Jos cu cei:
- 100 de ani de la Revoluția Bolșevică,
- 300 de ani de la fondarea Franc-Masoneriei, si
- 500 de ani de la Marea Schismă Luterană!
Anul 2017
Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la RevoluÈ›ia din Octombrie din Rusia, cunoscută È™i sub numele de RevoluÈ›ia BolÈ™evică. Tot anul acesta s-au împlinit 300 de ani de la înfiinÈ›area oficială a Franc-Masoneriei, certificatul său de naÈ™tere arătându-ne că a văzut lumina zilei în seara de 24 iunie 1717, la Londra, în Anglia. Și, cum cele două triste aniversări n-ar fi suficiente, tot anul acesta, la data de 31 octombrie, se vor împlini È™i 500 de ani de la schisma lui Martin Luter, cunoscută È™i sub numele de Reforma Luterană sau „RevoluÈ›ia Protestantă.”
Niciodată nu am uitat È™i nu voi uita acele zile de decembrie 1989 È™i, la câteva luni după, manifestaÈ›iile anticomuniste din PiaÈ›a Universității, unde strigam din toate puterile È™i „din toÈ›i plămânii”: JOS COMUNISMUL! JOS COMUNISMUL! JOS COMUNISMUL!
Iată-mă azi, la aproape 28 de ani de la acele evenimente, obligat să strig din nou din toate puterile „È™i din toÈ›i plămânii”: JOS COMUNISMUL! Jos comunismul È™i aniverarea a 100, 300 È™i 500 de ani de comunism È™i de tot ceea ce a precedat È™i provocat venirea acestui cataclism pe faÈ›a pământului!
Atunci, în România, prin anii 89-90, când È™i eu eram la o vârstă foarte fragedă, de 17-18 ani, strigătul meu (È™i - îndrăznesc să cred - de fapt al țării mele) de „JOS COMUNISMUL” însemna de fapt: Jos CeauÈ™escu! Jos Iliescu! Jos Securitatea! Jos crima comunistă! Jos tâlharii È™i hoÈ›ii care au jupuit È™i jupuiesc poporul român de 50 de ani! Jos minciuna È™i manipularea politică È™i socială din România! Jos cu marxiÈ™tii È™i comuniÈ™tii din România!
Azi, în anul 2017, mai ales după ce m-am stabilit în Canada, la Montreal, de aproape 24 de ani, ajuns È™i eu la o vârstă mai matură, strigătul meu (È™i - îndrăznesc să cred - de fapt al bisericii È™i al țării mele) de „JOS COMUNISMUL” are cu totul È™i cu totul altă semnificaÈ›ie, alt scop, alt sens. DeÈ™i identic ca È™i atunci, el s-ar traduce de fapt prin: Jos comuniÈ™tii, susÈ›inătorii, simpatizanÈ›ii È™i urmaÈ™ii lor! Jos marxiÈ™tii! Jos Franc-Masoneria! Jos minciuna È™i manipularea politică È™i socială din România È™i din lumea întreagă! Jos cu marxiÈ™tii È™i comuniÈ™tii din lumea-ntreagă!
Occidentule: La trecutu-ți ROȘ-inos, care-ți va fi viitorul!?
De când am părăsit România (pe la începutul anului 1991), È™i până astăzi, am încercat È™i tot încerc să înÈ›eleg de ce țările occidentale, „libere È™i democratice”, n-au acuzat È™i nu acuză sus È™i tare comunismul. Cu timpul, cu trecerea anilor È™i mai ales studiind teologia È™i filozofia, „m-am dumirit”. Altfel spus, am sfârÈ™it prin a înÈ›elege că de fapt comunismul a fost È™i este un complot internaÈ›ional, o conspiraÈ›ie internaÈ›ională bine pusă la punct, bine rodată, bine gândită, bine susÈ›inută financiar È™i sub alte forme, È™i bine încurajată de întreaga politică internaÈ›ională de stânga. Iar acest complot È™i această conspiraÈ›ie internaÈ›ională îÈ™i au de fapt rădăcinile înfipte adânc în minciuna È™i manipularea opiniei publice de mai multe sute de ani. Înaintea lui Karl Marx È™i a lui Friedrich Engels, aÈ™a au procedat È™i predecesorii lor: Arie din Alexandria È™i arianismul provocat de el; Luther È™i luteranismul provocat de el; Voltaire, Rousseau, Robespierre È™i RevoluÈ›ia Franceză provocată de ei. etc. Ca È™i aceÈ™tia, adică la fel ca È™i Marx È™i Engels, È™i cei numiÈ›i mai sus s-au bucurat de un anumit succes È™i de o anumită credibiltate reuÈ™ind să-i păcălească È™i să-i mintă pe mulÈ›i din semenii lor. Iar „procesul lor”, adică judecarea È™i condamnarea oficială pentru răul făcut È™i provocat de ei n-a mai avut loc decât într-o altă lume...
Nici în România, È™i în nici-o È›ară fostă comunistă n-a avut loc un proces al comunismului. Nici nu-i de mirare: forÈ›ele oculte internaÈ›ionale n-au permis È™i nu permit aÈ™a ceva. Mai grav, ceea ce mă îngrijorează cel mai tare la ora actuală este faptul că „istoria se repetă”. Ori am eu o falsă impresie, ori marxismul este astăzi puternic susÈ›inut. În È™coli È™i în universități (în special cele occidenrale) se predă È™i se vorbeÈ™te de Karl Marx ca de un mare filozof, un mare înÈ›elept È™i un mare gânditor „de viitor”. Și, evident, atunci când se vorbeÈ™te de comuniÈ™ti È™i comunism se trece cu vederea peste cele 100,000,000 (una sută milioane) de victime făcute în numele marxismului È™i comunismului. Practic, n-a existat È™i nu există ideologie È™i filozofie mai criminală È™i mai murdară de sânge nevinovat decât a fost È™i este comunismul. Și cu toate acestea, omenirea are memoria scurtă...
DeÈ™i „Cartea neagră a comunismului - Crimele, teroarea È™i represiune” scrisă È™i publicată de istoricul francez Stéphane Courtois în anul 1997 la Editura Robert Laffont, arată È™i dovedeÈ™te zecile È™i zecile de milioane de victime făcute în lumea întreagă în numele comunismului, cu toate acestea, se păstrează tăcerea atunci când se vorbeÈ™te de marxism È™i comunism.
Jos PCR! Jos Partidul Comunist Revoluționar!
La puÈ›in timp după plecarea mea din România, mare mi-a fost mirarea să întâlnesc în FranÈ›a, la Paris, tineri comuniÈ™ti francezi. După aceea, ajuns în Canada È™i în America de Nord, mare mi-a fost mirarea să văd È™i să întâlnesc tineri comuniÈ™ti canadieni. Mai nou, din acest an, mi-a fost dat să văd un nou PCR, un PCR-InternaÈ›ional, adică Partidul Comunist RevoluÈ›ionar cu filiale în mai toate țările din Occident: FranÈ›a, Anglia, Canada, SUA etc. Nu de puÈ›ine ori mi s-a întâmplat ca pe stradă sau la metrou să mi se înmâneze diferite pamflete sau ziare ale PCR-Canada. O simplă vizită pe situl: www.marxiste.qc.ca, te îngrozeÈ™te. Vizitând acest sit internet, È™i uneori discutând cu membrii marxiÈ™ti, aveam impresia că trăiesc un coÈ™mar È™i mi se întâmplă o întoarcere în trecut, la un trecut înainte de decembrie 89.
Noul film „Tânărul Karl Marx” în regia lui Raoul Peck
Pentru a marca 100 de ani de la RevoluÈ›ia din Rusia, tocmai ce a apărut pe marile ecrane filmul „Tânărul Karl Marx” în regia lui Raoul Peck, o coproducÈ›ie franceză, engleză È™i germană. Acest film arată primii ani ai tânărului Karl Marx alături de bunul său prieten Friedrich Engels È™i alături de iubitele lor soÈ›ii. Dar, cel mai interesant, ni se arată cum aceÈ™tia au ajuns împreună să redacteze „Manifestul Partidului Comunist”, manifest pe care ei l-au redactat din decembrie 1847 până-n februarie 1848 când el a fost făcut public È™i arătat lumii întregi. Filmul artistic, deÈ™i realizat cu scopul de a ni-i arăta È™i a ni-i prezenta pe Marx È™i pe Engels într-o lumină favorabilă, È™armanÈ›i, tineri omenoÈ™i È™i buni luptători pentru idealurile lor; cu toate acestea, pentru cine a înÈ›eles È™i înÈ›elege faptul că încă din fașă comunismul a fost o mare minciună È™i-o mare amăgire, o poate (re)vedea È™i în acest film: muncitorii È™i țăranii, adică „proletarii” în limbaj marxist, sunt minÈ›iÈ›i, înÈ™elaÈ›i È™i duÈ™i de nas de aceÈ™ti amăgitori, de aceÈ™ti „falÈ™i profeÈ›i”.
Jos cu„Manifestul Partidului Comunist” conceput de Marx È™i Engels!
Comentând pe marginea acestui „Manifest al Partidului Comunist”, apărut, vezi Doamne, ca o necesitate absolută pentru a apăra È™i susÈ›ine drepturile celor mulÈ›i, ale „proletarilor”, putem spune că prin aceste gălăgii inutile È™i aceste cancanuri politice È™i filozofice s-a urmărit de fapt înlăturarea unei clase sociale cu o alta, adică înlăturarea clasei conducătoare creÈ™tine, cu o alta necreÈ™tină. DeÈ™i au pretins È™i pretind că, vezi Doamne, comuniÈ™tii îi apară pe cei mulÈ›i, pe cei nedreptățiÈ›i È™i pe cei care muncesc, în realitate, prin È™mecherie diplomatică, minciună È™i manipulare, ei de fapt îi îndepărtează pe oamenii cinstiÈ›i È™i „slabi de înger” (È™i la propriu dar È™i la figurat) de la adevărata cauză socială, politică È™i economică. Da, o dată apărut acest mare fenomen al industrializării, era nevoie de o anumită protecÈ›ie socială, de o anumită împărÈ›ire echitabilă a salariilor È™i a profiturilor, dar nu sub forma pe care o vedeau È™i o văd Marx È™i Engels. Chiar dacă ar fi să le acordăm circumstanÈ›e atenuante, È™i să zicem că, vezi Doamne, nu ei sunt vinovaÈ›i de gulagurile È™i de genocidurile în masă care au urmat după octombrie 1917, tot se vede È™i se găseÈ™te o mare provocare la violență în manifestul semnat de ei doi. Chiar mi-a fost dat să aud, È™i nu o dată, ci de mai multe ori, faptul că, vezi Doamne, după 1917, cei care au pus în aplicare marxismul È™i comunismul predicat de ei nu l-au înÈ›eles È™i nu l-au aplicat cum trebuie.
După o analiză detaliată a manifestului lor È™i a punerii lui în practică de către Lenin, Stalin, Mao, CeauÈ™escu, Iliescu etc, mi se pare limpede È™i clar faptul că È™i aceÈ™tia au înÈ›eles exact ceea ce autorii manifestului lasă să se înÈ›eleagă din testamentul lor, adică violenÈ›a È™i eliminarea prin forță a adversarului politic. Vorbele, scrierile, filozofiile È™i atitudinile avute de Marx È™i Engels sunt fără echivoc: ele îndeamnă la revoltă violentă, la o revoltă cu forÈ›a, la suprimarea celor care nu gândesc asemenea lor. Pentru ei, pentru semnatarii celebrului „Manifest al Partidului Comunist”, proletarii È™i toate celelalte clase sociale trebuie neapărat să adere la aceste idei, la aceste concepte care, după mintea, viziunea È™i inteligenÈ›a lor, sunt cele mai bune, sunt singurele valabile È™i absolut necesare. De nu, vorba lui Petre ÈšuÈ›ea: „ComuniÈ™tii vor să fim fericiÈ›i. Bă, să fiÈ›i fericiÈ›i, bă, că dacă nu sunteÈ›i fericiÈ›i, vă ia mama dracului!”
Ca o dovadă a faptului că aceste idei sunt absurde È™i că „abolirea proprietății private”, aÈ™a cum au cerut-o Marx È™i Engels, este o aberaÈ›ie inimaginabilă, stă exemplul propus de Nicolae CeuÈ™escu în ultimii săi ani de conducere. În delirul său comunist ajunsese să distrugă satele româneÈ™ti È™i să mute țăranul român la bloc luându-i È™i ultima palmă de pământ pe care-o mai avea. Stupiditatea È™i imbecilitatea lui Nicolae CeuÈ™escu era întocmai cu linia trasată de manifestul original pe care È™i cizmarul analfabet îl citise, îl È™tia È™i-l cunoÈ™tea foarte bine.
Înainte de a se adresa proletarilor cu îndemnul de: „Proletari din toate țările, uniÈ›i-vă!”, cu două rânduri mai sus Marx È™i Engels spun în manifestul lor: „ComuniÈ™tii nu ezită în a disimula opiniile È™i proiectele lor. Ei declară deschis că scopurile lor nu pot fi atinse decât printr-o inversare violentă a oricărei ordini sociale din trecut.” Deci, incitarea la violență È™i la distrugerea ordinii sociale din trecut este clară È™i evidentă. În urmă cu exact 100 de ani, aÈ™a l-au înÈ›eles È™i urmaÈ™ii È™i discipolii săi de după octobrie 1917 după ce au pus mâna pe putere È™i când au decis să elimine orice formă de rezistență È™i orice formă socială sau religioasă care încerca să păstreze ceva din trecut, „din trecutul burghezo-moÈ™ieresc”.
Că iniÈ›iatorii È™i autorii care au semnat „Manifestul Partidului Comunist” au incitat la violență, È™i că urmaÈ™ii È™i discipolii lor au pus în aplicare această violență, e una. La urma urmei am putea spune: aÈ™a a fost să fie, aÈ™a s-a scris È™i se scrie istoria! În schimb, ceea ce mă înspăimântă È™i mai rău, este faptul că È™i astăzi, în anul 2017, se continuă propaganda ideilor lansate de Marx È™i Engels. Iar această continuare a ideilor lor nu se întâmplă în Rusia sau în România, ci în Europa Occidentală, în Canada È™i USA. Mai grav, aÈ™a-ziÈ™ii apărători ai valorilor democratice de toleranță È™i non-violență, tocmai ei sunt cei care încurajează È™i susÈ›in aceste idei marxiste.
Ce înseamnă U.S.A. ?
Cu ceva ani în urmă, am aflat de o glumă extraordinar de bună È™i pertinentă publicată în Revista CaÈ›avencu, glumă pe care o reproduc aici.
Întrebare: Ce înseamnă U.S.A. ?
Răspuns: Uniunea Sovietică „Ailantă”!
De atunci, de când È™tiu È™i cunosc această „glumă”, nu mă pot abÈ›ine să nu scot un zâmbet amar în colÈ›ul buzelor. Cu cât reflectez mai mult È™i mai adânc la această glumă inspirată, îmi dau seama că de fapt nu-i de râs, ci de plâns. Noi, cei care am cunoscut pe propria noastră piele Uniunea Sovietică „Aia”, noi suntem cei mai în măsură să înÈ›elegem È™i Uniunea Sovietică „Asta”, adică „Ailantă”, cum a definit-o Revista CaÈ›avencu. Pe măsură ce anii trec îmi dau foarte bine seama de faptul că U.S. „Asta”, în care au emigrat mii È™i zeci de mii de români, are foarte multe puncte în comun cu U.S. „Aia” pe care am cunoscut-o È™i noi înainte de decembrie 89: necondamnarea comunismului; complicitatea È™i conivenÈ›a cu acesta; dorinÈ›a lor de a îndepărta È™i elimina biserica È™i credinÈ›a din viaÈ›a socială; dorinÈ›a „lor” - adică a comuniÈ™tilor comuniÅŸti „de atunci” È™i a comuniÈ™tilor capitaliÈ™ti „de azi” - de a reduce fiinÈ›a umană È™i bunul creÈ™tin doar la nevoile din stomac È™i la plăcerile temporare È™i trecătoare ale vieÈ›ii etc. Mai mult, „È™i ăia”, dar „È™i ăștia”, nu-L au la inimă È™i la suflet pe Mântuitorul, iar vorba Lui când spune că: „M-au urât pe nedrept” (Ioan 15, 25) li se potriveÈ™te È™i unora dar È™i altora, adică È™i celor din Uniunea Sovietică „Aia”, dar È™i „Asta”.
Jos comuniștii comuniști și comuniștii capitaliști!
ComuniÈ™tii comuniÈ™ti, adică „Ä‚ia de dinainte È™i de-acolo”, din Europa de Est, Rusia È™i chiar România înainte de 89, È™i-au dat È™i îÈ™i dau mâna cu fraÈ›ii lor, cu semenii lor, cu comuniÈ™tii capitaliÈ™ti, adică cu „Ä‚È™tia de azi È™i de-aici”. DeÈ™i aceÈ™tia pretind că neagă È™i critică manifestul partidului comunist È™i ideile vehiculate de acesta, de fapt îl susÈ›in È™i îl apară cu toată fermitatea, fie direct, fie indirect. La urma urmei, aceÈ™ti comuniÈ™ti capitaliÈ™ti, de stânga sau de dreapta, trag sforile È™i de-o parte È™i de alta. De aceea, chiar dacă ei pretind că apără È™i susÈ›in proprietatea privată (È™i, slavă Domnului, mai toate bogățiile lumii de azi sunt în mâinile lor), È™i ei, ca È™i fraÈ›ii lor, comuniÈ™tii comuniÈ™ti, tot la aceeaÈ™i È›âță atee È™i anticreÈ™tină au supt. „Mama lor”, Franc-Masoneria, i-a alăptat È™i pe unii È™i pe alÈ›ii cu acelaÈ™i lapte. AÅŸa se È™i explică faptul că Domnul A. Florian de la INSHR-EW È™i echipa lui nu mai au limite ÅŸi nu-ÅŸi văd de treaba lor încercând tot timpul să saboteze istoria patriei ÅŸi a bisericii punând tot felul de beÅ£e-n roate.
Evanghelia și abolirea proprietății private
Din cărÈ›ile de istorie È™i de istoria filozofiei aflăm că Marx provenea dintr-o familie de evrei convertită la o sectă luterană. Faptul că a urît È™i a detestat religia, È™i în special Biserica Lui Hristos, reiese foarte limpede È™i clar din textele È™i scrierile sale. Fiind un om cult, bine pregătit, cu doctorat în filozofie obÈ›inut înaintea vârstei de 30 de ani, adică înainte de a scrie È™i redacta „Manifestul Partidului Comunist”, este evident faptul că È™tia È™i el scriptura È™i în special Noul Testament. Aceasta se explică È™i prin faptul că inclusiv el se considera un hegelian È™i un luteran. Or, Sfânta Scriptură, È™i în special Noul Testament, nu ne-au lăsat nici-o urmă È™i nici-un semn că ar condamna avutul, proprietatea privată, mai ales cea obÈ›inută prin muncă cinstită È™i corectă. Dumnezeu nu critică È™i nu atacă omul bogat È™i avut, ci se atacă, atunci când o face, la lăcomia È™i necredinÈ›a acestuia. Iar exemple în acest sens găsim suficiente: bogatul căruia i-a rodit din belÈ™ug È›arina (Luca 12, 16-21), È™i pe care nu-l mustră că avea foarte mult, ci-l ceartă pentru că nu se îngrijea se sufletul său; pilda lucrătorilor răi (Matei 21, 33-44), în care cel rău nu este „burghezul”, ci „proletarii”, adică lucrătorii. Inclusiv în parabola fiului risipitor (Luca 15, 11-32) ni se spune că el s-a gândit astfel: „Dar, venindu-È™i în sine, a zis: CâÈ›i argaÈ›i (adică „proletari” în limbajul È™i viziunea lui Marx) ai tatălui meu sunt îndestulaÈ›i de pâine, iar eu pier aici de foame!” (Luca 15, 17). Și exemplele pot continua: parabola sutaÈ™ului care are grijă de „proletarul” său (Matei 8, 5-13), etc.
Karl Marx È™i Friedrich Engels fac o mare greÈ™eală atunci când consideră averea, bogăția, „un păcat”, „o burghezie, o aristocraÈ›ie”. Mai mult, cu adevărat putem spune că bat câmpii È™i vorbesc aiurea atunci când spun că trebuie abolită chiar È™i proprietatea personală obÈ›inută prin muncă È™i merit. Din aceste pasaje vedem foarte bine că Dumnezeu nu critică È™i nu consideră omul avut, omul bogat, neapărat un om rău È™i-un păcătos. Nu, ci El condamnă lăcomia, lenea, necredinÈ›a, avaria, gesturile È™i comportamentele anormale, cele care-l îndepărtează pe om de Dumnezeu. În schimb, Marx È™i Engels consideră rău È™i condamnă orice formă de bogăție È™i de avuÈ›ie personală, chiar È™i aceea care-l apropie de om de Dumnezeu, aceea obÈ›inută prin sudoare È™i muncă cinstită. Omul simplu, sărac sau bogat, dar curat sufleteÈ™te È™i muncitor care-È™i făureÈ™te un avut pe muncă cinstită, este criticat È™i atacat de Marx È™i Engels. Aici a fost È™i este poate cea mai mare greÈ™eală a lor, a comuniÈ™tilor comuniÈ™ti, căci dorind să confiÈ™te pământul È™i toată avuÈ›ia țăranului corect, harnic È™i cu frică de Dumnezeu, de fapt i-a provocat pe aceÈ™tia È™i au dat apă la moară leneÈ™ilor È™i impostorilor care au profitat de această idee È™i acest sistem ca să parvină.
Lumea nu s-a vindecat şi nu se vindecă de comunism
Aici, la Montréal ÅŸi în Québec, unde trăiesc, se spune că atunci când Statele Unite sunt bolnave, Canada tuÅŸeÅŸte. Pornind de la acest principiu pot spune că atunci când Statele Unite ÅŸi lumea-ntreagă este bolnavă, România are de suferit, România suferă. Prin 89-90 când vedeam câte unul plângând după vechiul sistem ceauÅŸist spuneam: «Ä‚sta nu-i vindecat de comunism!» ÅŸi-l lăsam în plata Domnului.
Comunismul a fost ÅŸi este ca un cancer, n-a iertat pe nimeni ÅŸi nimic. Acolo unde a reuÅŸit să se instaleze a făcut ravagii, numai jale ÅŸi prăpăd. Și, ca orice boală gravă, a fost determinată de anumite «obiceiuri păcătoase».
Concluzie
Comunismul a fost È™i este o impostură. AÈ™a cum a spus Alexandre SoljeniÅ£în la venirea lui în „lumea liberă”: Comunismul este o minciună! ComuniÈ™tii de ieri, ca È™i cei de azi, comuniÈ™tii de la est, ca È™i cei de la vest, fie ei atei, evrei, franc-masoni, luterani, protestanÈ›i, sau de orice alt fel de culoare politică, religioasă sau financiară, cu toÈ›ii au punct comun: nu iubesc adevărul, nu iubesc Adevărul Relevat È™i nu-L iubesc pe Hristos. De aceea, astăzi, 25 octombrie 2017, la 100 de ani de la instalarea comunismului sovietic strig din nou, din toate puterile mele: JOS COMUNISMUL! Jos comuniÈ™tii internaÈ›ionali!
25 octombrie 2017
Marian Costache
Montreal, Canada