Basilica.ro a stat de vorbă cu dr. Radu Țincu, medic primar Terapie Intensivă – Toxicologie la Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca” din Capitală.
Ca membru al Adunării Naționale Bisericești, el a explicat cum vede rolul credinței în profesia medicală.
Iar ca șef al unicei secții de Toxicologie din țară, a tras un semnal de alarmă referitor la necesitatea unor programe interinstituționale de educare a tinerilor cu privire la riscul consumului de substanțe stupefiante, care înregistrează o răspândire alarmantă.
Efectele sunt grave și adesea ireversibile, iar drogurile așa-zis „ușoare” și „de relaxare” nu fac decât să deschidă poarta spre cele de mare risc.
Medicul spune că tinerii ajung la dependență de substanțe dintr-o problemă a sufletului: în principal, nevoia de validare și afecțiune din partea familiei.
Basilica.ro: Sunteți șeful Clinicii de Toxicologie a Spitalului de Urgență Floreasca din București. Care este situația acestui domeniu medical în România actuală și ce s-ar mai putea face?
Dr. Radu Țincu: Toxicologia nu reprezintă o specialitate în sine, este mai degrabă o supraspecializare, de obicei în cadrul specialității de Terapie Intensivă. Toxicologia se ocupă cu evaluarea efectelor toxice ale substanțelor, cu evaluarea pacienților cu dependențe și cu tratamentul intoxicațiilor acute, medicamentoase sau cu substanțe chimice.
Atunci când un pacient dezvoltă semne de toxicitate acută, el necesită măsuri de terapie intensivă care să reducă intensitatea simptomelor respective.
Pe de altă parte, toxicologia se ocupă și cu administrarea antidoturilor. Există substanțe care au antidoturi, substanțe care pot să fie contracarate din perspectiva efectelor toxice prin administrarea unei substanțe care să contrabalanseze manifestările clinice sau paraclinice.
Este nevoie de Toxicologie, pentru că, în ultima perioadă, în jurul nostru, sunt din ce în ce mai multe substanțe chimice. Evoluția pieței farmaceutice a adus din ce în ce mai multe medicamente, iar numărul pacienților dependenți de substanțe stupefiante este din ce în ce mai ridicat. Din această perspectivă, Toxicologia reprezintă o specialitate de viitor.
În plus, Toxicologia va fi parte integrantă în următoarea perioadă în tratamentul majorității afecțiunilor cronice, pentru că s-a dovedit, spre exemplu, că bolile cronice, cum ar fi cele neurologice sau unele forme de cancer, sunt asociate unor expuneri la unele substanțe chimice.
Plecând de la această idee a implicațiilor substanțelor chimice în apariția unor boli, este clar că o terapie antitoxică va trebui să fie parte componentă a tratamentului afecțiunilor cronice.
Basilica.ro: Recent, la Adunarea Națională Bisericească, ați lansat un avertisment cu privire la consumul de droguri în rândul tinerilor. Ați spus că vârsta de consum scade și că adolescenții nu sunt cu adevărat informați în legătură cu adevăratele efecte ale acestor substanțe. Cum putem ajunge la tineri cu acest mesaj?
Dr. Radu Țincu: Într-adevăr, în ultima perioadă am asistat la o scădere a vârstei de consum. Cei mai tineri consumatori au 12-13 ani; discutăm de copii de școală generală care au devenit consumatori și, din păcate, unii dintre ei chiar dealeri de substanțe stupefiante în instituțiile de învățământ.
Ca să putem să contracarăm acest flagel, este nevoie de programe de educație medicală în școli, care să îi familiarizeze pe copii cu privire la riscurile la care se expun atunci când decid să consume astfel de substanțe stupefiante.
Trebuie să le spunem faptul că, pe termen lung, aceste substanțe au efecte negative asupra sănătății.
Iar, dacă discutăm de adolescenți care consumă droguri, trebuie să știm faptul că aceștia sunt mai vulnerabili în fața acestor substanțe, pentru că sistemul nervos central nu și-a încheiat dezvoltarea. Discutăm de o finalizare a dezvoltării structurale a creierului undeva după vârsta de 20 de ani.
În acest context, tinerii care încep să consume astfel de substanțe modifică funcționarea și dezvoltarea normală a creierului.
Efectele pe termen lung sunt apariția unor tulburări psihiatrice, apariția unor tulburări de comportament, scăderea performanțelor școlare, apariția chiar a unui deficit intelectual.
Sunt studii care ne spun că adolescenții care au folosit substanțe stupefiante au un IQ mai mic comparativ cu persoanele ce nu au fost expuse la astfel de substanțe.
De asemenea, sunt substanțe care determină halucinații.
Am avut pacienți care au dezvoltat episoade psihotice acute după ce au folosit amfetamine sau anumite droguri halucinogene sau ciuperci halucinogene.
Cum putem să ajungem cu un mesaj? Trebuie să inițiem un program de educație medicală în școli, în care să fie prezenți medici care să explice din punct de vedere medical efectele drogurilor, dar și psihoterapeuți, care să poată să discute pe înțelesul copiilor și poate chiar foști consumatori de substanțe stupefiante care au fost vindecați, care să vină cu propriul exemplu de viață și, în acest fel, să le poată explica din experiență proprie care au fost efectele catastrofale pe care drogurile le-au avut asupra stării lor de sănătate.
Basilica.ro: În rândul tinerilor circulă opinia că există „droguri ușoare”, al căror consum este lipsit de consecințe serioase. Care este adevărul?
Dr. Radu Țincu: Într-adevăr, există acest mit al faptului că unele droguri sunt „ușoare”. Trebuie să pornim de la o realitate. Orice substanță poate fi toxică, depinde doar de cantitatea în care este introdusă în organism. Așa încât putem să asistăm la intoxicații acute inclusiv cu marijuana, care este o plantă și multă lume crede că este extrem de benefică pentru sănătate.
Într-adevăr, unele droguri pot să producă toxicitate mai rapid și cu intensitate mai mare comparativ cu altele, însă totul depinde doar de cantitatea în care acea substanță este introdusă în organism. De asemenea, depinde foarte mult de susceptibilitate. Sunt pacienți care au anumite boli cronice.
De exemplu, un tânăr cu epilepsie va fi mai vulnerabil să dezvolte crize convulsive dacă i se administrează o substanță stimulatoare a sistemului nervos central, cum ar fi amfetaminele.
Drogurile toate au efecte negative pe termen lung. Există fenomenul de toleranță. Asta înseamnă că, în mod fiziologic, creștem doza pentru a obține același efect. Această creștere a dozei pentru a obține același efect va duce și la creșterea toxicității.
Iar tinerii, pentru a obține aceste efecte din ce în ce mai complexe, combină substanțele între ele și apare efectul de sinergism farmacologic. Adică există potențare reciprocă a acestor substanțe, pentru a obține efectul dorit, însă, de multe ori, această potențare aduce după sine și semnele de toxicitate.
De asemenea, dependențele se instalează destul de rapid. Prima dependență este dependența psihică. Ne place starea pe care drogul o produce. Și atunci vrem să obținem această stare în mod repetitiv. Este prima fază de dependență, în care ne dorim să retrăim aceeași stare pe care drogul respectiv a produs-o în organismul nostru.
După o perioadă de timp, în funcție de tipul substanței respective, apare și dependența fizică: interacțiunea dintre substanța respectivă și receptorii din corpul nostru va produce dependența fizică.
Dependența fizică este extrem de greu de tratat, necesită tratament de specialitate și, de foarte multe ori, pacienții dezvoltă simptome de sevraj. Adică simptome de rău, simptome neplăcute, cum ar fi grețuri, vărsături, transpirații, dureri musculare, dureri articulare, o oboseală extremă, pentru că organismul necesită substanța respectivă, care să acționeze pe receptorii respectivi.
Un alt mit care trebuie demontat este că nu toate substanțele produc dependență. V-am explicat, dependența psihică apare prima, apare destul de rapid, iar dependența fizică apare într-un interval variabil, în funcție de tipul substanței respective.
Basilica.ro: Ce efecte asupra sănătății are consumul de astfel de substanțe? Ne puteți povesti câteva cazuri?
Dr. Radu Țincu: Efectele acestor substanțe sunt pe aproape toate organele și sistemele. Sistemul nervos central este cel mai afectat. Cei mai mulți tineri pe care i-am văzut cu astfel de substanțe au dezvoltat tulburări psihice și tulburări de comportament cu agresivitate, autoagresivitate, s-au izolat social, au devenit apartenenți doar acelui anturaj în care se foloseau astfel de substanțe.
Am avut tineri care au dezvoltat episoade psihotice acute și au necesitat internarea într-un spital de psihiatrie, pentru a putea să reducem intensitatea acestor simptome.
Discutăm de tulburări de somn cu insomnii sau cu inversarea ritmului de somn. Acești tineri uneori dorm pe parcursul zilei și noaptea nu se pot odihni. Inversarea ritmului de somn este o caracteristică, absenteismul școlar – preferă să lipsească de la școală pentru a fi în anturajul respectiv.
De asemenea, unii dintre ei devin delincvenți, pentru că au nevoie de bani. Acești bani nu îi pot obține, pentru că nu au un venit lunar, și încep să procure acești bani fie de la familie, fie prin diferite alte acte ilegale. Însă, de departe, cel mai important lucru este că, odată ce au început să consume substanțe psihoactive, într-un interval de timp relativ scurt, încep să diversifice gama de substanțe utilizate.
Dacă încep inițial cu așa-zisa „banală” marijuana, pe care o consideră un drog extrem de ușor, într-un interval de timp de câteva luni, majoritatea testează și alte substanțe, cum ar fie amfetaminele, cocaina. Și acest lucru nu face decât să predispună la dezvoltarea unor adicții multiple.
Pot să dezvolte adicții pentru mai multe substanțe. Cei mai mulți dintre ei, din păcate, asociază și alcoolul ca o substanță ce potențează multe din aceste efecte, iar, de multe ori, alcoolul, asociat cu unele substanțe, determină o toxicitate extrem de rapidă, uneori aproape insesizabilă pentru cel care se droghează și, de multe ori, acești pacienți ajung la spital.
Utilizarea, de exemplu, a unor substanțe inhibitorii ale sistemului nervos central, cum ar fi opioidele, duce la apariția stopului respirator. Am avut foarte mulți tineri care au dezvoltat stop respirator după ce și-au administrat astfel de substanțe.
Acest stop respirator poate să aibă efecte dezastruoase, prin apariția unor sechele neurologice ireversibile, cauzate de lipsa oxigenului la nivel cerebral.
Basilica.ro: Ce pot face Familia, respectiv Biserica și Școala?
Dr. Radu Țincu: Primul lucru pe care îl putem face este ca familia să fie mai implicată în viața copilului.
Majoritatea tinerilor pe care i-am văzut la spital mi-au spus că principala cauză pentru care au ajuns în acel anturaj este lipsa de implicare a familiei și lipsa de comunicare cu familia.
Avem nevoie de comunicare mai multă în familie, de a fi mai mult alături de copii, de a-i înțelege, pentru că ei trec printr-o etapă de dezvoltare psihoemoțională a adolescenței și au nevoie să fie înțeleși, să fie susținuți.
Dacă familia nu-i poate înțelege, ei vor avea nevoie de obținerea acestui suport din partea unui grup. Și, dacă acel anturaj este cel care îi înțelege, e clar că ei vor deveni parte a acelui anturaj. Din păcate, dacă acel anturaj le furnizează și substanțe stupefiante, vor deveni captivi acestui grup.
Familia trebuie să fie mult mai implicată în viața tinerilor și să aibă o comunicare mult mai bună cu ei.
De asemenea, școala trebuie să aibă programe educaționale prin care să le explice tinerilor despre efectele drogurilor. Aceste programe trebuie să fie adaptate înțelegerii lor, trebuie să fie adaptate realității și trebuie să fie cu mesaje ce pot să aibă un efect asupra tinerilor.
Tot la școală trebuie să vedem cum putem controla totuși accesul acestor substanțe în interiorul acestor instituții. Foarte mulți tineri se droghează chiar în timpul orelor școlare, ceea ce arată că acolo, în școală, există trafic de substanțe stupefiante.
De asemenea, cred că ar fi benefică introducerea unui test-screening obligatoriu toxicologic la înscrierea în fiecare an școlar. Acest test toxicologic de screening nu trebuie să excludă copilul din școală, nu trebuie să aibă efecte punitive, dar trebuie să aibă un efect esențial de informare a familiei.
Dacă un tânăr, la înscrierea în anul școlar, este depistat pozitiv la substanțe stupefiante, acest buletin de analize trebuie să ajungă la părinți. Părinții trebuie să știe că există o problemă de consum la tânărul respectiv. Foarte mulți dintre ei, cu siguranță, dacă ar ști acest lucru, în marea majoritate a cazurilor, vor lua anumite măsuri.
Biserica trebuie să promoveze în cadrul orelor de Religie sau chiar în interiorul Bisericii, în momentele în care există predică, faptul că acest fenomen există și este în amplificare. Aceasta ne obligă să acționăm pe toate fronturile.
Într-adevăr, oamenii din Biserică poate știu sau poate nu despre efectele drogurilor, dar ar fi benefică utilizarea unor mesaje prin care se informăm cu privire la riscurile respective: poate oamenii care participă la slujbe au copii și poate ar trebui să le spunem despre anumite tulburări de comportament care apar.
Acele tulburări de comportament poate sunt identificate ulterior de către familie și, în acest fel, familia se poate sesiza că tânărul respectiv ar putea consuma astfel de substanțe.
Personal, cred că ar trebui să existe un program educațional multi-instituțional, în care Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, Ministerul de Interne, Biserica și alte instituții non-guvernamentale să promoveze același tip de mesaje, care să poată, într-un interval de câțiva ani de zile, să schimbe mentalitatea acestor tineri.
Basilica.ro: Care este profilul psihologic al dependentului? Credeți că tinerii de astăzi sunt mai tentați decât cei de ieri să facă apel la substanțe care să le dea o stare de bine? Dacă da, de ce? Ce le lipsește?
Dr. Radu Țincu: Sunt două categorii de persoane dependente. Prima este formată din persoane care provin din medii socio-economice și educaționale scăzute. Aceștia consumă droguri ieftine, în special etnobotanice sau substanțe chimice de sinteză. Din păcate, efectele lor sunt uneori catastrofale, pentru că toxicitatea indusă de aceste substanțe de sinteză este mult mai mare.
La polul opus sunt persoanele provenite din medii socio-educaționale și economice înalte: copii de cele mai multe ori din familii cu o educație înaltă, cu posibilități economice, de regulă în instituții școlare de prestigiu, care consumă substanțe stupefiante pentru zona recreațională, de obicei în weekenduri, la petreceri, pentru a obține o mai bună socializare.
Consumând astfel de substanțe, persoanele respective au o socializare mai bună și apare fenomenul de dezinhibiție, se comportă mult mai dezinhibați unii cu ceilalți. Această dezinhibiție corticală poate crește riscul de a intreține raporturi sexuale cu persoane necunoscute.
De asemenea, profilul este acela al tinerilor care sunt foarte mult timp singuri, fără familie alături, care nu au cu cine comunica și care au anumite tulburări de afectivitate, pentru că nu sunt validați de către familie.
Sunt niște probleme psihoemoționale importante la acești tineri care încearcă să consume substanțe stupefiante. De aceea, cred că o parte importantă a tratamentului acestor pacienți este evaluarea psihologică și psihoterapia trebuie să fie parte integrantă a tratamentului de dezintoxicare.
Anturajul reprezintă un element important, pentru că, de foarte multe ori, cei din anturaj sunt veseli, au energie debordantă, socializează foarte bine din cauza acestor substanțe și acest lucru te poate face curios.
Basilica.ro: Se vorbește despre legalizarea unor substanțe stupefiante. Ce părere aveți? S-au promovat foarte mult efectele mai puțin nocive ale unor droguri. Discuția despre legalizarea marijuanei în scop medical reprezintă un astfel de element.
Dr. Radu Țincu: Într-adevăr, marijuana în scop medical are anumite indicații, însă populația trebuie informată cu privire la faptul că, odată ce legalizăm marijuana în scop medical, nu înseamnă că acea substanță poate fi folosită de oricine, în orice moment și în orice context.
Există anumite indicații medicale foarte clare cu privire la utilizarea ei. De aceea, cred că este nevoie de un program mai degrabă educațional înainte de a lua în discuție legalizarea utilizării canabisului în scop medical.
Dacă nu vom avea un astfel de program educațional, lumea va înțelege că această substanță poate fi folosită oricând de oricine.
Cum să înțeleagă un tânăr, spre exemplu, că nu e bine să consume canabis, dacă bunica lui, care are o boală neurologică, are prescris canabisul? Și atunci, pe fondul acestei lipse de informare, pot să apără anumite comportamente anormale.
Legalizarea canabisului în scop medical înseamnă că acesta va fi un medicament utilizat în tratamentul unor afecțiuni. Va fi eliberat pe baza unei recomandări medicale. Prescripția medicală ar trebui realizată pe o rețetă securizată, care să permită un control strict al eliberării preparatelor pe bază de canabis.
Dincolo de toate aceste aspece legislative, societatea trebuie să fie pregătită prin programe de informare cu privire la o astfel de abordare. Dacă societatea nu este pregătită, se va produce scindare socială între taberele pro și contra, vor apărea comportamente anormale, printr-o înțelegere deficitară sau greșită a acestui fenomen.
Basilica.ro: Ați cunoscut cazuri în care pacienții s-au recuperat mai bine combinând tratamentul cu terapia spirituală?
Dr. Radu Țincu: Recuperarea pacienților cu adicții este dificilă, necesită perioade lungi de timp. Mulți dintre ei trebuie să fie internați timp de câteva săptămâni într-un centru de dezintoxicare, unde să se inițieze tratamentul de substituție.
Însă problema cea mai importantă este ce facem cu pacientul după externarea dintr-un astfel de centru. Este nevoie de programe de reintegrare socială și medicală, e nevoie de suport, de psihoterapie, de anumite programe în grupuri de lucru.
Sigur că terapia spirituală este extrem de importantă. Vă spuneam că mulți dintre tinerii pe care îi văd dependenți de substanțe psihoactive au tulburare psihoemoțională.
Această tulburare psihoemoțională poate fi foarte bine ghidată și de o terapie spirituală, pentru că, până la urmă, dincolo de dependența fizică, care apare în urma consumului de substanțe stupefiante, acești oameni ajung la această dependență dintr-o problemă a sufletului – dintr-o problemă psihoemoțională.
Cred că este extrem de important ca, în cadrul acestor programe de reintegrare, pentru anumite categorii de tineri să existe și acest suport spiritual, care să le rezolve problema emoțională pe care o au.
Basilica.ro: Cum vedeți relația dintre știință și credință?
Dr. Radu Țincu: Știința și credința sunt complementare. Acolo unde știința se termină, credința poate să continue. Este o înlănțuire dintre zona științifică și această zonă mai puțin cunoscută, tainică, a credinței. Avem foarte multe exemple că, acolo unde medicina nu a mai putut trata, credința a reușit să facă acest lucru.
Cred că medicii trebuie să fie persoane cu o credință extrem de importantă. Pentru că a crede reprezintă imboldul care ne face să continuăm. Noi ne luptăm cu moartea. Dacă am accepta moartea cu atât de mare ușurință, profesia noastră nu ar mai avea sens.
Este nevoie de credință, trebuie să credem că putem învinge moartea. Iar această credință trebuie să fie într-o putere divină. Nu sunt de acord absolut deloc cu această contradicție, pe care mulți o promovează, între medicină și religie. Nu există o opoziție, dimpotrivă, există o fluiditate, există o complementaritate a acestor două ramuri.
Și, până la urmă, omul este trup și suflet. Un pacient nu este doar trupul care vine la medic. Este și sufletul lui. Nu putem să le separăm și nu putem să facem abstracție de cele două elemente care sălășluiesc împreună în ceea ce se numește ființă umană.
Medicul nu are o profesie, are o vocație. A te apleca spre suferința umană înseamnă a te apleca să tămăduiești trupul. Dar, dacă poți să îl ajuți și sufletește pe acel pacient, este cu atât mai bine pentru el.
Acei medici care se apleacă și spre suferința sufletească întotdeauna vor obține, în primul rând, o mai bună aderență a pacientului la tratament. Încrederea este elementul esențial în relația dintre medic și pacient. Pacientul trebuie să aibă încredere în medic.
Iar această încredere o poți obține cu mai multă și mai mare ușurință dacă te apleci și spre problemele spirituale ale pacientului.
Basilica.ro: Aveți o legătură mai specială cu un sfânt anume?
Dr. Radu Țincu: Am o legătură cu Sfântul Luca al Crimeei. Este un sfânt contemporan, un sfânt tămăduitor, care a fost și medic. În urmă cu mai bine de zece ani, am reușit să aducem o parte din moaștele acestui sfânt la Spitalul Clinic de Urgență București.
Mi-am dorit foarte mult ca moaștele unui sfânt tămăduitor să fie în spital, pentru alinarea suferinței bolnavilor, pentru încurajarea aparținătorilor, dar și pentru a oferi un ghid moral și etic pentru personalul medical.
Faptul că Sfântul Luca a fost doctor reprezintă cel mai bun exemplu pentru activitatea medicală. A fost un medic de renume, a fost un medic credincios care a pătimit din cauza credinței lui. A fost un medic care a ales să sufere și să fie pedepsit pentru faptul că nu a acceptat să dea jos din sala de operații icoana Maicii Domnului și nu a acceptat să renunțe la obiceiul extraordinar pe care-l avea, acela de a binecuvânta actul chirurgical prin însemnarea pacientului cu betadină în semnul Sfintei Cruci înainte de a începe operația.
Pentru aceste două refuzuri a fost prigonit, i s-au anulat toate meritele medicale și a pătimit foarte mult pentru că nu a renunțat la credința lui.
Sfântul Luca reprezintă astăzi, la Spitalul Clinic de Urgență București, o alinare pentru bolnavi, reprezintă un sprijin extraordinar pentru aparținătorii care se roagă în timpul intervenției chirurgicale pentru salvarea rudelor lor și sper să reprezinte și o lumină în ghidarea personalului medical, pentru o activitate medicală binecuvântată de Dumnezeu.
Medicina vă spuneam că este o vocație. Este o profesie vocațională de înaltă moralitate. De unde putem să obținem această moralitate?
O obținem din învățăturile Sfinților Părinți, o obținem din Sfânta Scriptură, care – dincolo de tot ceea ce înseamnă din punct de vedere dogmatic – este o carte în care găsim moralitate, găsim elemente ce ne pot ghida viața, astfel încât să fim etici, deontologici și morali, așa cum ar trebui să fie un medic.
Basilica.ro: Aveți un mesaj pentru tineri?
Dr. Radu Țincu: Mesajul meu pentru tineri este acela de a înțelege frumusețea vieții și de a ne bucura de această viață fără a fi influențați de substanțe psihoactive, care ne creează o irealitate, ne duc către o zonă ireală, ne duc către o zonă a unor vise care, din păcate, se transformă în coșmaruri.
Chiar dacă inițial li se pare că aceste substanțe le aduc bucurie și fericire, majoritatea tinerilor dependenți vor ajunge să fie depresivi. Iar această depresie este cauzată tocmai de această pendulare între vis și realitate.
Acești tineri, la un moment dat, realizează că acele momente de visare induse de aceste substanțe nu sunt altceva decât împingerea lor într-o zonă ireală, într-o zonă în care problemele nu se rezolvă, într-o zonă în care, oricât de bine ne-am simțit pentru câteva ore, vom reveni la aceeași realitate.
Sfatul meu este acela de a ne bucura de realitatea zilei și de realitatea vieții reale, de a socializa unii cu ceilalți și de a trăi împreună în bună moralitate și în bună înțelegere, având iubirea ca principala lumină care să ne călăuzească în această viață.
Dacă am reuși să fim mai buni măcar pentru o zi, lumea s-ar schimba în mod radical în bine. Însă, din păcate, de multe ori alegem ura, invidia, lăcomia, care ne vor coborî în adâncurile iadului. Nu iadul teologic, ci iadul vieții noastre reale, când toate aceste patimi ne vor măcina, ne vor fura bucuria de a trăi, ne vor face nefericiți.
Foarte mulți tineri recurg la aceste substanțe pentru că au conflicte – conflicte care uneori sunt chiar cu ei. Ajung să nu se înțeleagă pe ei înșiși și atunci recurg la astfel de substanțe care să estompeze acest conflict interior pe care îl au.
De aceea, cred că evaluarea psihologică, suportul spiritual, găsirea unui duhovnic reprezintă un bun început pentru a putea pune capăt acestei dependențe.
Putem deveni dependenți din cauza unei lipse acute de iubire, atunci când sufletul nu mai are flacăra Duhului Sfânt care să ofere acea energie vitală de care avem nevoie pentru a trăi. În absența Duhului Sfânt, omul rămâne doar viu în carcasa lui materială, însă este mort și incapabil să fie fericit.
Opioide = substanțe chimice naturale înrudite cu morfina, extrasă de obicei din macul opiaceu; heroina este și ea o substanță opioidă; cele mai cunoscute medicamente opioide de pe piața farmaceutică sunt codeina, hidrocodona, oxicodona, morfina, fentanilul, tramadolul. Consumul de opioide poate duce la stop respirator, care poate duce la leziuni ireversibile ale creierului. Combinarea lor cu alcool le face și mai putericuloase.