Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 537

Je suis Aghia Sofia

Cristina Roman
Tags: Aghia Sofia; conventia de la istanbul; Constaninopol; musulmani; anticrestinism; Paisie Aghioritul;
 

Vasilis Stavros, fost ofițer de poliție și teolog dă mărturie despre prorocirea Sfântului Paisie Aghioritul. Conform acestuia, încă din 1991 părintele Paisie i-a spus despre soarta Turciei și a Instanbulului (Constantinopol): „Sfârșitul Turciei va începe când vor transforma Sfânta Sophia în Moschee. Eu nu voi vedea, voi tinerii DA”…”Turcia se va dezmembra. Această dezmembrare, nouă, grecilor, ne va fi de folos. Atunci ținuturile noastre vor fi eliberate. La fel și Constantinopolul, va fi eliberat și va redeveni oraș grecesc. Biserica Sfânta Sofia se va deschide și se va sluji din nou în ea”…  - Activenews

Deloc întâmplător, “sultanul” Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, a ales data de 24 iulie pentru a (re)transforma bazilica Sfânta Sofia în moschee. Pe 24 iulie 1923 a fost semnat Tratatul de la Lausanne prin care practic s-a pus capăt Imperiului Otoman și a început istoria Turciei ca stat modern, sub conducerea lui Mustafa Kemal – Ataturk (“părintele turcilor”). A fost un moment decisiv în istoria turcilor, când aceștia au pierdut numeroase teritorii stăpânite sute de ani de Imperiul Otoman și au trecut brusc la un stat mult mai redus ca întindere, național, laic și modern. De când a ajuns la putere, Erdogan face tot ce poate să distrugă lucrarea lui Ataturk de modernizare și laicizare și să întoarcă Turcia la un trecut imperialist, neo-otoman, inclusiv prin contestarea Tratatului de la Lausanne, la fel de dureros pentru Turcia precum Tratatul de la Trianon pentru Ungaria. În acest plan grandios al celui care se consideră un nou sultan al unui nou imperiu turc islamist, data de 24 Iulie 2020 reprezintă un moment simbolic important. Alegerea acestei date pentru transformarea marii catedrale ortodoxe în moschee simbolizează contestarea noii ordini de după 1923 și întoarcerea Turciei în perioada marilor cuceriri, a statului expansionist și islamist – după modelul lui Mahomed Cuceritorul, care a cucerit prima oară Sfânta Sofia în 1453. Dacă continuă pe acest drum, Turcia va deveni un pericol pentru Grecia și pentru alte țări din vecinătate și un factor de instabilitate chiar și pentru UE și NATO. - Chilia Buna Vestire

Αγια Σοφια (Aghia Sofia) „Sfânta Înțelepciune”, a fost Catedrala Patriarhiei de Constantinopol. Prima Biserică de pe acest loc a fost construită de Împăratul Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosie al II-lea în anul 415, Biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub Împăratul Iustinian I. Templul însuși era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis: „Νενίκηκά σε Σολομών” („Solomon, te-am depășit”). Slujbele ținute în Sfânta Sofia erau grandioase, iar participarea la una din aceste slujbe a determinat delegația cneazului Vladimir I să opteze pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol. Sfânta Sofia a fost cea mai importantă catedrală a creştinătăţii timp de 900 de ani, înainte de a fi transformată în moschee, timp de 500 de ani, până în anul 1934, când a devenit muzeu. Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 mai 1453. Constantinopolul fusese cucerit de turci, iar Sfânta Sofia a fost transformată în moschee. -  Chilia Buna Vestire

PS Ambrozie de Giurgiu: "Transformarea Aghiei Sophia în moschee, schimbându-i statutul din muzeu în spațiu al rugăciunii, e răspunsul pe care îl dă Turcia tuturor dilemelor Convenției de la Istanbul, privind educația de gen și scoaterea religiei din școală. Pentru cititorul atent, filmul evenimentelor religioase din 2011, când s-a semnat la Istanbul Tratatul privind Convenția patronată de Consiliul Europei asupra chestiunii delicate a omului, cuprinde o cronologie care ar trebui să ne dea de gândit: Convenția de la Istanbul pentru prevenirea și combaterea violenței domestice a fost semnată pe 11 mai 2011; un eveniment premergător al acestui moment a fost acel zdruncinător 11 septembrie 2001 care a schimbat fața lumii și a declanșat o luptă acerbă cu final încă neprevăzut, prin spulberarea turnurilor gemene World Trade Center din New York. Atunci a fost inoculat în mentalul colectiv al societății civile de pretutindeni groaza de terorism, virusul fricii. Guvernele pregăteau în culise un mare joc politic și militar pe tabla de șah a războiului, cu milioane de figuranți, investiții în logistică, aparatură ce nu mai e detectată de radar, dar emițând ultrasunete timpanului nostru sufletesc. Tot 11, acest număr impar și auster.

Puțin mai târziu, toată lumea urla Je suis Charlie, dar nu am auzit pe nimeni spunând – timid măcar – Je suis Aghia Sophia. În ianuarie 2015, s-au auzit împușcături la Paris, asupra persoanelor aflate în birourile săptămânalului satiric ,,Charlie Hebdo”. Odată cu ,,Je suis Charlie” am intrat în era logo-urilor, în care nu mai aparții unui partid politic, de fapt, partidele s-au decolorat ca substanță, doctrina lor a devenit aridă. Sahara s-a mutat în Occident. În țarcul troian al acestei convenții de la Istanbul au fost invitate toate țările membre, încât Convenția e un joc de societate al statelor care vor să fie agreate. ONG-urile au apărut din neant și, ca ciupercile după ploaie, ori iedera, au paralizat organismul viu al țării, l-au sufocat cu pretenții cu substraturi și interese perverse în multe cazuri. România ieșea din sufocarea pitonică a comunismului și a îmbrățișat exorcizată creștinismul, ortodoxia înflorind, în timp ce Europa devenea o damă de lux, obosită și cu expresia dezgustului pe chip, începând să cocheteze, dând frâu liber falsei politici și lupte privind sexulitatea. Răsfoind site-urile oficiale am rămas pe gânduri asupra termenilor folosiți în Tratat: femela și masculul pot decide dacă vor să fie femeie, bărbat sau de genul neutru.

A izbucnit exodul sirian, poarta prin care s-au refugiat în Occident comunități din Orient, nu doar din Siria, constituind valul migrator ce a schimbat geografia Europei contemporane. Palid, presa a început să consemneze situația catedralelor din Apus – demolate, transformate în săli de concert, bar, mall, abandonate, schingiuite, siluite, mutilate și deturnate din misiunea lor sacră, vândute și transformate în moschei, de bună voie. Călugării și catolicii practicanți – ultimi mohicani ai unei rezervații dintr-un paradis terestru în destrămare. Citând articolul ,,Distracție și afaceri în altar. Biserica Angliei a tranformat lăcașurile de cult”, aflăm că între 1969-2011, Biserica Angliei a închis 500 de lăcașuri de cult, alte 1000 au fost desacralizate, biserica prezbiteriană din Muswell Hill Londra devenind un bar, chiar dacă învelișul ei extern strigă la cer ca biserică. Din articolul Antoniei Hendrik, din 2017, numit ,,Încotro Europa? ” aflăm că 3000 de biserici vor fi demolate în Franța, Anglia, Germania, pe locul lor construindu-se moschei. Cităm ,,teama de islamizare a Europei este tot mai mare, comunitățile nu pot influența pentru că guvernanții sunt autiști”. Senatul francez, continuă articolul, a dispus ca 2800 de biserici să fie demolate, deși au o vechime de secole pentru că ,,e mai ușor să demolezi decât să restaurezi”. The Guardian anunța că 394 de temple creștine sunt disponibile pentru renovare și alte destinații, între care predilectă e islamizarea. În Germania – 350 de biserici închise, iar proiectul unui politician de stânga Joachin Reinig cerea integrarea cât mai rapidă a miilor de refugiați musulmani care sosesc în fiecare săptămână. Conform propunerii, bisericile creștine trebuie demolate pentru ca moschei să fie construite pe respectivele locuri. Conform Senatului din Hamburg ce a redactat un raport similar ,,ideal ar fi o moschee în fiecare cartier”. În noiembrie 2019, municipalitatea din Rouen, Franța, transforma patru biserici în hoteluri de lux.
Undeva în sud, în Grecia, în 2015 era ales Alexis Tsipras, primul premier grec care a depus jurământul de investire în funcție prin ceremonie civilă, declarându-se ateu. În 2018, în iulie Grecia era zguduită din temelii de incendii cutremurătoare, prin focarele de la Kineta, Rafina, iar satul Mati a fost distrus 98%, au murit 91 de oameni, după ce în 2007 muriseră 84 în Peloponez, cauza fiind incendiile de vegetație. Pe 27 iulie 2018, autoritățile susțineau că focul a fost provocat, iar ministrul grec Panos Skourletis a declarat că ,,incendiile sunt o tragedie națională, un dezastru de proporții biblice”. În 2019 are loc incendiul de la Notre Dame, 15-16 aprilie, Paris; în Săptămâna Mare din Biserica Romano-Catolică ardea o catedrală simbol al inimii europene autentice, ce respira încă din secolul XII. Va fi greu de uitat imaginea turnului fleșă al catedralei în flăcări, ca o ființă arsă pe rug.

În România, am simțit din plin presiunea enormă, oribilă, a campaniilor de denigrare a Catedralei Mântuirii Neamului, campaniile de presă urmate de denaturarea hărților google fără decența reparării gestului prin care era jignită o comunitate importantă și fără intenția de a restabili numele adevărat. În perioada pandemiei, am asistat la denigrarea Euharistiei, lingurița și Sfânta Taină a Împărtășaniei fiind ținta unor campanii ce frizau infernul dat cu lingurița mediatică, au urmat procesele intentate ierarhilor ortodocși care au îndrăznit să împărtășească, interdicția enoriasilor la slujbele din interiorul bisericilor, interdicția enoriașilor de a participa la slujbe în exteriorul bisericilor, închiderea cu lacăt a cimitirelor în noaptea de Înviere și prezentarea în presă a gesturilor creștine ale autorităților comparând lumina candelelor aprinse la morminte cu iluminatul din Las Vegas, confiscarea Învierii, ferocitatea cu care s-a oprit inclusiv gestul de a împărți lumina credincioșilor, ridiculizarea mediatică a eforturilor BOR în perioada pandemiei. Apoi a fost războiul statuilor în SUA, campanie stinsă astăzi. A fost și războiul infanticid al purității, promulgând legea educației sexuale la copii, de la nivel de grădiniță, apoi pseudoicoanele covid antiortodoxe, murdărind evident simbolistica icoanei adevărate, o formă de iconoclasm modern. Huruitul presei la adresa a tot ceea ce este românesc, antiortodoxismul agresiv, intimidant, strident, vitriolic. Acum e liniște. Acum e liniște și pe malul Bosforului. Decât muzeu sau viitor mall, Aghia Sophia își poartă cu demnitate lanțurile captivității ca o domniță bizantină. Sora ei mai tânără, Catedrala de la București, mezina împărătițelor bizantine, e în prezent cea mai mare catedrală ortodoxă din lume. Abia acum înțeleg de ce era nevoie ca ea să fie prezentată drept monument nu al coagulării naționale și comuniunii ortodoxe, ci monument al prostului gust, al oribilității, denigrată și discreditată.

Nu întâmplătoare e data la care s-a luat decizia reluării rugăciunilor în Aghia Sophia, 10 iulie fiind ziua în care la Damasc se comemora moartea celor 3000 de creștini din Catedrala Mariamită, împreună cu sf Iosif Damaschin martirul, căci în noaptea dintre 9-10 iulie 1860 au fost uciși peste 60000 de creștini, jumătate din creștinii din Damasc, 3000 fiind prezenți în catedrala oraşului. În acea noapte, biserica a ars, ruinele ei în fotografiile de epocă fiind impresionante. Un lider musulman bun a adăpostit în casa sa 2400 de creștini, salvându-le viața. Desigur, această dată este una cunoscută în Orientul Mijlociu și nu întâmplător la Ankara se lua o decizie istorică privind destinația bisericii ortodoxe din Istanbul. Ruinele catedralei Mariamite arse amintesc de ruinele catedralei Notre Dame și de ale celei din Nantes,dar sunt o pură coincidență. Pură coincidență e și faptul că Moscheea Umanyyazilor din Damasc e la origini marea Bazilică bizantină Ioan Botezătorul, unde se află capul Sfântului Ioan, considerat în lumea musulmană profet. Cu 18 ani în urmă, fostul patriarh al Antiohiei a încercat să scoată capul Sfântului Ioan din moscheea Umanyyazilor, dar capul sfântului a sângerat atât de mult și nu s-a oprit sângerarea decât când au lăsat capul sfântului să vegheze mai departe din biserica închinată lui. Atrocitățile și prigoana împotriva creștinilor și a populației din Siria sunt inevaluabile, iar prin legea Cesar țara a fost izolată față de orice ajutor umanitar extern. Și totuși, acolo sunt încă vetrele monastice de la Maaloula unde se mai vorbește aramaica, limba Mântuitorului.
Europa e prea preocupată de genul neutru, de ofensiva sexuală, încât să mai privească ce mesaj a transmis Recep Erdogan, împreună cu soția sa, îmbrăcată tradițional, în basilica transformată în capiște idolească, în templu păgân. Simbolic, prof. dr. Ali Erbaș a urcat în amvonul din Aghia Sophia cu o sabie în mână, gestul învingătorilor după tradiția otomană, simbolul biruinței și mi-am adus aminte că Moldova are zălog la turci sabia lui Ștefan cel Mare. Mi-am amintit că la ‘Stanbul, Brâncoveanu a devenit martir, cu pruncii și Ianache sfetnicul, mi-am amintit de bucla soției domnitorului Ieremia Movilă, care a murit roabă în harem și răpită fiind cum și-a tăiat o buclă din păr spre a fi pusă în necropola domnească, alături de soțul său. Maicile o păstrează în muzeul mănăstirii Sucevița, într-o casulă de argint, iar cine privește izvorul acela arămiu observă că el plânge și astăzi.

Goya ne spunea: Somnul rațiunii naște monștri!

E duminica vindecării celor doi orbi și a unui mut din Capernaum, repet, a celor doi orbi (Matei IX, 27-35). Acum înțeleg într-o lumină nouă rolul domniței bizantine de pe Colina Bucuriei de la București. Avem Aghia Sophia noastră, tânără, zveltă, frumoasă și liberă.Să plângem cu ochii larg deschiși ai minții pentru sora ei mai mare, pentru toate catedralele martirizate, siluite, pângărite, robite, desacralizate de pretutindeni. Dacă va urma subit o perioadă de carantinare, de reintrare forțată în cuști, aș vrea să spun doar atât: în lume și în istorie, au existat multe grădini – grădinile Semiramidei, grădinile suspendate, grădinile Baha’i din Haifa, dar să nu uităm: România este grădina Maicii Domnului, iar după cum spunea un monah sirian, pelerin în țara noastră – ,,ortodoxia română e tânără, e vie” și poate constitui punctul de echilibru al creștinismului actual, purtând pe umeri crucea lui Hristos. Ar îndrăzni cineva să se scălămbăie în fața Aghiei Sophia, spunând c-ar vrea să vadă căzând o cărămidă din ea, cum s-a întâmplat la București? Ar îndrăzni cineva să modifice Istanbul Google Maps și să scrie Moscheea prostirii neamului turcesc, cum s-a scris despre Catedrala Națională? Ar îndrăzni cineva să spună despre Aghia Sophia că e urâtă? Despre Catedrala Națională s-a spus că e urâtă, uitându-se faptul că, doar pentru fațada Domului din Florența s-a lucrat 100 de ani, iar la Roma, pe fiecare stradă e câte o catedrală. Despre Catedrala Națională s-au spus multe lucruri, dar nu totul, iar președintele în exercițiu a refuzat să participe la sfințire. Ar fi îndrăznit Recep Erdogan să-i numească pe credincioșii din țara sa fanatici, extremiști, când, aflat în Aghia Sophia, a intonat el însuşi prima rugăciune?

Avem un patriarh biblic – teolog și ctitor. Restul, e pentru corbi. Triturări inconsistente. Cine nu plânge pentru Aghia Sophia nu știe că acolo se încoronau marii împărați creștini, că acolo a predicat apologetul Logosului, Ioan Gură de Aur, Hristostomul, atletul lui Hristos. Câte fete de boier și domn, cât os domnesc nu pardosește Bosforul și câte doamne și domnițe de ieri și de azi nu au ajuns roabe turcite, că fără un Ștefan cel Mare eram purtători de botniță încă din secolul XVI și nu erau voievodate, ci califate. Campaniile militare actuale din Siria, anexarea teritoriilor Antiohiei, Idliebului, dispunerea unor porțiuni de pământ sirian sub autoritate turcească, presiunile asupra spațiului maritim elen dau fiori și insomnii unei Europe occidentale care a adormit în turnul Babel pe care l-a construit și care nu vrea să își aducă aminte de singurul cuvânt etern al lumii: Dumnezeu. Andre Malraux spunea că ,,secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. ” Aghia Sophia moschee e răspunsul pe care a înțeles Turcia să îl ratifice privind educația de gen, marxismul și neomarxismul ce virusează coloana vertebrală a Europei. Suntem martorii acestui eveniment crucial istoric. O singură întrebare ne va pune Hristos: tu ce ai făcut? N-am fost acolo, Doamne! Ba da, am un răspuns: să nu mai lăsăm niciodată bisericile noastre închise la îndemnul unor lideri de alte religii, să ne catehizăm copii să știe de Crăciun, nu de Halloween și să păzim Euharistia care a fost la fel de denigrată și pângărită precum Aghia Sophia. E un început al demnității, de reconstrucție morală. Să ne creștinăm încă o dată, botezându-ne copiii, că orbi tot am fost din martie și muți, cu botnița peste cuvinte și gânduri. Să ne întoarcem la Hristos, adică acasă." - Ziaristi Online

Decizia președintelui Erdogan – analiză și comentarii

În primul rând, președintele turc își ridică autoritatea în interiorul țării, care a fost recent destul de zguduită în legătură cu dificultățile economice din țară. O dovadă a căderii popularității lui Erdogan în rândul populației este rezultatul alegerilor locale din Turcia care au avut loc cu câțiva ani în urmă, când sprijinului partidului de guvernare a căzut semnificativ. În al doilea rând, se răzbună pe Europa pentru umilirea sa din ultima perioadă, când Uniunea Europeană a acceptat cererea Turciei de aderare la această organizație, dar a fost chinuită literalmente cu amânări și formulări de noi cerințe pentru aderare. În al treilea rând, se răzbună pe Statele Unite pentru posibila organizare a tentativei de lovitură de stat din 2016. Se știe că Statele Unite au încercat destul de recent să facă lobby pentru redobândirea statutului de biserică ortodoxă pentru Sfânta Sofia. În 2007 a fost creat "Consiliul pentru eliberarea Sfintei Sofia" (Free Agia Sophia Council), care a putut organiza audieri în Congresul SUA pe această temă. În al patrulea rând, ceea ce este probabil cel mai important, R. Erdogan cu pași practici își consolidează declarațiile sale privind neo-otomanismul și întâitatea în lumea musulmană. Desigur, pentru Turcia există atât dezavantaje, cât și riscuri semnificative. Evidente. Și o creștere a tensiunii în relațiile cu Europa și Statele Unite. Dar această tensiune exista deja și nu poate fi înlăturată prin abandonarea planurilor de a transforma Sfânta Sofia într-o moschee. Între Europa și Turcia există o problemă nerezolvată a migranților. Turcia consideră că autoritățile europene împiedică accesul mărfurilor turce pe piața europeană și că încalcă drepturile turcilor care locuiesc în Europa. Turcia este în conflict cu Statele Unite din cauza sprijinului american pentru kurzi și pentru predicatorul de opoziție F. Gullen, pe care Erdogan îl acuză că a organizat tentativa loviturii de stat în 2016. Există multe alte probleme, care le permite autorităților turce să acționeze fără a ține cont de opiniile Europei și ale Americii. - spzh.news 

Ce a vrut să demonstreze Erdoğan?

Calculele politice sunt din ce în ce mai simplu de deslușit. Pe arena relațiilor internaționale, președintele turc și-a concentrat atenția pe Orientul Mijlociu și zona balcanică. Aici, trecutul, mentalitatea islamică cât și cooperarea benefică din primele mandate ale președintelui turc constituie argumente clare pentru politica turcă, adeptă și nostalgică a otomanismului. Într-o Europă cu o Franța potrivnică politicii externe turce, cu Marea Britanie care a schimbat strategic și cu o Germanie care constituie mai mereu motive de dispute și din cauza minorității turce l-au făcut pe președintele turc să construiască punți pe zona menționată. Mai ales de când și-a revitalizat relațiile cu Statele Unite și Federația Rusă. Pentru el cât și pentru turci ce este rău în a-și dori măreția de altădată? Dacă Statele Unite, Franța sau Marea Britanie au influență la nivel mondial, Turcia de ce nu ar avea? Pe când Imperiul Otoman conducea lumea, Statele Unite nici că se formaseră!

Președintele Erdogan a promis și că va „elibera moscheea al-Aqsa” din Israel, după ce „a înviat Hagia Sophia” ca moschee, ca efect al unei agende religioase din ce în ce mai autoritare. Cu Frăția Musulmană al lui Erdogan, Turcia s-a transformat în cea mai mare închisoare din lume pentru jurnaliști și disidenții acuzați de terorism. Turcia joacă, de asemenea, un rol extern accentuat ca apărător internațional și promotor al mărcii sale islamice. Această îmbinare a naționalismului turc cu o conștiință islamică evidențiază tendința de seducție ideologică care însoțește neo-otomanismul. De aceea, Erdogan inițiează invaziile militare din ce în ce mai frecvente în țările vecine. El susține terorismul în Siria, Libia, Irak, Pakistan și acum se pregătește să invadeze Yemenul, Libanul și Palestina alături de mercenarii săi fideli. Regimul totalitar turc a susținut multă vreme o versiune fără compromisuri a cauzei palestiniene, exprimând atacuri extremiste asupra Israelului, catolicilor și evreilor. A rămas celebru modul în care Erdogan a părăsit stadiul Davos în 2009, în timpul unui discurs al președintelui de atunci, Shimon Peres. În anul următor, Turcia a trimis nava Mavi Marmara, care transporta teroriști din grupul islamist turc IHH, pentru a încălca blocajul anti-Hamas israelian al Fâșiei Gaza. În ultimii ani, autoritățile religioase și politice turce au luat poziții din ce în ce mai ostile față de Europa și Occident, mobilizând imami cu discursuri de ură față de instituțiile internaționale și misiunile diplomatice, precum și amenințând să inunde Europa cu milioane de migranți și refugiați.

Legând explicit schimbarea provocatoare a Catedralei Sfânta Sofia cu statutul Ierusalimului, Ankara demonstrează că ambițiile sale depășesc cu mult doar o restabilire a rugăciunilor islamice în catedrală, acum moschee, din Istanbul. Decizia face parte din agenda islamistă cu privire la întreaga regiune, renașterea Imperiului Otoman sub un nou nume: Statul Islamic. Strategia Ankara urmărește o influență din ce în ce mai mare în regiune, datorită grupărilor teroriste și țărilor cu idei similare, cum ar fi Qatar și Guvernul libian al acordului național (GNA) condus de Fayez al-Sarraj. Turcia încearcă să submineze Arabia Saudită și alte țări din regiune, cum ar fi Egiptul și Iordania, în calitatea de interpret al a ceea ce este cu adevărat islamic. În acest sens, pentru conducerea Ankara, convertirea lui Catedralei Sfânta Sofia nu este decât un pas în cadrul unui program mai larg de militarism religios în Orientul Mijlociu și în Occident. Canalele sale de media însetate de sânge, inclusiv posturile de radio, imami cu antecedente infracționale care îi sunt fideli au spălat creierele a mii de refugiați de război. El le-a exploatat fragilitățile, nevoia lor economică, pentru a planta sămânța urii în ei. Adesea, condamnându-i la moarte, ca în cazul mercenarilor sirieni trimiși în Libia. El se proclamă apărător al islamului, când, de fapt, îl folosește pentru a-și atinge scopul. Nu ratează niciodată o ocazie de a provoca lumea care rămâne să-i urmărească amăgirile de atotputernicie, care l-au făcut cel mai urât om din istoria modernă după Adolf Hitler. - Ortodoxinfo 

Statele lumii și liderii religioși reacționează faţă de transformarea bazilicii Sfânta Sofia în moschee

Bisericile ortodoxe din Grecia se aflau vineri, 24 iulie, „în doliu”, în momentul în care mii de musulmani au participat la prima rugăciune în fosta catedrală Sfânta Sofia din Istanbul, transformată în moschee, relatează AFP și Agerpres. În întreaga Grecie, clopotele bisericilor au bătut în toate lăcaşurile de cult, iar steagurile lor au fost coborâte în bernă pentru a protesta împotriva a ceea ce arhiepiscopul Ieronymos, şeful Bisericii Ortodoxe greceşti, a numit un „sacrilegiu” al fostei bazilici a Imperiului bizantin. Astăzi „este o zi de doliu pentru întreaga creştinătate”, a spus Patriarhul. Sfânta Sofia este „un simbol al credinţei noastre şi un monument universal al culturii”, a adăugat arhiepiscopul Ieronymos. „Pentru noi, grecii ortodocşi, Sfânta Sofia este astăzi mai mult ca oricând în mintea noastră. Inima noastră bate acolo”, a declarat vineri premierul grec Kyriakos Mitsotakis pentru jurnalişti. „Ceea ce se întâmplă astăzi la Constantinopol nu este o manifestare a puterii, ci dimpotrivă, un semn de slăbiciune”, a adăugat el, acuzând Turcia că „insultă patrimoniul secolului XXI”. Organizaţii religioase şi naţionaliste au anunţat manifestaţii începând cu ora 16:00 la Atena şi Salonic.

Papa Francisc s-a declarat duminică îndurerat de decizia Turciei de a transforma muzeul Hagia Sofia din Istanbul în moschee, relatează Reuters. ”Gândurile mele se îndreaptă spre Istanbul. Mă gândesc la Sfânta Sofia şi sunt foarte îndurerat”, a rostit suveranul pontif în timpul discursului săptămânal de binecuvântare din Piaţa Sf. Petru din Roma.

Consiliul Mondial al Bisericilor i-a solicitat lui Erdogan să revină asupra deciziei, pe care patriarhul Bartolomeu din Istanbul, liderul spiritual al creştinilor ortodocşi din întreaga lume, a numit-o dezamăgitoare.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, în data de 8 iulie, a adresat o scrisoare Sanctităţii Sale Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă, în care exprimă susţinerea Patriarhiei Române pentru menţinerea statutului actual al Basilicii Sfânta Sofia din Constantinopol (Istanbul), ca muzeu. Demersul Patriarhiei Române are în vedere valoarea inestimabilă a acestei basilici, unanim recunoscută ca simbol al credinţei şi civilizaţiei creştine şi al artei universale, ceea ce a determinat înscrierea sa de către UNESCO în patrimoniul cultural universal în anul 1985.

Constantinos Alexandris, secretar general pentru Diplomație Publică și Afaceri Religioase și Consulare din Ministerul de Externe al Greciei: Este destul de clar că nicio scuză logică sau plauzibilă nu ar putea justifica violarea unui simbol – pentru că exact asta înseamnă decizia privind transformarea catedralei Hagia Sophia. Acest gest nu înseamnă numai o disprețuire a istoriei sau a UNESCO sau a unui tratat internațional: este o violare. Hagia Sophia nu este o catedrală oarecare, este un simbol. Este o emblemă a unei perioade istorice îndelungate, a unei întregi civilizații, la fel ca Taj Mahal, Sfântul Petru, Partenonul, Masjid Al-Haram, Mausoleul Rumi; și transformarea ei într-o moschee este un atac la adresa acestei civilizații. Dar, mai important, este și un atac împotriva la adresa a ceea ce lumea modernă consideră acum realizările sale, cum ar fi respectul pentru diversitate. Care este scopul tuturor acestor lucruri? Ca guvernul Erdogan să certifice, după șase secole, căderea Constantinopolului? Chiar simte că trebuie să facă asta? Sau vrea să demonstreze, poate, dominația islamică asupra Imperiului Roman de Răsărit care a dăinuit o mie de ani? Ambele tentații duc spre o pantă periculoasă și alunecoasă. Ele toarnă gaz pe focul naționalismului și al fundamentalismului religios. De asta are nevoie guvernul turc în acest moment? Are nevoie să joace cartea celor care au fantezii despre noi cuceriri și despre aruncarea dușmanilor în mare? Sau a celor care visează să vadă steagul Islamului fluturând la Roma, la Cordoba, la Viena și în alte părți? Este aceasta Turcia pe care o proiectează sau Islamul pe care speră să îl conducă? În orice caz, fiecăruia după faptele sale… - Evz

Europa Liberă comentează că Uniunea Europeană și guvernele din Occident au înțeles semnalul și au răspuns pe diferite tonalități, în vreme ce Vladimir Putin, amicul președintelui turc din ultimii ani, i-a transmis chiar lui Recep Tayyip Erdogan „dezaprobarea semnificativă provocată în Rusia de decizia de a schimba statutul bisericii Sfânta Sofia din Istanbul''. Moscova folosește din nou un discurs pe mai multe voci, mai ales că are mai multe fronturi deschise cu Turcia: dincolo de Siria, Libia, nici problemele de la Marea Neagră nu sunt clare, în ciuda unor favoruri făcute de turci rușilor. Liderul de la Kremlin i-a ”atras atenţia lui Recep Tayyip Erdogan cu privire la dezaprobarea semnificativă provocată în Rusia de decizia de a schimba statutul bisericii Sfânta Sofia din Istanbul”, a semnalat preşedinţia rusă într-un comunicat după o discuţie telefonică purtată luni de cei doi lideri. În această discuţie, conform Kremlinului, Erdogan ”a dat explicaţiile relevante şi a semnalat că accesul la acest monument unic al civilizaţiei mondiale va fi garantat pentru toţi, inclusiv pentru cetăţenii străini, şi vor fi prezervate sanctuarele creştine”.

Biserica Ortodoxă Rusă a reacţionat imediat avertizând că acest pas poate avea ”consecinţe grave pentru întreaga civilizaţie umană”. Cu puţin timp înainte ca Erdogan să anunţe decizia sa, patriarhul Bisericii Ortodoxe ruse, Kiril, a insistat faţă de preşedintele turc să menţină statutul neutru al bazilicii, amintind că aceasta este ”unul dintre cele mai mari monumente ale culturii creştine”.

Germania şi Luxemburg au criticat, luni, decizia unei instanţe din Turcia de a transforma Hagia Sophia, monument înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO, în moschee, transmite DPA. Ministrul luxemburghez de externe, Jean Asselborn, a declarat că decizia Turciei de a reveni la statutul de moschee pentru Hagia Sophia, care din 1935 şi până în prezent a funcţionat ca muzeu, reprezintă un pas înapoi făcut de Ankara în relaţiile sale cu Uniunea Europeană, dar şi în ceea ce priveşte poziţia Turciei în lume. „Este o lovitură împotriva Alianţei Civilizaţiilor”, a susţinut el. Organizaţia Alianţa Civilizaţiilor, susţinută de ONU, a fost înfiinţată în 2005 la iniţiativa fostului premier spaniol Jose Luis Rodriguez Zapatero şi a liderului politic turc Recep Tayyip Erdogan, pe atunci premier, în prezent preşedinte al Turciei, pentru a sprijini dialogul intercultural şi inter-religios. Obiectivul acestei organizaţii a fost de a aduce laolaltă Orientul şi Occidentul. „Prin acest gest, Turcia a şters cu buretele paşii făcuţi (în cadrul Alianţei Civilizaţiilor)”, a mai susţinut Asselborn, luni, înainte de o întrunire a miniştrilor de externe din cadrul UE.

Criticile autorităţilor germane au fost mai nuanţate, purtătorul de cuvânt al guvernului, Steffen Seibert, limitându-se să precizeze că Berlinul „a luat la cunoştinţă cu regret” decizia instanţei turce. „Hagia Sophia are o semnificaţie istorică şi culturală uriaşă şi este un simbol atât pentru creştinism cât şi pentru islam, şi considerăm că dialogul dintre aceste două religii este extrem de valoros”, a declarat Steffen Seibert pentru presă. Statutul de muzeu le permitea oamenilor, indiferent de religie, să viziteze liberi acest sit special, a adăugat el. Nu în ultimul rând, purtătorul de cuvânt a precizat că Guvernul de la Berlin aşteaptă acum pentru a vedea cum va fi implementată decizia instanţei de revenire la statutul de moschee pentru Hagia Sophia.

Grecia a condamnat decizia, ”cu cea mai mare fermitate”, după cum a declarat vineri seara premierul grec Kyriakos Mitsotakis.

SUA s-au declarat vineri ”dezamăgite” de schimbarea statutului de muzeu al fostei catedrale creştine Sfânta Sofia din Istanbul în cel de moschee, cerând autorităţilor turce să garanteze accesul egal pentru toţi vizitatorii. „Suntem dezamăgiţi de decizia guvernului turc de a schimba statutul Sfintei Sofia”, a declarat purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei americane, Morgan Ortagus.

Despre reacția Greciei și a Fanarului

Grecii s-au situat într-o poziție foarte dificilă. Guvernul acestei țări a făcut o delarație foarte dură de condamnare a intențiilor Turciei și a declarat că transformarea Sfintei Sofia în moschee va agrava vădit relațiile dintre cele două țări. Dar, din nou, aceste relații bilaterale sunt deja tensionate până la limită. Una dinte prinicipalele pietre de poticnire este exploatarea de către Turciea a hidrocarburanților în apropierea litoralulului Republicii nerecunoscute a Ciprului de Nord. Grecia a făcut și aici declarații beligerante, dar în realitate ea nu poate contrapune nimic Turciei. Grecia și în acest caz demonstrează declarații diplomatice dure, în spatele cărora stă o neputință reală de a de un răspuns.

Partea cea mai afectată, în cazul în care intențiile turcilor vor deveni o realitate, va fi Patriarhia Constantinopolului și Patriarhul Bartolomeu personal. Dacă (când) în catedrala Sfânta Sofia se va oficia serviciul musulman, prestigiul Patriarhiei Constantinopolului va avea de suferit foarte mult. Pretențiile sale la supremația pan-ortodoxă vor primi o lovitură gravă. O daună și mare prestigiului Patriarhului Bartolomeu a fost cauzată de tăcerea sa de o lună la acest subiect, care a devenise deja pur și simplu indecentă. După ce planurile guvernului turc au fost criticate de multe state și organizații internaționale, și totodată de numeroase organizații religioase, Patriarhul Bartolomeu a făcut în sfârșit o declarație care arată mai mult ca o linguşire decât un protest adevărat. Mai întâi capul Fanarului a declarat pentru ziarului american "Washington Post" că este "întristat" din cauza posibilei transformări a Sfintei Sofia în moschee, iar puțin mai târziu în predica sa a spus următoarele: "Sfânta Sofia poate funcționa ca loc și simbol al întâlnirii, al dialogului și coexistenței pașnice a popoarelor și culturilor, a înțelegerii mutuale și solidarității între creștinism și islam, ceea ce este extrem de important și benefic pentru lumea contemporană <...> Transformarea Sfintei Sofia în moschee va dezamăgi milioane de creștini din întreaga lume, iar catedrala Sfintei Sofia, care datorită sfințeniei sale este un centru de importanță vitală, unde Orientul se întâlnește cu Occidentul, va dezbina aceste două lumi". Dar până și aceste cuvinte extrem de prudente au fost percepute de Turcia ca o amenințare la adresa musulmanilor. "L-am sfătui pe Bartolomeu să își exprime regretul pentru toate operele musulmane care au fost distruse în multe părți ale lumii, și în special în Grecia. El ne avertizează despre atacul planificat al Occidentului asupra islamului și a musulmanilor", a declarat secretarul general al Partidului Acțiunii Naționaliste din Turcia Ismet Buyakutaman.

Despre reacția Rusiei și a Bisericii Ortodoxe Ruse

Este interesantă reacția Rusiei și a Bisericii Ortodoxe Ruse la intențiile Turciei. Este diferită. Ministerul Rus de Externe s-a exprimat foarte tolerant. "Credem că orice decizie cu privire la statutul acestui monument unic va fi echilibrată, și că se va ține cont de sensibilitatea ridicată a acestei probleme pentru credincioși, binecunoscutul context interconfesional și practica stabilită privind reglementarea juridică internațională a gestionării obiectelor care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO", a declarat Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului Rus de Externe. În traducere din din limba diplomatică – nu salutăm acest gen acțiuni, dar nu vom protesta în mod special.

Patriarhul Bartolomeu a făcut o greșeală strategică, întrând în conflict cu Biserica Ortodoxă Rusă și indirect cu Rusia în problema ucraineană. În loc să obțină un aliat în persoana ei, ce ar corespunde tradiției istorice seculare, Fanarul a preferat să se confrunte cu ea. Dar, probabil, numai Rusia ar fi putut influența intenția lui R. Erdogan privind catedrala Sfânta Sofia. Dar Fanarul a făcut imposibilă mijlocirea Rusiei. Iar acum, din compromiterea imaginii Patriarhiei Constantinopolului, Rusia va avea doar de câștigat. S-ar părea că Biserica Ortodoxă Rusă va avea de câștigat și ea. Dar ea exprimă un protest hotărât. "Credem că acest act în împrejurările actuale este o încălcare inacceptabilă a libertății religioase și aceasta, desigur, nu este doar o problemă internă a Turciei, cum afirmă mulți oficiali turci. Acest monument are o semnificație creștină universală", a declarat șeful Departamentului pentru Relații Bisericești Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse Mitropolitul Ilarion (Alfeev). Apropo, este util să comparăm această afirmație cu declarația Patriarhului Bartolomeu. O tonalitate atât de severă a Bisericii Ortodoxe Ruse se datorează înțelegerii faptului că, în pofida conflictului dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhia Constantinopolului în problema ucraineană, transformarea Sfintei Sofia în moschee reprezintă o lovitură pentru întreaga Ortodoxie și necesită mobilizarea întregii Biserici.

De ce tace România?

Tăcerea României pare să aibă mai multe explicații după cum observă profesorul de științe politice, Cătălin Avramescu pentru România Liberă: - legături ascunse cu Turcia ale diverșilor oficiali; - standardele scăzute ale diplomației autohtone. În primul caz, profesorul Avramescu vorbește depsre necesitatea unei anchete parlamentare care să cerceteze dacă „statul turc face lobby agresiv în România”: „Să vedem cine ce câștigă, cine cum profită din legăturile cu Turcia, cine sunt marii apologeți ai relației cu Turcia, cât de sus duc firele afacerilor cu Turcia”. Pe de altă parte, Cătălin Avramescu, fost ambasador, vorbește despre reflexele diplomației românești care „este condusă de un grup de oameni fără standarde morale și care admiră autocrațiile orientale.”

Сonsecințe ale transformării Sfintei Sofia în moschee

De exemplu, după apelul fără echivoc al Departamentului de Stat al SUA de a abandona intențiile de a schimba statutul Sfintei Sofia, departamentul diplomatic turc și-a permis să răspundă foarte dur: "Catedrala Sfânta Sofia este proprietatea Turciei, la fel ca toate valorile noastre culturale situate pe pământul nostru. Orice intenție a autorităților cu privire la Sfânta Sofia este, de asemenea, o problemă internă în cadrul drepturilor de suveranitate ale Turciei". În traducere din limba diplomatică, aceasta înseamnă: vom face tot ce dorim și nu ne pasă de părerea dumneavoastră. Cu câțiva ani în urmă nicio țară nu și-ar fi permis să converseze cu autoritățile americane pe un ton similar. Dar timpurile se schimbă …

S-a menționat deja că este vorba despre o scădere a prestigiului Patriarhiei Constantinopolului și a influenței sale în Lumea Ortodoxă. Probabil, se vor relua discuțiile referitoare la faptul că Patriarhul Constantinopolului nu mai are nimic de făcut în Istanbul și că este timpul să își schimbe locul de reședință. Pe Muntele Athos, de exemplu, sau în Statele Unite. Vor suporta o lovitură semnificativă planurile Fanarului de a-și afirma primatul autorității, și nu doar al onoarei, în rândul Bisericilor Ortodoxe Locale. Ce fel de primat, dacă nu a putu apăra pentru Sfânta Sofia nici măcar statutul de muzeu?

Putem presupune că recunoașterea de către Bisericile Locale a creaturii Fanarului – așa-numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) – va înceta sau chiar va lua o direcție inversă. Consecința acestui fapt va duce la o amplificare a conflictului în cadrul aceleiași BOaU, între "episcopii" săi dornici de putere. Iar Filaret Denisenko va primi câteva argumente în favoarea existenței Patriarhiei sale de la Kiev.

Tensiunea dintre Turcia, pe de o parte, și Statele Unite și Europa, pe de altă parte, va crește, dar nu prea mult. Probabil, vor fi introduse câteva sancțiuni de care nimeni nu se mai teme.

Dar cel mai neașteptat răspuns pentru R. Erdogan, în calitate de pretendent la statutul de conducător al lumii musulmane, poate veni din ... Israel. Pentru a înțelege acest lucru, vom apela la argumentele Turciei, pe care aceasta le folosește pentru a răspunde tuturor protestatarilor împotriva transformării catedralei Sfintei Sofia în moschee. Ministerul Turc de Externe: "Catedrala Sfâta Sofia este proprietatea Turciei, la fel ca și toate valorile noastre culturale situate pe pământul nostru. Orice intenție a autorităților cu privire la Sfâta Sofia este, de asemenea, o problemă internă în cadrul drepturilor de suveranitate a Turciei". Președintele Turciei R. Erdogan: "Acuzațiile împotriva țării noastre din cauza Sfintei Sofia sunt o revendicare directă asupra dreptului nostru de suveranitate".

Cu alte cuvinte, argumentarea autorităților turce privind dreptul de a transforma catedrala Sfânta Sofia în moschee decurge din suveranitatea asupra acestui obiect. Însă astăzi Israelul își revendică suveranitatea asupra Ierusalimului și Muntelui Templului, pe care sunt amplasate principalele locuri sfinte ale creștinismului, islamului și iudaismului. Prin urmare, Israelul poate proceda la fel cum Turcia a procedat cu catedrala Sfânta Sofia în privința sfintelor lăcașuri situate pe Muntele Templului, adică să acționeze în propriile sale interese și să nu acorde atenție opiniei altor state și organizații religioase. O mare agitație în acest an a fost provocată de adresarea unui grup de lideri religioși evrei către autoritățile israeliene pentru a obține permisiunea de a sacrifica mielul de Paștele evreiesc. Și în general în planurile evreilor ortodocși intră reconstruirea Templul lui Solomon, care a fost distrus în anii 70 și din care a rămas doar Zidul Plângerii.

Planurile existente de restaurare a templului Iudeu prevăd atât varianta distrugeri Kubbat as-Sahra, cât și posibilitatea de a-i păstra integritatea. Dar în orice caz lumea musulmană se va opune puternic împotriva unei astfel de construcții. Și iată că pentru Israel vor fi utile argumentele pe care R. Erdogan le folosește în prezent: țara noastră, suveranitatea noastră, facem ceea ce dorim. Pentru unii toate acestea pot să pară incredibile, dar cine și-ar fi putut imagina că statul Israelian va renaște după aproape două mii de ani de la distrugerea sa? - spzh.news

 

Istoria Hagiei Sofia

25-07-2020
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu