ani de la acele evenimente, obligat să strig din nou din toate puterile „și din toți plămânii”: JOS COMUNISMUL! Jos comunismul și aniverarea a 100, 300 și 500 de ani de comunism și de tot ceea ce a precedat și provocat venirea acestui cataclism pe fața pământului!
Atunci, în România, prin anii 89-90, când și eu eram la o vârstă foarte fragedă, de 17-18 ani, strigătul meu (și - îndrăznesc să cred - de fapt al țării mele) de „JOS COMUNISMUL” însemna de fapt: Jos Ceaușescu! Jos Iliescu! Jos Securitatea! Jos crima comunistă! Jos tâlharii și hoții care au jupuit și jupuiesc poporul român de 50 de ani! Jos minciuna și manipularea politică și socială din România! Jos cu marxiștii și comuniștii din România!
Azi, în anul 2017, mai ales după ce m-am stabilit în Canada, la Montreal, de aproape 24 de ani, ajuns și eu la o vârstă mai matură, strigătul meu (și - îndrăznesc să cred - de fapt al bisericii și al țării mele) de „JOS COMUNISMUL” are cu totul și cu totul altă semnificație, alt scop, alt sens. Deși identic ca și atunci, el s-ar traduce de fapt prin: Jos comuniștii, susținătorii, simpatizanții și urmașii lor! Jos marxiștii! Jos Franc-Masoneria! Jos minciuna și manipularea politică și socială din România și din lumea întreagă! Jos cu marxiștii și comuniștii din lumea-ntreagă!
 
Occidentule: La trecutu-ți ROȘ-inos, care-ți va fi viitorul!?
De când am părăsit România (pe la începutul anului 1991), și până astăzi, am încercat și tot încerc să înțeleg de ce țările occidentale, „libere și democratice”, n-au acuzat și nu acuză sus și tare comunismul. Cu timpul, cu trecerea anilor și mai ales studiind teologia și filozofia, „m-am dumirit”. Altfel spus, am sfârșit prin a înțelege că de fapt comunismul a fost și este un complot internațional, o conspirație internațională bine pusă la punct, bine rodată, bine gândită, bine susținută financiar și sub alte forme, și bine încurajată de întreaga politică internațională de stânga. Iar acest complot și această conspirație internațională își au de fapt rădăcinile înfipte adânc în minciuna și manipularea opiniei publice de mai multe sute de ani. Înaintea lui Karl Marx și a lui Friedrich Engels, așa au procedat și predecesorii lor: Arie din Alexandria și arianismul provocat de el; Luther și luteranismul provocat de el; Voltaire, Rousseau, Robespierre și Revoluția Franceză provocată de ei. etc. Ca și aceștia, adică la fel ca și Marx și Engels, și cei numiți mai sus s-au bucurat de un anumit succes și de o anumită credibiltate reușind să-i păcălească și să-i mintă pe mulți din semenii lor. Iar „procesul lor”, adică judecarea și condamnarea oficială pentru răul făcut și provocat de ei n-a mai avut loc decât într-o altă lume...
Nici în România, și în nici-o țară fostă comunistă n-a avut loc un proces al comunismului. Nici nu-i de mirare: forțele oculte internaționale n-au permis și nu permit așa ceva. Mai grav, ceea ce mă îngrijorează cel mai tare la ora actuală este faptul că „istoria se repetă”. Ori am eu o falsă impresie, ori marxismul este astăzi puternic susținut. În școli și în universități (în special cele occidenrale) se predă și se vorbește de Karl Marx ca de un mare filozof, un mare înțelept și un mare gânditor „de viitor”. Și, evident, atunci când se vorbește de comuniști și comunism se trece cu vederea peste cele 100,000,000 (una sută milioane) de victime făcute în numele marxismului și comunismului. Practic, n-a existat și nu există ideologie și filozofie mai criminală și mai murdară de sânge nevinovat decât a fost și este comunismul. Și cu toate acestea, omenirea are memoria scurtă...
Deși „Cartea neagră a comunismului - Crimele, teroarea și represiune” scrisă și publicată de istoricul francez Stéphane Courtois în anul 1997 la Editura Robert Laffont, arată și dovedește zecile și zecile de milioane de victime făcute în lumea întreagă în numele comunismului, cu toate acestea, se păstrează tăcerea atunci când se vorbește de marxism și comunism.
 
Jos PCR! Jos Partidul Comunist Revoluționar!
La puțin timp după plecarea mea din România, mare mi-a fost mirarea să întâlnesc în Franța, la Paris, tineri comuniști francezi. După aceea, ajuns în Canada și în America de Nord, mare mi-a fost mirarea să văd și să întâlnesc tineri comuniști canadieni. Mai nou, din acest an, mi-a fost dat să văd un nou PCR, un PCR-Internațional, adică Partidul Comunist Revoluționar cu filiale în mai toate țările din Occident: Franța, Anglia, Canada, SUA etc. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca pe stradă sau la metrou să mi se înmâneze diferite pamflete sau ziare ale PCR-Canada. O simplă vizită pe situl: www.marxiste.qc.ca, te îngrozește. Vizitând acest sit internet, și uneori discutând cu membrii marxiști, aveam impresia că trăiesc un coșmar și mi se întâmplă o întoarcere în trecut, la un trecut înainte de decembrie 89.
 
Noul film „Tânărul Karl Marx” în regia lui Raoul Peck
Pentru a marca 100 de ani de la Revoluția din Rusia, tocmai ce a apărut pe marile ecrane filmul „Tânărul Karl Marx” în regia lui Raoul Peck, o coproducție franceză, engleză și germană. Acest film arată primii ani ai tânărului Karl Marx alături de bunul său prieten Friedrich Engels și alături de iubitele lor soții. Dar, cel mai interesant, ni se arată cum aceștia au ajuns împreună să redacteze „Manifestul Partidului Comunist”, manifest pe care ei l-au redactat din decembrie 1847 până-n februarie 1848 când el a fost făcut public și arătat lumii întregi. Filmul artistic, deși realizat cu scopul de a ni-i arăta și a ni-i prezenta pe Marx și pe Engels într-o lumină favorabilă, șarmanți, tineri omenoși și buni luptători pentru idealurile lor; cu toate acestea, pentru cine a înțeles și înțelege faptul că încă din fașă comunismul a fost o mare minciună și-o mare amăgire, o poate (re)vedea și în acest film: muncitorii și țăranii, adică „proletarii” în limbaj marxist, sunt mințiți, înșelați și duși de nas de acești amăgitori, de acești „falși profeți”.
 
Jos cu„Manifestul Partidului Comunist” conceput de Marx și Engels!
Comentând pe marginea acestui „Manifest al Partidului Comunist”, apărut, vezi Doamne, ca o necesitate absolută pentru a apăra și susține drepturile celor mulți, ale „proletarilor”, putem spune că prin aceste gălăgii inutile și aceste cancanuri politice și filozofice s-a urmărit de fapt înlăturarea unei clase sociale cu o alta, adică înlăturarea clasei conducătoare creștine, cu o alta necreștină. Deși au pretins și pretind că, vezi Doamne, comuniștii îi apară pe cei mulți, pe cei nedreptățiți și pe cei care muncesc, în realitate, prin șmecherie diplomatică, minciună și manipulare, ei de fapt îi îndepărtează pe oamenii cinstiți și „slabi de înger” (și la propriu dar și la figurat) de la adevărata cauză socială, politică și economică. Da, o dată apărut acest mare fenomen al industrializării, era nevoie de o anumită protecție socială, de o anumită împărțire echitabilă a salariilor și a profiturilor, dar nu sub forma pe care o vedeau și o văd Marx și Engels. Chiar dacă ar fi să le acordăm circumstanțe atenuante, și să zicem că, vezi Doamne, nu ei sunt vinovați de gulagurile și de genocidurile în masă care au urmat după octombrie 1917, tot se vede și se găsește o mare provocare la violență în manifestul semnat de ei doi. Chiar mi-a fost dat să aud, și nu o dată, ci de mai multe ori, faptul că, vezi Doamne, după 1917, cei care au pus în aplicare marxismul și comunismul predicat de ei nu l-au înțeles și nu l-au aplicat cum trebuie.
După o analiză detaliată a manifestului lor și a punerii lui în practică de către Lenin, Stalin, Mao, Ceaușescu, Iliescu etc, mi se pare limpede și clar faptul că și aceștia au înțeles exact ceea ce autorii manifestului lasă să se înțeleagă din testamentul lor, adică violența și eliminarea prin forță a adversarului politic. Vorbele, scrierile, filozofiile și atitudinile avute de Marx și Engels sunt fără echivoc: ele îndeamnă la revoltă violentă, la o revoltă cu forța, la suprimarea celor care nu gândesc asemenea lor. Pentru ei, pentru semnatarii celebrului „Manifest al Partidului Comunist”, proletarii și toate celelalte clase sociale trebuie neapărat să adere la aceste idei, la aceste concepte care, după mintea, viziunea și inteligența lor, sunt cele mai bune, sunt singurele valabile și absolut necesare. De nu, vorba lui Petre Țuțea: „Comuniștii vor să fim fericiți. Bă, să fiți fericiți, bă, că dacă nu sunteți fericiți, vă ia mama dracului!
Ca o dovadă a faptului că aceste idei sunt absurde și că „abolirea proprietății private”, așa cum au cerut-o Marx și Engels, este o aberație inimaginabilă, stă exemplul propus de Nicolae Ceușescu în ultimii săi ani de conducere. În delirul său comunist ajunsese să distrugă satele românești și să mute țăranul român la bloc luându-i și ultima palmă de pământ pe care-o mai avea. Stupiditatea și imbecilitatea lui Nicolae Ceușescu era întocmai cu linia trasată de manifestul original pe care și cizmarul analfabet îl citise, îl știa și-l cunoștea foarte bine.
Înainte de a se adresa proletarilor cu îndemnul de: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, cu două rânduri mai sus Marx și Engels spun în manifestul lor: „Comuniștii nu ezită în a disimula opiniile și proiectele lor. Ei declară deschis că scopurile lor nu pot fi atinse decât printr-o inversare violentă a oricărei ordini sociale din trecut.” Deci, incitarea la violență și la distrugerea ordinii sociale din trecut este clară și evidentă. În urmă cu exact 100 de ani, așa l-au înțeles și urmașii și discipolii săi de după octobrie 1917 după ce au pus mâna pe putere și când au decis să elimine orice formă de rezistență și orice formă socială sau religioasă care încerca să păstreze ceva din trecut, „din trecutul burghezo-moșieresc”.
Că inițiatorii și autorii care au semnat „Manifestul Partidului Comunist” au incitat la violență, și că urmașii și discipolii lor au pus în aplicare această violență, e una. La urma urmei am putea spune: așa a fost să fie, așa s-a scris și se scrie istoria! În schimb, ceea ce mă înspăimântă și mai rău, este faptul că și astăzi, în anul 2017, se continuă propaganda ideilor lansate de Marx și Engels. Iar această continuare a ideilor lor nu se întâmplă în Rusia sau în România, ci în Europa Occidentală, în Canada și USA. Mai grav, așa-zișii apărători ai valorilor democratice de toleranță și non-violență, tocmai ei sunt cei care încurajează și susțin aceste idei marxiste.
 
Ce înseamnă U.S.A. ?
Cu ceva ani în urmă, am aflat de o glumă extraordinar de bună și pertinentă publicată în Revista Cațavencu, glumă pe care o reproduc aici.
Întrebare: Ce înseamnă U.S.A. ?
Răspuns: Uniunea Sovietică „Ailantă”!
De atunci, de când știu și cunosc această „glumă”, nu mă pot abține să nu scot un zâmbet amar în colțul buzelor. Cu cât reflectez mai mult și mai adânc la această glumă inspirată, îmi dau seama că de fapt nu-i de râs, ci de plâns. Noi, cei care am cunoscut pe propria noastră piele Uniunea Sovietică „Aia”, noi suntem cei mai în măsură să înțelegem și Uniunea Sovietică „Asta”, adică „Ailantă”, cum a definit-o Revista Cațavencu. Pe măsură ce anii trec îmi dau foarte bine seama de faptul că U.S. „Asta”, în care au emigrat mii și zeci de mii de români, are foarte multe puncte în comun cu U.S. „Aia” pe care am cunoscut-o și noi înainte de decembrie 89: necondamnarea comunismului; complicitatea și conivența cu acesta; dorința lor de a îndepărta și elimina biserica și credința din viața socială; dorința „lor” - adică a comuniștilor comunişti „de atunci” și a comuniștilor capitaliști „de azi” - de a reduce ființa umană și bunul creștin doar la nevoile din stomac și la plăcerile temporare și trecătoare ale vieții etc. Mai mult, „și ăia”, dar „și ăștia”, nu-L au la inimă și la suflet pe Mântuitorul, iar vorba Lui când spune că: „M-au urât pe nedrept” (Ioan 15, 25) li se potrivește și unora dar și altora, adică și celor din Uniunea Sovietică „Aia”, dar și „Asta”.
 
Jos comuniștii comuniști și comuniștii capitaliști!
Comuniștii comuniști, adică „Ăia de dinainte și de-acolo”, din Europa de Est, Rusia și chiar România înainte de 89, și-au dat și își dau mâna cu frații lor, cu semenii lor, cu comuniștii capitaliști, adică cu „Ăștia de azi și de-aici”. Deși aceștia pretind că neagă și critică manifestul partidului comunist și ideile vehiculate de acesta, de fapt îl susțin și îl apară cu toată fermitatea, fie direct, fie indirect. La urma urmei, acești comuniști capitaliști, de stânga sau de dreapta, trag sforile și de-o parte și de alta. De aceea, chiar dacă ei pretind că apără și susțin proprietatea privată (și, slavă Domnului, mai toate bogățiile lumii de azi sunt în mâinile lor), și ei, ca și frații lor, comuniștii comuniști, tot la aceeași țâță atee și anticreștină au supt. „Mama lor”, Franc-Masoneria, i-a alăptat și pe unii și pe alții cu același lapte. Aşa se și explică faptul că Domnul A. Florian de la INSHR-EW și echipa lui nu mai au limite şi nu-şi văd de treaba lor încercând tot timpul să saboteze istoria patriei şi a bisericii punând tot felul de beţe-n roate.
 
 
Evanghelia și abolirea proprietății private
Din cărțile de istorie și de istoria filozofiei aflăm că Marx provenea dintr-o familie de evrei convertită la o sectă luterană. Faptul că a urît și a detestat religia, și în special Biserica Lui Hristos, reiese foarte limpede și clar din textele și scrierile sale. Fiind un om cult, bine pregătit, cu doctorat în filozofie obținut înaintea vârstei de 30 de ani, adică înainte de a scrie și redacta „Manifestul Partidului Comunist”, este evident faptul că știa și el scriptura și în special Noul Testament. Aceasta se explică și prin faptul că inclusiv el se considera un hegelian și un luteran. Or, Sfânta Scriptură, și în special Noul Testament, nu ne-au lăsat nici-o urmă și nici-un semn că ar condamna avutul, proprietatea privată, mai ales cea obținută prin muncă cinstită și corectă. Dumnezeu nu critică și nu atacă omul bogat și avut, ci se atacă, atunci când o face, la lăcomia și necredința acestuia. Iar exemple în acest sens găsim suficiente: bogatul căruia i-a rodit din belșug țarina (Luca 12, 16-21), și pe care nu-l mustră că avea foarte mult, ci-l ceartă pentru că nu se îngrijea se sufletul său; pilda lucrătorilor răi (Matei 21, 33-44), în care cel rău nu este „burghezul”, ci „proletarii”, adică lucrătorii. Inclusiv în parabola fiului risipitor (Luca 15, 11-32) ni se spune că el s-a gândit astfel: „Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați (adică „proletari” în limbajul și viziunea lui Marx) ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame!” (Luca 15, 17). Și exemplele pot continua: parabola sutașului care are grijă de „proletarul” său (Matei 8, 5-13), etc.
Karl Marx și Friedrich Engels fac o mare greșeală atunci când consideră averea, bogăția, „un păcat”, „o burghezie, o aristocrație”. Mai mult, cu adevărat putem spune că bat câmpii și vorbesc aiurea atunci când spun că trebuie abolită chiar și proprietatea personală obținută prin muncă și merit. Din aceste pasaje vedem foarte bine că Dumnezeu nu critică și nu consideră omul avut, omul bogat, neapărat un om rău și-un păcătos. Nu, ci El condamnă lăcomia, lenea, necredința, avaria, gesturile și comportamentele anormale, cele care-l îndepărtează pe om de Dumnezeu. În schimb, Marx și Engels consideră rău și condamnă orice formă de bogăție și de avuție personală, chiar și aceea care-l apropie de om de Dumnezeu, aceea obținută prin sudoare și muncă cinstită. Omul simplu, sărac sau bogat, dar curat sufletește și muncitor care-și făurește un avut pe muncă cinstită, este criticat și atacat de Marx și Engels. Aici a fost și este poate cea mai mare greșeală a lor, a comuniștilor comuniști, căci dorind să confiște pământul și toată avuția țăranului corect, harnic și cu frică de Dumnezeu, de fapt i-a provocat pe aceștia și au dat apă la moară leneșilor și impostorilor care au profitat de această idee și acest sistem ca să parvină.
 
Lumea nu s-a vindecat şi nu se vindecă de comunism
Aici, la Montréal şi în Québec, unde trăiesc, se spune că atunci când Statele Unite sunt bolnave, Canada tuşeşte. Pornind de la acest principiu pot spune că atunci când Statele Unite şi lumea-ntreagă este bolnavă, România are de suferit, România suferă. Prin 89-90 când vedeam câte unul plângând după vechiul sistem ceauşist spuneam: «Ăsta nu-i vindecat de comunism!» şi-l lăsam în plata Domnului.
Comunismul a fost şi este ca un cancer, n-a iertat pe nimeni şi nimic. Acolo unde a reuşit să se instaleze a făcut ravagii, numai jale şi prăpăd. Și, ca orice boală gravă, a fost determinată de anumite «obiceiuri păcătoase».
 
Concluzie
Comunismul a fost și este o impostură. Așa cum a spus Alexandre Soljeniţîn la venirea lui în „lumea liberă”: Comunismul este o minciună! Comuniștii de ieri, ca și cei de azi, comuniștii de la est, ca și cei de la vest, fie ei atei, evrei, franc-masoni, luterani, protestanți, sau de orice alt fel de culoare politică, religioasă sau financiară, cu toții au punct comun: nu iubesc adevărul, nu iubesc Adevărul Relevat și nu-L iubesc pe Hristos. De aceea, astăzi, 25 octombrie 2017, la 100 de ani de la instalarea comunismului sovietic strig din nou, din toate puterile mele: JOS COMUNISMUL! Jos comuniștii internaționali!
 
25 octombrie 2017
Marian Costache
Montreal, Canada
 
 
29-10-2017
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu