Predica privind grijile lumesti si ingrijirea de suflet

 DUMINICA A TREIA DUPĂ CINCIZECIME

         Moto: “Iar dacă iarba câmpului care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?”(Matei, 6:30).

         Iubiți frați și surori în Hristos,

Pericopa evanghelică de astăzi este un fragment din Predica de pe Munte. În Predica de pe Munte Mântuitorul Hristos prezintă pentru prima dată felul de viață ce trebuie trăit de către cei care caută Împărăția lui Dumnezeu. El ne învață că trebuie să-i tratăm pe ceilalți așa cum ne tratează Dumnezeu pe noi în orice moment, cu milă și har. Mântuitorul lumii redirecționează impulsurile noastre naturale “controlate” de păcat către scopul lor prim: dreptatea lui Dumnezeu în Împărăția Sa. El ne arată calea prin care putem deveni ceea ce Dumnezeu a intenționat să fim înainte de a fi murdăriți de păcatul strămoșilor.

L-ați auzit pe Hristos spunându-ne astăzi: “Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat” (Matei, 6:22-23). Noi toți înțelegem valoarea luminii în viețile noastre. Așa precum ochiul este luminătorul trupului tot așa mintea - nouV - este ochiul sufletului, care luminează întreaga noastră ființă interioară. Menținând ochiul nostru spiritual curat este fundamental pentru trăirea unei vieți Creștine autentice!

Gândiți-vă pentru câteva clipe la minerul care-și poartă lampa în jurul căștii de pe cap; înțelegeți că însăși viața lui depinde de acea lampă? Răspunsul este, evident, “Da” pentru că lampa îi arată calea în adâncimea întunecată a minei. În același fel, nu ne trebuie și nouă ochi sănătoși în viața noastră de zi cu zi? Știm cu toții că cei cu vederea slăbită sau cu orbire fizică trebuie să fie foarte atenți când merg înconjurați de întuneric!

Și totuși, Mântuitorul lumii nu ne-a învățat cel mai evident lucru posibil aici – că orbii trăiesc în întuneric! Ce ne-a învățat El este că, ceea ce ochiul este pentru trup, exact același lucru este conștiința pentru suflet! Și așa precum un ochi bun ne ajută să ne ghidăm cu siguranță prin viață, tot așa o conștiință curată ne ghidează cu siguranță în probleme ce țin de viața noastră spirituală. Dar dacă ochiul este orb, întunericul este insuportabil! Dacă conștiința noastră este defectivă sau moartă, întunericul spiritual ne transformă viață într-un iad viu. Hristos vrea ca noi să fim atenți și să păstrăm o conștiință Creștină sănătoasă – acel glas al lui Dumnezeu pe care-l auzim adânc în sufletele noastre!

Vorbind despre conștiința Creștină, există o poveste despre un ghid care arăta către frumusețea Alpilor elvețieni care taie răsuflarea. Un pisălog blazat l-a întrebat pe ghid: “Ce-i așa de minunat la ei?” Întrebare la care ghidul i-a răspuns prompt: “Omule, dacă tu nu simți această frumusețe înlăuntrul tău, niciodată n-o vei vedea în afară!” Ceea ce este în inima noastră este absolut important! Dacă nu-L avem pe Dumnezeu înlăuntrul nostru, nu-L vom vedea niciodată în natură! Dacă Îl avem înlăuntrul nostru, nu avem cum să nu-L vedem peste tot: într-un apus de soare, în fiecare cântec de pasăre, în orice pârâiaș de munte și, ceea ce este cel mai important, în orice ființă umană însetată și flămândă!

“Nimeni nu poate să slujească la doi domni…Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona!” (Matei, 6:24). Nu, Mântuitorul Hristos nu vorbește aici de bogați sau de săraci, nici despre bolnavi sau sănătoși; mai degrabă, El vorbește aici despre cei care Îl iubesc și-I slujesc lui Dumnezeu și despre cei care iubesc și slujesc aurul. Prin Mamona Hristos vrea ca noi să înțelegem averea, banii. El a arătat clar că fiecare ființă umană fie Îi slujește lui Dumnezeu, fie lumii – adică “valorilor” pieritoare ale acestei lumi! Nimeni nu poate sluji și lui Dumnezeu și lumii! Cei care încearcă cu greu să slujească și lui Dumnezeu și lumii sfârșesc prin a-L sluji pe Dumnezeu doar cu buzele! Nu vă uitați la vecinul vostru când spun acest lucru; uitați-vă la voi înșivă!

Omul secular nu are nevoie de Dumnezeu! El își este sieși dumnezeu! El nu are grijă de viața viitoare; singura lui preocupare este prezentul. Cineva poate interveni spunând că pe el nu-l interesează viitorul și într-un fel el poate fi corect. El poate fi corect pentru că îi este frică de faptul că planurile sale nu se vor realiza, că ceva ce el idolatrizează îi va fi luat, că averea lui va fi pierdută sau că sănătatea i se va șubrezi, așa că el nu se mai bucură de viață. Dacă unele din acestea se întâmplă, el este cel mai mizerabil dintre oameni pentru că până și cele mai de neînsemnate lucruri l-au părăsit.

Totuși, creștinul autentic, adevărat, Îl iubește și Îl slujește pe Dumnezeu. Este adevărat, el acordă atenție lucrurilor trecătoare, dar într-un mod diferit. El se bucură de timpul prezent, dar este concentrat asupra viitorului. El lucrează cinstit într-o zi pentru câștigul unei zile; și se folosește de lucrurile materiale. Singura mare diferență este că inima lui nu este înrobită de aceste lucruri; el este conștient de servilismul absolut, mizerabil pe care-l comandă ele. Dar el face tot ce poate, iar restul este lăsat în grija lui Dumnezeu.

Iarăși, Hristos ne învață: ”Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru” (v. 6:25). El vrea ca noi să nu fim prea preocupați cu ce trebuie să mâncăm sau să bem, sau cu ceea ce trebuie să îmbrăcăm. Oamenii fără Dumnezeu sunt îngrijorați de aceste lucruri. Creșterea fizică și lungimea vieții depind de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, de Providență, mai mult decât depind de mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Neliniștea persistentă în căutarea acestor lucruri demonstrează lipsă de securitate internă precum și o credință slabă, superficială.    

Permiteți-mi să vă împărtășesc o altă istorioară. În urmă cu câțiva ani un grup de turiști vizita cascada Niagara. Li s-a oferit un tur al unei hidrocentrale de pe fluviul Niagara. Ghidul le-a explicat apoi că existau patru sute de milioane de piese separate în turbinele uriașe care produceau curent electric cu ajutorul apei fluviului. Apoi, ghidul a făcut o declarație uluitoare: “Inginerul rezident știe unde merge fiecare din cele patru sute de milioane de piese și ce trebuie să facă fiecare piesă.” Ei bine, această declarație uimitoare îmi dă prilejul să întreb: Dacă un inginer electric poate ști toate acele lucruri, de ce oare ne îndoim noi că Dumnezeul nostru știe totul despre fiecare din noi, despre fiecare ființă umană?!

Păsările aerului nu se îngrijorează; totuși Dumnezeu are grijă de ele. Florile câmpului nu se îngrijorează; totuși ele sunt îmbrăcate într-un mod mai fin decât era Solomon în toată slava sa. Nu vă amăgiți: Hristos nu vrea să spună că noi nu trebuie să muncim! “Pâinea noastră cea spre ființă” așa cum ar trebui să ne rugăm mai exact în rugăciunea Tatăl nostru, nu poate fi furnizată fără munca care ne-a fost poruncită după căderea strămoșilor noștri; dar Dumnezeu ne-a dat talente și îndemnuri pentru a le folosi. Ca următori ai lui Hristos, trebuie să ne eliberăm de griji și să le înlocuim cu adevărată credință în Dumnezeu! “Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” (v. 30).

Ca ființe umane trăim la bordul unei “nave spațiale” care se numește Planeta Pământ. Oamenii de știință ne spun că ea aleargă cu viteza uimitoare de aproximativ 40.000 de km pe oră. Cine ar fi visat să se urce într-un avion fără pilot? Nimeni! Nava spațială numită Pământ are un Pilot în control! Prin mila lui Dumnezeu, Pilotul nu sunt nici eu nici voi! Pilotul în control este Însuși Stăpânul acestui infinit Univers! Ca pasageri ai acestei nave spațiale, noi am fost creați de El! El L-a trimis chiar pe Fiul Său în lume pentru a regenera firea noastră coruptă de păcat. Iată de ce noi suntem concepuți să fim în comuniune cu El, să vorbim cu El! Creați după chipul lui Dumnezeu, nouă ni s-a dat mintea pentru a-L cunoaște și inima pentru a-L iubi. Dumnezeu are pregătit pentru noi un destin veșnic!

După ce Fiul Său Și-a desăvârșit opera de răscumpărare a lumii, El ne ia pe noi într-o călătorie care se va sfârși în ceruri. Dar numai dacă Îl acceptăm pe El – și nu pe propriul nostru eu – ca pe Comandantul nostru Suprem, vom reuși să ocupăm un loc cu El! Cei mai mulți dintre contemporanii noștri pierd din vedere faptul că nu noi suntem cei care conducem Planeta Pământ! Nu noi suntem cei care o mișcă pe orbită cu aproape 40.000 de km pe oră. El este!

“Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (v. 27), ne întreabă astăzi pe fiecare dintre noi Mântuitorul Hristos. Un adevărat următor al lui Hristos este o persoană care știe cine este și ce poate face. Dar el are și o umilință dătătoare de pace care-l face să înțeleagă și ceea ce el nu poate face. Și el lasă ceea ce nu poate face în mâinile iubitorului, Atotputernicului Dumnezeu!

“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (v. 33). Hristos, Fiul lui Dumnezeu Atoateștiutor ne promite – dacă noi căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu – că tot ceea ce ne trebuie ne va fi furnizat. Prima noastră datorie și primul nostru scop în viață este de a-I place lui Dumnezeu și de a promova Împărăția Lui între oameni! Acestea vin înainte de toate și înainte de orice altceva! Ca Părintele nostru veșnic, Dumnezeu cere o prioritate în timpul nostru, în talentele noastre, în comorile noastre!

Citim în Studiul Ortodox al Bibliei: “Împărăția lui Dumnezeu este tema centrală a învățăturii lui Iisus și dreptatea Lui este subiectul Predicii de pe Munte. Chemându-ne să ne eliberăm de neliniștile legate de lucrurile pământești Iisus ne cere să privim către ceruri, către această ‘patrie’ mai mare pe care o vom primi în ziua Domnului, asigurați în credință că Dumnezeu ne va furniza necesarele binecuvântări pământești” (p. 21)

Iubiții mei: Voi încheia cu o poveste care ne vine de la misticul german Tauler. Într-o zi, Tauler a întâlnit un cerșetor. “Să-ți dea Dumnezeu o zi bună, prietene!” i-a spus. Cerșetorul i-a răspuns: “Mulțumesc lui Dumnezeu, dar eu niciodată n-am avut o zi rea.” Apoi Tauler a zis: “Să-ți dea Dumnezeu o viață fericită, prietene!” Cerșetorul i-a răspuns: “Mulțumesc lui Dumnezeu. Niciodată nu sunt nefericit!” Complet nedumerit, Tauler l-a întrebat: “Ce vrei să spui?”

“Ei bine” a răspuns cerșetorul, “când este fain Îi mulțumesc lui Dumnezeu; când plouă, Îi mulțumesc lui Dumnezeu; când am destul, Îi mulțumesc lui Dumnezeu; când sunt flămând, Îi mulțumesc lui Dumnezeu; și fiindcă voința lui Dumnezeu este voința mea, și orice Îi place Lui îmi place și mie, de ce trebuie să spun că sunt nefericit când eu nu sunt?”

Tauler s-a uitat la cerșetor cu uimire și i-a mai pus o ultimă întrebare: “Cine ești tu?” “Eu sunt rege” a răspuns cerșetorul. “Atunci, unde este împărăția ta?” l-a întrebat Tauler. Și cerșetorul a răspuns prompt: “În inima mea!” Prietenii mei, dacă voi credeți că acel cerșetor nu știa despre ce vorbește, atunci vă rog să ascultați cuvintele Mântuitorului Hristos: “Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!” (Luca, 17:21).

Așadar, nu vă îngrijorați! Studiile au arătat că neliniștile pot cauza glaucom, orbire isterică, probleme cu dinții, hipertensiune, colită, diabet, probleme cardiace, boli circulatorii și astmă. Căutați Împărăția lui Dumnezeu dinlăuntrul vostru! Rugați-vă! Rugați-vă, pentru a-L face pe Hristos să trăiască și să lucreze în voi! EL este Împărăția! Așadar, rugați-vă lui Dumnezeu să vă facă vrednici să spuneți cu marele Pavel: “Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine!” (Gal., 2:20). Amin.

Extras din volumul VIAȚA NOASTRĂ - HRISTOS,

Tipărit cu binecuvântarea

Înaltpreasfințitului

† Teodosie,

Arhiepiscopul Tomisului